3ra-869/25 — Anularea actulului administrativ

La 4 decembrie 2025, Angela Moroșan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Electorale Centrale solicitând: - suspendarea executării hotărârii CEC nr. 4233 din 1 decembrie 2025. - anularea hotărârii nr. 4233 din 1 decembrie 2025 „cu privire la cererea de înregistrare a grupului de inițiativă, privind desfășurarea referendumului local pentru revocarea primarului satului Hăsnășenii Mari, raionul Drochia”;

În motivarea acțiunii a invocat că, 1 decembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a admis cererea nr. CEC-7/24622 din 24 noiembrie 2025, de înregistrare a grupului de inițiativă cu privire la desfășurarea referendumului local pentru revocarea doamnei Moroșan Angela din funcția de primar al satului Hăsnășenii Mari, raionul Drochia, astfel fiind emisă Hotărârea nr. 4233, prin care s-a stabilit: Se înregistrează grupul de inițiativă, în număr de 20 de persoane (conform anexei), pentru colectarea semnăturilor în vederea inițierii referendumului local pentru revocarea doamnei Moroșan Angela din funcția de primar al satului Hăsnășenii Mari, raionul Drochia. Se confirmă în calitate de conducător al grupului de inițiativă domnul Arhirii Andrei. Grupul de inițiativă, până la data de 30 ianuarie 2026, va colecta semnăturile a cel puțin 10% din numărul cetățenilor cu drept de vot care domiciliază în satul Hăsnășenii Mari, raionul Drochia, ceea ce constituie un număr de 123 de semnături din numărul total de 1226 de alegători la data de 1 decembrie 2025. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data adoptării, se publică pe pagina web oficială a Comisiei Electorale Centrale și poate fi contestată în decurs de 3 zile de la data adoptării, fără respectarea procedurii prealabile, la Curtea de Apel Centru (adresa: str. Teilor, nr. 4, mun. Chișinău, e-mail: cac@justice.md).

Notează că, cu hotărârea adoptată, reclamanta nu este de acord și o consideră ilegală și arbitrară.

Menționează că, nu orice încălcări admise de către primar în exercitarea funcțiilor administrative reprezintă temei de inițiere a referendumului, ci numai acele fapte prin care se încalcă interesul public al comunității, și nu interesele individuale și/sau se atestă o exercitare inadecvată a funcțiilor primarului, ținând cont de principiul proporționalității și interesului general al societății, garantate de Codul administrativ. 1

Subsecvent, orice organizare a referendumului necesită resurse financiare ale statului. Respectiv utilizarea acestora pentru inițiative arbitrare nebazate pe acte concludente și care au puterea lucrului decis/judecat, ci pe nemulțumiri subiective, ar fi în contradicție cu interesul legitim urmărit al colectivității de a fi efectuată activitatea administrativă în concordanță cu principiile bunei guvernări și de a fi utilizate resursele bugetare eficient și eficace în conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 181/2014.

În acest sens, reclamanta consideră relevante concluziile Comisiei de la Veneția expuse pe marginea problemei abordate în Opinia nr. 910/2017 și anume pct. 105, pct. 122

Subsidiar, susține că în prezenta procedură administrativă, în corelare cu poziția Comisiei de la Veneția reprodusă supra, sunt relevante constatările Curții Constituționale, formulate în pct. 32-36 din Decizia nr. 96/2017, privitor la criticile vizând neconstituționalitatea articolului 177 alin. (2) Cod electoral (în redacția anului 2017), potrivit căruia revocarea primarului prin referendum putea fi inițiată în cazul în care acesta nu respecta interesele comunității locale, nu exercita în mod adecvat atribuțiile de ales local prevăzute de lege sau încălca normele morale și etice.

