2ra-20/22 — constatarea încălcării dreptului si repararea prejudiciului

2ra-20/22 — constatarea încălcării dreptului si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-20/22

2-20110466-01-2ra-11012022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: C. Roșca

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

D E C I Z I E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Gheorghe Străisteanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghe Străisteanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Direcției de Poliție a municipiului Chișinău cu privire la constatarea încălcării

dreptului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 9 septembrie 2020, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției și Direcției de Poliție a mun. Chișinău,

solicitând să fie constatat faptul încălcării dreptului de a nu fi tras la răspundere

contravențională (penală) ilegală, prezumția nevinovăției; să fie constatat faptul

încălcării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6.1 din Convenția

Europeană, încălcare comisă prin întocmirea procesului-verbal cu privire la

contravenție seria MAI nr.04998720 și aplicarea unei sancțiuni vădit ilegale în

mărime de 1 500 lei; încasarea din contul Direcției de Poliție mun. Chișinău a

sumei de 3 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, cauzat prin fabricarea, falsificarea

și aplicarea unei sancțiuni contravenționale (penale) intenționat ilegal.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 18 noiembrie 2019 agentul

constatator din cadrul Direcției de Poliție mun. Chișinău, Vladislav Fedorciuc,

vădit ilegal, a întocmit în privința sa procesul-verbal cu privire la contravenție

seria MAI nr.04998720 și i-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 242 alin. (2) din

Codul contravențional, sub formă de amendă în mărime de 1 500 lei.

La 19 noiembrie 2019 a contestat procesul-verbal menționat, iar la 21 iulie

2020, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, au fost anulate actele

juridice emise ilegal de agentul constatator, pe motivul lipsei faptei

contravenționale.

1

Reclamantul a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana din 21 iulie 2020, a fost constatat faptul fabricării și falsificării de către

agentul constatator din cadrul Direcției de Poliție mun. Chișinău, a dosarului

contravențional din 18 noiembrie 2019.

Astfel, prin hotărâre judecătorească s-a stabilit că a fost tras la răspundere

contravențională (penală) și sancționat vădit ilegal, contrar prevederilor Codului

contravențional, prin falsificarea unui proces-verbal cu privire la contravenție și

alte decizii de sancționare.

Iar, prin urmare, i-a fost încălcat grav dreptul fundamental prevăzut de

Constituție și Convenția Europeană, de a nu fi tras la răspundere contravențională

(penală) contrar prevederilor legislației în vigoare, prezumția nevinovăției

încălcare care cade sub incidența art. 6.1 din Convenția Europeană.

Prin hotărârea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial acțiunea.

S-a constatat încălcarea dreptului de a nu fi tras la răspundere

contravențională ilegală, încălcarea prezumției nevinovăției și încălcarea dreptului

la un proces echitabil al reclamantului Gheorghe Străisteanu.

S-a încasat de la Direcția de Poliție a mun. Chișinău, în beneficiul lui

Gheorghe Străisteanu, suma de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată

de către Gheorghe Străisteanu împotriva Ministerului Justiției și Direcției de

Poliție a mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului și repararea

prejudiciului moral.

La 29 iunie 2021, reprezentantul Direcției de Poliție a mun. Chișinău,

Mariana Onila, a declarat apel împotriva hotărârii, solicitând casarea ei și

pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul Direcției de Poliție a mun. Chișinău, s-a casat hotărârea din 24 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi hotărâri, după cum

urmează:

S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Justiției și Direcției de Poliție a mun. Chișinău

cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului și repararea prejudiciului

moral, ca fiind neîntemeiată.

La 7 decembrie 2021, prin intermediul poștei (f.d.148), Gheorghe Străisteanu

a declarat recurs împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de

a fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1) și alin. (2)

lit. a), c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Recurentul a susținut că, concluziile instanței de apel sunt eronate și contrare

unor cauze similare judecate de Curtea Supremă de Justiție.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

2

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată recurentului la 20 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice

(f.d.119), iar recursul a fost depus până la această dată, conform plicului anexat

(f.d.148), în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra

admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 11 ianuarie 2022, în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Gheorghe Străisteanu cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței.

