3ra-673/25 — anularea actului administrativ

Pe data de 10 septembrie 2025, prin poșta electronică, Ion Ceban și Alexei Paniș, acționând în interesul Blocului electoral „Alternativa”, au depus la Curtea de Apel Centru acțiune în contencios electoral împotriva Comisiei Electorale Centrale, solicitând anularea, ca ilegală, a Hotărârii CEC nr. 3942 din 8 septembrie 2025.

În motivarea acțiunii reclamanții au invocat că, la 4 septembrie 2025, Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” a înregistrat la Comisia Electorală Centrală o contestație împotriva acțiunilor candidatului Ion Ceban, candidat la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Blocului electoral „Alternativa”, pentru alegerile parlamentare stabilite la data de 28 septembrie 2025, contestație în susținerea căreia s-a invocat că: „În spațiul public ar fi apărut informația, precum că Primarul General al municipiului Chișinău – Ion Ceban, ar fi avut o vizită în Italia, iar pe conturile sale personale ar fi publicat un spot video cu mesaj de informare către cetățeni (cei de acasă și de peste hotare) despre faptul că la Roma va avea câteva zile pline de activități, evenimente, întrevederi, discuții despre care va informa suplimentar. A mai accentuat în acel video că doar în ultimele două săptămâni Chișinău a semnat acorduri în valoare de peste 2 miliarde 200 milioane de lei pentru diferite proiecte importante pentru Chișinău, prin suportul și finanțarea prin diferite instrumente ale Uniunii Europene. S-a mai făcut referire la faptul că Ion Ceban are restricții de călătorie în România și tot spațiul Schengen, iar călătoria în Italia a fost posibilă datorită obținerii unei vize la 31 august 2025. Prin urmare, Ion Ceban era obligat să își suspende activitatea de Primar General al municipiului Chișinău, începând cu data de 29 august 2025 și chiar dacă și-a suspendat activitatea prin dispoziția nr. 1361-d din 22 august 2025, participarea acestuia în calitatea sa oficială de primar, în perioada 31 august 2025 – 3 septembrie 2024 la conferința din Italia sub egida UNESCO destinată primăriilor, constituie o încălcare a art. 16 alin. (3) Cod electoral, cu privire la obligarea suspendării activității sale și această încălcare îl favorizează în contextul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare.”

Reclamanții au menționat că, în ședința din 8 septembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a examinat contestația menționată și a adoptat Hotărârea nr.3942, prin care i-a aplicat candidatului Ion Ceban, înscris pe lista Blocului electoral „Alternativa”, sancțiunea avertismentului pentru pretinsa încălcare a 1 art.16 alin. (3) lit. e) din Codul electoral, sesizând concomitent Inspectoratul General al Poliției pentru examinarea celor reținute în hotărâre din perspectiva art.481 alin. (7) din Codul contravențional.

Reclamanții nu împărtășesc soluția Comisiei Electorale Centrale, calificând Hotărârea nr. 3942 ca fiind ilegală, rezultată dintr-o interpretare subiectivă a circumstanțelor cazului în defavoarea concurentului electoral. În consecință, au promovat prezenta acțiune în contencios administrativ, solicitând anularea actului contestat.

Reclamanții, făcând trimitere la prevederile art. 21, 22 și 24 din Codul administrativ, arată că Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” a depus contestația la data de 3 septembrie 2025, aceasta fiind înregistrată la 4 septembrie 2025 de către Comisia Electorală Centrală sub nr. CEC-10AP/11.

De asemenea, reclamanții subliniază că, prin Hotărârea nr. 1128 din 18 iulie 2023, Comisia Electorală Centrală a aprobat Regulamentul privind procedura de examinare a contestațiilor în perioada electorală. Conform pct. 26 din Regulament, pot constitui probe înregistrările audio/video, fotografiile, înscrisurile, declarațiile scrise ale martorilor, precum și alte mijloace de probă, fiind obligatorie semnarea de către partea care le prezintă a unei declarații pe propria răspundere privind proveniența legală a acestora, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr.2 la Regulament.

Or, cu puțin timp înaintea ședinței Comisiei Electorale Centrale în cadrul căreia a fost adoptată Hotărârea contestată, reprezentantul Blocului electoral „Alternativa” a consultat dosarul administrativ și a constatat lipsa declarației pe propria răspundere impuse de Regulament, fapt ce denotă nerespectarea procedurii legale de administrare a probelor.

