2ra-531/23 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral

2ra-531/23 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-531/2023

2-21135878-01-2ra-05042023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V. Gîrleanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

27 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător: Stela Procopciuc

Judecători: Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Veronica

Valuța împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea din 24 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a c o n s t a t a t :

La 13 septembrie 2021, Veronica Valuța a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin care a

solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și

repararea prejudiciului moral.

În susținea acțiunii reclamanta Veronica Valuța a indicat că la 29 octombrie

2010 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Vacarciuc și

Valentinei Vacarciuc, intervenient accesoriu Consiliul mun. Chișinău, Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la apărarea dreptului de proprietate prin

demolarea construcțiilor neautorizate.

Prin hotărârea din 28 decembrie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Valuța împotriva lui

Ion Vacarciuc și Valentinei Vacarciuc, intervenient accesoriu Consiliul mun.

Chișinău, Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău.

Prin decizia din 21 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Verinoca Valuța și s-a menținut hotărârea din 28 decembrie

2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

Prin decizia din 28 iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Veronica Valuța, s-a casat decizia din 21 septembrie 2016 a Curții de

Apel Chișinău cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt

1

complet de judecată.

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Veronica Valuța, s-a casat hotărârea din 28 decembrie 2015 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău și s-a confirmat tranzacția de împăcare a

părților.

Reclamanta Veronica Valuța a invocat că durata examinării cauzei este

excesivă, deoarece s-a examinat pe o perioadă de aproximativ 11 ani, fapt datorat

atitudinii pasive a instanței de fond și de apel, precum și a atitudinii pasive a

autorităților statului în efectuarea măsurărilor cadastrale.

Astfel, reclamanta a menționat că examinarea cauzei în termen rezonabil a

fost de o importanță majoră, iar prin durata excesivă de examinare a litigiului, i-a

fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Reclamanta Veronica Valuța a solicitat constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea sumei de 150 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 24 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Valuța.

S-a constatat încălcarea dreptului Veronicăi Valuța la judecarea în termen

rezonabil a cauze civile la cererea de chemare în judecată intentată împotriva lui

Ion Vacarciuc și Valentinei Vacarciuc, intervenient accesoriu Consiliul mun.

Chișinău, Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău cu privire la apărarea dreptului de

proprietate prin demolarea construcțiilor neautorizate.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul Veronică Valuța suma de 50 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins. (f.d. 164, 168-175, vol. II)

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 28 decembrie 2021,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a declarat apel nemotivat, iar la 14

aprilie 2022, a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din 24 decembrie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie

respinsă integral acțiunea.

Prin decizia din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut

hotărârea din 24 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d. 199,

200-214, vol. II)

Pentru a decide astfel, reținând particularitățile și circumstanțele speței,

instanța de apel a relevat că la data de 29 octombrie 2010, Veronica Valuța s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Vacarciuc și Valentina

Vacarciuc, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău, OCT Chișinău cu

privire la apărarea dreptului de proprietate.

La data de 04 octombrie 2011, Valentina Vacarciuc și Ion Vacarciuc s-au

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Veronicăi Valuța, intervenient

accesoriu Consiliul municipal Chișinău cu privire la stabilirea hotarului, încasarea

prejudiciului material și moral.

Instanța de apel, reieșind din conținutul Raportului motivat, anexat la dosar, a

constatat că termenul examinării cauzei a cuprins perioada 29 octombrie 2010 –

2

08 iunie 2021 (10 ani 7 luni și 9 zile).

Din punct de vedere a complexității, instanța de apel a reținut că această cauză

nu este dificilă factologic sau juridic și nu necesita o muncă juridică vastă, fiind

una medie de complexitate, având în vedere subiecții în proces, obiectul litigiului,

materialul probator și cadrul legal în baza căruia urma a fi verificată temeinicia și

legalitatea pretențiilor.

Responsabilitatea principală pentru judecarea cauzei și pentru desfășurarea

rapidă a unui proces îi revine instanței de judecată, în speță instanțele de judecată

nu au demonstrat diligență în gestionarea cauzei a cărei tergiversare se solicită a fi

constatată, iar transmiterea cauzei la rejudecare, pe motive de procedură (admiterea

unor încălcări procedurale care nu puteau fi corectate de instanța ierarhic

superioară), demonstrează că dreptul reclamantului la judecare în termen rezonabil

a cauzei a fost încălcat.

În ceia ce privește conduita autorităților naționale, instanța de apel a notat că

deși în cadrul judecării cauzei s-a înregistrat amânarea repetată a ședințelor de

judecată, această perioadă nu poate fi imputată exclusiv instanțelor, deoarece

amânările au avut loc inclusiv, întru exercitarea drepturilor procedurale a părților,

precum și din cauza neprezentării în ședințele de judecată a participanților la

proces.

