2ra-231/25 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei contravenționale și repararea prejudiciului moral

La 4 martie 2024, Gheorghe Străisteanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei contravenționale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 18 iulie 2022, ora 10:00, agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Buiucani, Elena Pripa, a întocmit în privința sa procesul-verbal cu privire la contravenție seria nr. MAI05560030, în baza art. 69 alin. (1) Cod contravențional. La aceeași dată, a depus contestație împotriva procesului-verbal.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, la peste 8 luni de la înregistrarea dosarului. La 19 februarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia irevocabilă, finalizând judecarea cauzei contravenționale, care, conform legii, ar fi trebuit soluționată în termen de 60 de zile.

Reclamantul susține că termenul legal de 2 luni pentru examinarea cauzei a fost depășit de aproximativ 10 ori, contrar art. 454 Cod contravențional, care prevede că cauzele contravenționale trebuie judecate în termen rezonabil, dar nu mai mult de 2 luni de la intrarea dosarului în instanță.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și Legea nr. 87/2011, încălcarea termenului rezonabil se analizează prin criteriile:

Complexitatea cauzei: Cauza din 18 iulie 2022 nu prezenta dificultăți factuale sau juridice și nu necesita acțiuni procedurale complexe.

Comportamentul părților: Reclamantul a fost activ, depunând cereri și plângeri pentru respectarea termenului legal. Întârzierea s-a datorat exclusiv comportamentului instanțelor.

Importanța cauzei pentru reclamant: Cauza viza aplicarea unei sancțiuni contravenționale pe care reclamantul o considera ilegală, iar tergiversarea judecății i-a afectat grav interesele economice și personale. 1

Reclamantul a estimat prejudiciul moral la 11.000 lei, cauzat de suferințe, stres, anxietate, afectare sufletească și limitarea posibilității de a se bucura de viață, toate fiind direct legate de tergiversarea examinării cauzei contravenționale.

Acțiunile instanțelor de judecată constituie încălcări vădite ale termenului rezonabil de judecată și dau temei pentru răspunderea delictuală a statului.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, la 4 martie 2024, Gheorghe Străisteanu a înaintat acțiune împotriva Ministerului Justiției, solicitând constatarea încălcării dreptului său la examinarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale nr. 5r-4599/2022 din 18 iulie 2022 și încasarea sumei de 11.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, apreciind că durata examinării cauzei nu a depășit limitele rezonabilității prevăzute de art. 454 Cod contravențional și art. 6 § 1 CEDO, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, comportamentul părților, conduita instanței și importanța procesului. S-a reținut că respectarea procedurilor legale, agendele încărcate ale judecătorilor și volumul excesiv de cauze aflate pe rol nu pot fi calificate drept tergiversare. În lipsa constatării încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, nu poate fi dispusă acordarea unei satisfacții echitabile conform Legii nr. 87/2011.

Instanța de apel a considerat că argumentele apelantului sunt pur declarative și reprezintă o simplă reiterare a circumstanțelor din cererea de chemare în judecată, fără a constitui motive de casare.

La 29 aprilie 2025 Gheorghe Străisteanu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 16 aprilie 2025, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat, în esență, aceleași argumente expuse în cererea de chemare în judecată, susținând că instanțele inferioare au ignorat intenționat probele administrate, prevederile legislației în vigoare și recomandările CEDO aplicabile în astfel de cauze.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor veritabile și esențiale încălcări de drept material și procesual, capabile să răstoarne deciziile instanțelor de apel contestate.

Astfel, pentru a trece testul de admisibilitate, cererile de recurs trebuie să cuprindă o motivare clară, convingătoare și întemeiată.

Cu titlu de principiu, recursul care reiterează fidel conținutul cererii de chemare în judecată, fără a formula critici veritabile asupra actelor instanțelor inferioare, este vădit neîntemeiat, întrucât nu relevă erori de drept sau încălcări esențiale de procedură, ci tinde la o reanalizare a aspectelor deja examinate. În speță, recursul declarat de Gheorghe Străisteanu se rezumă la o asemenea abordare, ceea ce nu poate trece testul de admisibilitate, întrucât ar impune Completului de judecată al Curții Supreme de Justiție un control din oficiu, inadmisibil în această etapă. Aceeași interpretare a fost consacrată și în jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra- 308/25 din 6 august 2025, §24-26).

În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul Gheorghe Străisteanu este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de chemare în judecată, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Străisteanu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4