Reclamanții arată că, în ședința de examinare a contestației nr. CEC- 10AP/11, au invocat nerespectarea procedurii legale de depunere a contestațiilor (lipsa declarației pe propria răspundere privind proveniența probelor, potrivit Regulamentului), viciu care atrage inadmisibilitatea contestației.

În pofida acestor susțineri, contrar art. 118 din Codul administrativ, Comisia Electorală Centrală a omis să le valorifice și a declarat contestația admisibilă, deși actele dosarului atestă contrariul.

Totodată, reclamanții subliniază că art. 100 din Codul electoral prevede, în mod expres, că în perioada electorală contestațiile se examinează în termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor, același termen aplicându- se și instanțelor judecătorești la soluționarea litigiilor electorale și a căilor de atac.

Reclamanții susțin că, deși contestația depusă la 3 septembrie 2025 a fost înregistrată la 4 septembrie 2025, termenul legal de soluționare a acesteia expira la 7 septembrie 2025, potrivit art. 100 din Codul electoral. Or, la dosarul administrativ 2 nu există nicio dovadă privind prelungirea termenului de examinare, în ipoteza în care Comisia ar fi dispus o asemenea măsură.

În sprijinul acestei teze, se arată că, în aceeași ședință din 8 septembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a examinat și contestația nr. CEC-10AP/7, vizând aceiași subiecți electorali, iar în acea cauză Comisia a adoptat în mod expres o decizie de prelungire a termenului, transmisă participanților înaintea ședinței. Diferența de tratament, în lipsa unei justificări legale, ridică serioase suspiciuni privind legalitatea și imparțialitatea conduitei CEC.

În aceste condiții, raportat la art. 23 alin. (1) din Codul administrativ, care consacră principiul egalității și nediscriminării în activitatea autorităților publice și a instanțelor, reclamanții consideră că față de presupusele încălcări reținute în sarcina candidatului Ion Ceban (Blocul electoral „Alternativa”) Comisia a aplicat un standard neuniform, iar constatările sale sunt iluzorii și lipsite de suport probatoriu.

Reclamanții subliniază că Comisia Electorală Centrală a reținut, în mod eronat, pretinsa încălcare a art. 16 alin. (3) din Codul electoral privind obligația de suspendare din funcție din momentul începerii campaniei electorale, apreciind că Ion Ceban s-ar fi deplasat în Italia și ar fi participat la un eveniment oficial în calitate de primar.

În fapt, odată cu înregistrarea în calitate de candidat la funcția de deputat din partea Blocului electoral „Alternativa”, Ion Ceban a respectat conduita impusă de lege și s-a suspendat din funcția de Primar general al municipiului Chișinău pe durata campaniei electorale, începând cu data de 29 august 2025. În acest sens a fost emisă Dispoziția nr. 1361-dc din 22 august 2025, publicată pe portalul registrului de stat al actelor locale (www.actelocale.gov.md) și transmisă Comisiei Electorale Centrale la 28 august 2025, în temeiul demersului CEC-8/8630 din 26 august 2025.

Prin urmare, obligația legală de suspendare a fost îndeplinită anterior datei de 29 august 2025, astfel încât chestiunea respectării art. 16 alin. (3) din Codul electoral era deja tranșată prin Dispoziția nr. 1361-dc, nefiind întrunite condițiile pentru incidența normelor invocate de contestatar.

Reclamanții arată că noțiunea de „suspendare din funcție” nu este definită de legislația electorală, însă instituția „suspendării raporturilor de muncă” este reglementată de Codul muncii. Potrivit art. 75 alin. (1) din Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă poate interveni în circumstanțe independente de voința părților, prin acordul părților sau la inițiativa uneia dintre părți. Conform alin. (2), suspendarea contractului presupune încetarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor salariale de către angajator (salariu, sporuri, alte plăți), cu excepția cazului detașării ca expert național în instituțiile și 3 organismele Uniunii Europene, în condițiile actelor normative speciale. Alin. (3) stabilește că, pe durata suspendării, drepturile și obligațiile părților, altele decât cele prevăzute la alin. (2), continuă să existe, dacă prin actele normative în vigoare, convențiile colective, contractul colectiv sau cel individual de muncă nu se dispune altfel.

