2ra-459/23 — demolarea constructiei ce antenteaza in mod inadmisibil asupra proprietatii

2ra-459/23 — demolarea constructiei ce antenteaza in mod inadmisibil asupra proprietatii (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Veronica Blanari, inclusiv

prin intermediul avocatului Vadim Soltan,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Popa împotriva Veronicăi Blanari, intervenient accesoriu Primăria satului

Peresecina, raionul Orhei, cu privire la demolarea construcției ce atentează

în mod inadmisibil asupra proprietății,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-459/23

NR. PIGD 2-21054355-01-2ra-21032023)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.

Neelucidarea tuturor circumstanțelor cauzei.

Judecătoria Orhei, sediul Central, jud. M.Proca,

Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila

20 noiembrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Veronica Blanari, inclusiv prin intermediul avocatului Vadim Soltan,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Veronicăi Blanari,

solicitând obligarea pârâtei de a demola garajul ridicat pe linia de hotar al

segmentului 5-6, ce separă imobilele cu numărul cadastral xxxxx, ce-i

aparține și cu numărul cadastral xxxxx, ce aparține pârâtei.

află în nemijlocita apropiere de gospodăria pârâtei, fiind separate printr-un

gard. În anul 2016, pârâta a ridicat un garaj pe linia de hotar. Acoperișul

garajului este amplasat în așa fel că streașina acoperișului trece pe teritoriul

său și picăturile cad nemijlocit pe teritoriul său. Pe timp de ploi abundente,

picăturile se captează și duc nemijlocit către serai, inundându-l și către

încăperea auxiliară, care uneori este folosită pe post de locuință, creând

pericol de demolare.

Autorității Publice Locale, care a constituit o comisie. La data de 21 ianuarie

2020, a întocmit un act de stabilire a hotarelor terenului, care nu a fost semnat

de pârâtă, refuzând. Concluzia acestui act denotă cu certitudine că, pârâta a

construit pe linia de hotar un garaj și că apele fluviale de pe streașina

garajului, au scurgere în gospodăria sa.

prin ridicarea acestui garaj i se aduce atingere dreptului de proprietate. De

câte ori plouă abundent, se creează pericol de inundare a încăperii auxiliare

și îi afectează rezistența. Astfel, sunt întrunite condițiile unei atentări

inadmisibile în raport cu proprietatea sa, ceea ce a determinat adresa în

instanță cu acțiunea de obligare a pârâtei de a demola garajul ridicat la linia

de hotar.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

a admis cererea de chemare în judecată depusă de Ion Popa și s-a obligat

Veronica Blanari de a demola construcția - garajul construit pe linia de hotar

al segmentului 5-6, ce separă imobilul cu număr cadastral xxxxx, ce aparține

lui Ion Popa și imobilul cu număr cadastral xxxxx, ce aparține Veronicăi

Blanari.

1

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Veronica Blanari, reprezentată de avocatul Vadim Soltan, a depus cerere de

apel împotriva hotărârii din 10 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins cererea de apel depusă de Veronica Blanari, reprezentată de avocatul

Vadim Soltan și s-a menținut hotărârea din 10 mai 2022 a Judecătoriei Orhei,

sediul Central.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Blanari, inclusiv prin intermediul avocatului Vadim Soltan, a depus cerere

de recurs împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de încetare a

procesului.

hotărârile contestate și din cererea de chemare în judecată nu corespund

realității, nici juridic și nici faptic. După înaintarea acțiunii în instanța de

judecată, a fost înlăturată scurgerea apelor pluviale de pe acoperișul garajului

prin instalarea coturilor de drenaj și apele pluviale nu mai nimeresc pe

teritoriul adiacent al vecinului Ion Popa, ceea ce se confirmă la examinarea

pozelor.

reclamant, privind faptul construcției garajului de către Veronica Blanari în

anul 2016. Garajul a fost construit în anul 2004-2005 după coordonarea

construcției. Greșit a apreciat instanța că construcția data este fix amplasată

pe teritoriul reclamantului. Construcția a fost coordonată cu intimatul, pentru

a fi executată în așa mod cu tăierea colțului de teren adiacent al vecinului,

adică o porțiune de teren a fost cedată reclamantului, ceea este evident prin

actele efectuate. Conform acordului avut cu vecinul, gardul dintre vecini

fiind, la fel, amplasat în interiorul gospodăriei sale, cu depășirea circa a 30/40

