3ra-732/25 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitătii recursului
3ra-732/25 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Întreprinderea cu
Capital Străin „Reforma Art” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată
de avocatul Dumitru Pavel,
în cauza de contencios administrativ electoral, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Reforma
Art” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului
Audiovizualului al Republicii Moldova cu privire la anularea parțială a
actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil,
împotriva hotărârii din 07 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 3ra-732/25
NR. PIGD 2-25140065-01-3ra-10102025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Articolul 246 alin.(2) lit.h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentei cu hotărârea contestată nu constituie
temei de casare a acesteia.
Curtea de Apel Centru – G. Mîra, N. Ghedrovici, A. Bostan
12 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului depus de
Întreprinderea cu Capital Străin „Reforma Art” Societate cu Răspundere
Limitată, reprezentată de avocatul Dumitru Pavel,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 02 octombrie 2025, ÎCS „Reforma Art” SRL a depus cerere
de chemare în judecată împotriva Consiliului Audiovizualului cu privire la
anularea parțială a actului administrativ individual defavorabil și obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil.
În motivarea acțiunii reclamanta invocat că prin punctul 3 al
deciziei menționate, Consiliul Audiovizualului a constatat că la 28
septembrie 2025, în cadrul unei emisiuni transmise live la ora 20:00, au fost
exprimate opinii cu tentă analitică de către invitați (sociolog și expert
WatchDog), care ar constitui potrivit Consiliului „agitație electorală”
interzisă în ajunul alegerilor.
În viziunea reclamantei, Consiliul Audiovizualului a emis
această decizie în temeiul unui Raport de monitorizare a zilelor de sâmbătă
și duminică (27–28 septembrie), perioadă în care este interzisă agitația
electorală.
Reclamanta consideră decizia contestată vădit ilegală, întrucât
se întemeiază pe o interpretare arbitrară și extensivă a noțiunii de „agitație
electorală”; nemotivată, în sensul că nu analizează în mod concret
argumentele prezentate de reclamantă în poziția scrisă din 30 septembrie
2025; neîntemeiată în fapt și în drept, întrucât opiniile exprimate în emisiune
nu conțin apeluri, îndemnuri sau mesaje directe ori indirecte de susținere a
unui concurent electoral și emisă cu depășirea competențelor, întrucât
Consiliul Audiovizualului nu are atribuția de a constata și sancționa faptele
care constituie contravenții prevăzute de Codul contravențional.
Reclamanta a subliniat că definiția legală a agitației electorale
este prevăzută la art.1 din Codul electoral și presupune acțiuni cu scopul de
a determina alegătorii să voteze într-un anumit fel. Simpla exprimare a unor
opinii, fără un scop de influențare a votului, nu poate fi calificată drept
agitație electorală.
Normele aplicabile privind perioada de interdicție a agitației
(art.70 alin.(12) din Codul electoral) și Regulamentul mass-media stabilesc
că agitația electorală este permisă doar până în ziua de vineri dinaintea
alegerilor. Singura normă care instituie o sancțiune pentru agitație în ziua
1
votării sau în ziua precedentă este art.52 din Codul contravențional,
competența revenind exclusiv organelor de poliție, conform art.400 din
Codul contravențional.
Consiliul Audiovizualului nu a indicat niciun temei legal clar
care să-i permită constatarea unei contravenții și nici nu a identificat un act
contravențional preexistent, irevocabil, emis de autoritatea competentă. Or,
libertatea de exprimare a presei, garantată de art.10 CEDO, nu poate fi
limitată printr-o interpretare extensivă a noțiunii de „agitație electorală”.
Cu atât mai mult, emisiunea nominalizată a prezentat o analiză
obiectivă și neutră, fără scop propagandistic sau electoral.
Precedentele CEDO (cauzele Lingens c. Austria, Castells c.
Spania, Thorgeirson c. Islanda) susțin rolul presei ca garant al democrației
și libertății de opinie, inclusiv în perioade electorale. Jurisprudența națională
confirmă că simpla menționare a unui concurent electoral sau a opțiunii de
vot personale nu echivalează cu agitație electorală, în lipsa unui scop de
influențare (ex. cazul Andrei Năstase, revizuit după comunicarea cauzei la
CtEDO).