Până la data examinării admisibilității recursului, la 27 ianuarie 2022,

reprezentantul Direcției de poliție a mun. Chișinău, Mariana Onila, a depus

referință la recursul declarat, solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat,

cu menținerea deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 16 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Gheorghe Străisteanu a fost considerat admisibil.

Ministerul Justiției nu a depus referință prin care să expună poziția cu privire

la recursul declarat.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru

a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs și referința depusă au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității deciziei atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurentul și intimații au avut posibilitatea să prezinte poziția în

scris și să răspundă la argumentele părții adverse.

Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei (a se

vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda, 19 aprilie

2007, parag.72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, parag.66, 72, Pönkä v.

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag.33 – 34).

Astfel, verificând decizia contestată, în lipsa părților, în raport cu criticile

formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate,

3

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, consideră că recursul declarat de Gheorghe Străisteanu este întemeiat și

urmează a fi admis, cu casarea deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii din 24 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din considerentele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să

caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a și c) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată

și a interpretat în mod eronat legea.

Alineatul (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.

(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din perspectiva temeiurilor reținute, la caz recurentul a pretins că instanța de

apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat legea și a

apreciat arbitrar probele.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze, că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recursului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs.

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag.26; Moreira Ferreira vs.

Portugalia (nr.2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag.84, 98).

Astfel, circumstanțele cauzei prezentate de părți și determinate de instanțele

de judecată în fazele procesuale anterioare denotă, în special, următoarele.

La 18 noiembrie 2019, agentul constatator din cadrul Direcției de Poliție

mun. Chișinău, Fedorciuc Vladislav, a întocmit în privința reclamantului

Gheorghe Străisteanu procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI

nr.04998720 și i-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 242 alin. (2) din Codul

contravențional, sub formă de amendă în mărime de 1 500 lei (f.d.24).

La 19 noiembrie 2019, Gheorghe Străisteanu a contestat procesul-verbal

menționat, iar prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, devenită irevocabilă prin neatacare, s-a admis contestația acestuia, s-a

anulat procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI nr.04998720 din 18

noiembrie 2019 și decizia de sancționare și s-a încetat procesul contravențional

pornit în privința lui Gheorghe Străisteanu în baza art. 242 alin. (2) din Codul

contravențional, din lipsa faptei contravenției. (f.d.15-19).

Pentru a pronunța hotărârea menționată, instanța a constatat că de către

agentul constatator nu au fost acumulate careva probe în susținerea învinuirii

aduse lui Gheorghe Străisteanu, bazându-și concluzia unilateral pe declarațiile

victimei, cât și au fost neglijate prevederile art. 443 din Codul contravențional.

Urmare a anulării procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de

sancționare, cu încetarea procesului contravențional, Gheorghe Străisteanu a

înaintat prezenta acțiune în judecată, solicitând să fie constatat faptul încălcării

dreptului de a nu fi tras la răspundere contravențională ilegală și a dreptului la un

4

proces echitabil, cu încasarea din contul Direcției de Poliție mun. Chișinău a

sumei de 3 000 lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin fabricarea, falsificarea

și aplicarea unei sancțiuni contravenționale intenționat ilegale.

Judecând cauza, prin hotărârea din 24 iunie 2021, prima instanță a admis

parțial acțiunea, a constatat încălcarea dreptului reclamantului de a nu fi tras la

răspundere contravențională ilegală, încălcarea prezumției nevinovăției și a

dreptului la un proces echitabil și a încasat de la Direcția de Poliție a mun.

Chișinău în beneficiul lui Gheorghe Străisteanu, suma de 1 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

În rest, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a respins ca neîntemeiată cererea

de chemare în judecată.

