3ra-671/25 — anularea actului administrativ

La 10 septembrie 2025, Blocul Electoral „Alternativa” a depus acțiune împotriva Comisiei Electorale Centrale, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 3941 din 08 septembrie 2025 și obligarea Comisiei Electorale Centrale să reexamineze contestația înregistrată sub nr. CEC-10AP/10 din 03 septembrie 2025 și să admită revendicările solicitantului.

În motivarea acțiunii a indicat că la 03 septembrie 2025, Blocul Electoral „Alternativa” a înregistrat la Comisia Electorală Centrală contestația nr. CEC- 10AP/10 împotriva Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”.

În susținerea acesteia a indicat că la 02 septembrie 2025, pe pagina oficială din rețeaua de socializare Facebook a Ambasadei Republicii Moldova în Irlanda a fost redistribuită o postare în format text și video cu conținut de agitație politică de îndemn la vot în favoarea concurentului electoral, Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” pentru cetățenii din diasporă cu slogane și acțiuni ce constituie fapte grave de încălcare a legislației care reglementează serviciul diplomatic, precum și utilizarea abuzivă a resurselor administrative. În calitate de probă a fost anexată captura de ecran de pe pagina de Facebook a Ambasadei Republicii Moldova cu postarea din 02 septembrie 2025, care conține mesajul și înregistrarea video corespunzătoare celor invocate în contestație.

Reclamantul a sesizat și a solicitat atragerea la răspundere a concurentului electoral și a persoanelor cu funcții de răspundere implicate, pentru admiterea în fapt a următoarelor încălcări: agitație electorală interzisă; finanțare ilegală a campaniei electorale; utilizarea ilegală a resurselor administrative.

De asemenea, contestatarul a solicitat în temeiul prevederilor art. 2, 7, 54 alin. (5) lit. f), alin. (7), 70 alin. (1), (2), (4), (6) și 91-101 din Codul electoral admiterea contestației; constatarea încălcării cadrului normativ invocat; obligarea la înlăturarea încălcărilor stabilite; aplicarea sancțiunilor pentru încălcările constatate; somarea autorităților și instituțiilor publice să asigure imparțialitatea și neutralitatea politică; evaluarea costurilor serviciilor ilegale de promovare sesizate la prețul de piață cu obligarea concurentului electoral Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” să verse în bugetul de stat contravaloarea acestora.

Blocul Electoral „Alternativa” a menționat că în temeiul prevederilor art. 44 alin. (4) și art. 80 alin. (1) din Codul administrativ, examinarea unei alte contestații înregistrate cu nr. CEC-10AP/14 din 05 septembrie 2025 a fost conexată în aceeași procedură administrativă. 1

Astfel, prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3941 din 08 septembrie 2025 s-a dispus respingerea contestațiilor nr. CEC-10AP/10 din 03 septembrie 2025 și nr. CEC-10AP/14 din 05 septembrie 2025 depuse de Blocul Electoral „Alternativa” și Blocul Electoral „Patriotic al Socialiștilor, Comuniștilor, Inima și Viitorul Moldovei”, cu sesizarea Inspectoratului General al Poliției în vederea examinării faptelor relatate la pct. 14 prin prisma elementelor constitutive ale art. 481 alin. (7) din Codul contravențional.

În opinia reclamantului hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3941 din 08 septembrie 2025 este ilegală și arbitrară, deoarece partea constatatoare și dispozitivul sunt în contradicție.

La acest aspect reclamantul a menționat că la pct. 14 din partea constatatoare se menționează că „Comisia atestă admiterea de către persoane din cadrul Ambasadei Republicii Moldova a faptelor care întrunesc elementele art. 481 alin. (7) Cod contravențional nr. 218/2008: favorizarea utilizării ilegale a resurselor administrative în perioada electorală în beneficiul Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, totuși în pct. 1 din dispozitiv respinge contestațiile fără a indica expres motivul respingerii, ceea ce creează impresia că ar fi neîntemeiate, deși în partea constatatoare recunoaște existența unor fapte de încălcare, contrar art. 101 alin. (2) lit. c) Cod electoral.