În viziunea reclamantei nu a existat agitație electorală în
perioada supusă controlului, întrucât emisiunile difuzate au avut conținut de
analize politice și opinii, fără apeluri explicite sau indirecte la vot. Simpla
menționare a numelui unor candidați sau exprimarea opțiunilor de vot nu
constituie agitație electorală, în lipsa unui scop de influențare a alegătorilor.
Legea cere existența intenției de a determina alegătorii să voteze într-un
anumit fel - intenție care nu a fost demonstrată de autoritate.
În opinia reclamantei actul administrativ contestat este ilegal și
nemotivat, deoarece nu sunt indicate afirmațiile concrete considerate
problematice; nu s-au aplicat criterii legale pentru calificarea conținutului ca
agitație electorală; autoritatea pârâtă nu are competența de a califica astfel de
enunțuri ca agitație electorală, în lipsa unei norme exprese; argumentele sale
nu au fost analizate în mod real, deși au fost depuse obiecții și clarificări la
dosar.
Dispozițiile art.10 din Convenția Europeană, ale Constituției
RM și Legii privind libertatea de exprimare garantează libertatea presei de a
informa, analiza și critica, inclusiv în perioada electorală. Libertatea de
exprimare nu poate fi restrânsă decât în condiții strict prevăzute de lege și
doar dacă restricția este necesară și proporțională – criterii care nu au fost
respectate. CtEDO a constatat anterior că o opinie exprimată fără scop de
influențare nu constituie agitație electorală, chiar dacă a fost sancționată în
Republica Moldova. Decizia a fost revizuită, iar încălcarea dreptului la liberă
exprimare a fost recunoscută.
Pe lângă acestea, actul administrativ contestat nu este motivat
după cum statuează prevederile art.118 din Codul administrativ, lipsindu-i:
identificarea exactă a enunțurilor sancționate; temeiurile de drept și de fapt
2
ale deciziei; examinarea argumentelor părții afectate. Lipsa motivării
echivalează cu un viciu esențial de legalitate care atrage anularea actului.
Reclamanta consideră că autoritatea a depășit limitele
competenței sale legale, aplicând o sancțiune neîntemeiată și
disproporționată. În loc să protejeze interesul public și pluralismul media, a
acționat reprimând exprimarea unei opinii critice, fără o bază legală.
Sancțiunea aplicată prin actul administrativ contestat este
neîntemeiată, întrucât nu a existat o faptă sancționabilă; nu a fost motivată
legal decizia; s-a produs o ingerință disproporționată în libertatea de
exprimare, contrară jurisprudenței europene și legislației naționale.
În contextul enunțat ÎCS „Reforma Art” SRL a solicitat
admiterea acțiunii și anularea integrală a pct.3 și parțială a pct.6, 7 și 8 din
decizia Consiliului Audiovizualului nr.198 din 01 octombrie 2025, „Cu
privire la examinarea Raportului de monitorizare a zilelor de sâmbătă și
duminică (27-28 septembrie 2025), când agitația electorală este interzisă”, în
partea ce se referă la sancționarea ÎCS „Reforma Art” SRL cu amenda de
3000 de lei, pe motiv că aceasta este ilegală, vădit neîntemeiată și emisă cu
încălcarea competenței, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin hotărârea din 07 octombrie 2025 a Curții de Apel Chișinău
a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ electoral
depusă de ÎCS „Reforma Art” SRL.
Prima instanță, cu trimitere la prevederile art.1, art.70 alin.(3) și
(12), art.90 alin.(16) din Codul electoral, pct.118 din Regulamentul privind
reflectarea alegerilor de către instituțiile mass-media, aprobat prin Hotărârea
Comisiei Electorale Centrale nr. 1137/2023, a motivat soluția de respingere
a acțiunii prin faptul că prin decizia nr.175 din 22.08.2025, Consiliul
Audiovizualului a inițiat un control privind respectarea legislației electorale
de către furnizorii de servicii media audiovizuale de televiziune care au
declarat că vor reflecta alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.