De altfel, reclamanta a remarcat că cele relatate supra, reprezintă concluzii ale Comisiei în cadrul altei proceduri administrative cu privire la subiect similar - cu privire la cererea de înregistrare a grupului de inițiativă pentru susținerea inițierii referendumului local privind revocarea primarului municipiului Bălți, fiind emisă hotărârea CEC nr. 3342 din 24 ianuarie 2025, or calificând acțiunile grupului de inițiativă ca fiind declarative și neîntemeiate, Comisia a respins solicitarea cu privire la înregistrarea grupului de inițiativă.

Mai mult, poziție similară Comisia a adoptat și față de inițierea referendumului cu privire la revocarea primarului în satul Cristești, raionul Nisporeni, hotărârea nr. 3340/2025 cu privire la cererea prealabilă nr. CEC- 7/18603 din 27 decembrie 2024 a primarului satului Cristești, raionul Nisporeni - Elena Drucenschi-Grinco.

Totodată, reclamanta consideră oportun de a sublinia faptul cum Comisia, în cazul menționat supra, a examinat și s-a expus pe fiecare argument invocat în vederea dezbaterii din oficiu a celor relatate.

Conchide că, inițierea procedurii de revocare a primarului este o măsură excepțională, care necesită o motivare sporită, aplicată prin prisma principiului proporționalității.

Însă, în procedura administrativă în cauză Comisia s-a limitat la partea formală a procedurii - examinarea setului de acte și reținerea invocării formale a unor împrejurări care în opinia membrilor grupului de inițiativă ar constitui temei suficient pentru a iniția această procedură. 2

Cu toate acestea, în actul contestat nu este indicat ce exact se impută primarului ca fiind abatere în activitatea sa: - nu respectă interesele comunității locale; - nu exercită în mod adecvat atribuțiile de ales local prevăzute de lege; - încalcă normele morale și etice, și nici nu prezintă probe în acest sens, adică, prevederile art. 217 alin. (3) Cod electoral și art. 118 Cod administrativ au fost totalmente ignorate, cu toate că admiterea cererii de înregistrare a grupului de inițiativă, urmează să se bazeze anume pe acestea circumstanțe, probate în modul corespunzător.

De asemenea, susține că Comisia s-a bazat doar pe opiniile membrilor grupului de inițiativă, care în mod evident, sunt părtinitori și prezintă situația favorabil lor.

Mai mult, subliniază că, hotărârea CEC nr. 4233/2025 prevede ca temei, art. 217 Cod electoral, doar că, în conformitate cu art. 217 alin. (3) Cod electoral, revocarea primarului prin referendum poate fi inițiată în cazul în care acesta nu respectă interesele comunității locale, nu exercită în mod adecvat atribuțiile de ales local prevăzute de lege, încalcă normele morale și etice, fapte confirmate în modul stabilit. Astfel, Comisia atestă prezentarea de către solicitant a actelor administrative care pot fi calificate drept documente ce susțin argumentele formulate în cererea de înregistrare a grupului de inițiativă.

Reclamanta a făcut referire la prevederile Codului administrativ și anume art. 16 (Dreptul discreționar al autorității publice), art. 21 (Legalitatea), art. 22 (Cercetarea din oficiu), art. 23 (Egalitatea de tratament), art. 25 (Imparțialitatea), art. 29 (Proporționalitatea), art. 31, 118 (Motivarea), și a conchis că autoritatea pârâtă, a admis activitate arbitrară, acționând contrar propriei practici; a emis act nemotivat, fiind inserată doar o propoziție cu titlu de argumentare și fără a ține cont de poziția participanților la procedură; a ignorat principiul proporționalității; a acționat cu părtinire; a încălcat principul legalității.

În altă ordine de idei, reieșind din abaterile depistate supra, reclamanta a considerat necesar de a solicita inclusiv suspendarea executării actului administrativ contestat, prin prisma prevederilor art. 171-172 Cod administrativ, notând că, solicitarea de suspendare a executării actului administrativ contestat este întemeiată pe necesitatea imperativă de a asigura o protecție juridică provizorie și efectivă a drepturilor reclamantei, or, menținerea executării actului până la soluționarea definitivă a fondului cauzei ar fi contrară principiilor echității și ar genera consecințe disproporționate.

