2ra-1172/21 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei contraventionale, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1172/2021 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Al. Sandu) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai) ÎNCHEIERE 15 septembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Străisteanu, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei contravenționale și repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare, împotriva deciziei din 01 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și a fost menținută hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă: La 07 septembrie 2020, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova prin care a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei contravenționale X-XXXXXXX-XX-XX-XXXX și repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare în mărime de 3000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 19 noiembrie 2019 a depus contestație la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana împotriva procesului verbal din 18 noiembrie 2019 cu privire la contravenție, hotărârea fiind emisă la 21 iulie 2020. Totodată a menționat reclamantul că, examinarea și judecarea cauzei contravenționale din 19 noiembrie 2019 a durat timp de 8 luni cu încălcarea gravă a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 454 alin. (1) din Codul contravențional, care în opinia reclamantului este un termen imperativ prevăzut de lege și nu se prevede nici o abatere de la el. A remarcat că, rezonabilitatea duratei examinării contestației trebuie evaluată în conformitate cu circumstanțele cauzei prin următoarele criterii, de complexitate a cauzei care nu a fost una dificilă din punct de vedere factologic și juridic și prin comportamentul părților.

La fel reclamantul a indicat că, în calitate de contestator a fost activ, s-a comportat conform legislației în vigoare și a depus mai multe cereri, plângeri prin care insista la examinarea contestației în termen de 30 de zile, iar tergiversarea se datorează exclusiv instanței de judecată. Prin aspectul importanței cauzei susține că a fost una extrem de importantă din motiv că a fost acuzat de niște fapte pe care nu le-a comis, ca rezultat a suportat un prejudiciu material și moral considerabil care îl afectează grav economic. Invocă că, în cazul constatării încălcării dreptului menționat, în mod obligatoriu se repară și prejudiciul moral care este în directă legătură cu acțiunile ilegale ale instanței de judecată și pe care la estimat la suma de 3000 de lei.

Prin hotărîrea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 30 noiembrie 2020, Gheorghe Străisteanu, prin intermediul poștei electronice, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. Prin decizia din 01 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 454 din Codul Contravențional, art.1998, 2007, 2022, 2025, 2036, 2037 din Codul civil, precum și prevederile Legii Nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a conchis că instanța de fond corect a stabilit că, pricina civilă inițiată la cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu Gheorghe împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei contravenționale X-XXXXXXX-XX-XX-XXXX și repararea prejudiciului moral, este neîntemeiată.

Or, termenul de examinare a cauzei s-a datorat inclusiv comportamentului reclamantului/apelant, care a solicitat în repetate rânduri amânarea ședințelor, cum și datorită instituirii stării de urgență, în legătură cu situația epidemiologică privind infecția COVID-19 pe întreg teritoriu al Republicii Moldova, declarată prin Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 și Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale nr. 1 din 18 martie 2020 pe perioada 17 martie 2020 - 15 mai 2020. Astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a admis momente și situații de stagnare sau inacțiune, cauza fiind examinată în termeni rezonabil, cu acordarea pătraților a posibilității valorificării dreptului la apărare și de acces la justiție.

Mai mult, instanța de apel a accentuat că, pe caz au avut loc cinci ședințe, primele două fiind amânate datorită comportamentului contravenientului, a treia ședință fiind contramandată datorită situației epidemiologice, în cadrul celei de a patra ședință pricina fiind examinată și în a cincea ședință fiind pronunțată hotărârea judecătorească. În speță, instanța de apel din analiza probatoriului, înscrisurilor, motivelor și situației faptice reale a pricinii, a conchis că, soluția dată de prima instanță în cadrul actualului litigiu este una perfect legală, corespunzând cadrului legislativ și 2 normativ pertinent, aplicabil speței, iar poziția apelantului în cererea de apel nu poate fi admisă, deoarece se reduce, în marea sa majoritate, la critici formale, lipsite de suport probant și în lipsa unei justificări legale.

La 07 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Gheorghe Străisteanu a declarat recurs împotriva deciziei din 01 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, rejudecarea cauzei în instanța de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu admiterea acțiunii. În motivarea recursului a invocat că prima instanță și instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea. A menționat că prin refuzul intenționat, vădit ilegal, de a examina cauza contravențională în termenul prevăzut de lege, instanțele naționale au trecut peste toate limitele legale, iar circumstanțele în care judecătorii refuză să acționeze, au provocat daune morale și materiale irecuperabile.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, instanța de apel a emis deciziei la 01 aprilie 2021 și expediată participanților la proces la 04 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice. (f.d.149). Astfel, având în vedere faptul că, recursul declarat de Gheorghe Străisteanu împotriva deciziei din 01 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 09 iunie 2021, fiind expediat prin poștă la 07 iunie 2021 (f.d.162), în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Prin notificarea din 30 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiție, în conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat intimatului copia recursului și a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Până la data examinării admisibilități recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a depus referință prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 3 încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Străisteanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gheorghe Străisteanu, ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art.270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Gheorghe Străisteanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5