Instanța de fond a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii, constatând

încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, a dreptului de a nu fi tras

eronat la răspundere contravențională și a dreptului la prezumția de nevinovăție,

admise prin sancționarea ilegală a acestuia.

În sensul dat, a motivat prin faptul că admiterea contestației depuse de către

Gheorghe Străisteanu, cu anularea actelor întocmite în privința acestuia,

demonstrează, inter alia, că la momentul sancționării contravenționale a

reclamantului, agentul constatator nu a elucidat toate circumstanțele cauzei,

inclusiv circumstanțele care indicau la nevinovăția lui în comiterea faptei

imputate.

Prin urmare, instanța de judecată a conchis că reclamantului i-a fost cauzat

un prejudiciu moral, care urmează a fi reparat de Direcția de Poliție a mun.

Chișinău prin acordarea unei sume bănești echitabile.

Fiind investită cu judecarea apelului, prin decizia din 12 martie 2020, Curtea

de Apel Chișinău a admis apelul Direcției de Poliție a mun. Chișinău, a casat

hotărârea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a emis o

hotărâre nouă, prin care a respins cererea de chemare în judecată ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că soluția

instanței de fond privind admiterea parțială a acțiunii este greșită, rezultată din

aprecierea incorectă a materialului probator și interpretarea eronată a normelor de

drept material.

În concret, Colegiul a menționat că la cazul din speță, existența hotărârii

instanței de judecată din 21 iulie 2020, prin care contestația înaintată de Gheorghe

Străisteanu a fost admisă, anulată decizia de sancționare înserată în procesul-

verbal cu privire la contravenție, cu încetarea procesului contravențional, nu

denotă și caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că lipsa faptei nu a fost constatată,

iar dezacordul reclamantului cu soluția agentului constatator nu se încadrează în

caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate

contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră concluziile instanței de apel neîntemeiate, rezultate

din interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, fapt care

constituie temei de casare a deciziei și menținere a hotărârii primei instanțe.

5

Respectiv, instanța de recurs consideră întemeiate criticile aduse de recurent

referitor la netemeinicia soluției instanței de apel.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul menționează că în conformitate cu

art. 5 alin. (1-2) din Codul de procedură civilă, orice persoană interesată este în

drept să se adreseze în instanță judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-

și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele legitime.

Nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de

inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în

vigoare.

În conformitate cu art. 384 alin. (2) lit.u) din Codul contravențional,

persoana în a cărei privința a fost pornit proces contravențional are dreptul să

ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau

inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să

soluționeze cauza contravențională.

Alineatul (31) al art. 384 din Codul contravențional stipulează că, dreptul

prevăzut la alin. (2) lit.u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre

judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al

inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze

cauza contravențională.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998,

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, repararea

prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din

contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de

urmărire penală întreținut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul

material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de

către alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Conform art. 2036 alin. (1-4) din Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are

dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de

despăgubiri.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial.

Reparația prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei

ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere

ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației

scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune

administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității și în alte

cazuri prevăzute de lege.

Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau

interes recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacție echitabilă

persoanei vătămate doar când aceasta corespunde cu natura dreptului sau

interesului recunoscut de lege încălcat și persoana vătămată astfel va putea obține

o valoare nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit.

Potrivit art. 2037 din Codul civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

6

gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura

în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată,

luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea

posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o

despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod

obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile

cazului.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) din Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să își dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 121 din Cod de procedură civilă, instanța judecătorească reține

spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori

pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

Potrivit art. 130 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de

probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura

lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii

probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum

și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În cazul din speță, având în susținere prevederile legale menționate,

apreciind probele și circumstanțele reținute mai sus, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima

instanță corect a conchis că admiterea contestației depuse de către Gheorghe

Străisteanu, cu anularea actelor întocmite în privința lui, demonstrează că

temeinicia acțiunii în partea constatării încălcării dreptului lui Gheorghe

Străisteanu la un proces echitabil, de a nu fi tras eronat la răspundere

contravențională, precum și lezarea dreptului acestuia la prezumția de

nevinovăție, admise prin întocmirea în privința acestuia a procesului-verbal cu

privire la contravenție seria MAI nr.04998720 și aplicarea unei sancțiuni în

mărime de 1 500 lei.

