2ra-308/25 — modificarea cuantumului pensiei de intretinere a copilului minor

La 10 aprilie 2024, Diana Moisei, reprezentată de Svetlana Coșneanu, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Voloșciuc privind modificarea cuantumului pensiei pentru întreținerea copilului minor prin care a solicitat achitarea pensiei pentru întreținerea copilului minor 5000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că reclamanta și pârâtul au în comun un copil minor. Din cauza unor neînțelegeri, relația lor de concubinaj a încetat, copilul minor rămânând cu reclamanta. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 septembrie 2016, pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în mărime de 900 lei.

Reclamanta susține că pârâtul este indiferent de soarta copilului și nu dorește să contribuie financiar, iar suma de 900 lei este insuficientă. La fel, reclamanta indică asupra faptului că copilul minor are grad de dizabilitate și din acest motiv nu se poate angaja în câmpul muncii deoarece îl îngrijește.

În motivarea acțiunii, reclamanta relevă că este căsătorită și mai are doi copii minori. Aceasta consideră că pârâtul poate achita o pensie de întreținere mai mare deoarece lucrează în Germania, iar gradul de dizabilitate invocat este speculativ.

În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că pensia de întreținere în mărime de 3500 lei lunar este disproporționat de mare. Instanța de apel a indicat că suma de 3500 lei lunar reprezintă 100% din minimul de existență pentru un copil, stabilit de Biroul Național de Statistică, pe când obligația de întreținere a copilului minor revine ambilor părinți. Luând în considerațiune gradul de dizabilitate al copilului, instanța a indicat că suma de 2500 lei lunar este suficientă, în raport cu suma de 2000 lei solicitată de apelant.

În motivarea cererii de recurs, în principiu a reiterat identic argumentele expuse în cererea de chemare în judecată. În acest sens indicând că recurenta și intimatul au în comun un copil minor. Din cauza unor neînțelegeri, relația lor de concubinaj a încetat, copilul minor rămânând cu recurenta. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 septembrie 2016, pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în mărime de 900 lei.

Recurenta susține că intimatul este indiferent de soarta copilului și nu dorește să contribuie financiar, iar suma de 900 lei este insuficientă. La fel, recurenta indică asupra faptului că copilul minor are grad de dizabilitate și din acest motiv nu se poate angaja în câmpul muncii deoarece îl îngrijește.

Suplimentar a indicat că suma de 2500 lei este prea mică în raport cu cheltuielile pe care le suportă în legătură cu dizabilitatea copilului.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 112 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede: 2 „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Decizia integrală a Curții de Apel Nord a fost recepționată de recurenta Diana Moisei la 21 martie 2025 (f.d. 114).

Recurenta Moisei Diana a expediat în adresa Curții Supreme de Justiție cererea de recurs prin poșta terestră la 20 mai 2025 (f.d. 135), motiv pentru care se consideră depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atrage atenția, în principal, că prevederile Codului de procedură civilă indică nu doar asupra caracterului nedevolutiv al recursului, dar și asupra unui standard de seriozitate a din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material, capabile să răstoarne deciziile instanțelor de apel contestate

Astfel, pentru a trece testul de admisibilitate, cererile de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată.

Cu titlu de principiu, o cerere de recurs care reiterează fidel conținutul cererii de chemare în judecată, fără a formula critici la adresa actelor de dispoziție 3 pronunțate de instanțele inferioare, denotă un recurs vădit neîntemeiat. Or, o asemenea cerere nu aduce în discuție eventuale erori de drept sau încălcări esențiale de procedură, ci solicită reanalizarea unor argumente deja examinate de instanțele inferioare.

În speță, recursul Dianei Moisei conține o formulare identică cu cea din cererea de chemare în judecată, suplimentând-o doar prin poziția că nu este de acord cu cuantumul stabilit în apel de 2500 lei lunar.

Motivarea recursului nu se poate rezuma la simpla nemulțumire față de decizia instanței de apel. O astfel de abordare nu face ca recursul să treacă testul admisibilității. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul Dianei Moisei este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de chemare în judecată, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul Dianei Moisei. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4