Blocul Electoral „Alternativa” ca temei de ilegalitate a mai indicat și faptul că actul administrativ contestat nu este motivat conform art. 31 și art. 118 din Codul administrativ, or, hotărârea nu clarifică dacă circumstanțele sesizate constituie încălcări ale cadrului normativ electoral precum urmează; a) nu s-a analizat sau apreciat probele privind:  agitație electorală interzisă;  finanțare ilegală a campaniei electorale;  utilizarea ilegală a resurselor administrative. b) neexaminarea revendicărilor din contestația nr. CEC-10AP/10 din 03 septembrie 2025, or, Comisia Electorală Centrală deși a recunoscut existența unor fapte de încălcare s-a limitat la respingerea formală a contestației, fără a analiza următoarele revendicări:  admiterea contestației;  constatarea încălcării cadrului normativ;  obligația de a elimina încălcările constatate;  aplicarea sancțiunilor pentru încălcările constatate;  somarea autorităților și instituțiilor publice să asigure imparțialitate și neutralitate politică;  evaluarea costurilor serviciilor ilegale de promovare la prețul de piață și obligarea Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” să verse contravaloarea acestora în bugetul de stat. c) exercitarea discreționară și neconformă a dreptului, or, cazul Partidului Politic „Partidului Acțiune și Solidaritate” a fost tratat diferit față de un precedent similar privind Partidul „Mișcarea Alternativa Națională”, unde pentru situații asemănătoare s-au aplicat sancțiuni și obligații financiare, în speța actuală, Comisia Electorală Centrală a evitat sancționarea și evaluarea serviciilor ilegale de promovare, deși faptele constatate erau similare cu precedentul. 2 d) ignorarea solicitării de somare a autorităților să asigure imparțialitate și neutralitatea politică din motiv că, deși, în partea constatatoare a hotărârii contestate Comisia Electorală Centrală a recunoscut favorizarea ilegală a resurselor administrative în beneficiul Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, Comisia Electorală Centrală nu a examinat revendicarea contestatarului de a somarea autorităților și instituțiilor publice să asigure imparțialitatea și neutralitatea politică.

Curtea de Apel Centru ca instanță de fond, în temeiului prevederilor art. 18, art. 27 lit. a), i), s), art. 32 alin. (1), art. 91 alin. (1) lit. b), art. 93 alin. (1) din Codul electoral raportate la materialele cauzei, a concluzionat că acțiunea depusă de către Blocul Electoral „Alternativa” este neîntemeiată, deoarece o limitare a posibilității de contestare a acțiunilor sau inacțiunilor subiecților electorali înregistrați, acreditați sau confirmați, or, ambasadele, nu se află în sfera de control sau subordonare a partidelor politice, iar orice acțiune a personalului diplomatic cade exclusiv în responsabilitatea statului, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe și nu poate fi atribuită concurenților electorali.

De altfel, pe lângă faptul că Ambasadele, prin lege, au doar rolul de organizare logistică a procesului de vot pentru cetățenii Republicii Moldova din străinătate și nu desfășoară activitate electorală propriu-zisă, instanța de judecată a menționat că reclamantul nu a demonstrat legătura cauzală dintre postarea de pe pagina de Facebook invocată în contestație și Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”.

Mai mult ca atât, nu există probe care să demonstreze că partidul a solicitat, coordonat sau aprobat acțiunile Ambasadei Republicii Moldova în Irlanda, iar prin urmare, atribuirea răspunderii pentru acțiunile acesteia constituie o extindere abuzivă a sferei răspunderii electorale, contrară principiului răspunderii personale prevăzut de legislația electorală.

În aceeași ordine de idei, instanța de fond a menționat că, prin prisma art. 6 alin. (2) din Legea nr. 761 din 27 decembrie 2001 cu privire la serviciul diplomatic, a Legii nr. 761, cât și a Legii nr. 25 din 22 februarie 2008 privind Codul de conduită a funcționarului public, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar răspunde personal pentru activitatea instituției pe care o conduce, iar în cazul în care un diplomat sau funcționar public încalcă aceste principii, răspunderea este strict personală, aplicată prin mecanisme disciplinare, administrative sau contravenționale și nu poate fi atribuită Partidului Politic înregistrat ca concurent electoral, întrucât acesta nu deține autoritate asupra ambasadelor sau asupra personalului diplomatic. 3

Totodată, Curtea de Apel Centru, deși, a constatat că în speța dată s-a confirmat un anumit conținut informativ favorabil Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, plasat la data de 02 septembrie 2025, pe pagina oficială din rețeaua de socializare Facebook a Ambasadei Republicii Moldova în Irlanda, totuși nu există dovezi, care să ateste intenția directă a partidului de a utiliza în mod abuziv resurse administrative.

