2ra-1208/23 — inlaturarea obstacolelor in exercitarea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- inlaturarea obstacolelor in exercitarea dreptului de proprietate
- Temei legal
- temeiurile recursului nu se incadreaza in prevederile art.432 alin.1-4 CPC in redactia legii in vigoare pina la 01.09.2023; Dezacordului recurentului cu decizia contestata nu constituie temei de casare a acesteia.
2ra-1208/23 — inlaturarea obstacolelor in exercitarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Popescu
Gheorghe, reprezentat de avocatul Mării Vladimir,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Primăria satului Verejeni r-nul Telenești împotriva lui Popescu Gheorghe
cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de
proprietate,
împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins apelul declarat de Popescu Gheorghe și menținută
hotărârea din 04 august 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești,
(Dosarul nr.2ra-1208/23
NR PIGD 2-19056313-01-2ra-29082023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se încadrează
în prevederile art.432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii
până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justitie, în vigoare din 01 septembrie 2023). Dezacordul recurentului cu decizia
contestată nu constituie temei de casare a acesteia.
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești (jud: Gh. Popa)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, D. Dulghieru, R. Pulbere)
11 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
Popescu Gheorghe, reprezentat de avocatul Mării Vladimir,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 09 aprilie 2019, Primăria satului Verejeni, r-nul Telenești
a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Popescu Gheorghe cu
privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin decizia
nr.***** din 08 iulie 2016 a Consiliului sat. Verejeni, r-nul Telenești „Cu
privire la formarea bunului imobil” s-a decis de a declara bunul imobil
proprietate publică din domeniul public al satului *****, r-nul Telenești,
terenul cu nr. cadastral *****, cu suprafața de ***** ha, cu „destinația
construcții”, amplasat în intravilanul satului *****, r-nul Telenești. S-a
pus în sarcina primarului satului Verejeni înregistrarea bunului nou format
la OCT Telenești. Mijloacele financiare necesare pentru lucrările
cadastrale se vor lua din programul „Exercitarea guvernării *****, cod
*****”. Executarea deciziei s-a delegat primarului satului Verejeni, r-nul
Telenești, Bîrcă Ștefan.
Reclamanta a reținut că Popescu Gheorghe este proprietarul
bunului imobil cu nr. cadastral ***** și *****, constituit din teren pentru
construcții, cu suprafața de ***** ha și casa de locuit individuală cu
suprafața de ***** m.p., amplasat în satul *****, r-nul Telenești, în
temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.***** din 26 iulie 2011,
înregistrat la OCT Telenești, la 26 iulie 2011.
Cu referire la bunul imobil cu nr. cadastral *****, acesta a
fost constituit prin decizia nr.***** din 08 iulie 2016 a Consiliului sat.
Verejeni și aparține cu drept de proprietate administrației publice locale.
Bunul imobil respectiv a fost format în scopul amplasării
compacte și dezvoltării bunului imobil cu nr. cadastral *****, pe care este
amplasat Centrul Comunitar Multifuncțional și reprezintă cale de acces
către acest imobil.
Cu trimitere la prevederile art.1 alin.(1), (2), (4) din Legea
nr.523 din 16 iulie 1999 cu privire la proprietatea publică a unităților
1
administrativ-teritoriale, Primăria satului Verejeni, r-nul Telenești a
susținut că proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale este
una dintre formele proprietății publice. Proprietatea publică a unităților
administrativ-teritoriale se constituie din patrimoniul ce aparține unităților
administrativ-teritoriale respective: satului, comunei, orașului,
municipiului, raionului, unității teritoriale autonome Găgăuzia. Bunurile
domeniului public constituie totalitatea bunurilor mobile și imobile,
destinate satisfacerii intereselor generale ale colectivității din unitatea
administrativ-teritorială.
Reclamanta a indicat că Popescu Gheorghe, considerând că
prin formarea bunului imobil îi este afectată proprietatea, creându-i
impedimente în exercitarea dreptului de proprietate, a contestat decizia
nr.***** din 08 iulie 2016 a Consiliului sătesc Verejeni, în instanța de
judecată.