Or, la momentul sancționării contravenționale a reclamantului, agentul

constatator nu a elucidat toate circumstanțele cauzei, inclusiv circumstanțele care

indicau la nevinovăția lui Gheorghe Străisteanu în comiterea faptei imputate și

drept consecință reclamantul eronat a fost sancționat, fiindu-i afectat dreptul la

prezumția nevinovăției, garantată de art. 6 §2 CEDO, conform căruia orice

persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa

va fi legal stabilită și de art. 21 din Constituție, care statuează că orice persoană

7

acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi

dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au

asigurat toate garanțiile necesare apărării sale.

Astfel că, Gheorghe Străisteanu este îndreptățit să solicite repararea

prejudiciului, în condițiile în care în cadrul examinării cauzei au fost constatate

circumstanțele expres prevăzute de lege care justifică dreptul acestuia de a o

pretinde.

Iar, pentru aceste motive, prima instanță corect a conchis că reclamantului i-a

fost cauzat un prejudiciu moral ce urmează a fi reparat de Direcția de Poliție a

mun. Chișinău, în conformitate cu prevederile Legii nr.1545-XIII din 25 februarie

1998, în coroborare cu art. 384 alin. (2) lit.u) din Codul contravențional și art.

2037 din Codul civil, prin acordarea sumei de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral, care este una echitabilă, pentru încălcările admise de Direcția de Poliție a

mun. Chișinău.

În conexiunea celor expuse, Colegiul conchide că instanța de apel greșit a

concluzionat că lipsa faptei nu a fost constatată, iar dezacordul reclamantului cu

soluția agentului constatator nu se încadrează în caracterul ilicit al acțiunilor sau

al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze

cauza contravențională.

Dimpotrivă, în ansamblul lor, circumstanțele prezentate supra demonstrează

cert că încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, de a nu fi tras

eronat la răspundere contravențională, lezarea dreptului la prezumția de

nevinovăție, admise prin intentarea procesului contravențional în privința și

sancționarea reclamantului de către agentul constatator, sunt acțiuni care în

interpretarea CtEDO, oferă reclamantului dreptul de a pretinde compensarea

prejudiciului cauzat în rezultatul acestora.

Respectiv, Colegiul consideră ca fiind eronată abordarea instanței de apel că,

la cazul din speță hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, prin care a fost anulată decizia de sancționare înserată în procesul-verbal

cu privire la contravenție, cu încetarea procesului contravențional, nu denotă și

caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate

contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Astfel, corelând circumstanțele expuse cu normele legale citate supra,

instanța de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către instanța de apel

este greșită, fiind fundamentată pe o interpretare eronată a normelor de drept

material și aprecierea arbitrară a probelor.

Iar, în conexiunea celor expuse, Colegiul consideră că în speță urmează a fi

menținută hotărârea primei instanțe cu privire la admiterea parțială a acțiunii

înaintată de Gheorghe Străisteanu împotriva Ministerului Justiției și Direcției de

Poliție a mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului și repararea

prejudiciului moral.

Având în vedere că prima instanță a constatat și a elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea fondului cauzei, corect a

aplicat legea materială, adoptând o hotărâre legală și întemeiată, Colegiul ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat de Gheorghe Străisteanu, a casa integral

decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a menține hotărârea

din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

8

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. f) și alin. (3) Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Gheorghe Străisteanu.

Se casează integral decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău

și se menține hotărârea din 24 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghe Străisteanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Direcției de Poliție a municipiului Chișinău cu privire la constatarea încălcării

dreptului și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Mardari

9