2ra-392/25 — repararea prejudiciului

2ra-392/25 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

privind inadmisibilitatea recursului

în cauza civilă

Ion Manoli împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, intervenienți

accesorii Ana Bria și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova

(repararea prejudiciului)

împotriva deciziei din 19 februarie 2024 a Curții de Apel Sud, sediul Cahul

(Dosarul nr. 2ra-392/25

NR. PIGD 2-23149545-01-2ra-03072025)

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.

Judecătoria Cahul sediul Central – jud. L. Turculeț

Curtea de Apel Sud, sediul Cahul – jud. N. Bondarenco, E. Bancov, V. Movilă

26 noiembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de recursul lui Ion Manoli,

reprezentat de avocatul Vitalii Covaliov și recursul declarat de

Inspectoratului General al Poliției,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători

constată următoarele:

ÎN FAPT

a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Inspectoratului General al Poliției al MAI, intervenienți

accesorii Ana Bria și Ministerul Finanțelor al RM.

Cahul, Ana Bria a întocmit în privința lui Ion Manoli decizia asupra cauzei

contravenționale în baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional, fiind sancționat

cu amendă în mărime de 9 unități convenționale.

depus de Ion Manoli împotriva deciziei, fiind constatată nulitatea acesteia cu

încetarea procesului contravențional. Decizia este irevocabilă.

să meargă în instanța de judecată pentru a-și dovedi nevinovăția. În acest sens a

cheltuit timp și a avut cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice, avâdn o stare

de frustrare și diconfort emoțional până în prezent. Umilința la care a fost supus i-

ar fi cauzat suferințe psihice și un prejudiciu material și moral.

500 lei cu titlu de prejudiciu material și 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

fost admisă parțial acțiunea, fiind încasată de la Inspectoratul General al Poliției în

beneficiul ui Ion Manoli suma de 1500 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest

acțiunea a fost repsinsă ca neîntemeiată.

1

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 6 decembrie 2023 prin care a

solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii.

o cerere de apel împotriva hotărârii din 6 decembrie 2023 prin care a solicitat

casarea integrală a hotărârii și pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie

respinsă ca neîntemeiată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul avocatului Vitali Covaliov în interesele lui Ion Manoli și a fost admis

apelul Inspectoratul General al Poliției. A fost modificată hotărârea din 6

decembrie 2023 prin micșorarea cuantumului despăgubirilor prejudiciului moral

adjudecat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Ion Manoli de la

suma de 1500 lei la suma de 600 lei. În rest, hotărârea din 6 decembrie 2023 s-a

menținut.

instanței de fond în partea concluziei că Ion Manoli nu a demonstrat prin probe că

i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 500 lei.

apel consideră justă poziția instanței de fond precum că Ion Manoli a suferit în

urma atragerii la răspundere contravențională. Totuși, instanța de apel este

rezervată asupra cuantumului prejudiciului moral adjudecat de prima instanță în

mărime de 1500 lei pe care îl consideră exagerat de mare și neechitabil.

primul rând prevederile Codului contravențional ca temei de despăgubire pentru

acțiuni ilicite ale agentului constatator.

acțiunile desfășurate în perioada procesului contravențional i-au lezat drepturile și

libertățile fundamentale și că vătămarea acestor drepturi rezidă într-un prejudiciu

moral sunt corecte.

adjudecat, instanța de apel a indicat că reclamantul Ion Manoli a fost supus

sancțiunii contravenționale cu amenda doar la nivel decizional, aceasta sancțiune

nefiind pusă în executare. Mai mult, Ion Manoli a fost asigurat cu asistență juridică

calificată garantată de stat.

2

faptul că procesul contravențional a fost încetat ca urmare a constatării nulității

procesului-verbal al contravenției și față de acesta nu au fost aplicate măsuri de

constrângere sau măsuri asigurătorii.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

A. Recursul Inspectoratului General al Poliției

împotriva deciziei din 19 februarie 2025 prin care a solicitat casarea integrală a

acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în

judecată.

cadrul examinării cauzei contravenționale avea dreptul de a solicita recuperarea

prejudiciului moral, acesta din motive necunoscute nu a făcut-o, iar potrivit art.

2006 alin. (3) din Codul civil, obligația de reparare a prejudiciului nu se naște în

măsură în care cel prejudiciat a omis, cu intenție ori din culpă gravă, să înlăture

prejudiciul prin mijloace legale.

