2ra-210/21 — constatarea incalcarii dreptului si repararea prejudiciului moral

2ra-210/21 — constatarea incalcarii dreptului si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-210/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Vasilache)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi)

D E C I Z I E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorului și

Supravegherea Pieții și Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire

la constatarea încălcării dreptului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 05 august 2019, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorului și

Supravegherea Pieții și Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu privire

la constatarea încălcării dreptului și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii, a indicat că, la 12 februarie 2018, agentul constatator

din cadrul Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții

a întocmit ilegal procesul-verbal seria PF nr. xxxxxx și i-a aplicat o sancțiune sub

formă de amendă în mărime de 5 000 lei.

A mai indicat că, la 26 februarie 2018, a depus contestație împotriva

procesului-verbal seria PF nr. xxxxxx din 12 februarie 2018 emis de către

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții, iar prin

hotărârea din 17 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis contestația și s-a anulat procesul-verbal enunțat, pe motivul lipsei faptei

contravenționale.

Reclamantul a evidențiat că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a

stabilit faptul atragerii ilegale la răspundere contravențională și sancționării

vădit ilegale, cât și a încălcării prezumției nevinovăției.

A invocat că i-a fost încălcat grav dreptul fundamental prevăzut de

Constituția Republicii Moldova și Convenției Europene de a nu fi tras

1

la răspundere contravențională (penală), contrar prevederilor legislației în

vigoare, cât și a prezumției nevinovăției, care cade sub incidența art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, reclamantul Gheorghe Străisteanu și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 45 alin. (1), 383, 384 alin. (2), 441 alin. (2) Cod contravențional,

cât și pe cele ale art. 1, 2 alin. (1), 3 alin. (1) lit. d), 7 lit. g), 13 alin. (1)

din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Reclamantul a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului său de a nu fi

tras la răspundere contravențională (penală) ilegală, a prezumției nevinovăției,

constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil, cât și încasarea de la

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții în beneficiul său

a sumei de 4500 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin fabricarea,

falsificarea și aplicarea în privința sa a unei sancțiuni contravenționale

intenționat ilegale.

Prin hotărârea din 16 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu, s-a constatat încălcarea dreptului de a nu fi tras la răspundere

contravențională ilegală, încălcarea prezumției nevinovăției și încălcarea

dreptului la un proces echitabil al reclamantului Gheorghe Străisteanu, prin

întocmirea procesului – verbal cu privire la contravenție seria PF nr. xxxxxx

din 12 februarie 2018 și aplicarea amenzii în mărime de 5000 lei. S-a

încasat, de la Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții,

în beneficiul lui Gheorghe Străisteanu, prejudiciul moral în mărime de 1000

lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel

declarată de Agenția pentru Protecția Consumatorului și Supravegherea Pieții

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 iulie 2020, a

fost admisă.

S-a casat hotărârea din 16 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare în judecată depusă

de Gheorghe Străisteanu a fost respinsă, drept neîntemeiată.

În favoarea acestei soluții, instanța de apel a indicat că persoana juridică

Societatea cu Răspundere Limitată „Inima Codrului” a fost atrasă la răspundere

contravențională în baza procesului-verbal cu privire la contravenție seria PF nr.

xxxxxx, iar ulterior, în urma contestației depuse de Societatea cu Răspundere

Limitată „Inima Codrului”, a fost anulat procesul-verbal enunțat și decizia de

sancționare și s-a încetat procesul contravențional. Însă, cauza dedusă judecății a

fost înaintată de către Gheorghe Străisteanu în calitate de persoană fizică.

În acest context, instanța de apel a decelat că Gheorghe Străisteanu nu are

un drept privind repararea prejudiciului, în temeiul Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998, or după cum s-a constatat, procesul-verbal cu privire la

contravenție seria PF nr. xxxxxx din 12 februarie 2018 a vizat doar Societatea cu

Răspundere Limitată „Inima Codrului” și nu pe Gheorghe Străisteanu în calitate

de persoană fizică.

Mai mult, din procesul-verbal enunțat, și în special, prin hotărârea din 17

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru , se atestă în mod cert

2

că procesul contravențional a fost intentat pe fapta ilicită imputată Societății

cu Răspundere Limitată „Inima Codrului”, iar ulterior, la contestația depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Inima Codrului”, procesul contravențional în

privința Societății cu Răspundere Limitată „Inima Codrului” a fost încetat.