Prin hotărârea din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei,
sediul Telenești a fost admisă parțial acțiunea depusă de Popescu
Gheorghe. S-a anulat decizia nr.***** din 08 iulie 2016 a Consiliului sat.
Verejeni, r-nul Telenești „Cu privire la formarea bunului imobil” și
decizia nr.***** din 20 septembrie 2016 a Consiliului sat. Verejeni, r-nul
Telenești „Cu privire la respingerea cererii prealabile a lui Popescu
Gheorghe”. S-a respins cererea depusă de Popescu Gheorghe împotriva
Consiliului sat. Verejeni, r-nul Telenești cu privire la încasarea
prejudiciului moral ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,
menținută prin încheierea irevocabilă din 17 octombrie 2018 a Curții
Supreme de Justiție, s-a admis apelul declarat de Consiliul sat. Verejeni r-
nul Telenești, casată hotărârea din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei
Orhei, sediul Telenești și emisă o hotărâre nouă de respingere a acțiunii
depuse de Popescu Gheorghe cu privire la anularea deciziei nr.***** din
08 iulie 2016 a Consiliului sat. Verejeni cu privire la formarea bunului
imobil și a deciziei din 20 septembrie 2016 a Consiliului sat. Verejeni de
respingere a cererii prealabile a lui Gheorghe Popescu.
Reclamanta a notat că bunul imobil cu nr. cadastral ***** a
fost format cu scopul amplasării compacte și dezvoltării bunului imobil cu
nr. cadastral *****, pe care este amplasat Centrul Comunitar
Multifuncțional, instituție de menire publică, activitatea căruia a fost
reluată recent.
Bunul imobil cu nr. cadastral *****, care se pretinde a fi cale
de acces către proprietatea lui Popescu Gheorghe, nu a fost niciodată
2
drum, pârâtul a utilizat terenul respectiv în mod abuziv, fapt constatat prin
decizia definitivă din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, menținută
prin încheierea irevocabilă din 17 octombrie 2018 a Curții Supreme de
Justiție. Iar, potrivit art.123 alin.(2) din CPC, faptele stabilite printr-o
hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior
în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii
pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici
nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă
aceleași persoane.
Reclamanta consideră că pârâtul Popescu Gheorghe în
mod abuziv a dezinstalat o porțiune din gardul instalat la Centrul
Comunitar Multifuncțional, precum și abuziv a instalat o poartă.
Intervenția pârâtului în proprietatea administrației publice locale
periclitează buna funcționare a Centrului Comunitar Multifuncțional prin
deteriorarea căii de acces, inclusiv prin acoperirea acesteia cu noroi și prin
compromiterea investițiilor efectuate în acest proiect social.
Întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, la 13 noiembrie
2018 Primăria sat. Verejeni, r-nul Telenești a expediat în adresa lui
Popescu Gheorghe o somație, solicitând înlăturarea porții instalate abuziv
și reinstalarea gardului demontat abuziv în termen de 15 zile de la
recepționarea somației. Deși la 04 decembrie 2018 pârâtul a recepționat
somația enunțată, nu a înlăturat iregularitățile, somația rămânând fără
executare.
Cu trimitere la prevederile art.315, 316 alin.(1) și (2), 376
alin.(1), 377 alin.(1) și (2) din Codul civil, art.46 alin.(1) și (2) din
Constituție, art.1 din Protocolul 1 la CEDO, reclamanta consideră că
pârâtul urmează să dezinstaleze poarta instalată în mod neautorizat, să
înlăture obstacolele în exercitarea dreptului său de proprietate asupra
terenului cu nr. cadastral *****, ce-i aparține cu drept de proprietate
administrației publice locale și să restabilească situația preexistentă prin
instalarea la loc a gardului metalic în forma în care a existat până la
demolarea abuzivă.
Cu atât mai mult, prin actele judecătorești irevocabile sus-
menționate cert s-a constatat că dreptul de proprietate a lui Popescu
Gheorghe nu a fost afectat în niciun mod prin emiterea deciziei nr.*****
din 08 iulie 2016 a Consiliului sat. Verejeni, prin urmare, acțiunile
acestuia prin demontarea abuzivă a porțiunii de gard și instalarea a porții,
poartă un caracter ilegal.