Controlul cuprinzând campania electorală, care a început pe 29 august,
inclusiv zilele tăcerii, în cadrul controlului fiind monitorizate toate cele cinci
tipuri de programe audiovizuale cu caracter electoral prevăzute de Codul
electoral: programele de știri și actualități, emisiunile de informare
electorală, emisiunile de promovare electorală, dezbaterile electorale și
programele de publicitate electorală.
Prima instanță a stabilit că potrivit art.75 alin.(4) lit.a) și art.83
alin.(3) lit.a) din Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova
nr. 174/2018, art.90 alin.(15) și (16) din Codul electoral, Consiliul
Audiovizualului a efectuat controlul serviciilor media audiovizuale la mai
multe televiziuni, printre care și „Jurnal TV” (adică ÎCS „Reforma Art”) la
3
capitolul respectării prevederilor art.89 și art.90 din Codul electoral și ale
Regulamentului privind reflectarea alegerilor de către instituțiile mass-
media, în baza înregistrărilor captate de la un operator IPTV (Moldtelecom)
stocate pe serverul Consiliului Audiovizualului.
Instanța de fond a reținut că perioadă controlului a constituit
zilele de sâmbătă și duminică, 27-28 septembrie 2025. Rezultatele
controlului nu au atestat prezența de apeluri, declarații, precum și acțiuni de
difuzare a informației care au scopul de a-i determina pe alegători să își dea
votul pentru unii sau pentru alți concurenți electorali, în emisia serviciilor
media audiovizuale de televiziune „Moldova 1”, „TV-Găgăuzia”, „TV8”,
„Cinema 1”, „Exclusiv TV”, „PRO TV Chișinău”, „7 TV”, „Next TV”, „1
TV”, „ONE TV” „N4”, „Star TV”, „Vocea Basarabiei TV”, „TV9”, „TVC
21” „Canal Regional”, „TV Elita” și „Media TV”.
Prima instanță a constatat că în urma controlului s-a stabilit
existența informaților și/sau declaraților care pot fi catalogate ca având
caracter de agitație electorală, în emisia următoarelor servicii media
audiovizuale: […] „Jurnal TV” - la 28 septembrie 2025, ora 20:00, în cadrul
programului moderat de Dumitru Mișin, au participat sociologul Tatiana
Cojocari și expertul WatchDog, Eugen Muravschi care au discutat despre
procesul electoral, context în care s-a menționat:
- Moderator (20:28:09): „Există o dezamăgire, acuma haideți să
calculăm cât din această dezamăgire este pe fonul zgomotului produs de
interferența externă și cât s-a făcut în ultimii patru ani, astfel încât să
răspundă cetățenilor, să răspundă moldovenilor, cel puțin pentru cei care
au mers data trecută la vot și și-au dat votul. Cât din promisiunile din
campania electorală trecută au fost realizate, dacă s-a păstrat tendința, sau
mai mult decât atât, pentru ca acești oameni să fie încurajați în continuare
să susțină o schimbare calitativă civilizațională a Republicii Moldova?”
- Eugen Muravschi: „Colegii mei de la WatchDog chiar au făcut o
analiză a gradului de îndeplinire a promisiunilor PAS, a programului
electoral cu care a câștigat alegerile în 2021, cred că trebuie să specific,
anume a promisiunilor din 2021, că apoi a mai apărut războiul din Ucraina,
criza energetică, inflația, un pic s-au schimbat prioritățile guvernării, deci
strict ce au promis în 2021, și gradul mediu de îndeplinire era de 56 la sută.
