2ra-1509/23 — libertatea de exprimare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- libertatea de exprimare
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-1509/23 — libertatea de exprimare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Vasile Secrieru împotriva lui Iurie Urzică și AO „Nord Press Club”
(libertatea de exprimare)
împotriva deciziei din 25 mai 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-1509/23
NR. PIGD 2-22056838-01-2ra-04102023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de
apel nu constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (jud. I. Rabei)
Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă)
10 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de avocata
Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile Secrieru,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Oxana Parfeni, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 aprilie 2022, Vasile Secrieru a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Iurie Urzică și AO „Nord Press Club” cu privire la dezmințirea
informației, prezentarea scuzelor, încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la ședințele Comisiei de
specialitate din 17 februarie 2022 și ale Consiliului raional din 18 februarie 2022,
pârâtul Urzică Iurie, în calitate de consilier, a răspândit informații false potrivit
cărora președintele raionului, Vasile Secrieru, ar fi comis abuz de serviciu prin
utilizarea banilor publici în scop personal, procurând bunuri de uz casnic pentru
apartamentul închiriat. Aceste afirmații sunt neîntemeiate, fiind contrazise de
datele contabile prezentate comisiei, în care nu figurează bunurile menționate de
Urzică Iurie. Ședințele din 17 și 18 februarie 2022 au fost înregistrate video,
inclusiv transmisia prin TV-Nord și distribuirea ulterioară pe YouTube, ceea ce ar
fi amplificat caracterul public al afirmațiilor defăimătoare. În opinia reclamantului,
afirmațiil au încălcat prezumția nevinovăției, fiind prezentate ca fapte certe fără
probatoriu.
Acesta mai susține că difuzarea informațiilor de către TV-Nord contravine
regulilor jurnalistice, întrucât nu au fost verificate sursele și nu a fost respectat
Codul deontologic. În opinia sa, criticile admise de Legea nr. 64/2010 privind
libertatea de exprimare nu acoperă afirmațiile defăimătoare, neadevărate și
ofensatoare, care i-au afectat onoarea, demnitatea și reputația profesională.
Reclamantul afirmă că bunurile procurate pentru locuința închiriată au fost
cumpărate din surse proprii, fiind parte din viața sa privată, protejată de Constituție
și art. 8 CEDO. Răspândirea informațiilor false i-ar fi provocat suferințe psihice,
pierderea stimei colegilor și a locuitorilor raionului, afectându-i imaginea publică.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 4 octombrie 2022 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani,
acțiunea a fost respinsă.
1
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 21 octombrie 2022, avocata Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile
Secrieru a declarat apel împotriva hotărârii din 4 octombrie 2022 a Judecătoriei
Drochia, sediul Rîșcani, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi decizii
prin care acțiunea să fie admisă în întregime.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 25 mai 2023, Curtea de Apel Bălți a respins apelul declarat
de avocata Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile Secrieru și a menținut
hotărârea din 04 octombrie 2022 a judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, activitatea apelantului
Secrieru Vasile – ca Președinte a raionului Rîșcani, constituie o funcție publică și
acțiunile acestuia pot fi discutate public. La rîndul său, în cadrul discuțiilor publice,
persoanele care exercită funcții publice, sunt protejate împotriva defăimării, ele
trebuie totuși să suporte critica, atât timp cât aceasta ține de exercitarea
responsabilă a atribuțiilor lor. Astfel, instanța de apel a reținut că informația
răspîndită, care face obiectul prezentei spețe, este indiscutabil una de interes public
or, chestiunea dezbătură în cadrul ședinței consiliului local, precum și în ședința
comisiei de sprecialitate, ulterior difuzată de către TV Nord și adusă la cunoștință
publicului larg prin intermediul canalului YOU Tube – cu referire la achiziția și
renovarea apartamentului deținut de Secrieru Vasile, procurarea bunurilor și
electrocasnicelor pentru apartament, pretins a fi procurate din banii publici,
constituie o chestiune legată de administrarea bugetului local și de cheltuirea
banilor publici. În contextul în care se va interveni în dreptul pârâtului la libertatea
de exprimare, echivalentul unei ingerințe nejustificate și disproporționale în acest
drept. Afirmațiile lui Urzică Iurie despre cheltuirea banilor publici în scopuri
personale ale lui Secrieru Vasile este unul destul de suficient în a reține respective
afirmații drept judecăți de valoare cu un substrat factologic suficient, care nu
produc o lezare onoarei, demnității și reputației profesionale, deci nu sînt
defăimătoare.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 3 octombrie 2023, avocata Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile
Secrieru a depus recurs împotriva deciziei din 25 mai 2023 a Curții de Apel Bălți,
prin care a solicitat casarea acesteia și a hotărârii din 4 octombrie 2022, cu
pronunțarea unei decizii prin care acțiunea să fie admisă integral.
