2ra-1109/20 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-1109/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – L. Bagrin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Danilov, O. Cojocaru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei

contravenționale și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

menținută hotărârea din 15 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

con st ată:

La 03 mai 2019, Gheorghe Străisteanu a depus în instanță cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând

constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei

contravenționale și repararea prejudiciului moral cauzat.

În motivarea acțiunii înaintate reclamantul a invocat că, la 24 decembrie

2017, a depus o contestație la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, în temeiul art.

448 din Codul contravențional, împotriva procesului-verbal seria nr. NUM 01

111329 din 19 decembrie 2017, întocmit de agentul constatator din cadrul

Inspectoratului Național de Patrulare, Țarălungă Mihail.

La 26 aprilie 2018, peste 4 luni de la data înregistrării contestației, Judecătoria

Chișinău a adoptat hotărârea prin care a dispus admiterea contestației și anularea

actelor juridice emise ilegal de agentul constatator din cadrul Inspectoratului

Național de Patrulare, Țarălungă Mihail.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2018, s-a admis recursul

declarat de reprezentantul Inspectoratului Național de Patrulare și s-a dispus

rejudecarea cauzei în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 27 decembrie 2018, a

fost admisă contestația, cu anularea actelor juridice emise ilegal de agentul

constatator.

1

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2019, s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 27 decembrie 2018.

Respectiv, examinarea cauzei contravenționale a durat 1 an 3 luni, fiind astfel

încălcate prevederile art. 454 alin. (1) din Codul contravențional.

În viziunea reclamantului, acțiunile ilegale comise de instanțele de judecată în

privința sa, în cadrul examinării cauzei contravenționale din 19 decembrie 2017

cad sub incidența Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Litigiul contravențional din 19 decembrie 2017 nu este dificil din punct de

vedere factologic sau juridic, nu prezintă nici o complexitate, deoarece în proces a

participat doar contravenientul și agentul constatator. Pe dosar nu a fost necesară

efectuarea unor acțiuni procedurale complexe, precum: audierea martorilor,

audierea experților, a specialiștilor, numirea expertizelor și alte acțiuni care ar

împiedica luarea unei hotărâri definitive într-un termen rezonabil, și anume în

termenul de 30 zile prevăzut de art. 454 din Codul contravențional.

Cu referire la comportamentul părților a menționat că, în calitate de

contestatar a fost activ, s-a comportat conform legislației în vigoare, a depus mai

multe cereri, plângeri, prin care a insistat să fie examinată contestația în termenul

stabilit de lege - cel de 30 zile, iar tergiversarea examinării cauzei se datorează

exclusiv comportamentului instanței de judecată, care intenționat a tergiversat

examinarea cauzei contravenționale pentru o perioadă de 14 luni.

Cauza din 19 decembrie 2017 este extrem de importantă pentru reclamant,

întrucât este vorba despre fabricarea unui dosar contravențional pe numele său,

pentru fapte pe care nu le-a comis. Consecință a acestui fapt o reprezintă și

cauzarea prejudiciului material și moral considerabil, care îl afectează în mod

economic grav.

Mărimea prejudiciului moral cauzat reclamantul a apreciat-o în sumă de 2200

lei, care este cu mult mai mică decât sumele oferite de Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului în cauze similare decise împotriva Republicii Moldova.

Prejudiciul moral invocat a fost cauzat prin: sentimente de frustrare cauzate de

caracterul ilegal al acțiunilor instanței de judecată, comise vădit contrar legislației;

suferințe continue din cauza nenumăratelor refuzuri de a examina cauza intentată

în privința sa în termen de 10 zile în instanța de judecată; anxietate cauzată de

incertitudinea creată de reprezentanții instanței de judecată, din comportamentul

cărora a înțeles că, ilegalitățile comise în privința sa în viziunea lor sunt o normă

de drept; suferințe psihice și fizice, dureri, stres, nervi, griji, lipsă de la serviciu în

timpul anchetei și judecării cauzei, afectare sufletească și spirituală, oboseală,

dificultăți, demoralizare, descurajare, hedonisit - limitarea de a se bucura de

plăcerile vieții, de satisfacții spirituale și materiale; dificultatea în depășirea

obstacolelor impuse de acțiunile agentului constatator și instanței de judecată din

cauza ignorării intenționate a legislației în vigoare naționale și crearea condițiilor

pentru a-și apăra drepturile numai în instanța Curții Europene, suferind astfel

cheltuieli materiale suplimentare.

Prejudiciul moral solicitat este în legătură directă cu acțiunile ilegale ale

instanței de judecată, întrucât este în afara oricărui dubiu că a fost încălcat grav

termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru judecarea cauzei. Prin refuzurile

2

repetate și nemotivate de a examina acțiunea în termen procedural, persoanele

responsabile au depășit termenul rezonabil necesar în acest sens, iar circumstanțele

în care persoanele cu funcție de răspundere refuză să acționeze au provocat daune

morale irecuperabile.

În instanță a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei contravenționale din 19 decembrie 2017 și încasarea din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova a

sumei de 2200 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea gravă a acestui

drept.

Prin hotărârea din 15 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale și repararea

prejudiciului moral, a fost admisă.

A fost constatat faptul încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a

cauzei contravenționale și încasată suma de 2 200 de lei cu titlu de prejudiciu

moral.

Prin decizia din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției și menținută hotărârea din 15 iulie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut în hotărârile sale

că, din materialele cauzei rezultă cert că cauza contravențională de învinuire a lui

Străisteanu Gheorghe în baza art. 238 alin. (2) din Codul contravențional s-a aflat

pe rolul instanțelor naționale, în două grade de jurisdicție, per total o perioadă de 1

an, 3 luni și 10 zile, fapt ce constituie o tergiversare a examinării cauzei din partea

instanței de judecată.

La 15 mai 2020 (prin oficiul poștal), Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea precum și a apreciat în mod arbitrar probele.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 28 ianuarie 2020 și expediată participanților la proces la 28 februarie 2020 (f.d.

122), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către perticipanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău a fost înregistrat la 15 mai 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

nu pot duce la admisibilitatea recursului, or acestea nu pot fi reținute prin prisma

art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod

exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

4

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5