Deja, dacă e bine, dacă e rău, o să răspundă alegătorii la urne, dar capitolul
promisiuni pentru diaspora era unul din capitolele unde PAS și-a îndeplinit
cel mai bine promisiunile din 2021. Și iarăși, ținând cont de crizele care s-
au abătut peste Republica Moldova, ținând cont de faptul că propaganda
rusă va încerca orice critică legitimă față de guvernare: să o exagereze, să
o amplifice, să sugrume în acest fel, practic, orice capacitate de dezbatere,
de critică rațională în Republica Moldova. Eu cred că, până la urmă,
guvernarea, mai ales în capitolul diaspora s-a descurcat destul de bine. Însă,
iarăși, programul electoral din 2021 nu mai era actual în 2023, din păcate.
4
Și, iarăși, aș fi vrut să nu fie acești factori externi, aș fi vrut să putem să
judecăm cât de bun era acel program electoral pentru nevoile Republicii
Moldova, cât de bine și-a îndeplinit guvernarea acele promisiuni, dacă nu
ar fi fost toate aceste lucruri din partea Rusiei. Însă, din păcate, iarăși, la
fel cum nu putem compara programele electorale de astăzi, din această
campanie ale concurenților electorali, este destul de greu să vorbim și
despre programul PAS din 2021, care pare, sincer, că nu a fost patru ani în
urmă, dar cinzeci de ani în urmă, mai ales după începerea războiului din
Ucraina.” […]”.
Instanța de fond a remarcat că în cadrul ședinței publice a
Consiliului Audiovizualului din 01 octombrie 2025, în raport cu furnizorii
de servicii media în activitatea cărora au fost depistate devieri de la normele
legale cu caracter electoral, autoritatea publică a considerat oportună
aplicarea sancțiunilor în conformitate cu prevederile art.84 alin.(3) și alin.(5)
din CSMA, reieșind din gravitatea și numărul de încălcări comise. Drept
consecință pentru furnizorul de servicii media ÎCS „Reforma Art” SRL
pentru că a admis aceeași încălcare într-un singur program, s-a aplicat
sancțiunea sub forma de amendă în mărime de 3000 de lei.
Prima instanță nu reținut argumentul reclamantei precum că
Consiliul Audiovizualului nu ar fi indicat o normă expresă ce interzice
agitația electorală în ziua de dinaintea votării sau în ziua votării. Or, în
decizia contestată, Consiliul Audiovizualului destul de explicit a indicat
prevederile art.70 alin.(3) și (12) din Codul electoral, care reglementează
perioada campaniei și limitele agitației electorale, art.90 alin.(16) referitor la
raportul de monitorizare pentru zilele de sâmbătă și duminică, precum și
pct.118 din Regulamentul mass-media, care interzice agitația electorală după
ziua de vineri înaintea votării.
La acest aspect, instanța de fond a considerat că normele de
drept precitate sunt suficient de clare și expres interzic difuzarea de mesaje
ce pot influența votul în zilele de sâmbătă și duminică, deci nu era necesar
un act adițional pentru a conferi competență în acest sens Consiliului
Audiovizualului, în contextul în care legea însăși impune monitorizarea și
sancționarea în aceste cazuri.
Nu a fost reținut nici afirmația reclamantei precum că în lipsa
unui act contravențional irevocabil, Consiliul Audiovizualului nu ar avea
prerogativa de a constata o contravenție și de a aplica sancțiuni. Or, Consiliul
Audiovizualului exercită atribuții prevăzute de Codul electoral și de CSMA
(art.75 alin.(4) lit.g) CSMA), iar art.90 alin.(16) prevede expres atribuția de
a adopta decizii pe baza rezultatelor monitorizării. Cu atât că, Consiliul
Audiovizualului nu acționează ca autoritate contravențională în sensul
Codului contravențional, ci aplică sancțiuni administrative media,
reglementate de cadrul normativ specific serviciilor media.
5
Pe când în speță, sancțiunea nu vizează încălcarea dispozițiilor
art.70, dar încălcarea pct.118 din Regulamentul mass-media, în coroborare
cu art.90 alin.(1) din Codul electoral, după cum prevede cadrul legal.
Prima instanță a concluzionat că Consiliul Audiovizualului a
acționat în limitele competenței sale legale și nu a aplicat sancțiuni fără
temei.