cm, este intrarea în curtea sa și anume acest gard se află în granițele cedate

vecinului Ion Popa. Din anul 2020 în acest imobil a început construcția

feciorul reclamantului Ion Popa, care a și iscat acest litigiu pe marginea

apelor pluviale și, în deosebi, a garajului aflat pe hotarul gospodăriilor

vecine, deoarece a dorit să construiască un sarai lipit nemijlocit de garajul

său. Nici o frază din hotărâre nu reflectă legalitatea sau verificarea legalității

construcției vecinului, care pretinde că prejudiciază această construcție

utilizată de reclamant pe „post de locuință”. Construcția auxiliară la care se

2

referă reclamantul, la fel, nu are statut de construcție legalizată și nu este

indicată în actul întocmit de autoritatea publică locală.

arată că reclamantul Ion Popa a construit o șură în apropierea construcției

sale, care are streașina îndreptată direct cu scurgerea spre gard și în peretele

garajului construit pe hotarele gospodăriei. În ambele hotărâri contestate nu

se regăsește vreun argument despre legalitatea construcției lui Ion Popa și

despre corectitudinea inginerească de a amplasa această șură direct la hotar

și fără a fi instalate uluce, ceea ce face ca apele pluviale să nimerească direct

pe teritoriul vecinului și să ruineze gardul dintre ei. Motive de a admite

acțiunea nu sunt, concluziile aduse ca probă urmează a fi apreciate critic. Nu

a fost prezent specialistul în cadrul procesului, care a dat o concluzie fără a

chema părțile la fața locului și în lipsa temeiului legal de a efectua astfel de

concluzii. Nu a fost probat la o zi când plouă sau poate cineva intenționat a

deteriorat ulucul care a fost montat, pentru a prezenta niște probe eronate.

Pozele prezentate argumentează contrariul și incontestabil nu pot nimeri

scurgerile de ape pe teritoriul vecinului, iar dezbaterea acestor dovezi a fost

respinsă de instanță. La fel, s-a procedat și cu respingerea demersului de a fi

efectuate măsurările terenului său, în contextul că hotarele imobilului sunt

generale, deoarece lipsește actul de transmitere în natură conform normelor

legale.

teren, cu ocazia ridicării unei construcții, a construit dincolo de limita

terenului său, fără a i se putea imputa premeditarea sau culpa gravă, vecinul

trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat până sau imediat

după depășirea limitei. Astfel, cerința privind demolarea garajului nu este

obiectivă și tardivă.

argumentele reclamantului, având în suport doar dimensiunile expuse în

titlul deținătorului de teren nu sunt suficiente pentru a fi demonstrat faptul

încălcării hotarelor vecinului Ion Popa, deoarece titlul de proprietate asupra

terenului cu cod cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1121, a fost în hotare

generale, fără a fi întocmit actul de stabilire a hotarelor în condițiile art. 21

din Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991 și art. 152 din Legea

cadastrului din 25 august 1998. În urma adresării către ASP, Departamentul

cadastru, a fost primit răspunsul din 25 noiembrie 2021, nr. 11/28e-06/181,

prin care se explică că, bunurile imobile cu codul cadastral xxxxx, cu

suprafața de 0,1121 ha, ce aparține reclamantului Ion Popa și terenul cu codul

cadastral xxxxx, ce-i aparține sunt în hotare generale. Acest fapt atestă cu

certitudine că suprafața acestor terenuri este una aproximativă, care în

condiții normale poate devia cu până la 10 % din mărimea suprafeței, din

documentele ce confirmă dreptul. În contextul acestui răspuns, se atestă

faptul, că în urma examinării cererii adresate de Ion Popa privind constatarea

pe teren a hotarelor, s-a efectuat măsurările de către specialistul funciar al

3

APL Primăria Peresecina, cu stabilirea hotarelor fixe. Anume acest act a

servit drept temei pentru modificarea hotarelor în registrul bunurilor imobile

privind configurarea și dimensiunile terenului ce aparține proprietarului Ion

Popa, terenul cu cod cadastrale xxxxx, cu suprafața de 0,1121 ha, în suprafața

cu dimensiunile 0,1101 ha. Modificările au fost efectuate în Registrul

bunurilor imobile, iar reclamantul nu a contestat acest act și nu a solicitat

anularea în parte a dreptului de proprietate al vecinei Veronica Blanari, după

data de 21 ianuarie 2020. Acest imobil are dimensiunile de 0,1101 ha. Deci,

nu pot fi demonstrate de reclamant anumite devieri, dat fiind faptul

recunoașterii granițelor, de facto, stabilite prin actul executat de Primăria

Peresecina (hotarele fixe în natură).