Deși, amânările ședințelor de judecată în mare parte au fost impuse de

normele de drept procedural ce reglementează dreptul la apărare, instanța de apel a

remarcat că aflarea unui litigiu ce are ca obiect apărarea dreptului de proprietate

spre examinare în cele 3 nivele de jurisdicție timp de 10 ani 7 luni și 9 zile, nu

poate fi privită ca o neîncălcare a dreptului la examinarea în termen rezonabil a

cauzei.

Respectiv, instanța de apel a conchis că dreptul Veronicăi Valuța la

examinarea în termen rezonabil a litigiului, prevăzut de articolul 6 § 1 din

Convenție, nu a fost respectat, aspect care generează constatarea acestei încălcări.

În circumstanțele expuse, instanța de apel a constatat, că instanța de fond

corect a reținut încălcarea dreptului Veronicăi Valuța la judecarea în termen

rezonabil a cauzei civile, fiind necesară repararea prejudiciului moral cauzat

ultimei prin această încălcare.

Ținând cont de principiul compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, precum și compensațiile acordate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului pe litigii similare, instanța de apel a concluzionat că suma de 50 000 lei,

acordată de prima instanță, constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

cauzat Veronicăi Valuța, fiind echitabilă în raport cu circumstanțele constatate

supra și proporțională suferințelor suportate.

La 01 martie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri, privind respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, a invocat că Veronica Valuța a acceptat toate

acțiunile întreprinse de instanțele de judecată, ca ulterior să înainteze acțiune în

temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, care urmărește un interes exclusiv

pecuniar.

Or, în situația în care jurisprudența accentuează impactul decisiv al unei cereri

3

de accelerare, recurentul a considerat lipsită de importanță elucidarea acestui

aspect.

Subsecvent, recurentul a relatat că în speță nu există careva motive de

tergiversare a examinării cauzei, or, însăși respectarea întocmai a procedurii din

partea instanțelor de judecată naționale, cu asigurarea respectării drepturilor

participanților la proces, nu poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei.

La caz, recurentul a specificat că termenul rezonabil urmează a fi apreciat în

coroborare cu termenii prevăzuți de legislația procesual civilă, fiind stabiliți în

vederea desfășurării procesului cu respectarea unor principii fundamentale ale

dreptului procesual civil, cum ar fi: principiul disponibilității, principiul

contradictorialității și egalității în drepturi a participanților la proces, care în

ansamblu materializează dreptul părții la un proces echitabil.

Astfel, termenul de examinare a cauzei nu poate fi considerat unul excesiv, în

condițiile în care a fost justificată existența unor circumstanțe întemeiate, urmând a

fi acordată prioritate înfăptuirii actului justiției, în vederea necompromiterii

eficacității și relevanței.

Prin urmare, recurentul a considerat eronată aprecierea instanțelor ierarhic

inferioare referitor la necesitatea reparării prejudiciului prin acordarea satisfacțiilor

pecuniare.

La fel, recurentul a indicat că o altă circumstanță esențială omisă de instanțele

de judecată este finalitatea procesului supus controlului, or, prin încheierea din

08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a confirmat tranzacția de împăcare a

părților.

În consecință, recurentul a invocat că la examinarea cauzei, instanțele

judecătorești ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat legea.

La 09 iunie 2023, Valuța Veronica, reprezentată de avocatul Beriozchin Ana,

a depus referință la recursul declarat de Ministerul Justiției, prin care a solicitat să

fie considerat ca inadmisibil.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 decembrie 2022

și a expediat-o participanților la proces la 27 februarie 2023, fapt confirmat prin

scrisoarea de expediere (f. d. 215 Vol. II), astfel, recursul declarat la data de

01 martie 2023, este în termen.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a

învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie

2023, în vigoare din 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art.

VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.

318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de

procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a,

recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel.

Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data

intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la

4

data depunerii recursului. În această consecvență, se deduce că admisibilitatea

recursului declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, împotriva

deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată în baza

temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare

până la 01 septembrie 2023.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

depusă de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, este inadmisibilă,

pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție atestă că acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către instanța de apel și nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,

existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

și anume, dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar constitui

temei de declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel a apreciat

probele arbitrar, sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, nu a depistat.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în

5

mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de

procedură civilă, însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

conțin obiecții de fapt și de drept, similare celor expuse în cererea de apel, care au

fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii, prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1997, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, împotriva deciziei din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Stela Procopciuc

judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

6