Cu referire la argumentul reclamantei precum că sancțiunea
aplicată prin actul administrativ contestat îi aduce atingere libertății de
exprimare ceea ce e contrar prevederilor art.10 din CEDO, instanța de fond
a dedus că acest drept nu este unul absolut, or, Convenția Europeană permite
statelor să supravegheze mass-media și să impună restrângeri necesare într-
o societate democratică, pentru scopuri precum protecția drepturilor altora,
ordinea publică etc. Transmiterea de programe audiovizuale este o activitate
autorizată, supusă reglementărilor care instituie drepturi și obligații.
Conform art.8 CSMA, furnizorilor media li se garantează libertatea deciziei
asupra conținutului, dar în limitele legii, principiului comunicării
audiovizuale și obligațiilor impuse de legislația media. Iar, aplicarea
sancțiunii pentru nerespectarea reglementărilor electorale în niciun caz nu
poate fi considerată imixtiune abuzivă în libertatea de exprimare sau
independența editorială, întrucât respectarea prevederilor CSMA și ale
Codului electoral constituie obligații legale impuse tuturor furnizorilor
media, condiții prestabilite chiar înaintea începerii campaniei electorale.
Distinct, prima instanță a subliniat că instanțele naționale au
analizat anterior argumente similare în spețe analogice și au respins cererile
de anulare a deciziilor Consiliului Audiovizualului. Conform practicii
existente a instanțelor de judecată naționale, în cauzele din 2024, Curtea de
Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție au confirmat sancțiunile aplicate
de Consiliul Audiovizualului, cum ar fi în următoarele dosare: nr.3-149/24,
3ra-882/24, 3-166/2024, 3ra-884/24, etc., ceea ce indică stabilirea unei
practici judiciare consolidate în această materie.
A fost considerat neîntemeiat și argumentul reclamantei precum
că intervențiile nu ar avea scop de persuasiune și că nu ar conține îndemn
explicit sau implicit la vot, ci ar exprima doar opinii personale, ceea ce ar
exclude calificarea lor ca agitație electorală, la acest subiect, prima instanță
a apreciat această abordare ca fiind una lipsită de substanță obiectivă. Or,
noțiunea legală a „agitației electorale” nu se reduce la simple apeluri la vot,
ci include „apeluri, declarații, precum și acțiuni de difuzare a informațiilor
care au scopul de a-i determina pe alegători să își dea votul” (art.1 din Codul
electoral).
Prima instanță a rezumat că în speța dedusă judecății,
moderatorul emisiunii a admis formulări sugestive cum ar fi: „cât din
promisiunile … au fost realizate … să fie încurajați să susțină …”, care pot
orienta electoratul către un concurent electoral concret. În același timp
6
expertul participant în emisiune a oferit cifre și evaluări care pot influența
decizia de vot. Faptul că aceste intervenții au fost difuzate spre sfârșitul zilei
de duminică (una dintre zilele interzise) nu exclude calitatea lor de agitație
electorală, deopotrivă, iar timpul difuzării a fost luat în considerare de
Consiliul Audiovizualului la determinarea cuantumului amenzii.
În circumstanțele constatate, prima instanță a conchis că
autoritatea publică emitentă – Consiliul Audiovizualului, just a apreciat că
intervențiile respective au avut un scop electoral de influențare și se
încadrează în noțiunea de „agitație electorală”.
În accesată ordine de idei, Curtea de Apel Centru a considerat
că decizia nr.198 din 01 octombrie 2025 a Consiliului Audiovizualului a fost
adoptată în conformitate cu legea, fără depășirea competenței și fără vicii de
procedură.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 08 octombrie 2025, ÎCS „Reforma Art” SRL, reprezentată
de avocatul Dumitru Pavel, a depus recurs inițial împotriva hotărârii primei
instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii din 07
octombrie 2025 a Curții de Apel, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere
integrală a acțiunii în sensul formulat și compensarea cheltuielilor de
judecată.
La 10 octombrie 2025, ÎCS „Reforma Art” SRL, reprezentată
de avocatul Dumitru Pavel, a prezentat supliment la recurs.
