2ra-549/25 — obligarea eliberarii portiunii de teren, demolarea gardului si constructiilor neautorizate, interzicerea crearii obstacolelor in folosirea bunului imobil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea eliberarii portiunii de teren, demolarea gardului si constructiilor neautorizate, interzicerea crearii obstacolelor in folosirea bunului imobil
- Temei legal
- Reluarea automată a continutului cererii de apel in cererea de recurs duce la concluzia ca recurentul nu a oferit CSJ argumente corespunzatoare pentru analiza legalitatii deciziei instantei de apel.
2ra-549/25 — obligarea eliberarii portiunii de teren, demolarea gardului si constructiilor neautorizate, interzicerea crearii obstacolelor in folosirea bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Mihail Moga împotriva Veronicăi Burlacu, intervenienți accesorii Primăria
satului Peresecina, raionul Orhei și I.P. ”Cadastrul bunurilor imobile”
(obligarea eliberării porțiunii de teren, demolarea gardului și construcțiilor
neautorizate, interzicerea creării obstacolelor în folosirea bunului imobil)
împotriva deciziei din 11 martie 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2ra-549/25
NR. PIGD 2-22185036-01-2ra-05082025)
Reluarea automată a conținutului cererii de apel în cererea de recurs duce la concluzia
că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru
analiza legalității deciziei instanței de apel, motiv pentru care recursul este vădit
neîntemeiat.
Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. V. Pîslariuc)
Curtea de Apel Nord (jud. R. Holban, S. Ghercavii, C. Prisacari)
6 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de Mihail
Moga,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 16 decembrie 2022, Mihail Moga a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Veronicăi Burlacu, intervenienți accesorii Primăria satului
Peresecina, Instituția Publică ”Cadastrul Bunurilor Imobile”, prin care a solicitat
obligarea pârâtei Veronica Burlacu să elibereze porțiunea de teren cu nr. cadastral
*****, al cărui proprietar este, prin obligarea acesteia să demoleze gardul din plasă
metalică amplasat între punctele 10–11–12–1, conform actului de transpunere a
hotarelor terenului; obligarea pârâtei să demoleze construcțiile neautorizate, dușul
de vară și veceul, edificate pe porțiunea de teren cu nr. cadastral *****, ocupată
samavolnic; interzicerea pârâtei de a-i pune piedici în folosirea terenului; precum
și încasarea de la pârâtă a cheltuielilor pentru efectuarea măsurărilor, întocmirea
actului de transpunere a hotarelor terenului și a cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a indicat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 2
septembrie 2021, a devenit proprietar al terenului cu nr. cadastral *****, cu
suprafața de 0,0533 ha, situat în raionul *****, satul *****. Pârâta Burlacu
Veronica este proprietara terenului vecin. Reclamantul susține că pârâta a instalat
abuziv un gard din plasă metalică, ocupând o parte din terenul său, fapt confirmat
prin actul de transpunere a hotarelor în natură nr. 30340 din 26.10.2022, întocmit
de Serviciul cadastral teritorial Orhei și Primăria s. Peresecina, din care rezultă că
gardul amplasat între punctele 10–11–12 nu corespunde hotarelor înregistrate.
Totodată, se arată că solicitările prealabile privind eliberarea terenului, demontarea
gardului și demolarea construcțiilor neautorizate nu au avut rezultat, pârâta
îngrădind dreptul reclamantului de posesie și folosință, motiv pentru care a fost
depusă prezenta acțiune.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 13 martie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,
acțiunea a fost respinsă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 14 martie 2024, Mihail Moga a declarat apel împotriva hotărârii din 13
martie 2024 a judecătoriei Orhei, sediul Central, solicitând casarea acesteia cu
1
emiterea unei noi soluții prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă
integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 11 martie 2025, Curtea de Apel Nord a respins apelul
declarat de Mihail Moga și a menținut hotărârea din 13 martie 2024 a judecătoriei
Orhei, sediul Central.
Curtea de Apel a apreciat că prima instanță a determinat corect raportul
juridic dedus judecății; circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au
fost stabilite și elucidate pe deplin; probelor prezentate li s-a dat apreciere
completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată,
fiind adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la
proces.
Instanța de apel a reținut că, apelantul Moga Mihail, invocând ca probă actul
de transpunere a hotarelor în natură, nr. ***** din 26.10.2022, a invocat că pârâta
Burlacu Veronica fiind proprietarul terenului vecin nr. cadastral *****, în mod
abuziv a instalat un gard de plasă metalică, acaparând o parte din terenul
reclamantului. Curtea de apel a apreciat că acest Act a fost întocmit în lipsa pârâtei
Burlacu Veronica, fără fi indicat din care motive s-a procedat astfel. Totodată,
potrivit conținutului acestui Act, nu a fost stabilit și, respectiv, nu este indicat care
este suprafața pretins a fi acaparată abuziv de către vecina Burlacu Veronica.