3
În contextul enunțat, Primăria sat. Verejeni, r-nul Telenești a
solicitat admiterea acțiunii, obligarea lui Gheorghe Popescu să înlăture
impedimentele în folosirea bunului imobil - terenul cu nr. cadastral *****,
cu suprafața de ***** ha, cu destinația „construcții”, amplasat în
intravilanul satului *****, r-nul Telenești; obligarea lui Gheorghe
Popescu să înlăture poarta instalată în mod abuziv, prin care se accede pe
terenul cu nr. cadastral *****, cu suprafața de ***** ha, cu destinația
„construcții”, amplasat în intravilanul satului *****, r-nul Telenești;
obligarea lui Gheorghe Popescu să reinstaleze porțiunea de gard
demontată de pe trenul cu nr. cadastral *****, cu suprafața de ***** ha,
cu destinația „construcții”, amplasat în intravilanul satului *****, r-nul
Telenești.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin hotărârea din 04 august 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul
Telenești a fost admisă acțiunea depusă de Primăria satului Verejeni, r-nul
Telenești. A fost obligat Gheorghe Popescu să înlăture impedimentele în
folosirea bunului imobil, terenul cu nr. cadastral *****, cu suprafața de
***** ha, cu destinația „construcții”, amplasat în intravilanul satului
*****, r-nul Telenești. A fost obligat Gheorghe Popescu să înlăture poarta
instalată în mod abuziv, prin care se accede pe terenul cu nr. cadastral
*****, cu suprafața de ***** ha, cu destinația „construcții”, amplasat în
intravilanul satului *****, r-nul Telenești. A fost obligat Popescu
Gheorghe să reinstaleze porțiunea de gard demontată de pe terenul cu
numărul cadastral *****, cu suprafața de ***** ha, cu destinația
„construcții”, amplasat în intravilanul satului *****, r-nul Telenești.
Prima instanță a motivat soluția de admitere a acțiunii prin
faptul că prin decizia nr.***** din 08.07.2016 a Consiliul sătesc Verejeni,
r-nul Telenești „Cu privire la formarea bunului imobil” s-a decis de a
declara bunul imobil proprietate publică din domeniul public al satului
***** r-nul Telenești, terenul cu numărul cadastral *****, cu suprafața de
***** ha, destinație „construcții”, amplasat în intravilanul satului *****,
raionul Telenești.
Prima instanță a constatată că, nefiind de acord cu decizia
nr.5/2 din 08 iulie 2016 a Consiliului sătesc Verejeni r-nul Telenești,
Popescu Gheorghe a contestat respectivul act administrativ în instanța de
judecată. Prin hotărârea din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei,
sediul Telenești, acțiunea depusă de Popescu Gheorghe a fost admisă
4
parțial. S-a anulat decizia Consiliului sătesc Verejeni r-nul Telenești
nr.***** din 08 iulie 2016 cu privire la formarea bunului imobil și decizia
Consiliului sătesc Verejeni r-nul Telenești nr.***** din 20.09.2016 cu
privire la respingerea cererii prealabile a lui Popescu Gheorghe. S-a
respins cererea lui Popescu Gheorghe împotriva Consiliului sătesc
Verejeni r-nul Telenești cu privire la încasarea prejudiciului moral ca fiind
neîntemeiată. Iar, prin decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 17
aprilie 2018 s-a admis apelul declarat de Consiliul sătesc Verejeni r-nul
Telenești, s-a casat hotărârea din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei,
sediul Telenești și emisă o hotărâre nouă, prin care s-a respins integral
acțiunea depusă de Popescu Gheorghe către Consiliul sătesc Verejeni r-
nul Telenești cu privire la anularea actului administrative, ca neîntemeiată.
Prin încheierea irevocabilă din 17 octombrie 2018 a Curții Supreme de
Justiție a fost declarat inadmisibil recursul declarat de Popescu Gheorghe
împotriva deciziei din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
Cu trimitere la prevederile art.123 alin.(2) din Codul de
procedură civilă, prima instanță a conchis că faptele stabilite printr-o
hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior
în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii
pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici
nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă
aceleași persoane.