ARGUMENTELE RECURSULUI:
În susținerea recursului inițial, ÎCS „Reforma Art” SRL,
reprezentată de avocatul Dumitru Pavel a invocat că hotărârea atacată este
arbitrară, superficială, nemotivată și neconformă cu legea. Instanța de apel a
preluat formal constatările pârâtului, fără a analiza natura reală a emisiunii
și conținutul declarațiilor invocate ca pretinsă agitație electorală. Afirmațiile
invitatului Eugen Muravschi au fost analize politice factuale, lipsite de
îndemnuri electorale, protejate de art.10 CEDO și art. 32–34 din Constituție.
Lipsa scopului de influențare a alegătorilor exclude, în mod evident,
existența agitației electorale. Instanța nu a analizat legalitatea competenței
Consiliului Audiovizualului de a constata și sancționa presupuse fapte de
agitație electorală. În conformitate cu art.52 din Codul contravențional,
competența aparține exclusiv poliției. Prin urmare, CA a acționat cu
depășirea vădită a competenței sale legale, iar instanța de apel a omis să
sancționeze acest viciu fundamental. Actul emis de CA contravine cerințelor
art.31 și art.118 din Codul administrativ, deoarece: nu identifică expres
7
afirmațiile calificate ca „agitație electorală”; nu precizează criteriile de
calificare și temeiurile juridice; nu invocă norma legală ce-i conferă
competența de sancționare; nu examinează obiecțiile reclamantei depuse la
30.09.2025. Instanța de apel nu a exercitat controlul de legalitate prevăzut de
art.225 alin.(2) din Codul administrativ asupra exercitării discreționare a
puterii de către autoritatea publică.
Sancțiunea menținută are caracter represiv și contravine
libertății de exprimare, amenda aplicată de 3000 de lei are un caracter vădit
punitiv și intimidant, fără fundament legal. Aceasta constituie o ingerință
disproporționată în libertatea de exprimare a presei, contrară jurisprudenței
CEDO (Lingens c. Austria, Castells c. Spania, Thorgeirson c. Islanda).
Jurnal TV a exercitat dreptul legitim de informare și analiză, iar sancționarea
sa echivalează cu o formă de cenzură indirectă.
În susținerea recursului suplimentar recurenta a invocat că
fondul litigiului se rezumă la presupusul act de agitație electorală, comis de
reclamantă prin intermediul postului Jurnal TV, la ora 20:40, în ziua de
duminică – 28 septembrie 2025, ziua de alegere a deputaților în Parlamentul
Republicii Moldova. Atât autoritatea intimată cât și prima instanță au pus la
baza constatării presupusei fapte următoarele prevederi legale art.1, art.70
alin.(3) și (12), art. 90 alin.(16) din Codul electoral, pct.118 din
Regulamentul privind reflectarea alegerilor de către instituțiile mass-media,
aprobat prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.1137/2023, precum
și art.52 alin.(1) Cod contravențional. S-a accentuat expres că doar această
normă instituie răspundere pentru presupusa efectuare a agitației electorale
în ziua premergătoare alegerilor sau în ziua alegerilor. Nicio altă prevedere
legală nu instituie răspundere pentru atare activități, ci doar permite agitația
într-un interval de timp. Or, în redacția actuală, Codul electoral nu conține
nici o prevedere similară art.52 din Codul electoral, care ar interzice expres
efectuarea agitației electorale în ziua votării sau în ziua precedentă zilei
votării precum și sancțiune pentru această faptă. În asemenea mod, unica
sancțiune legală pentru presupusa agitație electorală ce i se incriminează
recurentei este stabilită de Codul contravențional, iar constatarea și aplicarea
acesteia ține de competența poliției.
Sintagmele evidențiate din Codul electoral nu întrunesc în sine
elementele unei prevederi legale clare, certe, lipsite de ambiguități. Or, doar
art.52 Cod contravențional interzice expres efectuarea agitației electorale în
ziua premergătoare alegerilor sau în ziua alegerilor, doar că pentru încălcarea
acestei norme noi nu am fost vreodată sancționați, chiar dacă se impută
anume această abatere.