Totodată indică că, necesitatea suspendării este justificată de existența unor îndoieli serioase și rezonabile asupra legalității actului administrativ. Din analiză sumară a actului contestat, observa o aparență de nelegalitate, rezultată din viciile de procedură și din aplicarea eronată a normelor 3 materiale de către autoritatea publică. Actul a fost emis cu ignorarea circumstanțelor de fapt esențiale și, implicit, este afectat de nemotivare.

La fel, aplicând testul de proporționalitate, măsura suspendării apare ca fiind necesară și echilibrată. Aceasta nu prejudiciază în mod semnificativ activitatea autorității publice și nici nu atinge un interes public major care să necesite o urgență absolută. Dimpotrivă, balanța intereselor înclină în favoarea protejării particularului împotriva unui posibil abuz administrativ. Menținerea status quo-ului până la clarificarea judiciară a legalității actului este singura soluție compatibilă cu dreptul la un proces echitabil și cu principiul preeminenței dreptului.

În motivarea soluției, instanța a considerat că argumentele reclamantei se bazează pe o interpretare prea restrictivă și contrară spiritului și prevederilor Codului electoral și ale Codului administrativ, care de altfel transformă procedura de înregistrare a grupului de inițiativă, într-o analiză a oportunității revocării primarului.

Completul Curții de Apel a menționat că, reclamanta Moroșan Angela, în mod eronat, pretinde că actul contestat a fost emis fără motivare corespunzătoare și anume că la etapa înregistrării grupului de inițiativă, Comisia Electorală Centrală ar fi obligată să verifice și să constate existența unor fapte confirmate definitiv, cu puterea lucrului judecat, care să dovedească temeiurile revocării. Or, normele Codului electoral disting clar între etapa inițierii referendumului - materializată prin înregistrarea grupului de inițiativă și colectarea semnăturilor și, respectiv, etapa decizională - în care se examinează oportunitatea și legalitatea desfășurării referendumului, inclusiv existența motivelor invocate.

De asemenea, instanța de judecată a considerat irelevante argumentele reclamantei cu referire la lipsa puterii lucrului judecat (devenirea definitivă) a actelor judecătorești, prezentate de inițiatorii referendumului, în susținerea faptelor de încălcare a intereselor comunității locale și/sau neexercitarea în mod adecvat a atribuțiilor de ales local, or, impunerea standardului probatoriu al unei hotărâri definitive la etapa înregistrării grupului de inițiativă, ar echivala cu excluderea dreptului constituțional al cetățenilor de a iniția un referendum și, respectiv, sublimarea art. 217 Cod electoral. 4

Mai mult, a notat că interpretarea reclamantei în sensul netemeiniciei deciziei Comisiei Electorale Centrale care ar fi adoptat o soluție neconfirmată în modul stabilit, este pe de o parte una formală, iar pe alta una contrară principiului efectivității drepturilor politice, or faptele care stau la baza înregistrării grupului de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în vederea inițierii referendumului local, pot rezulta din acte administrative, rapoarte oficiale, constatări ale organelor de control și alte documente relevante care, în mod rezonabil, pot fundamenta inițierea procedurii.