Totodată, cu trimitere la prevederile art.(1) și (2), art.3, art.10
alin.(4) din Legea nr.523 din 16.07.1999 cu privire la proprietatea publică
a unităților administrative-teritoriale și art.10 alin.(1), (2) din Legea
privind administrarea și deetatizarea proprietății publice nr.121 din
04.05.2007, și, ținând cont de hotărârile judecătorești irevocabile emise pe
marginea litigiului dintre Popescu Gheorghe și Consiliul sătesc Verejeni
r-nul Telenești cu privire la anularea deciziei Consiliului sătesc Verejeni
r-nul Telenești nr.***** din 08.07.2016 cu privire la formarea bunului
imobil, instanța de fond a concluzionat că dreptul de proprietate a lui
Popescu Gheorghe nu este afectat nici întru-un mod, și prin urmare,
acțiunile acestuia privind instalarea abuzivă a porții și demontarea abuzivă
a porțiunii de gard, poartă un caracter ilegal, iar acțiunea depusă de
Primăria satului Verejeni r-nul Telenești cu privire la obligarea lui
Popescu Gheorghe să înlăturare obstacolele la folosirea terenului nr.
cadastral *****, cu suprafața de ***** ha, cu destinații construcții,
amplasat în intravilanul satului *****, r-nul Telenești, ce aparține cu drept
de proprietate administrației publice locale, prin înlăturarea porții instalate
5
în mod abuziv prin care se accede pe terenul respectiv și reinstalarea
porțiunii de gard demontat de pe terenul dat, este întemeiată, cu admiterea
acesteia integral în sensul formulat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 24 august 2022, Popescu Gheorghe a declarat apel
împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 25 ianuarie 2023, întru
executarea încheierii din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin
intermediul oficiului poștal, a prezentat motivarea apelului, solicitând
casarea hotărârii din 04 august 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești,
cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse de
Primăria satului Verejeni, r-nul Telenești, invocând netemeinicia acesteia.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Popescu Gheorghe și menținută hotărârea din
04 august 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.
Instanța de apel a considerat întemeiată și legală hotărârea
primei instanțe, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă,
nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și
interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Instanța de apel a reținut că Primăria sat. Verejeni r-nul
Telenești și-a întemeiat acțiunea pe decizia irevocabilă a Curții de Apel
Chișinău din 17 aprilie 2018, prin care s-a respins acțiunea depusă de
Popescu Gheorghe cu privire la anularea deciziei Consiliului sătesc
Verejeni r-nul Telenești nr.***** din data de 08.07.2016 cu privire la
formarea bunului imobil.
Din considerentele menționate, instanța de apel a dedus că la
cazul speței sunt incidente prevederile art.123 alin.(2) din Codul de
procedură civilă care cert statuează că, faptele stabilite printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în
instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru
instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot
fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași
persoane.
Instanța de apel a menționat că în lumina principiului
autorității de lucru judecat, o hotărâre judecătorească, prin care s-au
6
stabilit faptele enunțate, cât și constatările reținute în mod irevocabil, se
bucură de prezumția absolută de adevăr și nu pot fi contrazise printr-o altă
hotărâre. Răsturnarea puterii lucrului judecat, printr-o reluare a judecării
într-o nouă acțiune între părți, determină o instabilitate a raporturilor
juridice civile, care, odată stabilite printr-o hotărâre judecătorească cu
caracter irevocabil, intră în sfera raporturilor de ordine publică, pe care
părțile nu o pot modifica nici în situația în care ar exista acordul lor.
Instanța de apel a constatat că urmare al formării bunului
imobil nr.*****, lui Popescu Gheorghe nu i-a fost afectat dreptul de
proprietate, nefiind modificate hotarele bunurilor imobile și nu i-au fost
create impedimente în exercitarea dreptului de proprietate, iar Primăria
sat. Verejeni, r-nul Telenești nu a admis imixtiune în dreptul de proprietate
al apelantului.