În temeiul unor reglementări expuse superficial de legislator în
Codul electoral, postul Jurnal TV să fie sancționat de o autoritate care nu este
în drept să aplice sancțiuni în astfel de cazuri.
8
Enunțul cu privire la posibilitatea efectuării agitației electorale
prin intermediul instituțiilor mass-media doar până în ziua de vineri înainte
de ziua votării, este și el expus ambiguu, dat fiind că, nu se indică ce urmează
să se întâmple în ziua de sâmbătă și duminică (ziua votării), precum și nici
în celelalte zile, după ziua alegerilor, fără o reglementare expresă a
interzicerii agitației electorale în aceste zile și fără o stabilire de eventuale
sancțiuni, pentru aceste presupuse abateri.
În viziunea recurentei „agitația electorală” presupune orice
acțiune de comunicare menită, direct sau indirect, să convingă alegătorii să
își dea votul pentru sau împotriva unui concurent. Informarea electorală
presupune relatări neutre, obiective, factuale, fără îndemnuri sau insinuări
asupra opțiunii de vot. O simplă analiză factuală, neutră, nu este agitație, dar
dacă analiza conține judecăți de valoare cu tentă de a influența votul, chiar
fără formule explicite, atunci se încadrează la agitație electorală.
Recurenta consideră că afirmația lui Eugen Muravschi se referă
la analiza WatchDog privind gradul de realizare a promisiunilor PAS; a
menționat că PAS și-a îndeplinit promisiunile pentru diaspora „destul de
bine”; a explicat factorii externi (război, criză energetică) care ar fi influențat
capacitatea guvernării; pe final, a încheiat printr-o constatare că programul
PAS din 2021 nu mai era actual în 2023.
ÎCS „Reforma Art” SRL deduce că această intervenție este o
analiză și evaluare politică, cu elemente de apreciere subiectivă („s-a
descurcat destul de bine”), dar nu conține un apel direct la vot. Or, simpla
analiză a activității unui concurent electoral, care se limitează la prezentarea
factuală și echilibrată a informației, fără un îndemn (direct sau indirect) de
a-l vota sau a nu-l vota, nu poate fi catalogată în mod corect ca agitație
electorală.
Lipsa scopului (element obligatoriu) mai rezidă și din ora la care
s-ar fi comis presupusa faptă, fiind cu doar circa 20 de minute înainte de
închiderea secțiilor de votare. Or, în acest interval de timp, de circa 20 de
minute, chiar dacă se dorea și se urmărea scopul de a îndemna alegătorii să
voteze un anumit concurent electoral, acesta fizic nu reușea să de-a curs
acelui presupus îndemn.
Diferența crucială între agitația electorală și exprimarea unei
opinii constă în intenția cu care este făcută declarația și efectul acesteia
asupra publicului. În cazul agitației electorale, trebuie să existe o intenție de
a determina votul altora. Dacă o persoană doar își declară opțiunea de vot
fără a încerca să convingă sau să îndrume pe alții în același sens, cum a fost
constatat în textul actului contestat, acest act nu îndeplinește, în principiu,
criteriile de agitație electorală.
Simplă mențiune a numelui concurentului electoral, fără
îndemnuri explicite sau mesaje de influențare, nu trebuie să fie considerată
agitație electorală și nu poate să fie calificată ca agitație electorală, deoarece
9
nu urmărește direct sau indirect influențarea deciziei altor alegători.
Consiliul Audiovizualului nici nu a analizat aceste aspecte și nici nu s-a
expus asupra lor, emițând un act nemotivat, iar prima instanță l-a menținut
vădit eronat, prin reiterarea acelorași raționamente nerelevante.
Consideră că la caz se atestă limitarea libertății de exprimare
prin actul administrativ contestat și aplicarea unei sancțiuni administrative
pentru niște fapte ce nu pot fi calificate ca încălcări.