Prin urmare, instanța de judecată a subliniat că în urma sesizării de către Comisia Electorală Centrală, Ambasada Republicii Moldova în Irlanda și-a expus poziția prin referința din 08 septembrie 2025, invocând o eroare tehnică. Prin prisma acestei expuneri, se reține că scopul acestei postări, a fost informarea rapidă și eficientă a cetățenilor Republicii Moldova aflați în Irlanda cu privire la deschiderea a trei noi secții de votare. Or, în realizarea acestui obiectiv, Ambasada Republicii Moldova în Irlanda a preluat de pe o altă pagină, un material video și, respectiv, l-a redistribuit fără a observa că includea un element grafic asociat unui concurent electoral.

Mai mult ca atât, instanța de judecată a considerat relevante cele expuse de Ambasadă și reținute de către Comisia Electorală Centrală, or, Ambasada a reacționat imediat, autosesizându-se și eliminând materialul la scurt timp după publicare, fapt care constituie temei plauzibil de a considera lipsa de intenție a acesteia în promovarea unui anumit partid.

În concluzie, instanța de fond a apreciat ca nefondate argumentele reclamantului cu privire la implicarea Ambasadei Republicii Moldova în Irlanda în promovarea imaginii electorale a Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, întrucât aspectele invocate de Blocul Electoral „Alternativa” nu sunt de natură să desființeze un act emis de Comisia Electorală Centrală cu respectarea normelor legale și în baza circumstanțelor constatate.

În aceeași ordine de idei, instanța de judecată a considerat irelevante argumentele reclamantului cu referire la contradicțiile între partea constatatoare și dispozitivul hotărârii contestate, or, faptele constatate în act se referă exclusiv la acțiunile personalului diplomatic, nu la partidul reclamat, prin urmare, dispoziția care respinge contestațiile nu este contradictorie, ci delimitează corect răspunderea.

Cu referire la argumentul Blocului Electoral „Alternativa” precum că Comisia Electorală Centrală nu a analizat dacă circumstanțele constituie încălcări și nu a apreciat probele referitor la agitația electorală, finanțarea ilegală și utilizarea resurselor administrative, instanța de judecată a reiterat că la caz, nu au fost prezentate probe că Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” ar fi cerut sau aprobat distribuirea materialului, or, postarea a fost exclusiv atribuție a Ambasadei în vederea informării diasporei despre procesul de alegere, iar analiza probelor privind utilizarea resurselor administrative nu se aplică partidului. Prin urmare, Comisia Electorală Centrală nu a omis motivarea, ci a constatat legal lipsa implicării partidului.

Blocul Electoral „Alternativa” a mai invocat neanalizarea solicitărilor cu privire la admiterea contestației, sancțiunii, evaluarea costurilor etc., însă instanța de judecată le-a considerat irelevante deoarece, toate solicitările invocate se referă la atribuții și acțiuni ale Ambasadei și personalului diplomatic, care răspund 4 personal pentru acțiunile lor. Respectiv și la acest aspect Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” nu poate deține control asupra ambasadelor și nu poate fi obligat să suporte sancțiuni sau costuri în circumstanțele descrise, iar respingerea contestației este corectă și conformă legii.

Mai mult, deși reclamantul compară speța dată și susține tratament diferit cu un alt precedent în care a fost implicat Partidul „Mișcarea Alternativa Națională”, instanța de judecată a remarcat faptul că în speța precedentă, sancțiunile vizau subiecți electorali care aveau control efectiv asupra resurselor sau promovării publicitare. La caz, Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” nu a avut nicio implicare în postarea materialului, astfel că, Comisia Electorală Centrală nu a exercitat discreționaritate, ci a respectat principiul răspunderii personale, prevăzut de legislație, or, aplicarea sancțiunilor ar fi fost nejustificată.

Referitor la argumentul precum că Comisia Electorală Centrală nu a somat autoritățile să asigure imparțialitatea, Curtea de Apel Centru a reținut că, prin prisma circumstanțelor elucidate supra, rezultă cert că solicitarea respectivă de asemenea se referă la atribuțiile Ambasadei și personalului diplomatic, care însă răspund personal, or, Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” nu poate controla activitatea ambasadelor.