Din aceste considerente, instanța de control judiciar a considerat că

fondul a constatat neîntemeiat că în privința lui Gheorghe Străisteanu a fost

intentat de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții

procesul contravențional și a tras la răspundere contravențională, prin

întocmirea procesului-verbal de contravenție seria PF nr. xxxxxx din 12

februarie 2018, implicit prin aplicarea acestuia a sancțiunii contravenționale

sub formă de amendă.

Or, după cum s-a constatat, procesul-contravențional a fost intentat în

privința Societății cu Răspundere Limitată „Inima Codrului”, a cărui

administrator este Gheorghe Străisteanu și deci, Societatea cu Răspundere

Limitată „Inima Codrului” a fost atrasă la răspundere contravențională și i-a fost

aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă.

Gheorghe Străisteanu, în calitate de persoană fizică și subiect de drept

distinct, nu este îndreptățit la repararea prejudiciului în temeiul Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998.

Astfel, a statuat instanța de apel, odată ce s-a constatat netemeinicia

pretenției de bază a reclamantului/intimatului Gheorghe Străisteanu cu privire

la constatarea încălcării dreptului de a nu fi atras ilegal la răspundere

contravențională, respectiv urmează a fi respinse și pretențiile accesorii cu

privire la constatarea încălcării prezumției nevinovăției, a dreptului la un proces

echitabil, cât și repararea prejudiciului moral.

La 02 decembrie 2020, Gheorghe Străisteanu a declarat recurs împotriva

deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea cererii de recurs, a indicat că decizia instanței de apel din 22

octombrie 2020 este emisă vădit ilegal, instanța de apel neaplicînd legea care

trebuia aplicată și interpretînd în mod eronat legea. Recurentul pretinde că, prin

tragerea la răspundere contravențională, i-a fost încălcat dreptul prevăzut de art.

53 din Constituție, iar suferințele psihice provocate trebuie compensate prin

acordarea unor despăgubiri.

Prin încheierea din 31 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție, completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

3

admite recursul declarat de Gheorghe Străisteanu și va casa decizia instanței de

apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; c) a

interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Din actele cauzei, rezultă că, la 12 februarie 2018, agentul constatator din cadrul

Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții a întocmit,

în privința lui Gheorghe Străisteanu, procesul-verbal seria PF nr. xxxxxx și i-a

aplicat o sancțiune sub formă de amendă în mărime de 5 000 lei.

Conform art. 384 alin.(2) lit. u) Cod contravențional, persoana în a cărei

privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să primească

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale

autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

În acest sens, prin cererea de chemare în judecată împotriva Agenției pentru

Protecția Consumatorului și Supravegherea Pieții și Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, Gheorghe Străisteanu a solicitat constatarea încălcării

dreptului de a nu fi tras ilegal la răspundere contravențională (penală), a

prezumției nevinovăției, constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil

prevăzut de art. 6§1 CEDO, încălcare comisă prin întocmirea procesului-verbal

cu privire la contravenție seria PF nr. xxxxxx din 12 februarie 2018 și

aplicarea amenzii în mărime de 5000 lei, încasarea de la Agenția pentru

Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții în beneficiul său a sumei de

4500 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin fabricarea, falsificarea și

aplicarea în privința sa a unei sancțiuni contravenționale intenționat ilegale.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță, prin hotărârea din 16

iulie 2020, corect a ajuns la concluzia privind temeinicia acțiunii în partea

constatării încălcării dreptului lui Gheorghe Străisteanu la proces echitabil, de a

nu fi tras eronat la răspundere contravențională, precum și lezarea dreptului

acestuia la prezumția de nevinovăție, admise prin întocmirea în privința acestuia,

la 12 februarie 2018, a procesului-verbal de contravenție al agentului constatator

din cadrul Agenției pentru Protecția Consumatorului și Supravegherea Pieții și

sancționarea cu amendă în cuantum de 100 unități convenționale, proces-verbal

anulat ulterior, cu încetarea procesului contravențional din motivul lipsei faptei

contravenției (f.d.20-28, vol. I).