Pe lângă acestea, prin decizia irevocabilă al Curții de Apel
Chișinău din 17 aprilie 2018 s-a stabilit indubitabil faptul că bunul imobil
cu nr. cadastral *****, care se pretinde că ar fi cale de acces către
proprietatea lui Popescu Gheorghe, nu a fost niciodată drum, iar acesta a
utilizat în mod abuziv acest teren, inclusiv alte terenuri aferente
proprietății ce nu-i aparțin.
Instanța de apel nu a reținut argumentele invocate de
apelantul Gheorghe Popescu precum că nu s-a demonstrat prin probe
incontestabile faptul că dânsul a instalat poarta și calea de acces către
terenul său în mod abuziv, or, fapta respectivă deja a fost constatată printr-
o decizie irevocabilă într-un alt proces de judecată dintre aceleași părți și
nu urmează a fi demonstrat din nou, fiind degrevat reclamantul de
probațiune în sensul art.123 alin. (2) CPC.
În acest sens, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată
concluzia primei instanțe privind obligarea lui Popescu Gheorghe să
înlăture poarta instalată în mod abuziv, prin care se accede pe terenul cu
numărul cadastral *****, precum și să reinstaleze porțiunea de gard
demontată de pe terenul cu numărul cadastral *****, or, cert s-a stabilit
faptul că prin acțiunile pârâtului/apelant este tulburat dreptul de
proprietate al administrației publice locale Verejeni r-nul Telenești, care
este în cele din urmă este îndreptățită de a solicita încetarea acestor acțiuni.
Instanța de apel a considerat irelevante alegațiile apelantului
precum că în prezenta cauză dispozitivul și hotărârea motivată sunt
contradictorii, în condițiile în care dispozițiile art.249 alin.(2) din Codul
de procedură civilă acordă instanței judecătorești posibilitatea corectării
erorii strecurate în conținutul hotărârii. Or, lucrările dosarului conțin
7
dispozitivul hotărârii din 04.08.2022 (f.d.131), care este identic cu
hotărârea integrală contestată, iar instanța s-a referit la bunul imobil care
este obiect al litigiului și anume – bunul imobil proprietate publică din
domeniul public al satului *****, r-nul Telenești, terenul cu numărul
cadastral *****, cu suprafața de ***** ha, destinație construcții, amplasat
în intravilanul satului *****, raionul Telenești.
În contextul enunțat, instanța de apel a conchis că la caz nu
există temeiuri legale pentru casarea hotărârii primei instanțe, soluția
adoptată de aceasta fiind corespunzătoare exigențelor legale, iar
argumentele în apel sunt nefondate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 04 august 2023, prin intermediul poștei electronice,
Popescu Gheorghe, reprezentat de avocatul Mării Vladimir a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,
casarea integrală a deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău și
a hotărârii din 04 august 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, cu
emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii depuse de Primăria sat.
Verejeni, r-nul Telenești
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
În susținerea recursului Popescu Gheorghe, reprezentat de
avocatul Mării Vladimir a invocat ilegalitatea deciziei instanței de apel,
emisă cu încălcarea nomelor de drept material, cu aprecierea arbitrară a
probelor din dosar.
Recurentul a reținut că instanța de apel nu a intrat în esența
litigiului, eronat a făcut trimitere la prevederile art.123 alin.(2) din Codul
de procedură civilă, superficial a apreciat cele două litigii în care
figurează ca părți Primăria sat. Verejeni r-nul Telenești și Popescu
Gheorghe, care sunt diferite, de asemenea, eronat s-a concluzionat
referitor la efectul puterii lucrului judecat, precum și eronat au fost
interpretate reglementările legale aplicate în speță.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile
art.432 alin.(2) lit.b) și c) din Codul de procedură civilă (în redacția legii
până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare
01.09.2023), potrivit cărora Se consideră că normele de drept material au
fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească
8
a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și interpretat în mod eronat
legea.
La 28 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa Primăriei sat. Verejeni, r-nul Telenești copia recursului declarat
de Popescu Gheorghe, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a
referinței, fapt ce rezultă din scrisoarea de notificare și avizului poștal de
recepție (f.d.216, 218), cu toate acestea intimata nu și-a valorificat
dreptul procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
prevede că :
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau
a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură
civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.