În aceste circumstanțe Curtea de Apel Centru, reținând recomandările Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept, incluse în Liniile directoare comune privind prevenirea și combaterea utilizării abuzive a resurselor administrative în cursul proceselor electorale (Strasbourg, 09 octombrie 2015) și analizând materialelor cauzei, nu a identificat în acțiunile Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” niciun element de implicare în gestionarea paginii web oficiale a Ambasadei Republicii Moldova în Irlanda, nici vreo acțiune de presiune asupra ambasadei pentru promovarea imaginii partidului în perioada electorală.

La 17 septembrie 2025, Blocul Electoral „Alternativa” a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond, iar la 18 septembrie 2025 a prezent motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii Curții de Apel Centru din 15 septembrie 2025 și adoptarea unei decizii privind anularea hotărârii nr. 3941 din 08 septembrie 2025 și obligarea Comisiei Electorale Centrale să reexamineze contestația înregistrată sub nr. CEC-10AP/10 din 03 septembrie 2025 și să admită revendicările solicitantului.

În motivarea recursului Blocul Electoral „Alternativa” a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în acțiune, totodată a menționat că instanța de fond a reținut cu exactitate argumentele Comisiei Electorale Centrale, ignorând argumentele reclamantului.

În opinia recurentului hotărârea contestată a fost adoptată ca urmare a interpretării arbitrare a circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, or, dosarul administrativ confirmă în mod imbatabil că pe pagina oficială din rețeaua de 5 socializare Facebook a Ambasadei Republicii Moldova în Irlanda a fost redistribuită o postare în format text și video cu conținut de agitație politică de îndemn la vot în favoarea concurentului electoral, Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”. Acest fapt a fost recunoscut direct și de către Ambasada Republicii Moldova în Irlanda, prin nota expediată în adresa Comisiei electorale centrale.

Blocul Electoral „Alternativa” a indicat că o instituție publică, condusă de o persoană numită în funcția dată de exponenții Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” din rândul persoanelor afiliate acestui partid, în mod deschis face agitație electorală pe contul oficial al acestei instituții în favoarea subiectului electoral Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”. Conduita dată este ilegală și constituie un caz evident de utilizare a resurselor administrative în beneficiul subiectului electoral Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”.

Recurentul a susținut că utilizarea resurselor administrative poate influența preferințele alegătorilor în detrimentul persoanelor care nu au acces la asemenea resurse, fie nu utilizează asemenea resurse, aspect care este contrar principiului de egalitate de șanse sau tratament egal în procesul electoral stabilit de art.50 lit.b) din Codul electoral.

În opinia recurentului abordarea de care a dat dovadă instanța de judecată la examinarea acțiunii inițiate este una arbitrară, în condițiile în care lipsa probelor care ar confirma solicitarea utilizării resurselor administrative nu exclude fapta de utilizare a resurselor administrative. Este absolut irelevant faptul existenței probelor care confirmă solicitarea sau coordonarea utilizării resurselor administrative, în condițiile suntem un prezența unei fapte constatate și consumate de utilizare a resurselor administrative în campania electorală.

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ: „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.” 6

Art. 245 Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 98 alin. (1) pct. 4) din Codul electoral: „În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanțele de judecată competente examinează acțiunile în domeniul electoral după cum urmează: Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva actelor judecătorești ale curților de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.”

Art. 100 alin. (1) din Codul electoral: „În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor de exercitare a căilor de atac.”

Art. (3) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

Art. 2451 din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.” 7

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Blocul Electoral „Alternativa”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.

Blocul Electoral „Alternativa”, în susținerea recursului a indicat temeiul de admisibilitate prevăzut la art. 245¹ alin. (1) lit. a) și d) din Codul administrativ.

Cu referire la argumentul recurentului precum că interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, instanța de recurs, menționează, că art. 2451, alin. (1), lit. a) din Codul administrativ se referă la faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. 8

Blocul Electoral „Alternativa”, deși a invocat acest temei de admisibilitate a recursului, nu a indicat în mod clar de ce interpretarea legii din hotărârea instanței este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea, nu se menționează nicio decizie a Curții Supreme de Justiție, care ar da o altă interpretare a Codului electoral sau altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit neîntemeiat.

Referitor temeiul invocat și anume art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, completul de judecată relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Blocul Electoral „Alternativa”, conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurentului, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia. Deci, recursul depus de către Blocul Electoral „Alternativa” nu susține filtrul admisibilității.

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse. 9

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care 10 implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Blocul Electoral „Alternativa”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 11