după esența, iar probele aduse nu au fost supuse aprecierii, având în vedere

și suportul juridic al acestor argumente este reglementat de art. 599 din Codul

civil.

oficiului poștal, a expediat în adresa intimatului și intervenientului

accesoriu, copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces

condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și

le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului și

avizul de recepție (f.d.180,182-183).

procedural și nu au depus referință la cererea de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

obligații noi, anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților

la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă recursul se va

examina conform procedurii de judecare a recursului în vigoare la data

depunerii acestuia, deoarece după sensul său norma referitoare la temeiuri

4

cuprinde și procedura, or, temeiurile nu pot fi separate de procedura de

examinare și soluționare, ele fiind un tot întreg organic.

avocatului Vadim Soltan, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii

nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la

data depunerii recursului.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători

ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea

recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

septembrie 2023):

(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

5

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc

cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art.372 alin.(3). Aprecierea

probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de

recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care

Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)

lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință

pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:

c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza

spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.”

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța

de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.”

„(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate

problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele,

determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

6

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît

să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.”

„(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și

admisibilitatea acțiunii.”

„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei

al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

(2) Partea care nu a exercitat pe deplin obligația de a dovedi anumite fapte este în drept

să înainteze instanței judecătorești un demers prin care solicită audierea părții adverse în

privința acestor fapte dacă solicitarea nu se referă la circumstanțele pe care instanța le

consideră dovedite.

(3) Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile

părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și

procedural ce urmează a fi aplicate.

(4) În cazul nerespectării prevederilor legii privind legalizarea probelor ori al pierderii

unui document autentic, efectul defavorabil al nedovedirii afirmațiilor referitoare la

circumstanțele de fapt ale cauzei va cădea asupra părții sau altui participant la proces care

a avut posibilitatea și care trebuia să se asigure pînă la judecată cu probă veridică fără a

suscita îndoieli.

(5) Instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele

ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.”

„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte

în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor

probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.”

„(1) Instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea

procesului, ale cărui limite și al cărui conținut sînt stabilite de prezentul cod și de alte legi.

(2) Instanța judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor

procesuale, preîntîmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau

neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la

solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să contribuie

la adoptarea unei hotărîri legale și întemeiate, conduce dezbaterile judiciare, informează

7

părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și ia orice alte măsuri necesare

bunei desfășurări a procesului, pune în discuția părților și altor participanți la proces orice

împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte acțiuni prevăzute de lege.”

„Proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngă

respectarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se

consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influențe reciproce.”

„(1) Proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influența pe

care o exercită asupra bunului său gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul,

căldura, vibrația sau o altă influență similară provenită din terenul vecin dacă nu

împiedică proprietarul în folosirea bunului sau dacă încalcă nesemnificativ dreptul

acestuia.

(2) Dispozițiile alin.(1) se aplică și în cazul în care influența este considerabilă, dar

este produsă de folosirea obișnuită a unui alt teren și nu poate fi înlăturată prin măsuri

justificate economic. Dacă este obligat să suporte o asemenea influență și dacă aceasta

depășește folosirea recunoscută obișnuită în localitatea respectivă și limitele economice

admisibile, proprietarul poate cere proprietarului de teren care cauzează influența o

compensație corespunzătoare în formă bănească.”

„(1) Proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcții sau

instalații despre care se poate afirma cu certitudine că prezența și utilizarea lor atentează

în mod inadmisibil asupra terenului său.

(2) Dacă construcția sau instalația a fost ridicată respectîndu-se distanța de la hotar

stabilită de lege, demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută doar în

cazul în care afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident.”

„Acoperișul trebuie să fie construit astfel încât apa, zăpada sau gheața să cadă exclusiv

pe teritoriul proprietarului.”

„(1) Orice construcție, lucrare sau plantație se poate face de către proprietarul terenului

numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se

prevede altfel prin lege sau regulamentul de urbanism, astfel încît să nu se aducă atingere

drepturilor proprietarului vecin.

(3) În caz de nerespectare a distanței prevăzute la alin.(1) și (2), proprietarul vecin este

îndreptățit să ceară demolarea construcției sau scoaterea ori tăierea la înălțimea cuvenită

a arborilor, plantațiilor ori gardurilor pe cheltuiala proprietarului terenului pe care acestea

sunt ridicate.”

