2ra-1409/23 — repararea prejudiciului material, incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-1409/23 — repararea prejudiciului material, incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Pandatur”, reprezentată de avocatul Adrian Oprea,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Tamara

Calnicenco, Artur Zacalicinev și Daria Zacalicineva împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Pandatur” cu privire la compensarea prejudiciului material,

moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1409/23

PIGD Nr. 2-20037101-01-2ra-11092023)

Recursul vădit neîntemeiat, conform art. 433 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă,

simplul dezacord al recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru (I. Țonov)

Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, A. Braga, V. Mihaila)

23 ianuarie 2026

Textul corespunde originalului

1

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Societatea

cu Răspundere Limitată „Pandatur”, reprezentată de avocatul Adrian Oprea,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Diana Stănilă, Președinte,

Oxana Parfeni,

Ion Munteanu, judecători,

ÎN FAPT

au depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Pandatur”, prin care au solicitat

compensarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată.

Calnicenco în calitate de beneficiar a încheiat cu SRL „Pandatur” în calitate de

prestator contractul de servicii turistice nr. 271/AK, conform căruia prestatorul s-a

obligat să acorde în perioada 14 februarie 2020 - 17 februarie 2020 servicii turistice în

Ucraina, or. Lvov Tamarei Calnicenco, lui Artur Zacalicinev și Dariei Zacalicineva,

care includ transport tur-retur, asigurare medicală, excursii, ghid licențiat și cazare în

hotel de 3*, eliberând în acest sens voucherul turistic sera AB nr. 680391, iar

beneficiarul s-a obligat să achite costul serviciilor turistice.

Ucraina, or. Lvov era indicat 39,99 euro pentru o persoană, iar la încheierea

contractului prestatorul unilateral a modificat prețul, solicitând suma de 53,32 euro

pentru o persoană. În total prețul contractului fiind stabilit de 159,96 euro, care urma 1

a fi achitat în lei la cursul de vânzare stabilit de BC „Victoriabank” SA în ziua achitării.

lei, iar la 30 ianuarie 2020 suma de 2168 lei, în total 3168 lei.

transportul urma a fi asigurat de autocare cu un nivel, însă la data de 14 februarie 2020

pârâtul a pus la dispoziția reclamanților un alt autocar, decât cel promis, unul cu două

nivele, iar locurile în autocar unde au fost plasați în spatele șoferului, nu aveau

posibilitatea să întindă picioarele și nu funcționa speteaza scaunului, fiind imposibil de

a schimba poziția.

spre Lvov era fixată la ora 19:00, însă de facto autocarele s-au pornit la ora 19:40.

reclamanților spre or. Lvov era uzat, aproximativ la ora 02:00, la data de 15 februarie

2020, în apropierea de o stație peco, la intrarea în or. Cernăuți, s-a defectat esențial, iar

beneficiarii au fost ținuți toată noaptea și ziua până la ora 16:39, în autocar care nu se

încălzea, fiind nevoiți să îndure frigul, în condiții antisanitare, fără latrină, neavând

posibilitatea de a face duș, primi hrană caldă și ceaiuri calde, fiind nevoiți să le procure

de la benzinărie cu un preț mai ridicat, doar pentru a se încălzi.

Chișinău.

parcursul reparării autocarului, dar au fost ținuți în frig în autocarul care nu se încălzea,

s-au întors spre Chișinău cu tusă și febră, iar, copilul minor Daria Zacalicineva în

2

perioada 17 februarie 2020 – 28 februarie 2020, din motive de sănătate nu a frecventat

școala și cursurile de studii suplimentare a limbii engleză și franceză. De asemenea, s-

a îmbolnăvit și Tamara Calnicenco, absetând în perioada 21 februarie 2020 – 03 martie

2020.

serviciilor de călătorie fără vicii, au suportat pagube materiale în mărime de 4269 lei,

dintre care 3168,00 lei suma achitată pentru pachetul turistic în Ucraina, or. Lvov și

1101 lei pentru procurarea medicamentelor, iar pentru incomoditatea adusă și

suferințele suportate urmează a fi încasat și prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei

pentru fiecare reclamant.

obligația să asigure buna executare a obligațiilor asumate prin prezentul contract. A

încălcat prevederile pct. 5.1.3, prin care s-a obligat să execute atribuțiile legate de

asigurarea de călătorie a beneficiarului. S-a obligat conform pct. 5.1.4 să asigure

beneficiarul cu servicii alternative, fără costuri suplimentare, dacă serviciile

contractante nu pot fi oferite în condițiile indicate în contract.

avea posibilitatea să continue deplasarea spre or. Lvov, era obligat să asigure

beneficiarii pe parcursul reparării autocarului cu hrană caldă și cazare, fapt ce nu s a

produs.

material în sumă de 4269 lei, a prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei pentru fiecare

reclamant, și cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 5000 lei.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Tamara Calnicenco, Artur