Potrivit art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023,
recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare
la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul
a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări
procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina
recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat la 04 august 2023 de către Popescu
Gheorghe, reprezentat de avocatul Mării Vladimir, a fost depus până la
data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01
septembrie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data
depunerii recursului.
Articolul 432 din Codul de procedură civilă (în redacția legii
până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în
vigoare 01.09.2023) statuează că:
(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul
în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
9
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.
Articolul 433 lit.a) din Codul de procedură civilă (în redacția
legii în vigoare la data depunerii recursului – 04.08.2023) stipulează că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă
indic că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:
Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat decizia la 10 mai 2023, în ședință publică.
Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a
instanței de apel a fost expediată la 29 iunie 2023 la adresa de domiciliu
a recurentului Popescu Gheorghe, fapt ce rezultă din scrisoarea anexată
la dosar, însă nu se atestă date când a fost recepționată de către ultimul
(f.d.192).
10
Potrivit informației deținute pe Portalul Național al
Instanțelor de Judecată, Curtea de Apel Chișinău a publicat decizia din
10 mai 2023 pe pagina sa oficial web: www.cac.intante.justice.md, la 26
iunie 2023.
Totodată, în cererea de recurs, Popescu Gheorghe a
menționat că a luat cunoștință cu decizia motivată a instanței de apel la
01 august 2023, accesând Portalul Național al Instanțelor de Judecată.
Astfel, recursul declarat la 04 august 2023 de către Popescu
Gheorghe, reprezentat de avocatul Mării Vladimir, se consideră ca fiind
depus în interiorul termenului legal prevăzut la art.434 CPC.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează
că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.
(2)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data
depunerii cererii de recurs – 04.08.2023).
La caz, examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 alin.(2)-(4) din Codul de procedură civilă
în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului (04 august 2023).
Din analiza recursului rezultă că Popescu Gheorghe,
reprezentat de avocatul Mării Vladimir a invocat drept temei de
admisibilitate a recursului prevederile art.432 alin.(2) lit.b) și c) din
Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările operate
prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023), potrivit cărora
se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească a aplicat o lege care nu
trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
reținând că recurentul Popescu Gheorghe, reprezentat de avocatul
Vladimir Mării a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la
art.432 alin.(2) lit.b) și c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la
data depunerii recursului (04 august 2023), nu a stabilit că instanța de
apel a încălcat sau a aplicat eronat normele de drept material prin
aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată sau că ar fi interpretat
în mod eronat legea, precum și că ar fi apreciat arbitrar probele
administrate la dosar.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în temeiurile prevăzute art.432 alin.(2)-(4) CPC, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului
reprezintă de fapt dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel,
care a emis decizia contestată pe o cercetare multiaspectuală, completă,
11
nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și
interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel și
relatarea situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or,
recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul de procedură civilă,
are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia
în fapt.
Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul
XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică
modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța
atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
verificând din oficiu existența altor circumstanțe expuse în art.432 CPC,
în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului (04 august 2023),
nu le-a stabilit.
Totodată, reieșind din prevederile art.432 alin.(4) din Codul
de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia
probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 din Codul de
procedură civilă.
Analizând temeiurile recursului declarat prin prisma art.432
alin.(4) CPC (în redacția legii în vigoare la situația din 04 august 2023)
în raport cu lucrările dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție nu a constatat că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu
este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva
Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p.230). Acesta
este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo
împotriva Italiei, p.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services
împotriva Franței, p.45).
Completul de judecată reține că recursul trebuie să fie
efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
În speță, recursul declarat de Popescu Gheorghe,
reprezentat de Vladimir Mării conține obiecții de fapt și de drept care
12
deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o
apreciere corespunzătoare.
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt
pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 CEDO (cauza Helmers c.
Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în apel în modul în care este garantat de art.6§1 CEDO.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de către Popescu Gheorghe,
reprezentat de avocatul Mării Vladimir nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2)-(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare
la data depunerii recursului (04 august 2023) și drept urmare se consideră
inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art.431 alin.(1) și (2),
art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului, art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de Popescu Gheorghe,
reprezentat de avocatul Mării Vladimir.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
13