Însă, instanța de apel, ca urmare a interpretării și aplicării eronate a normelor

de drept, prin decizia din 22 octombrie 2020, a decis, neîntemeiat, casarea

4

hotărârii primei instanțe, emițând o nouă hotărâre de respingere integrală a cererii

de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor

și obiecțiilor sale, dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție apreciază ca fiind corecte referințele primei instanțe la

prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, deoarece reclamantul solicită

compensarea prejudiciului pentru încălcarea drepturilor sale la un proces

echitabil, de a nu fi tras eronat la răspundere contravențională, la prezumția

nevinovăției, prin tragerea sa la răspundere contravențională cu aplicarea

sancțiunii contravenționale în rezultatul acțiunilor pârâtului Agenției pentru

Protecția Consumatorului și Supravegherea Pieții - organ împuternicit să

examineze cazurile cu privire la contravenții.

Colegiul reiterează că procesul-verbal cu privire la contravenție seria PF nr.

xxxxxx, întocmit la 12 februarie 2018 în privința lui Gheorghe Străisteanu, în

baza art. 345 alin.(2) lit. b) Cod contravențional, a fost anulat prin hotărârea din

17 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar procesul

contravențional a fost încetat din lipsa faptei contravenției.

În această ordine de idei, Colegiul că anularea actelor întocmite în privința

reclamantului, demonstrează, inter alia, că la momentul sancționării

contravenționale a ultimului, agentul constatator nu a elucidat toate

circumstanțele cauzei, inclusiv circumstanțele care indicau la nevinovăția lui

Gheorghe Străisteanu în comiterea faptei imputate și drept consecință Gheorghe

Străisteanu eronat a fost sancționat, fiindu-i afectat dreptul la prezumția

nevinovăției.

Prezumția nevinovăției este garantată atât de art. 6§2 CEDO, conform căruia

orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce

vinovăția sa va fi legal stabilită, cât și de art. 21 al Constituției Republicii

Moldova, care statuează că orice persoană acuzată de un delict este prezumată

nevinovată pînă când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui

proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare

apărării sale.

Or, legea afirmă nevinovăția persoanei învinuite de săvârșirea unei

infracțiuni fără a condiționa această prezumție de dovedirea unui fapt prezumat.

CtEDO, în hotărârea din 04 octombrie 2007 în cauza Anghel vs România,

cererea nr. 28183/03, referitor la aplicabilitatea articolului 6 CEDO, a remarcat

faptul că dreptul intern nu califică drept „faptă penală” contravenția pentru care

reclamantul a fost sancționat cu amenda, legiuitorul alegând să scoată în afara

legii penale unele fapte care au fost săvârșite în împrejurări care conduc la

concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Acest fapt nu este însă determinant pentru aplicabilitatea articolului 6 § 1 din

5

CEDO, întrucât dispozițiile din dreptul intern nu au decât o valoare relativă

(Öztürk vs Germania, hotărârea din 21 februarie 1984, seria A, nr. 73, pag. 19,

pct. 52). Având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa constantă în

materie (a se vedea, printre altele, Ezeh și Connors vs Regatul Unit al Marii

Britanii (GC), nr. 39665/98 și 40086/98, pct. 120, CEDO 2003-X), Curtea

consideră că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului,

a cuantumului redus al acesteia și a naturii civile a legii care sancționează

contravenția respectivă, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri

penale. Având în vedere numărul mare de infracțiuni ușoare, îndeosebi în

domeniul circulației rutiere, un stat contractant poate avea motive serioase să-și

scutească jurisdicțiile de grija de a le urmări și reprima. Încredințarea acestei

sarcini autorităților administrative nu contravine prevederilor Convenției atât timp

cât cel în cauză poate să sesizeze un tribunal oferind garanțiile art. 6 CEDO, în

legătură cu orice decizie luată astfel împotriva sa (Öztürk vs Germania, hotărârea

din 21 februarie 1984).

Tot Curtea, în jurisprudența sa, analizând caracterul „penal” al

contravenției, a statuat că o eventuala distincție între contravenții și infracțiuni în

legislația internă a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect

scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din CEDO care

garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.

În contextul dat, Colegiul relevă că în cazul Legii nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998, care este un remediu intern instituit pentru repararea eventualelor

prejudicii cauzate prin lezarea dreptului garantat de art. 6 § 2 CEDO, este necesar

de a se conduce de aprecierea dată de CtEDO prin echivalarea faptelor

contravenționale cu faptele penale și de a aplica Legea nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998, fără anumite diferențieri.

În acest sens, Colegiul apreciază ca fiind pertinente și prevederile art. 5

alin.(1), (2) Cod de procedură civilă, conform cărora orice persoană interesată este

în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru

a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele legitime. Nici

unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență a

legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare.