în care legitimitatea acțiunilor acesteia nu au fost examinate de către instanța de

judecată.

reclamantului, precum justificarea cuantumului acestor pretenții prin prezentarea

documentelor confirmative.

contravenționale din 2 noiembrie 2022 a fost anulată de către instanța de judecată

în temeiul art. 443 din Codul contravențional motivând faptul că agentul

constatator a omis să indice mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină

procesul-verbal cu privire la contravenție, deci nu din lipsa faptei contravenționale.

Prin decizia menționat nu a fost constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al

inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze

cauza contravențională.

nu a fost ilegal arestat, reținut contravențional sau nu i s-a aplicat ilegal amenda

contravențională de către instanța de judecată.

depistării comiterii unei fapte care poate fi calificată drept contravenție, este

obligat de a întreprinde măsurile prevăzute de Codul contravențional.

3

(cauza Selcuk și Asker c. Turciei) potrivit căreia scopul sumelor stabilite cu titlu

de satisfacție este exclusiv acela de a-i acorda reclamantului o reparație pentru

prejudiciul pe care acesta l-a suferit, ce constituie o consecință a încălcării

constatate.

B. Recursul lui Ion Manoli, reprezentat de avocatul Vitali Covaliov.

depus o cerere de recurs împotriva deciziei din 19 februarie 2025 prin care a

solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei la rejudecare. În conținutul cererii de

recurs, recurentul a reiterat identic argumentele cererii de chemare în judecată și a

indicat că la examinarea cauzei nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au

verificat și constatat toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei. A invocat

în calitate de temei de recurs prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de

procedură civilă.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”

,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

4

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;

e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru

dezvoltarea jurisprudenței;

f) recursul este vădit neîntemeiat.

(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil

în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.”

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești:

„Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege,

apare în cazul:

a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri

de reabilitare;

c) adoptării de către instanța judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului

contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin.(5) din Codul

de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a

încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală

sau organului care exercită activitate specială de investigații.”

„Persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul: u) să

ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile

ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

(31) Dreptul prevăzut la alin. (2) lit. u) se oferă doar în cazul în care prin hotărîre

judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor

autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.”

5

MOTIVAREA INSTANȚEI

dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 19 februarie 2025 (f.d.

149-151).

comunicată lui Ion Manoli la 9 iunie 2025 (f.d. 164) și Inspectoratului General al

Poliției la 10 iunie 2025 (f.d. 162). Prin urmare, recursurile declarate la 20 iunie

2025 se consideră depuse în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură

civilă.

a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de

procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

dezvoltate de Curtea de Apel Sud, sediul Cahul, întrucât acestea sunt fondate pe o

interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei,

6

precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor de fapt dovedite prin probatoriul

administrat.

vizează cazurile care dau naștere dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția

sau să soluționeze cauza contravențională. În special, Inspectoratul susține că în

situația lui Ion Manoli, decizia asupra cauzei contravenționale a fost anulată pe

motive ce țin de omisiunea indicării unor elemente obligatorii și nu pe motivul

lipsei faptei contravenției.

Justiție a examinat că Legea nr. 1545/1998 nu constituie singurul mecanism juridic

prin care o persoană poate pretinde repararea prejudiciului cauzat de acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale instanțelor sau ale altor autorități

publice.

20 decembrie 2022 de inadmisibilitate a sesizării nr. 139g/2022 privind excepția

de neconstituționalitate a articolelor 1, 3 și 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

(repararea prejudiciului provocat prin acțiunile ilegale ale agentului constatator) a

fost statuat că: „27. (...) legea contestată nu reprezintă singurul mecanism care

reglementează răspunderea patrimonială a autorităților statului în acest sens. (...)

Constituție nu reclamă în mod expres ca răspunderea patrimonială a statului

pentru erorile provocate de către organele de anchetă și instanțele judecătorești

să fie reglementată doar de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998. Dispozițiile

legale trebuie citite în coroborare cu celelalte dispoziții incidente ca făcând parte

dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea HCC nr. 37 din 7 decembrie 2021, §

55).

inferioare corect au determinat că în prezenta cauză, temeiul juridic al pretențiilor

formulate derivă în primul rând din prevederile Codului Contravențional.

mecanismele de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite

ale autorităților statului, completul de judecată observă că acestea sunt formulate

în mod diferit după întinderea cazurilor în care apare dreptul la repararea

prejudiciului.

prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul

7

a. devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare;

b. scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale

pe temeiuri de reabilitare;

c. adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea

arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d. adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art. 313 alin.(5)

din Codul de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase

de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau

acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită

activitate specială de investigații.

persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară

și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile

ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională. În sensul alin. (31) al aceluiași articol, dreptul menționat se oferă

doar în cazul în care prin hotărîre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul

ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția

sau să soluționeze cauza contravențională.

actului normativ se ține cont de nota de fundamentare care a însoțit proiectul

actului normativ respectiv și de alte documente care permit identificarea voinței

autorității publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

permit identificarea voinței legiuitorului.

reglementării din Legea nr. 1545 este orientat către ideea de reabilitate a persoanei,

acest aspect fiind determinant în stabilirea limitelor dreptului la despăgubire. Prin

urmare, mecanismul prevăzut de Legea nr. 1545 nu urmărește să transforme orice

abatere procedurală într-un temei de reparare, ci stă la îndemâna persoanei doar în

acele situații în care acuzația penală se dovedește, în fond, neîntemeiată.

persoanei și temeiurile de reabilitare.

prevăzut de Codul contravențional.

reabilitare”, acuzarea contravențională este, în esență, una „penală” (a se vedea

decizia nr. 1ra-426/2024, § 25 și hotărârea CtEDO Ziliberberg v. Moldova, §29-

35).

8

Codul contravențional urmează a fi privit în concordanță cu finalitatea similară

celei din Legea nr. 1545, și anume acordarea reparației în situații de reabilitare a

persoanei, de exemplu fapta nu a fost săvârșită de persoana vizată, există o cauză

care înlătură caracterul contravențional al faptei, nu există faptul contravenției,

fapta nu este prevăzute de legea contravențională ca contravenție, fapta nu

întrunește elementele contravenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă ca fiind vădit

neîntemeiat argumentul că Ion Manoli nu s-ar afla în situația în care are dreptul de

a pretinde despăgubiri.

sancționare, în speță, a fost – lipsa unor probe care ar susține acuzația adusă lui Ion

Manoli, fiind lăsată fără acoperire învinuirea adusă ultimului (f.d. 11-14). Din

conținutul deciziei rezultă că Ion Manoli a contestat decizia contravențională din

motivul lipsei în acțiunile sale a faptului contravenției. Însăși în decizia asupra

cauzei contravenționale anexată la materialele dosarului (f.d. 10), Ion Manoli a

invocat că nu este vinovat.

lui Ion Manoli, instanța de judecată nu a constatat fapta, nu a calificat dacă aceasta

reprezintă sau nu contravenție, fiind indicat că învinuirea lui Ion Manoli nu este

acoperită.

indicării de către agentul constatator a mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le

conțină un proces-verbal cu privire la contravenție sau a decizie asupra cauzei

contravenționale nu este suficientă pentru a da naștere dreptului persoanei de a

pretinde despăgubiri în temeiul art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul contravențional.

deciziei asupra cauzei contravenționale a vizat, mai mult, lipsa probelor pe care ar

susține acuzația adusă lui Ion Manoli, decât existența lor, dar omisiunea indicării.

critica Inspectoratului General al Poliției pune în discuție probleme de drept, ele

nu sunt aplicabile situației lui Ion Manoli, din considerațiunile expuse supra. În

raport cu situația lui Ion Manole și cauza examinată, argumentele recursului

Inspectoratului General al Poliției sunt vădit neîntemeiate.

Supreme de Justiție subliniază că în Jurisprudența sa a tranșat că o cerere de recurs

care dublează conținutul cererii de chemare în judecată, ce nu include critici la

9

adresa actelor de dispoziție pronunțate de instanțele inferioare, denotă un recurs

vădit neîntemeiat (încheierea nr. 2ra-308/25, §24, §26).

Vitalii Covaliov, o asemenea cerere nu aduce în discuție eventuale erori de drept

sau încălcări esențiale de procedură, ci solicită reanalizarea unor argumente deja

examinate de instanțele inferioare.

decizia instanței de apel. O astfel de abordare nu face ca recursul să treacă testul

admisibilității. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului

recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

recursul lui Ion Manoli, reprezentat de avocatul Vitalii Covaliov ca fiind vădit

neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de

chemare în judecată, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.

alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul lui Ion Manoli, reprezentat de avocatul Vitalii

Covaliov și recursul Inspectoratului General al Poliției.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

10