„(1) Dacă proprietarul unui teren, cu ocazia ridicării unei construcții, a construit

dincolo de limita terenului său, fără a i se putea imputa premeditarea sau culpa gravă,

vecinul trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat pînă sau imediat după

depășirea limitei.”

redacția în vigoare din 01 martie 2019):

8

„(1) Dacă proprietarul unui teren, cu ocazia ridicării unei construcții, a construit

dincolo de limita terenului său, fără a i se putea imputa premeditarea sau culpa gravă,

vecinul trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat pînă sau imediat după

depășirea limitei.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat public

la 22 noiembrie 2022. Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale

a deciziei instanței de apel către participanții la proces, la data de 28

decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.153). Astfel,

recursul depus la 16 februarie 2023, prin intermediul poștei (f.d.172), se

consideră depus în termenul stabilit de lege.

civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună

invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

hotărârilor atacate.

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, în baza

materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând admisibil

recursul declarat, urmează a-l admite și a casa integral decizia instanței de

apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din motivele ce

succed.

civilă, în vigoare la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez c. Franței

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile

9

(a se vedea, printre altele, Hirvisaari c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include

printre altele dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect

examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina

instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al

mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin

pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de

motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de

circumstanțele acesteia, de probele prezentate. Motivarea unei hotărâri este

înțeleasă ca o explicare inteligibilă a hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un

răspuns exhaustiv tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor,

însă un răspuns al argumentelor fundamentale, care sunt susceptibile, prin

conținutul lor, să influențeze soluția.

cererea de chemare în judecată depusă împotriva Veronicăi Blanari,

reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a demola garajul ridicat pe linia

de hotar al segmentului 5-6, ce separă imobilele cu numărul cadastrale

xxxxx, cu suprafața de 0,1121 ha, ce-i aparține și cu numărul cadastral

xxxxx, ce aparține pârâtei (f.d.5-7).

a admis cererea de chemare în judecată depusă de Ion Popa și a obligat-o pe

Veronica Blanari să demoleze garajul construit pe linia de hotar al

segmentului 5-6, ce separă imobilul cu număr cadastrale xxxxx, cu suprafața

de 0,1121 ha, ce aparține lui Ion Popa și imobilul cu număr cadastral xxxxx,

ce aparține Veronicăi Blanari (f.d.99, 109-117).

instanțe, prin decizia din 22 noiembrie 2022, a respins apelul declarat de

Veronica Blanari, reprezentată de avocatul Vadim Soltan și a menținut

hotărârea din 10 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central (f.d.145-152).

Veronica Blanari sunt vecini, fiind proprietari ai bunurilor imobile din satul

Peresecina, raionul Orhei, str. xxxxx, nr.xxxxx și respectiv str. xxxxx,

nr.xxxxx.

Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, nr. 163 din 09

iulie 2010, art. 13 alin. (1) din Legea privind calitatea în construcții nr. 721

din 02 februarie 1996, instanța a stabilit că, pe terenul cu număr cadastral

xxxxx, ce aparține pârâtei Veronica Blanari, este construit un imobil (garaj)

pe linia hotarului care desparte terenul vecin, imobilul cu codul cadastral

xxxxx, cu suprafața de 0,1121 ha ce aparține reclamantului Ion Popa. În

ședința de judecată, Veronica Blanari a confirmat că, garajul în cauză a fost

10

construit în anii 2005 sau 2006, unde o porțiune este pe terenul vecinului Ion

Popa. Când a construit garajul, peretele de la garaj era continuarea la gard,

având acordul lui Ion Popa și la rândul său i-a cedat acestuia o porțiune din

terenul său, însă, nu a avut nicio semnătura de la ultimul.

cadastral din cadrul Primăriei Peresecina, raionul Orhei, la cererea lui Ion

Popa, s-a stabilit că pe segmentul de teren 5 și 6 s-a construit neautorizat un

garaj de către Veronica Blanari, cu scurgerile pluviale în gospodăria privată

a lui Ion Popa. La intervenția SPRRF, nu vrea să demoleze garajul

neautorizat, motivând faptul că este construit pe hotarul dintre vecinii Ion

Popa și Vasilii Blanari (f.d.8-14).