Prevederi corespunzătoare se regăsesc și în Legea nr. 199/2010 privind statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică. Astfel, art. 21 alin. (1) prevede expres că suspendarea mandatului înseamnă încetarea, pentru o perioadă determinată, a exercitării atribuțiilor de către persoana cu funcție de demnitate publică, precum și încetarea plății drepturilor salariale de către autoritatea publică în care aceasta activează, dacă legea specială aplicabilă demnitarului nu prevede altfel. În consecință, în lipsa unei definiții electorale autonome, interpretarea obligației de suspendare din funcție a candidatului trebuie raportată la aceste reglementări generale, care consacră efectele juridice ale suspendării și condițiile de incidență.

Reclamanții susțin că, în sensul art. 16 alin. (3) din Codul electoral, „suspendarea din funcție” a candidatului echivalează cu încetarea exercitării atribuțiilor de serviciu și, corelativ, încetarea plății drepturilor salariale. Aceste efecte s-au produs și subzistă ca urmare a Dispoziției nr. 1361-dc din 22 august 2025.

Potrivit art. 96 alin. (1) din Codul electoral, sarcina probei revine contestatarului, acesta fiind responsabil de veridicitatea și calitatea probelor. Or, actele dosarului atestă eșecul contestatarului de a demonstra că Ion Ceban ar fi participat la evenimentul din Italia în calitate de reprezentant al Primăriei municipiului Chișinău ori că ar fi utilizat resurse administrative.

Afirmația că Ion Ceban ar fi rostit un discurs sau ar fi transmis mesaje cu caracter de agitație electorală este pur ipotetică: nici contestatarul și nici Comisia Electorală Centrală nu au identificat asemenea mesaje concrete. În esență, CEC a reținut doar „posibilitatea” transmiterii unor mesaje electorale, fără suport probatoriu efectiv.

De asemenea, reclamanții semnalează erori factuale în hotărârea contestată, în care se afirmă că Ion Ceban ar fi beneficiat de asistența Ambasadei Republicii Italiene pentru obținerea vizei și că ar fi exercitat funcția de primar după suspendare prin simpla utilizare a vizei — concluzii pe care dosarul nu le susține.

Reclamanții precizează că, odată cu suspendarea activității sau a raporturilor de serviciu, persoana vizată nu este, în nicio formă, privată de drepturile și libertățile fundamentale: dreptul de a călători, de a comunica, de a se instrui ori de a participa, ca simplu cetățean cu interes legitim, la conferințe de profil. 4

Totodată, potrivit postării de pe pagina sa oficială de Facebook, Ion Ceban a explicat în mod clar că deplasarea în Italia s-a realizat în baza unei agende personale, toate costurile fiind suportate din resurse proprii. Acest aspect exclude ab initio pretinsa utilizare a resurselor administrative.

Modul în care Comisia Electorală Centrală a apreciat circumstanțele cazului ridică serioase dubii cu privire la imparțialitate și la respectarea egalității de tratament. În susținere, reclamanții invocă speța CEC nr. 3938 din 7 septembrie 2025 (contestația CEC-10AP/7 din 2 septembrie 2025), în care s-a reținut existența unor indicii concrete de nerespectare a art. 16 alin. (3) din Codul electoral: persoana obligată să se suspende din funcție (anterior primar) apare în prim-plan pe pagina oficială a primăriei într-o postare din 1 septembrie, mesajul făcând trimitere directă la realizările instituției, la premii acordate de primărie și la continuarea unui program de burse, fiind utilizate imagini oficiale în care persoana poartă însemne specifice mandatului (de exemplu, eșarfa tricoloră). Prin comparație, în cauza de față nu există asemenea probe directe care să ateste folosirea resurselor administrative sau exercitarea funcției după suspendare.

Reclamanții arată că, în mod neexplicat, Comisia Electorală Centrală aplică un tratament diferit situațiilor similare, acceptând, într-un caz, că simpla depunere a declarației de suspendare echivalează cu suspendarea efectivă din funcție.

Aceștia mai susțin că este irelevant dacă evenimentul adus în discuție a avut loc anterior suspendării, atâta timp cât mesajul public a fost difuzat după data suspendării, respectiv la 1 septembrie 2025, și relevă explicit utilizarea resurselor administrative și promovarea imaginii primarului suspendat, nu a persoanei fizice.

În cauza la care se face referire, Comisia a reținut expres, la pct. 10 din Hotărârea nr. 3989, că nu au fost folosite resurse administrative. Prin contrast, în hotărârea contestată, Comisia apreciază că Ion Ceban ar fi continuat exercitarea funcției de primar, fără a individualiza însă atribuțiile concrete pe care acesta le-ar fi îndeplinit după suspendare și fără a indica probe certe în acest sens.