Totodată a subliniat că, pe lângă faptul că cerința unei confirmări „definitive” a faptelor imputate (la caz a învinuirilor prin prisma actelor judecătorești) nu ține de dreptul preliminar de inițiativă, acesta ținând de etapa finală, instanța de judecată a reținut că printre motivele care au stat la baza inițierii referendumului, se numără: -depășirea atribuțiilor funcționale ale primarului exprimată prin rezilierea unilaterală (fără consultarea consiliului local și fără adoptarea unei hotărâri deliberate) a unui contract de arendă cu valoare anuală de 360.000 lei, care a fost calificată drept o încălcare gravă a prevederilor cu privire la administrarea patrimoniului public, dat fiind că modificarea, înstrăinarea sau rezilierea unor angajamente patrimoniale nu poate fi dispusă exclusiv de către primar; -executarea neautorizată a unor lucrări de reparație cu valoare de 213.000 lei, a grădiniței din sat, or, raportările financiare și verificările comunității au arătat existența unor lucrări de reparații efectuate fără aprobarea Consiliului local, existența unei dispoziții scrise, documente justificative privind necesitatea, costurile și procedura de licitație; -suspiciuni de folos personal și conflict de interese, prin executarea lucrărilor de reparație a drumului pe segmentul dintre drumul central și proprietatea primarului, fără documentație legală; -refuzul să pună la dispoziția consilierilor și cetățenilor, a facturilor, devizelor, contractelor, proceselor-verbale, rapoartelor de cheltuieli, actelor de decontare, ce contravine legislației privind transparența decizională și gestionarea banilor publici; -neasigurarea controlului Consiliului asupra executivului; - îngrădirea accesului la informație publică, prin neimplementarea deciziei privind site-ul oficial al primăriei; -nepublicarea rapoartelor de executare a bugetului acte de decontare, devizelor și altor documente obligatorii; - răspândirea în spațiul public a informațiilor eronate, incomplete sau distorsionate în situații în care cetățenii solicitau clarificări privind utilizarea banilor publici, executarea lucrărilor publice, drepturile și obligațiile primăriei, deciziile consiliului local, astfel, fiind compromisă transparența instituțională, generând: confuzie, neîncredere și tensiuni sociale.

Astfel, având în vedere constatările participanților la adunarea din 31 octombrie 2025, respectiv că primarul nu și-a respectat atribuțiile funcționale, transparența administrativă a fost grav afectată, cetățenilor li s- au furnizat informații neconforme cu realitatea, accesul la informații publice a fost restricționat, iar interesele comunității au fost puse în pericol, constată 5 că decizia Comisiei Electorale Centrale de a admite cererea de înregistrare a grupului de inițiativă a fost întemeiată, corespunzătoare și justificată de necesitatea protejării interesului public și a bunei guvernări locale.

Curtea de apel a considerat că, la stadiul de față, lipsa de motivare extinsă, după cum pretinde reclamanta, nu poate fi privită ca o abatere procedurală care să atragă după sine anularea actului administrativ, deoarece actul contestat nu este privit ca un act administrativ defavorabil și emiterea acestuia nu produce efecte negative directe asupra reclamantei. Înregistrarea unui grup de inițiativă nu afectează în mod direct drepturile sau interesele legitime ale primarului, astfel încât nu se impune standardul unei motivări exhaustive asupra faptelor imputate.

În context, Completul a menționat că trimiterile reclamantei la Opinia Comisiei de la Veneția și Decizia Curții Constituționale nr. 96/2017 nu pot fi aplicate exhaustiv la caz deoarece, acestea explică și motivează în fapt procedura de desfășurare a referendumului și/sau de examinare a fondului temeiurilor revocării, dar nu simpla înregistrare a grupului de inițiativă, care are un caracter preponderent tehnic și procedural.

Instanța de judecată a considerat nemotivate argumentele reclamantei cu privire la încălcarea principiului proporționalității și al bunei guvernări, or, contrar celor afirmate, hotărârea nr. 4233 din 01 decembrie 2025 „cu privire la cererea de înregistrare a grupului de inițiativă, privind desfășurarea referendumului local pentru revocarea primarului satului Hăsnășenii Mari, raionul Drochia” respectă pe deplin principiul proporționalității.

Instanța subliniază că, deși reclamanta face trimitere la hotărârile CEC nr. 3342/2025 și nr. 3340/2025, în ambele cazuri, actele conțin atât circumstanțele de fapt prezentate de grupul de inițiativă, cât și argumentele de apărare ale primarilor vizați. În speța de față, însă, opinia reclamantei Moroșan Angela nu a fost prezentată într-o formă care să contrazică efectiv susținerile grupului de inițiativă.