Cu referire la Actul de transpunere a hotarelor în natură, nr. 30340 din
26.10.2022, a terenului nr. cadastral *****, întocmit de I.P. ”Agenția Servicii
Publice”, Serviciul Cadastral Teritorial Orhei, prezentat ca probă de către
reclamantul-apelant Moga Mihail (fila dosarului 12-14), instanța de apel a reiterat
că, instanța de nivelul unu just a reținut că, actul dat nu demonstrează ridicarea
construcției de către recurentă pe terenul reclamantului, or, din conținutul acestui
act se evidențiază doar faptul, că potrivit schemei de transpunere a hotarului, pe
segmentul dintre punctele 10-11-12-1 este amplasat un gard din plasă metalică,
care nu coincide cu hotarul înregistrat în cadrul înregistrării primare masive. Pe de
altă parte, în baza actului menționat supra, rezultă cu certitudine faptul că,
coordonatele punctelor au fost preluate din cadrul înregistrării primare masive. Iar
potrivit planului geometric, hotarul terenului nr. cadastral *****, este hotarul
”general”. Prin urmare, actul de transpunere a hotarelor în natură, nr. 30340 din
26.10.2022, nu indică cu cert de către cine și în ce măsură au fost încălcate hotarele
dintre terenurile vecine nr. cadastral *****și respectiv nr. cadastral *****. Or,
conform legii hotarul fix se stabilește în baza actului de constatare pe teren, cu
întocmirea în mod obligatoriu a planului geometric al terenului, cu participarea
proprietarilor terenurilor învecinate.
2
Pe cale de consecință, Curtea de Apel a conchis că, apelant Moga Mihail nu
a prezentat probe privind stabilirea hotarului fix dintre terenurile adiacente. Astfel,
în lipsa actelor respective este imposibil de a stabili faptul dacă partea pârâtă nu a
ținut cont și a depășit linia de hotar. Iar conform art. 19 din Legea cadastrului
bunurilor imobile, nr. 1543 din 25.02.1998, suprafața terenului determinată în
procesul stabilirii hotarelor generale se consideră aproximativă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 5 august 2025, Mihail Moga a depus recurs împotriva deciziei din 11
martie 2025 a Curții de Apel Nord, prin care a solicitat casarea acesteia și a
hotărârii din 13 martie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu pronunțarea
unei hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.
În esență, prin motivarea recursului, recurentul, reiterând argumentele de
fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată și în apel, susține că atât
instanța de fond, cât și instanța de apel au interpretat și aplicat legea cu încălcarea
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar soluțiile pronunțate sunt
arbitrare, fiind întemeiate în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a
probelor. În acest sens, recurentul face trimitere la prevederile art. 432 alin. (1) lit.
a) și e) din Codul de procedură civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Articolul 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
3
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, completul de judecată
menționează că Curtea de Apel Nord a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la data de 11 martie 2025 (f.d. 160). Ulterior, la data de 9 iunie 2025,
decizia motivată a Curții de Apel Nord a fost expediată participanților la proces,
fiind recepționată de recurent la data de 16 iunie 2025 (f.d. 175).
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat la 5 august 2025 de către Mihail Moga, a fost depus în termenul
stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.
a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea
faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
În speță, Mihail Moga a depus o cerere de recurs cu conținut asemănător cu
cererea de apel (f.d. 124-128). Argumentelor invocate de către recurent li s-a dat
un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate.
4
Instanța de recurs observă că temeiurile de apel (art. 386–388 din Codul de
procedură civilă) și temeiurile de recurs (art. 432 din Codul de procedură civilă)
sunt diferite, ceea ce presupune, în mod firesc, un conținut distinct al cererilor.
Reluarea automată a cererii de apel în recurs denotă lipsa unor elemente noi și
înseamnă anticiparea unor critici față de o decizie ce nu fusese încă pronunțată.
O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale
poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a
raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a
oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza
legalității deciziei instanței de apel. Aceeași interpretare a fost consacrată și în
jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra-
183/25 din 6 august 2025, nr. 2ra-357/24 din 22 octombrie 2025).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Or, potrivit art. 442 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanța de recurs este
ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu
excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau
decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor.
În speță, recurentul a făcut trimitere la prevederile art. 432 alin. (1) lit. a) și
e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele inferioare au interpretat și
aplicat legea cu încălcarea jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar
soluțiile pronunțate sunt arbitrare, fiind întemeiate în mod determinant pe o
apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Totuși, aceste afirmații nu au fost susținute
prin probe anexate la dosar, iar instanța de apel le-a examinat și le-a acordat
aprecierea cuvenită.
Mai mult decât atât, recurentul nu a demonstrat în ce măsură hotărârea s-ar
baza pe o hotărâre sau decizie arbitrară ori în ce măsură s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. La fel, recurentul nu a
fost trimitere la o jurisprudență a Curții Supreme de Justiție pe care ar încălca-o
actele de dispoziție ale instanțelor inferioare.
Aceste considerente induc asupra concluziei că recursul denotă un simplu
dezacord cu concluziile instanțelor inferioare, fără a combate analiza efectuată de
instanță. Aceasta înseamnă că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a permite
Curții Supreme de Justiție să reanalizeze probele, iar critica rămâne una de
dezacord cu soluția pronunțată.
5
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de
Mihail Moga este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă
conținutul cererii de apel, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Moga.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
6