Potrivit reclamanților, acest tratament neuniform confirmă lipsa de imparțialitate și reaua-credință a Comisiei, care a reținut în sarcina concurentului electoral o pretinsă abatere inexistentă. Pe de o parte, o deplasare la o conferință, efectuată pe cheltuială proprie și din interes personal, este calificată drept utilizare a resurselor administrative; pe de altă parte, folosirea paginii oficiale a primăriei pentru promovarea imaginii unei persoane suspendate din funcție nu este considerată utilizare a resurselor administrative. Această inconsecvență contravine principiilor egalității de tratament și legalității în procedura electorală.

Reclamanții subliniază că, chiar presupunând (ad argumentandum) că deplasarea lui Ion Ceban în Italia s-ar datora utilizării resurselor administrative, trebuie reținut că legiuitorul definește noțiunea de „resurse administrative” la art. 1 5 din Codul electoral ca fiind ansamblul resurselor umane, financiare și materiale aflate la dispoziția, în egală măsură, a persoanelor cu funcții de demnitate publică, a persoanelor cu funcții de răspundere și a funcționarilor publici, resurse ce derivă din controlul acestora asupra personalului, asupra fondurilor și alocațiilor din bugetul public național, din accesul la facilități publice sau din administrarea bunurilor mobile și imobile din domeniul public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale.

În cauză, contestatarul nu a făcut dovada, conform art. 96 din Codul electoral, nici a pretinsei folosiri a resurselor administrative, nici a pretinsei nesuspendări din funcția deținută de Ion Ceban. Prin urmare, susținerile referitoare la incidența resurselor administrative rămân lipsite de suport probatoriu.

Instanța de fond a reținut că temeiul intervenției Comisiei Electorale Centrale l-a constituit contestația Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, referitoare la presupusa implicare a lui Ion Ceban în activități oficiale, în calitate de Primar general al municipiului Chișinău, pe durata suspendării, materializată prin participarea sa la o serie de evenimente legate de atribuțiile funcției (suspendate).

Totodată, prima instanță a constatat că obiecțiile și argumentele reclamanților vizează neîndeplinirea sarcinii probei de către contestatar (PP „PAS”) sub aspectul demonstrării faptului că Ion Ceban ar fi participat la evenimente oficiale în calitate de primar sau ar fi utilizat resurse administrative.

Prima instanță a reținut că Ion Ceban și-a suspendat activitatea de Primar general prin dispoziția nr. 1361-dc din 22 august 2025; cu toate acestea, din circumstanțele constatate rezultă că, după începerea campaniei electorale, acesta a beneficiat de asistența Ambasadei Republicii Italiene pentru obținerea unei vize de scurtă ședere, demers justificat prin exercitarea atribuțiilor de Primar general al municipiului Chișinău.

Din răspunsul oficial al Ambasadei Republicii Italiene în Republica Moldova nr. 3991-p din 5 septembrie 2025 rezultă că Ion Ceban a fost invitat în mod oficial, în calitate de Primar, la o conferință desfășurată în perioada 31 august – 6 septembrie 2025, în regiunea Palermo; în virtutea funcției sale, a solicitat viza corespunzătoare, iar Ambasada i-a acordat acest document. Instanța a reținut că cererea de viză a fost fundamentată pe exercitarea atribuțiilor oficiale de Primar general, și nu pe calitatea de persoană privată. 6

În consecință, chiar dacă Ion Ceban și-a suspendat activitatea de Primar, participarea sa, în perioada electorală, la conferința pentru care a fost invitat în virtutea funcției exprimă o manifestare publică a calității de demnitar și nu poate fi calificată drept vizită neoficială a unei persoane fizice.

Mai mult, instanța de fond a subliniat că implicarea resurselor administrative, în contextul participării la conferința din Palermo, nu se reduce la aspectul finanțării deplasării din surse proprii, cum susțin reclamanții, ci poate fi reflectată inclusiv prin solicitarea vizei în calitate de Primar și sprijinul acordat de Ambasadă la eliberarea acesteia, cu scopul determinat al participării, în calitate oficială, la un eveniment desfășurat sub egida UNESCO și a „Coaliției Europene a Orașelor împotriva Rasismului” (ECCAR).