Zacalicinev, Daria Zacalicineva împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Pandatur” cu privire la compensarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de

judecată. (f.d. 121, 127-136)

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 01 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

POZIȚIA INSTANȚE DE APEL

apelul declarat de către Tamara Calnicenco, Artur Zacalicinev, Daria Zacalicineva și

s-a menținut hotărârea din 01 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

(f.d. 167, 168-176)

Zacalicineva, reprezentați de avocatul Constantin Cojocari, au declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 13 septembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 01 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

3

Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în

judecată. (f.d. 181-187)

recursul declarat de Tamara Calnicenco, Artur Zacalicinev, Daria Zacalicineva, a fost

casată decizia din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău cu trmiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

declarat de Tamara Calnicenco, Artur Zacalicinev, Daria Zacalicineva, s-a casat

integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 01 noiembrie 2021 și s-a

pronunțat o nouă hotărâre după cum urmează:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată.

S-a încasat in contul SRL „Pandatur” în beneficiul Tamarei Calnicenco

prejudiciul material în sumă de 3 168 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de

5 000 lei.

Sa încasat din contul SRL „Pandatur” în beneficiul Tamarei Calnicenco, Artur

Zacalicinev și Daria Zacalicineva, prejudiciul moral cauzat în mărime de 3 000 lei

pentru fiecare.

În rest, pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.

S-a încasat de la SRL „Pandatur” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de

250 lei.

executat obligațiile contractuale privind asigurarea unor servicii de transport

corespunzătoare, iar serviciile de călătorie au fost afectate de vicii semnificative.

Autocarul pus la dispoziție nu corespundea condițiilor convenite, plecarea a avut loc

cu întârziere, iar din cauza unei defecțiuni tehnice, reclamanții au fost nevoiți să

staționeze timp îndelungat în condiții improprii, fapt ce a determinat renunțarea la

călătorie.

pretenții privind calitatea serviciilor, acestea fiind confirmate prin probe fotografice și

convorbiri prezentate la dosar, iar operatorul turistic nu a demonstrat că ar fi depus

eforturi reale pentru soluționarea reclamațiilor și nici că ar fi oferit efectiv servicii

alternative sau restituirea sumei achitate.

întocmit de SRL „Pandatur”, prevedea restituirea sumei achitate sau oferirea unui

pachet turistic alternativ, însă aceste obligații nu au fost executate până la examinarea

cauzei în apel.

prestatorului și că reclamanții sunt îndreptățiți la repararea prejudiciului material cauzat

prin neexecutarea contractului, în limita dovedită.

reprezentând costul pachetului turistic achitat, iar în rest a respins cererile reclamanților

ca neîntemeiate, întrucât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre cheltuielile

pentru medicamente și neexecutarea obligațiilor contractuale.

2036 alin. (1), 2037 Cod civil, ținînd cont că, călătoria a fost zădărnicită și afectată în

mod semnificativ, Curtea de Apel a dispus încasarea din contul SRL „Pandatur” în

beneficiul Tamarei Calnicenco, Artur Zacalicinev și Daria Zacalicineva, a sumei de

3 000 de lei pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral, mai mult ca atît prin faptul că

4

nu au fost respectate condițiile contractuale, reclamanților le-au fost create

incomodități fiind ținuți în autocarul care nu se încălzea, fiind nevoiți să îndure frigul,

circumstanțe care indubitabil le-au cauzat suferințe psihice și incomodități.

volumul de lucru a avocatului în prezenta cauză civilă, instanța de apel a dispus

compensarea cheltuielilor de judecată suportate de apelanții și a considerart necesar de

a încasa în beneficiul lui Tamara Calnicenco, cheltuielile de judecată pentru asistență

juridică în mărime de 5 000 lei, în temeiul art. 96 CPC.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Adrian a declarat recurs împotriva deciziei din 14 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

neîntemeiată și arbitrară, fiind bazată pe o apreciere nerezonabilă a probelor

administrate în cauză și pe ignorarea unor circumstanțe esențiale stabilite la dosar.

constituie o tranzacție între părți, prin care turiștii au refuzat continuarea excursiei la

Lvov și au acceptat fie restituirea sumei conform bonului, fie alegerea unor excursii

alternative (Iași, Odesa, alte destinații sau o altă dată de plecare), declarând expres lipsa

pretențiilor față de agenție în cazul respectării acestor condiții.

după semnarea tranzacției, au formulat o pretenție scrisă solicitând atât restituirea

integrală a sumei achitate, cât și despăgubiri morale semnificative, iar ulterior au

sesizat instanța de judecată, fără a încerca soluționarea amiabilă a litigiului și fără a

solicita efectiv servicii alternative, contrar acordului din 15.02.2020.

de servicii, deși intimații nu au formulat nicio solicitare concretă în acest sens, iar

prestatorul nu poate impune unilateral beneficiarilor momentul sau tipul excursiei

alternative.