Mai mult, înregistrarea grupului de inițiativă, nu produce consecințe juridice ireversibile, nu afectează mandatul primarului și nici nu implică revocarea lui propriu-zisă, respectiv procedura inițiată în urma ședinței adunării de constituire a grupului de inițiativă, la care s-a decis desfășurarea referendumului local pentru revocarea primarului satului Hăsnășenii Mari, raionul Drochia - Moroșan Angela, este privită la momentul de față ca o măsură minim invazivă, care permite exercitarea unui drept democratic, urmând ca orice ingerință reală să fie supusă unor filtre succesive: colectarea semnăturilor, verificarea lor, decizia privind organizarea referendumului și, în final, votul popular. Prin urmare, nefiind o ingerință disproporționată sau arbitrară, Comisia Electorală Centrală analizând corect documentele și probele prezentate, constatând că grupul de inițiativă a respectat toate 6 procedurile legale, iar inițiativa de revocare este întemeiată din punct de vedere legal.

În concluzie, Completul a menționat că atât scopul legitim, cât și necesitatea și rezonabilitatea măsurii se reflectă în soluția Comisiei Electorale Centrale.

A considerat că, la adoptarea soluției contestate, Comisia Electorală Centrală a acționat în conformitate cu competențele sale legale, verificând existența documentelor prezentate de grupul de inițiativă, etapă la care nu s- a dispus aprecierea fondului temeiurilor revocării, dar și a respectat principiul proporționalității, or înregistrarea grupului de inițiativă nu echivalează cu revocarea primarului, ci reprezintă doar o etapă procedurală necesară pentru demararea exercitării dreptului cetățenilor.

Prin urmare, Completul a statuat că la caz nu există careva premise pentru anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 4233 din 1 decembrie 2025.

Totodată, instanța a considerat că este neîntemeiată și solicitarea reclamantei de suspendare a executării hotărârii, indicând că, reclamanta a invocat existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea hotărârii CEC nr. 4233/2025. Totuși, aceste semnalări nu au putut fi stabilite la etapa examinării cauzei în fond. Totodată, nu poate fi dispusă suspendarea actului administrativ nici prin prisma existenței unui caz bine justificat și a iminenței producerii unui prejudiciu ireparabil, deoarece reclamanta nu a demonstrat existența unui astfel de prejudiciu, nici natura și consecințele sale asupra persoanei sale.

În drept a indicat art. 2451 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

Notează că, în motivarea hotărârii se menționează, „În debut, Completul specializat atestă că reclamanta Angela Moroșan, în mod eronat, pretinde că actul contestat a fost emis fără motivare corespunzătoare și anume că la etapa înregistrării grupului de inițiativă, Comisia Electorală 7 Centrală ar fi obligată să verifice și să constate existenta unor fapte confirmate definitiv, cu puterea lucrului judecat, care să dovedească temeiurile revocării. Or, normele Codului electoral disting clar între etapa inițierii referendumului - materializată prin înregistrarea grupului de inițiativă și colectarea semnăturilor și, respectiv, etapa decizională - în care se examinează oportunitatea și legalitatea desfășurării referendumului, inclusiv existenta motivelor invocate.”

Însă, Codul electoral prevede că ulterior colectării semnăturilor, se verifică doar corespunderea semnăturilor și se dispune organizarea referendumului, art. 225 din Codul electoral. Prin urmare, la această etapă, Comisia poate verifica calitativ și cantitativ numărul semnăturilor pentru desfășurarea referendumului.

Această concluzie reiese și din practica anterioară a Comisiei, care a fost menținută de instanțele judecătorești.

