2ra-1492/23 — repararea prejudiciului material, moral si incasarea cheltuielilor de judecata

La 11 ianuarie 2021, Andrian Budurin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Vicol, cu privire la repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 15 octombrie 2020, ora 19:00 ultimul se afla în automobilul personal la parcarea magazinului Kaufland, amplasat în municipiul Chișinău, str. ******, ******. La un moment dat, lângă dânsul s-a parcat automobilul de model ,, ******” cu numerele de înmatriculare de România ******. Conducătorul acestui automobil, Ion Vicol, l-a amenințat, fără motive întemeiate, cu o bâtă de lemn și i-a aplicat diferite lovituri peste față, provocându-i leziuni corporale și dureri acute în regiunea capului.

Prin procesul-verbal de constatare și cercetare la fața locului din 23 octombrie 2020, Inspectoratul de Poliție Ciocana a DP Chișinău a stabilit cu certitudine obiectul cu care a fost amenințat și anume țeava confecționată din plastic și învelită cu izolator de culoare neagră din ambele părți cu lungimea aproximativ 79,5 cm, diametru 32 cm, care a fost predată de însuși Ion Vicol.

Conform raportului de constatare nr. ****** din ******, la reclamant s- au constatat leziuni corporale, ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Astfel, prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 30 octombrie 2020, Ion Vicol a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. ****** din Codul contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea principală sub formă de amendă în mărime de 3 000 de lei.

Din cauza durerilor acute în regiunea capului și a feței, reclamantul a fost nevoit să se adreseze după ajutor către instituțiile medicale, fapt ce se confirmă prin raportul medical radiologie/imagistică/medicină nucleară din ******, raportul medical din ****** și raportul medical din ******, astfel fiindu-i prescris tratament. Reclamantul a procurat medicamente în sumă de 3 960,41 de lei.

De asemenea, reclamantul a fost nevoit să apeleze și la serviciile unui avocat din cadrul BAA „Titan”, care la 27 noiembrie 2020 a expediat în adresa pârâtului notificare, solicitând repararea în mod benevol în termen de 7 zile a 1 prejudiciului moral și material în sumă totală de 15000 de lei, însă notificarea a fost lăsată fără soluționare.

Reclamantul a menționat că, pe parcurs pârâtul și-a modificat adresa de domiciliu din mun. Chișinău în raionul Cantemir, satul Cania, str. Iurii Gagarin. Respectiv, pârâtului i-a fost expediată notificare și la această adresă, dar și de această dată a lăsat-o fără soluționare.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1998, art. 2025, art. 2028 și art. 2036 din Codul de procedură civilă.

Reclamantul a solicitat încasarea de la Ion Vicol a prejudiciului moral cauzat în urma contravenției în mărime de 5 000 lei și prejudiciul material în mărime de 3 960,41 lei, cheltuieli de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 100 lei, servicii poștale în mărime de 15 lei și pentru asistență juridică în mărime de 6 000 lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, prin procesul-verbal cu privire la contravenție seria ****** din ******întocmit în privința lui Ion Vicol în baza art. ****** și art. ****** din Codul contravențional și decizia agentului constatator Ion Vicol a fost sancționat cu amendă în sumă totală de 30 u. c., echivalent 3 000 de lei. Procesul-verbal cu privire la contravenție seria ****** din ******nu a fost contestat în instanța de judecată.

La 26 septembrie 2020 și 08 decembrie 2020, reclamantul a expediat pârâtului notificării privind soluționarea amiabilă a litigiului și anume prin repararea benevolă a prejudiciului material și moral, însă au fost lăsate fără examinare. Notificarea din 26 noiembrie 2020 a fost recepționată de către Ion Vicol, pe avizul de recepție fiind semnătura „Vicol” (f.d.17-22).