alternative era condiționată de opțiunea expresă a turiștilor, care nu a fost exercitată

conform tranzacției, aceștia optând direct pentru litigiu.

imputabile exclusiv prestatorului, fără a analiza caracterul imprevizibil și extraordinar

al defecțiunii tehnice a autocarului, mijloc de transport care constituie izvor de pericol

sporit.

de transport reprezintă o împrejurare ce excedează controlului deplin al prestatorului și

nu poate atrage automat răspunderea acestuia pentru neexecutarea obligațiilor

contractuale.

intimaților și a circumstanțelor obiective ale producerii incidentului, Curtea de Apel a

aplicat eronat normele de drept material și a apreciat nejustificat probele, fapt ce

impune casarea deciziei atacate.

pericol sporit, activitate care, prin natura sa, nu poate fi controlată pe deplin de către

5

om și implică riscul producerii unui prejudiciu fortuit. Astfel, viciile care au afectat

călătoria au fost cauzate de împrejurări inevitabile și extraordinare, constând în

defecțiuni tehnice neașteptate ale autocarului, apte să creeze un risc de securitate pentru

pasageri, circumstanțe pentru care prestatorul nu poate fi ținut răspunzător. Întrucât

viciile serviciilor de călătorie au fost determinate de circumstanțe extraordinare,

intimații nu sunt îndreptățiți la despăgubiri materiale sau morale, iar instanța de apel a

ignorat în mod nejustificat această excepție de răspundere.

asigurând întoarcerea turiștilor și suportând cheltuielile suplimentare necesare.

Recurentul a întreprins toate măsurile rezonabile pentru înlăturarea viciilor, punând la

dispoziția călătorilor un alt autocar, deplasat special pentru preluarea pasagerilor, în

conformitate cu normele aplicabile transportului internațional de călători.

intimații au refuzat continuarea călătoriei și au solicitat rezilierea contractului, fapt

consemnat în procesul-verbal din 15.02.2020, ceea ce lipsește de temei pretențiile

acestora privind prejudiciul material și moral.

neîntemeiată, întrucât, în contextul unei defecțiuni tehnice cu potențial periculos,

prioritatea absolută a prestatorului a fost asigurarea siguranței călătorilor, și nu

rapiditatea continuării cursei.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții

Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”

,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se

consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus

tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează

drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se

bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă

potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile

menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă

încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune

recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l

declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată

în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit

neîntemeiat.

6

(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în

temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și

se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

recurată a fost notificată recurentei la data de 11 iulie 2023 (f.d. 245 vol. I). Prin urmare,

recursul declarat la data de 09 septembrie 2023 se consideră în termen.

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data declarării recursului.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile

Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă.

reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile

și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate.

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în

art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării

recursului.

admisibilitate prevederile art. 432 alin.(1), lit. e) din Codul de procedură civilă, că

decizia este arbitrară și că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil

probele administrate.

alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară ori de

apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai

multe principii.

7

din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de sensul

atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu,

în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat

că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în

dreptul intern și nu 8 stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și

rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o

„denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie

2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr o decizie

judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept

sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite o vreodată și că aceasta este

aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de fundamentare, care

a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte documente care permit

identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul

normativ.

„…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica CtEDO, fiind utilizată

pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o motivare pentru

deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe greșeli evidente de fapt sau

de drept comise de judecători. În esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi

atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod

penal). …”. Iar în nota de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota

informativă aduce mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au

fost considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În jurisprudența sa, CtEDO

deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea arbitrară” și hotărâre „bazată pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără a face o distincție clară între ele. Nota

informativă menționează totuși că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite

și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”.

Rezultă că în cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme

legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție

judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii normative,

fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această carență nu se poate

datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință sau ca urmare a unei erori

inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea situații atunci când instanța de

judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei norme imperative invocate participanții

la proces sau de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător

de ce nu aplică acea normă.

justifica constatarea că decizia instanței de apel ar fi emisă contrar normelor imperative

aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din textele deciziei

contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza acestei

sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se

8

bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c)

hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe această apreciere. Prin urmare,

nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul

art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un

profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să

fie determinantă pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația

să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate și prin urmare recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul

recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației, nu constituie

temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu

privire la judecarea cauzei în instanța de apel în modul garantat de art.6§1 CEDO.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei

și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă,

în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel

și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de

Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea

pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs

trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste

însușiri de ordin legal fundamental.

statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise

(cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC),

p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996 1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței

9

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului

6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

concluzionează că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Pandatur”,

reprezentată de avocatul Adrian Oprea, este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat

inadmisibil.

(1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Declară inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Pandatur”, reprezentată de avocatul Adrian Oprea, împotriva deciziei din 17 mai 2023

a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Diana Stănilă

Judecători Oxana Parfeni

Ion Munteanu

10