Prin urmare, caracterul oficial al conferinței și calitatea în care Ion Ceban a participat la aceasta nu pot fi puse la îndoială, iar susținerea eventualelor cheltuieli din resurse proprii nu înlătură temeiul primordial al eliberării vizei, respectiv participarea în virtutea funcției de Primar general.

Chiar și în ipoteza în care nu au fost utilizate efectiv resurse financiare publice, prezența lui Ion Ceban, în perioada electorală, la conferința menționată în calitate de Primar echivalează cu valorificarea imaginii și dividendelor politice aferente funcției de demnitate publică, ceea ce, în sine, contravine cerințelor legale privind neutralitatea și separația dintre funcția publică și competiția electorală.

Suplimentar, prima instanță a reținut că, potrivit recomandărilor Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Liniile directoare comune privind prevenirea și combaterea utilizării abuzive a resurselor administrative în cursul proceselor electorale, Strasbourg, 9 octombrie 2015), utilizarea abuzivă a resurselor administrative se poate manifesta inclusiv în perioada preelectorală, prin difuzarea de informații favorabile unor candidați cu sprijinul resurselor publice inaccesibile altor concurenți electorali.

Din materialele dosarului administrativ, instanța de fond a reținut că, în perioada 31 august – 1 septembrie 2025, aflându-se în Republica Italiană, Ion Ceban a publicat pe conturile personale de Instagram și Facebook un spot video în care a informat că, la Roma, va avea „câteva zile pline de activități, evenimente, întrevederi, discuții”, urmând să ofere detalii suplimentare, precum și că, „în ultimele două săptămâni”, a semnat acorduri în valoare de peste 2,2 miliarde lei pentru proiecte importante ale municipiului Chișinău, prin sprijinul și finanțarea unor instrumente ale Uniunii Europene.

Deși difuzate pe conturi personale, postările conțin referiri explicite la activitatea exercitată în calitate de Primar general și la realizările administrative ale municipalității Chișinău. Raportat la cadrul legal aplicabil, instanța subliniază că demnitarii, funcționarii publici și personalul instituțiilor publice sunt obligați să își 7 exercite atribuțiile strict în limitele competențelor legale, fără a utiliza statutul deținut în scopuri electorale, indiferent de platforma de comunicare folosită.

Instanța a apreciat ca nerelevante criticile reclamanților privind netemeinicia contestației sub aspectul presupuselor mesaje electorale, reținând că aparițiile publice survenite după suspendarea din funcție și pe durata campaniei electorale pot fi calificate drept promovare continuă a imaginii lui Ion Ceban în baza funcției anterior deținute, ceea ce contravine spiritului normelor privind egalitatea de șanse și prevenirea utilizării resurselor administrative, precum și principiului tratamentului egal în procesul electoral.

Referitor la contestația Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, prima instanță a constatat că aceasta a fost depusă la 3 septembrie 2025, înregistrată la 4 septembrie 2025, iar, în temeiul art. 100 alin. (9) din Codul electoral, prin scrisoarea nr. CEC-8/8808 din 6 septembrie 2025, termenul de examinare a fost prelungit cu două zile. În consecință, Comisia Electorală Centrală a respectat integral termenele procedurale și a soluționat contestația cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale, inclusiv sub aspectul termenului de examinare.

Suplimentar, instanța de fond a desconsiderat susținerile reclamanților potrivit cărora contestația nu ar conține declarația pe propria răspundere privind proveniența legală a probelor: deși regulamentul invocat instituie această obligație procedurală, el nu prevede o sancțiune expresă pentru nerespectarea ei; prin urmare, lipsa declarației nu atrage, în sine, inadmisibilitatea contestației, ci, cel mult, consecințe de natură procedurală.

Așadar, prima instanță a constatat că reclamanții nu au demonstrat că Comisia Electorală Centrală ar fi emis un act arbitrar, ar fi restrâns drepturi fundamentale ori ar fi aplicat neîntemeiat instrumente de constrângere. Dimpotrivă, din circumstanțele expuse rezultă că actul contestat este întemeiat și legal, servind scopului constituțional al protejării integrității procesului electoral. La emiterea acestuia, Comisia a aplicat legea în mod obiectiv, cu respectarea principiilor legalității și proporționalității.

În final instanța de fond a statuat că actul Comisiei Electorale Centrale este rezonabil și proporțional cu scopul urmărit, neproducând ingerințe excesive în drepturile candidatului, ci menținând un just echilibru între interesele individuale și interesul public de garantare a unui proces electoral corect și transparent.