Prin urmare, instanța de apel a stabilit temeinicia motivelor ce îi acordă reclamantului Andrian Budurin, posibilitate de a-și valorifica drepturile sale la acțiune în temeiul prevăzut de dispozițiile art. 1998, art.2025, art.2028, art.2036 și art.2037 din Codul civil.

Instanța de apel a reținut că, potrivit raportului medical Radiologie/ Imagistică/ Medicină nucleară din ******, ora 13:54, eliberat de Spitalul internațional Medpark, la Andrian Budurin s-a constatat septul nazal ușor deviat /f.d.11/ fiindu-i prescris tratament medicamentos pe un termen de 15 zile (f.d.12).

Potrivit Raportului medical Policlinica Medpark/ORL, eliberat la ****** de către Spitalul internațional Medpark, la reclamantul Andrian Budurin s-a constatat: - Sechele posttraumatice în proiecția sinusului maxilar stâng cu defect cicatriceal al pielii, dereglări senzoriale. - Devizie posttraumatică a septului nazal gradul 2. - Hipertrofia cornetelor nazale inferioare. - Amigdalita cronică.

Conform cecurilor anexate la materialele cauzei civile rezultă că reclamantul a procurat medicamente și a beneficiat de servicii medicale în sumă de 3 960,41 de lei (14-16).

În urma acțiunilor ilegale ale pârâtului, Ion Vicol, față de reclamantul, Andrian Budurin, la 15 octombrie 2020, ultimul a fost agresat fizic, fiindu-i 3 cauzate leziuni corporale neînsemnate, din care motiv s-a adresat după asistență medicală în cadrul Spitalului Internațional Medpark. În urma incidentului respectiv, reclamantul a avut de suportat prejudiciu material de 3 960,41 de lei, constituit din medicamentele procurate pentru tratament și serviciile medicale acordate.

Instanța de apel a considerat corectă soluția instanței privind încasarea de la Ion Vicol în beneficiul lui Andrian Budurin a prejudiciului material în mărime de 3 960,41 de bani, acesta fiind motivat și probat.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că Ion Vicol, prin acțiunile sale ilegale, i-a provocat reclamantului/intimatului nu doar suferințe fizice, ci și psihice, ce s-au manifestat prin stare de stres și frustrare, prin care acesta a trecut, astfel fiind în drept să pretindă repararea prejudiciului moral.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de fond corect a dispus încasarea de la Ion Vicol a prejudiciului moral în sumă de 5000 de lei, deoarece această sumă este una echitabilă suferințelor fizice și psihice suportate de Andrian Budurin.

Cu referire la cheltuielile suportate pentru asistența juridică, instanța de apel a reținut că avocatul Veaceslav Matei în interesele reclamantului, Andrian Budurin, a întocmit și a depus în instanța de judecată cererea de chemare în judecată, la fel în cadrul examinării cauzei au avut loc 2 ședințe de judecată, la una din ele a participat avocatul. Ulterior, la 27 iulie 2021, a fost depusă cerere privind examinarea cauzei civile în lipsa reclamantului și reprezentantului acestuia, avocatul Veaceslav Matei.

Prin urmare, având în vedere munca efectiv depusă de către avocatul Veaceslav Matei, care a participat doar la o ședință de judecată, de complexitatea cauzei și lucrul efectuat de avocat, instanța de apel a ajuns la concluzia de a modifica hotărârea primei instanțe în partea cheltuielilor pentru asistență juridică și de a încasa de la Ion Vicol în beneficiul lui Andrian Budurin suma de 3500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistența juridică suportată. Or, suma de 3500 de lei este una necesară, reală și rezonabilă, care corespunde muncii depuse de avocat pe parcursul judecării cauzei la acțiunea depusă de Andrian Budurin împotriva lui Ion Vicol cu privire la repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 01 februarie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de recurs depusă de Ion Vicol, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-au valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 5 f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Ion Vicol, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o 6 simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 7

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ion Vicol, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ion Vicol, reprezentat de avocatul Alexandru Savva, împotriva deciziei din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8