În atare circumstanțe, Colegiul precizează că caracterul contravențional al

răspunderii angajate reclamantului Gheorghe Străisteanu nu poate servi ca temei

de respingere a pretenției cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de stat, inclusiv prin lezarea dreptului la prezumția

de nevinovăție.

Colegiul apreciază ca fiind neîntemeiată aprecierea instanței de apel precum

că Gheorghe Străisteanu nu are un drept privind repararea prejudiciului, în

temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, deoarece procesul-verbal cu privire

la contravenție seria PF nr. xxxxxx din 12 februarie 2018 a vizat doar Societatea

cu Răspundere Limitată „Inima Codrului”, și nu pe Gheorghe Străisteanu în

calitate de persoană fizică. Prin urmare, Gheorghe Străisteanu, în calitate de

persoană fizică și subiect de drept distinct, nu este îndreptățit la repararea

prejudiciului în temeiul Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

6

În atare circumstanțe, Colegiul reiterează că instanța de apel eronat a

interpretat aceste aspecte, or, în conținutul procesului-verbal cu privire la

contravenție, la rubrica „contravenient” este indicat numele lui Gheorghe

Străisteanu și subliniată rubrica „persoană cu funcție de răspundere”.

În context, noțiunea și răspunderea persoanei cu funcție de răspundere este

reglementată la art. 16 alin. (6) Cod contravențional, legiuitorul încadrînd această

categorie la categoria de „persoane fizice”, și nicidecum la aceea de „persoană

juridică”.

Astfel, Colegiul apreciază ca fiind eronată constatarea instanței de apel cu

privire la întocmirea procesului-verbal de contravenție pe persoana juridică

„Inima Codrului”.

Conform art. 4 al Constituției Republicii Moldova, dispozițiile

constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică

în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu

celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanțe

între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care

Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările

internaționale.

În consecință, Colegiul relevă că intentarea procesului contravențional în

privința lui Gheorghe Străisteanu și sancționarea acestuia de către agentul

constatator al Agenției pentru Protecția Consumatorului și Supravegherea Pieții

sunt acțiuni care, în interpretarea CtEDO în materie penală, îi oferă reclamantului

dreptul de a pretinde compensarea prejudiciului cauzat în rezultatul acestora.

Colegiul reiterează că prima instanță justificat a constatat temeinicia acțiunii

în partea constatării încălcării dreptului lui Gheorghe Străisteanu la un proces

echitabil, de a nu fi tras eronat la răspundere contravențională, precum și lezarea

dreptului acestuia la prezumția de nevinovăție, admise prin întocmirea în privința

acestuia la 12 februarie 2018 a procesului-verbal cu privire la contravenție de către

agentului constatator din cadrul Agenției pentru Protecția Consumatorului și

Supravegherea Pieții și sancționarea cu amendă în cuantum de 10 unități

convenționale, proces-verbal anulat ulterior cu încetarea procesului

contravențional din motivul lipsei faptei contravenției.

În acest sens, Colegiul precizează că argumentele expuse anterior justifică

recuperarea parțială a prejudiciului moral în sumă de 1000 de lei, or, unul din

criteriile de apreciere a prejudiciului moral este cel al echității, conform căruia,

cuantumul despăgubirii trebuie să fie stabilit astfel încât efectul acestuia să fie

compensatoriu.

Mai mult ca atât, reclamantul fiind victima acțiunilor contrare prevederilor

legale ale organului împuternicit cu examinarea cazurilor cu privire la

contravenții, i-au fost cauzate incertitudini, frustrări și stres. Astfel, Colegiul

relevă că, la caz, nu doar constatarea încălcării dreptului reclamantului ar constitui

o satisfacție morală, fiind necesară și încasarea unei compensații morale în

echivalent bănesc, compensație care corect a fost stabilită de prima instanță în

sumă de 1000 de lei.

Or, conform art. 1423 alin.(1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate,

de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

7

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

În circumstanțele de fapt și de drept menționate și având în vedere faptul că

instanța de apel a aplicat și a interpretat eronat normele de drept material în raport

cu circumstanțele cauzei, iar hotărârea primei instanțe este întemeiată, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

va admite recursul, cu casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f) Cod

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Gheorghe Străisteanu.

Se casează decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu

împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorului și Supravegherea Pieții și

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului și repararea prejudiciului moral.

Se menține hotărîrea din 16 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

8