depunerea acțiunii în instanța de judecată a fost înlăturată scurgerea apelor

pluviale de pe acoperișul garajului prin instalarea coturilor de drenaj, astfel

apa nu mai nimerește pe teritoriul adiacent al vecinului Ion Popa, luând la

bază concluziile inginerului tehnic, care urmare a controlului din 22

decembrie 2021 în satul Peresecina, raionul Orhei, verificând corectitudinea

montării sistemului de scurgere la garajul construit cu peretele de scurgere

pe teritoriul lui Ion Popa, a constatat că „…sistemul de scurgere montat pe

garajul Veronicăi Blanari nu este instalat corespunzător normelor, fiind

montat incorect cu inclinația în partea opusă, nu spre gura de colectare a

apelor. Se menționează că, apa care se acumulează de la ploi, topirea zăpezii

se scurge în totalmente în ograda lui Ion Popa, ceea ce duce la surparea

construcțiilor din spate” (f.d.90).

(3) din Codul civil, în situația descrisă, instanța de apel a constatat cu

certitudine faptul că nu au fost prezentate acte ce ar determina dreptul de

efectuare a oricăror lucrări în privința bunului imobil cu număr cadastral

xxxxx, ce aparține pârâtei Veronica Blanari. Drept urmare, corect s-a ajuns

de către instanța de fond la concluzia privind demolarea construcției, or,

Veronica Blanari, prin construcția (garajul) edificată atentează inadmisibil

asupra terenului vecin, al cărui proprietar este Ion Popa.

al Curții Supreme de Justiție notează dezacordul recurentei cu decizia

instanței de apel prin prisma prevederilor art. 432 alin.(2) lit.c) din Codul de

procedură civilă, în redacția în vigoare la data înaintării recursului, adică

până la operarea modificărilor în Codul de Procedură civilă prin Legea nr.

246 din 31 iulie 2023, motivată, în esență, prin faptul că instanța de apel a

interpretat eronat legea, precum și nu a apreciat probele prezentate,

argumentele aduse, deși se bazau pe prevederile art.599 din Codul civil.

de Justiție notează că reclamantul a formulat pretențiile enunțate supra,

deoarece fiind vecini cu pârâta, acoperișul garajului acesteia și anume

11

streașina acestuia se află pe teritoriul reclamantului și picăturile streșinii cad

pe teritoriul acestuia, iar în cazul ploilor abundente, se captează și duc

nemijlocit la inundarea saraiului și încăperii auxiliare, folosită uneori ca

locuință, creând pericol de demolare.

chemare în judecată, obiecțiile părții oponente și constatările primei instanțe

în rezultatul examinării acestora, instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii emise, urma a verifica și sub aspectul constatării

circumstanțelor în măsura în care este posibilă remedierea situației prin alte

căi decât demolarea construcției, în special, că din poziția reclamantului este

evident că obiecțiile vizează acoperișul construcției, dar nu însăși construcția

amplasată la hotar, cerința de demolare fiind bazată pe atentarea inadmisibilă

prin curgerea apei de pe acoperiș pe terenul vecinului, dar nu pe însuși faptul

existenței construcției pe hotarul dintre terenurile învecinate

obligația instanței de apel de a verifica în limitele cererii de apel, ale

referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în

primă instanță, precum și verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din

dosar, este inserată în art. 373 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,

reamintit supra.

instanța de apel a constatat faptul că nu au fost prezentate acte ce ar

determina dreptul de efectuare a oricăror lucrări în privința bunului imobil

cu număr cadastral xxxxx, ce aparține pârâtei Veronica Blanari. Drept

urmare, corect s-a ajuns de către instanța de fond la concluzia privind

demolarea construcției, or, Veronica Blanari, prin construcția (garajul)

edificată atentează inadmisibil asupra terenului vecin, al cărui proprietar este

Ion Popa.

reclamant legalitatea construcției, însă edificarea acesteia anume pe hotarul

dintre vecini și curgerea apelor pluviale de pe acoperișul acesteia, care ar

aduce atingere dreptului de proprietate a reclamantului.

proprietarul terenului nu este obligat să suporte influența provenită din

terenul vecin, cu condiția că această influență atentează în mod inadmisibil

asupra utilizării terenului său. Prin urmare, proprietarul este în drept să ceară

interzicerea exploatării unor construcții despre care se poate afirma cu

siguranță că atât prezența acestora, cât și utilizarea lor atentează în mod

inadmisibil asupra terenului său.