A menționat Hotărârea CEC Nr. 3342 din 24 ianuarie 2025 și a reținut că, Comisia a examinat anume la etapa înregistrării grupului de inițiativă motivele inițierii referendumului și a respins înregistrarea grupului de inițiativă pe motiv că nu ar fi suficiente. Această Hotărâre a fost contestată, însă soluția a fost menținută, inclusiv de Curtea Supremă de Justiție, dosarul nr. 3ra-147/25.

Prin urmare, stabilește că declararea ca inadmisibilă sau respingerea recursului formulat - ar contravine practicii Curții Supreme de Justiție, având în vedere că anterior a fost adoptata soluție contrară.

Totodată subliniază că, instanța de judecată a adoptat o hotărâre contradictorie – pe de o partea a menționat că actul administrativ nu necesită a fi motivat sub acest aspect, fiind prematur, pe de altă parte - în hotărârea judecătorească se regăsesc argumente în vederea susținerii inițierii referendumului și înregistrării grupului de inițiativă, adică argumente în vederea susținerii prevederilor de la art. 217 alin. (3) Cod electoral.

Cu toate că în actul administrativ contestat, astfel de argumente nu se regăsesc, în Hotărârea CEC nr. 4233/2025 contestată - sub aspectul motivării se regăsește doar următorul text:„7. Totodată, în conformitate cu art. 217alin. (3) din Codul electoral nr. 325/2022, „Revocarea primarului prin referendum poate fi inițiată în cazul în care acesta nu respectă interesele comunității locale, nu exercită în mod adecvat atribuțiile de ales local prevăzute de lege, încalcă normele morale și etice, fapte confirmate în modul stabilit”. Astfel, Comisia atestă prezentarea de către solicitant a actelor administrative care pot fi calificate drept documente ce susțin argumentele formulate în cererea de înregistrare a grupului de inițiativă.” Ceea ce nu corespunde art. 118 Cod administrativ și determină anularea actului contestat. 8

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 95 alin. (1) și (8) din Codul electoral: „În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile, care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.” „Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, 9 motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la 22 decembrie 2025, prin urmare cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 245 din Codul administrativ, coroborat cu art. 95 alin. (8) din Codul electoral.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Angela Moroșan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate. 10

Angela Moroșan, în susținerea recursului a indicat temeiul de admisibilitate prevăzut la art. 245¹ alin. (1), lit. a) din Codul administrativ.

Articolul 2451 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ se referă la faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. Din recurs nu rezultă în mod clar de ce hotărârea primei instanțe este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea nu se menționează nicio decizie sau un alt act a Curții Supreme care ar da o altă interpretare a normelor de drept incidente sau altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici de instanța de recurs. Completul notează că, analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu s-a stabilit că actele judecătorești contestate ar fi contrare jurisprudenței acesteia.

Mai mult, pentru a fi admisibil în baza acestui temei, recursul trebuie să demonstreze nu doar existența unei interpretări diferite, ci și caracterul „uniform” și consolidat al practicii Curții Supreme de Justiție, ceea ce nu se probează în prezenta cauză. Or, în lipsa unui conflict veritabil între hotărârea atacată și o jurisprudență stabilă a instanței de recurs, susținerea referitoare la pretinsa contrarietate devine pur formală și lipsește de fundament.

De altfel, deși recurenta face trimitere la hotărârile CEC nr. 3340 și nr. 3342 din 24 ianuarie 2025 ca proceduri administrative similare, Completul de judecată constată că o asemenea afirmație nu a fost susținută prin probe. Hotărârile invocate și pretins a fi similare, în realitate se întemeiază pe circumstanțe de fapt distincte, iar principiile formulate în respectivele hotărâri nu pot fi aplicate mecanic. Analiza comparativă nu conține o paralelă riguroasă între faptele și circumstanțele relevante ale acestora, iar recurenta nu a demonstrat că faptele sunt identice în natură și context.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Angela Moroșan, conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurentului, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia.

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. 11

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest 12 sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La 12 fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Angela Moroșan. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 13