În motivarea recursului, recurenții au reluat în mod amplu și cronologic situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată.

Suplimentar recurenții afirmă că prima instanță nu a valorificat argumentele esențiale privind egalitatea de tratament și practica contradictorie a CEC și nu a completat din oficiu probațiunea asupra aspectelor decisive ale cauzei, contrar obligației prevăzute de art. 219 Cod administrativ.

Totodată, se invocă apariția în hotărârea atacată a unor mențiuni străine dosarului („Ivan” în loc de „Ion”), de natură să alimenteze dubii rezonabile privind imparțialitatea.

Prin prisma testului de proporționalitate (art. 29 Cod administrativ), avertismentul aplicat ar fi nejustificat: nu se demonstrează un scop legitim atins prin cea mai puțin intruzivă măsură, în condițiile unui standard probator insuficient și ale inexistenței unor indicii concrete de folosire a resurselor administrative ori de exercitare a funcției după suspendare.

Se arată că recursul reia factual susținerile din acțiune, fără critici de drept apte să atragă controlul de legalitate în calea extraordinară. Pe fondul cauzei, CEC susține că soluția Curții de Apel Centru a fost întemeiată pe principiile legalității, proporționalității, egalității în fața legii și securității raporturilor juridice.

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ: 9 „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 98 alin. (1) pct. 4) din Codul electoral: „În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanțele de judecată competente examinează acțiunile în domeniul electoral după cum urmează: Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva actelor judecătorești ale curților de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.”

Art. 100 alin. (1) din Codul electoral: „În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor de exercitare a căilor de atac.”

Art. 176 din Codul electoral: „Alegerile sunt declarate nule dacă în cadrul operațiunilor electorale au fost comise încălcări ale prezentului cod care au influențat rezultatele votării și atribuirea mandatelor. Hotărârea cu privire la declararea alegerilor nule se adoptă de către Comisia Electorală Centrală în baza hotărârilor consiliilor electorale de circumscripție respective.”

Art. 193 alin. (3) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

Art. 2451 din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau 10 a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe 11 care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Blocul electoral „Alternativa” și Ion Ceban, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.

Blocul electoral „Alternativa” și Ion Ceban, în susținerea recursului a indicat doar un temei de admisibilitate prevăzute la art. 245¹ alin. (1) lit. a) și d) din Codul administrativ.

Referitor la primul temei indicat, completul de judecată reține că, susținerea recurenților privind pretinsa contradicție dintre interpretarea legii aplicată în hotărârea atacată și jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție este neîntemeiată.

Instanța de fond a aplicat dispozițiile legale relevante într-un mod corect și conform practicii judiciare constante, fără a se abate de la liniile directoare stabilite de instanța supremă. Recurenții nu indică în mod concret vreo hotărâre a Curții Supreme de Justiție cu valoare de precedent obligatoriu (decizie irevocabilă în recurs, cu caracter de unificare) care să contrazică soluția instanței de fond în interpretarea normei de drept incidente. Simpla invocare a unei pretinse neconcordanțe jurisprudențiale, fără a demonstra existența unei jurisprudențe uniforme și relevante a instanței supreme, nu poate justifica admisibilitatea recursului în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. a) din Codul administrativ.

Mai mult, pentru a fi admisibil în baza acestui temei, recursul trebuie să demonstreze nu doar existența unei interpretări diferite, ci și caracterul „uniform” și consolidat al practicii Curții Supreme de Justiție, ceea ce nu se probează în prezenta cauză. Or, în lipsa unui conflict veritabil între hotărârea atacată și o jurisprudență stabilă a instanței de recurs, susținerea referitoare la pretinsa contrarietate devine pur formală și lipsește de fundament.

Referitor la al doilea temei invocat, completul de judecată relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor 12 imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

Argumentul recursului privind apariția în hotărârea atacată a mențiunii „Ivan” în loc de „Ion” nu poate fi reținut. Greșeală de natură tehnică nu poate conduce la desființarea hotărârii pe fond, nu afectează identificarea părții (identitatea fiind clar determinată prin nume, calitate procesuală și contextul factual-juridic) și nu a generat vreo limitare a dreptului la apărare.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Blocul electoral „Alternativa” și Ion Ceban, conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurenților, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia.

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia 13 hotărârii/hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care 14 implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Blocul electoral „Alternativa” și Ion Ceban. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 15