În esență, în motivarea recursului, cu reiterarea argumentelor de fapt și de
drept expuse în cererea de chemare în judecată și în apel, recurentul invocă faptul
că instanța de apel a realizat o apreciere arbitrară a probelor. Acesta menționează
2
că înscrisurile prezentate – certificate și facturi contabile – confirmă că în interiorul
apartamentului deținut de Vasile Secrieru se află bunuri precum: mașină de spălat,
televizor, cuptor electric, aragaz, frigider, mobilier de bucătărie, dulap, pat, saltea,
covoare, traversă. Or, obiectele pentru care Vasile Secrieru a fost acuzat nu
figurează în listele bunurilor procurate din contul bugetului public. Cu toate
acestea, instanța de apel a apreciat probele în mod favorabil pârâtului.
Recurentul susține că această modalitate de evaluare a probelor constituie o
încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO. De asemenea,
arată că a invocat jurisprudență națională relevantă, la care instanța de apel nu s-a
pronunțat, ceea ce reprezintă o nesoluționare a unor capete din apel și o încălcare
a principiului accesului la justiție, prevăzut de art. 6 alin. (1) CEDO. Totodată,
recurentul afirmă că neaplicarea normelor materiale, respectiv art. 11, 14 și 16 Cod
civil, constituie un temei serios pentru casarea hotărârii. În drept, acesta invocă
prevederile art. 432 Cod de procedură civilă.
La 15 martie 2024, Iurie Urzică a depus referință la recurs, solicitând
respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
3
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la 25 mai 2023 (f.d. 130).
Ulterior, la data de 6 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice,
participanților la proces le-a fost transmisă decizia motivată a Curții de Apel Bălți
din 25 mai 2023 (f.d. 137).
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat la 3 octombrie 2023 de către avocata Angela Procopciuc, în
interesele lui Vasile Secrieru, a fost depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul
de procedură civilă.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.
a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea
faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
4
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
În speță, recurentul avocata Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile
Secrieru a depus o cerere de recurs cu conținut asemănător cu cererea de chemare
în judecată (f.d. 6-11) și cu cererea de apel (f.d. 86-92). Argumentelor invocate de
către recurent li s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate.
Instanța de recurs observă că temeiurile de apel (art. 386–388 din Codul de
procedură civilă) și temeiurile de recurs (art. 432 din Codul de procedură civilă)
sunt diferite, ceea ce presupune, în mod firesc, un conținut distinct al cererilor.
Reluarea automată a cererii de apel în recurs denotă lipsa unor elemente noi și
înseamnă anticiparea unor critici față de o decizie ce nu fusese încă pronunțată.
O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale
poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a
raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a
oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza
legalității deciziei instanței de apel. Aceeași interpretare a fost consacrată și în
jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra-
183/25 din 6 august 2025, nr. 2ra-357/24 din 22 octombrie 2025).
În speță, din textul recursului se desprinde că, ca temei al recursului, sunt
invocate dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,
susținând că instanța de apel a apreciat probele în mod arbitrar.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Or, potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în
care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care
se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori
se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
În prezenta cauză, recurentul nu a demonstrat în ce măsură hotărârea atacată
s-ar întemeia pe o soluție arbitrară sau pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.
De asemenea, deși recurentul a invocat jurisprudență națională, susținând că
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acesteia, completul de judecată constată
5
că exemplele de jurisprudență indicate în cererea de recurs nu sunt nici identice și
nici similare cu circumstanțele prezentei cauze. Aceste considerente induc asupra
concluziei că recursul denotă un simplu dezacord cu concluziile instanțelor
inferioare, fără a combate analiza efectuată de instanță. Prin urmare, nu sunt
întrunite condițiile legale pentru a permite Curții Supreme de Justiție să reanalizeze
probele, iar critica rămâne una de dezacord cu soluția pronunțată.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de
avocata Angela Procopciuc, în interesele lui Vasile Secrieru este vădit neîntemeiat,
prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce
critici serioase deciziei instanței de apel.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de avocata Angela Procopciuc, în
interesele lui Vasile Secrieru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Oxana Parfeni
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
6