12

reclamant vizează apele pluviale ce se scurg de pe acoperișul construcției

pârâtei, nu pot fi ignorate prevederile art. 595 din Codul civil, conform cărora

acoperișul trebuie să fie construit astfel încât apa, zăpada sau gheața să cadă

exclusiv pe teritoriul proprietarului. Or, proprietarul este obligat să-și

construiască acoperișul astfel încât streașina să nu permită ca apa, zăpada sau

gheața să cadă pe teritoriul vecin. Rezultă că un proprietar nu are dreptul să

facă ca streașina să intre pe teritoriul vecinului. Prin prisma prevederilor

enunțate, legiuitorul a reflectat unul din principiile generale în materie de

proprietate, conform căruia cineva are dreptul să facă orice pe proprietatea

sa cu unica condiție ca să nu lezeze drepturile vecinilor. Drept urmare,

montarea acoperișului corespunzător cu sistemele de scurgere nu a fost

verificată prin prisma unei posibile de căi de remediere a situației create. Or.

art. 587 alin.(2) din Codul civil condiționează înlăturarea încălcărilor prin

măsuri justificate economic. Instanța nu a verificat dacă unica măsură este

demolarea sau instalarea ulucilor și instalațiilor de captare a apelor, deoarece

sunt economic mai favorabile.

menirea de bază a unui sistem de preluare a apelor pluviale este de a asigura

scurgerea direcționată a precipitațiilor atmosferice (ploaie, zăpadă) de pe

suprafața acoperișului și evacuarea acestora către sol sau în sistemul de

drenare.

decembrie 2021, rezultă că sistemul de scurgere pe garajul pârâtei nu este

montat corespunzător, ceea ce presupune că ar fi o posibilitate de instalare a

unui sistem de scurgere pluvial nemijlocit pe teritoriul pârâtei, deși această

opțiune nu a fost verificată de către instanțele ierarhic inferioare, mai mult

că, recurenta a insistat ca a înlăturat această deficiență de scurgere a apelor,

însă instanța de apel în constările sale s-a bazat doar pe actul din 22

decembrie 2021, enunțat anterior.

relevante argumentele recurentei, în situația în care s-a pretins de reclamant

edificarea construcției nemijlocit pe hotarul dintre gospodării, precum că

instanța ierarhic inferioară nu a supus aprecierii răspunsul din 25 noiembrie

2021 al Agenției Servicii Publice, Departamentul cadastru, Serviciul

cadastral teritorial Orhei, conform căruia s-a indicat că la momentul atribuirii

în proprietate a terenurilor, nu au fost stabilite pe loc în natură de către

primărie, precum nici nu a fost întocmit actul de stabilire a hotarelor conform

art. 21 din Codul funciar și art.152 din Legea cadastrului bunurilor imobile

nr.1543 din 25 februarie 1998, iar stabilirea hotarului sectoarelor de teren

transmise în proprietate privată, ține de competență autorității publice locale

(f.d.64-65). Or, însuși reclamantul a pretins că garajul a fost edificat de către

pârâtă în anul 2016 pe linia de hotar. Iar circumstanțele cauzei nu atestă că

ultimul ar fi obiectat la momentul edificării acesteia, prin urmare instanța de

13

apel urmează să verifice dacă reclamantul/intimatul, prin prisma prevederilor

art. 390 din Codul civil, în redacția în vigoare până la 01 martie 2019, mai

poate obiecta împotriva construcției menționate ca fiind edificată cu

încălcarea distanței de hotar.

cadastral xxxxx (ce aparține lui Ion Popa), la 21 ianuarie 2020 deja au fost

stabilite hotarele terenului și întocmit actul de stabilire a hotarelor de către

APL sat. Peresecina, fiind efectuate măsurările de teren pentru întocmirea

planului geometric și la 21 ianuarie 2020 a fost elaborat planul geometric cu

suprafața terenului de 0,1101 ha.

