2ra-1509/23 — Libertatea de exprimare

La 21 aprilie 2022, Vasile Secrieru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Urzică și AO „Nord Press Club” cu privire la dezmințirea informației, prezentarea scuzelor, încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la ședințele Comisiei de specialitate din 17 februarie 2022 și ale Consiliului raional din 18 februarie 2022, pârâtul Urzică Iurie, în calitate de consilier, a răspândit informații false potrivit cărora președintele raionului, Vasile Secrieru, ar fi comis abuz de serviciu prin utilizarea banilor publici în scop personal, procurând bunuri de uz casnic pentru apartamentul închiriat. Aceste afirmații sunt neîntemeiate, fiind contrazise de datele contabile prezentate comisiei, în care nu figurează bunurile menționate de Urzică Iurie. Ședințele din 17 și 18 februarie 2022 au fost înregistrate video, inclusiv transmisia prin TV-Nord și distribuirea ulterioară pe YouTube, ceea ce ar fi amplificat caracterul public al afirmațiilor defăimătoare. În opinia reclamantului, afirmațiil au încălcat prezumția nevinovăției, fiind prezentate ca fapte certe fără probatoriu.

Acesta mai susține că difuzarea informațiilor de către TV-Nord contravine regulilor jurnalistice, întrucât nu au fost verificate sursele și nu a fost respectat Codul deontologic. În opinia sa, criticile admise de Legea nr. 64/2010 privind libertatea de exprimare nu acoperă afirmațiile defăimătoare, neadevărate și ofensatoare, care i-au afectat onoarea, demnitatea și reputația profesională.

Reclamantul afirmă că bunurile procurate pentru locuința închiriată au fost cumpărate din surse proprii, fiind parte din viața sa privată, protejată de Constituție și art. 8 CEDO. Răspândirea informațiilor false i-ar fi provocat suferințe psihice, pierderea stimei colegilor și a locuitorilor raionului, afectându-i imaginea publică.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, activitatea apelantului Secrieru Vasile – ca Președinte a raionului Rîșcani, constituie o funcție publică și acțiunile acestuia pot fi discutate public. La rîndul său, în cadrul discuțiilor publice, persoanele care exercită funcții publice, sunt protejate împotriva defăimării, ele trebuie totuși să suporte critica, atât timp cât aceasta ține de exercitarea responsabilă a atribuțiilor lor. Astfel, instanța de apel a reținut că informația răspîndită, care face obiectul prezentei spețe, este indiscutabil una de interes public or, chestiunea dezbătură în cadrul ședinței consiliului local, precum și în ședința comisiei de sprecialitate, ulterior difuzată de către TV Nord și adusă la cunoștință publicului larg prin intermediul canalului YOU Tube – cu referire la achiziția și renovarea apartamentului deținut de Secrieru Vasile, procurarea bunurilor și electrocasnicelor pentru apartament, pretins a fi procurate din banii publici, constituie o chestiune legată de administrarea bugetului local și de cheltuirea banilor publici. În contextul în care se va interveni în dreptul pârâtului la libertatea de exprimare, echivalentul unei ingerințe nejustificate și disproporționale în acest drept. Afirmațiile lui Urzică Iurie despre cheltuirea banilor publici în scopuri personale ale lui Secrieru Vasile este unul destul de suficient în a reține respective afirmații drept judecăți de valoare cu un substrat factologic suficient, care nu produc o lezare onoarei, demnității și reputației profesionale, deci nu sînt defăimătoare.

În esență, în motivarea recursului, cu reiterarea argumentelor de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată și în apel, recurentul invocă faptul că instanța de apel a realizat o apreciere arbitrară a probelor. Acesta menționează 2 că înscrisurile prezentate – certificate și facturi contabile – confirmă că în interiorul apartamentului deținut de Vasile Secrieru se află bunuri precum: mașină de spălat, televizor, cuptor electric, aragaz, frigider, mobilier de bucătărie, dulap, pat, saltea, covoare, traversă. Or, obiectele pentru care Vasile Secrieru a fost acuzat nu figurează în listele bunurilor procurate din contul bugetului public. Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat probele în mod favorabil pârâtului.

Recurentul susține că această modalitate de evaluare a probelor constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO. De asemenea, arată că a invocat jurisprudență națională relevantă, la care instanța de apel nu s-a pronunțat, ceea ce reprezintă o nesoluționare a unor capete din apel și o încălcare a principiului accesului la justiție, prevăzut de art. 6 alin. (1) CEDO. Totodată, recurentul afirmă că neaplicarea normelor materiale, respectiv art. 11, 14 și 16 Cod civil, constituie un temei serios pentru casarea hotărârii. În drept, acesta invocă prevederile art. 432 Cod de procedură civilă.

La 15 martie 2024, Iurie Urzică a depus referință la recurs, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: 3 a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Ulterior, la data de 6 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, participanților la proces le-a fost transmisă decizia motivată a Curții de Apel Bălți din 25 mai 2023 (f.d. 137).

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 3 octombrie 2023 de către avocata Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile Secrieru, a fost depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. 4

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În speță, recurentul avocata Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile Secrieru a depus o cerere de recurs cu conținut asemănător cu cererea de chemare în judecată (f.d. 6-11) și cu cererea de apel (f.d. 86-92). Argumentelor invocate de către recurent li s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate.

Instanța de recurs observă că temeiurile de apel (art. 386–388 din Codul de procedură civilă) și temeiurile de recurs (art. 432 din Codul de procedură civilă) sunt diferite, ceea ce presupune, în mod firesc, un conținut distinct al cererilor. Reluarea automată a cererii de apel în recurs denotă lipsa unor elemente noi și înseamnă anticiparea unor critici față de o decizie ce nu fusese încă pronunțată.

O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel. Aceeași interpretare a fost consacrată și în jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra- 183/25 din 6 august 2025, nr. 2ra-357/24 din 22 octombrie 2025).

În speță, din textul recursului se desprinde că, ca temei al recursului, sunt invocate dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel a apreciat probele în mod arbitrar.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În prezenta cauză, recurentul nu a demonstrat în ce măsură hotărârea atacată s-ar întemeia pe o soluție arbitrară sau pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. De asemenea, deși recurentul a invocat jurisprudență națională, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acesteia, completul de judecată constată 5 că exemplele de jurisprudență indicate în cererea de recurs nu sunt nici identice și nici similare cu circumstanțele prezentei cauze. Aceste considerente induc asupra concluziei că recursul denotă un simplu dezacord cu concluziile instanțelor inferioare, fără a combate analiza efectuată de instanță. Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile legale pentru a permite Curții Supreme de Justiție să reanalizeze probele, iar critica rămâne una de dezacord cu soluția pronunțată.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de avocata Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile Secrieru este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocata Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile Secrieru. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6