Legea nr.1543/1998, conform cărora hotarele generale ale terenului sunt

hotarele stabilite în cadrul lucrărilor de întocmire a documentației cadastrale

în vederea înregistrării primare, fără coordonarea acestora cu titularii de

drepturi asupra terenurilor adiacente. Suprafața terenului determinată în

procesul stabilirii hotarelor generale se consideră aproximativă. În sensul

alineatelor (4) și (5) ale aceluiași articol, hotarele fixe ale terenului se

stabilesc la cererea și din contul titularului de drepturi asupra terenului. La

stabilirea hotarelor fixe ale terenului, executantul lucrărilor cadastrale

întocmește planul geometric al terenului și actul de stabilire a hotarelor fixe,

cu indicarea poziționării punctelor de cotitură ale hotarelor față de punctele

de reper (obiecte naturale, de infrastructură etc.) și/sau față de construcțiile

capitale din apropiere.”

reclamant edificarea construcției (garajul) de către pârâtă în anul 2016, iar

însuși instanța de apel a reținut din declarațiile pârâtei că garajul a fost

construit în anul 2005 sau 2006. Hotarele terenului lui Ion Popa au fost

stabilite la 21 ianuarie 2020, iar acțiunea a fost înaintată în instanța de

judecată la 13 aprilie 2021.

care este oportună remedierea situației create prin alte căi decât demolarea

construcției, deoarece cum s-a menționat mai sus obiecțiile, în esență,

vizează scurgerea apelor pluviale pe teritoriul reclamantului de pe acoperișul

garajului pârâtei. Deși s-a pretins că garajul a fost construit neautorizat, un

act de constatare în sensul prevederilor legale nu a fost întocmit, or, pretinsa

construcție neautorizată se menționează a fi constată în actul de stabilire a

hotarelor terenului (f.d.8-10), iar instanța de apel în decizia sa a menționat

prevederile Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nr.

163 din 09 iulie 2010. Or urmează a fi reiterat faptul că obiectul litigiului nu

vizează primordial legalitatea construcției, despre ce indică expres

reclamantul „nu se contestă legalitatea construcției[…]”, însă a pretins

atentarea inadmisibilă asupra terenului său și anume prin ridicarea acestui

garaj i s-a adus atingere, în special, în caz de ploi abundente, îi este afectată

14

rezistența construcțiilor sale, argument ce nu a fost analizat/confirmat de

instanță în niciun mod.

prin prisma prevederilor art. 599 din Codul civil, care în opinia sa confirmă

netemeinicia acțiunii înaintate, având în vedere că a menționat despre faptul

că cerința reclamantului privind demolarea garajului nu este obiectivă și este

tardivă în raport cu anul edificării acestei construcții.

precum și continuitatea examinării cauzei în apel prin prisma efectului

devolutiv, instanța are sarcina în baza rolului activ să ceară părții să facă

precizările necesare, să pună în discuția părților orice împrejurare de fapt sau

de drept care duce la soluționarea litigiului peste apărările și susținerile

părților din acțiune, referință și alte obiecții.. De altfel, în cazul în care părțile

au o atitudine confuză în privința circumstanțelor care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei, instanța, în temeiul legii materiale care urmează

a fi aplicată, va explica părților care circumstanțe au importanță pentru

soluționarea pricinii și cui îi revine obligația de a le dovedi.

din Codul de procedură civilă, citat supra, instanța judecătorească

(judecătorul) este în drept să propună părților și altor participanți la proces,

după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce

constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența

faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți; respectiv, pentru

ce au fost admise, susținerile uneia dintre părți și înlăturate cele formulate de

cealaltă parte, iar motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza

judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită

interpretare.

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că examinarea cauzei în instanța de

apel s-a realizat pripit și evaziv, fiind ignorate și neelucidate circumstanțele

determinante soluționării corecte și obiective a litigiului, precum și nu a fost

supuse cel puțin aprecierii sub aspectul relevanței speței argumentele și

probele părții pârâte, ceea ce impune casarea integrală a deciziei instanței de

apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

aplicabile și prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă

a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

15

urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se

manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor

circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. De

altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 §

1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în

speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

considerentele conturate supra, ignorate anterior, motivarea soluției urmează

să fie efectuată atât prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor

părții oponente pe marginea acțiunii formulate în raport cu probele

prezentate și normele de drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile

art. 130 din Codul de procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să

fie certă și coerentă și să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat

de art. 6 § 1 CEDO.

Supreme de Justiție va admite recursul declarat și va casa integral decizia

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

(1) lit. c) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU MAJORITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Veronica Blanari, inclusiv prin intermediul

avocatului Vadim Soltan.

Casează integral decizia din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Popa

împotriva Veronicăi Blanari, intervenient accesoriu Primăria satului

Peresecina, raionul Orhei, cu privire la demolarea construcției ce atentează

în mod inadmisibil asupra proprietății și trimite cauza spre rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

16