În drept, ÎCS „Reforma Art” SRL, reprezentată de avocatul
Dumitru Pavel, și-a întemeiat recursul pe prevederile art.2451 alin.(1) lit.a),
b), d) din Codul administrativ, potrivit cărora recursul este admis dacă: a)
interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; și d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
ASPECTE DE PROCEDURĂ:
La 10 octombrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa Consiliului Audiovizualului copia recursurilor (inițial și suplimentar)
depus de ÎCS „Reforma Art” SRL, reprezentată de avocatul Dumitru Pavel,
cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței în
termenul stabilit, sub sancțiunea decăderii din acest drept.
POZIȚIA INTIMATULUI:
La 11 octombrie 2025, Consiliului Audiovizualului a depus
referință, solicitând să fie declarat inadmisibil recursul depus de ÎCS
„Reforma Art” SRL, reprezentată de avocatul Dumitru Pavel, întrucât
recursul nu se încadrează în temeiurile de drept prevăzute la art.2451 din
Codul administrativ. Or, obiecțiile de fapt și de drept pe care le conține
recursul sunt similare celor formulate în acțiunea inițială, care au fost
analizate minuțios de Curtea de Apel Centru, reieșind din suportul probator
și în conformitate cu cadrul legal aplicabil speței.
Suplimentar intimatul a menționat că în cadrul examinării în
fond a cauzei, Consiliul Audiovizualului a accentuat că ÎCS „Reforma Art”
SRL nu este la prima încălcare și la alegerile anterioare acesta a fost
sancționată pentru difuzarea informațiilor ce constituie agitație electorală în
zilele de sâmbătă și duminică, atunci când agitația este interzisă.
Cu atât mai mult, argumentele recurentei din prezenta cauză
sunt aceleași care au fost invocate în 2024, fiind astfel analizate anterior de
către instanțele de judecată, existând și o practică judiciară definitivă și
irevocabilă. În acest sens, a notat că decizia Consiliului Audiovizualului din
10
2024 a fost menținută în vigoare prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din
29.10.2024 (dosar nr.3-149/24) și încheierea CSJ din 01.11.2024 (dosar nr.
3ra-882/24).
Consiliul Audiovizualului deține competența legală, mai mult
ca atât este o obligație a sa de a monitoriza zilele tăcerii și după caz aplică
sancțiunile ce se impun. Or, trebuie să se facă o delimitare între răspunderea
contravențională și răspunderea administrativă, Consiliul Audiovizualului
nu aplică sancțiuni prevăzute de Codul contravențional. Sancțiunea aplicată
a fost nu pentru încălcarea art.70 din Codul electoral, după cum invocă
recurenta, dar pentru faptul că aceasta a încălcat prevederile pct.118 al
Regulamentului privind reflectarea alegerilor de către instituțiile mass-
media, aprobat prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.1137/2023
potrivit cărora: „agitația electorală prin intermediul instituțiilor mass-media
este admisă doar până în ziua de vineri înainte de ziua votării”, iar art.90
alin.(1) din Codul electoral obligă furnizorii să respecte Regulamentul
menționat.
Aplicarea unei sancțiuni pentru încălcarea prevederilor Codului
electoral și a Codului serviciilor media audiovizuale nu poate fi catalogată
ca imixtiune asupra libertății de exprimare și independenței editoriale, or
respectarea prevederilor CSMA și din Codul electoral reprezintă o obligație
legală impusă furnizorului de servicii media.
Recurenta nu a adus niciun argument că hotărârea Curții de Apel
Centru ar fi una arbitrară sau care sunt acele aprecieri vădit nerezonabile a
probelor de către instanța de fond.
În viziunea intimatului argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de admitere a recursului, deoarece acestea nu se încadrează
în cele expres stabilite la art. 2451 din Codul administrativ, recursul ÎCS
„Reforma Art” SRL fiind vădit neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 191 alin.(3) și (5) lit.b) din Codul administrativ
prevede că:
„(3) Curtea de apel Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în contencios
administrativ împotriva actelor emise de Banca Națională a Moldovei, precum și acțiunile
în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.
(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: b) cererile de recurs împotriva
hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Articolul 244 alin.(1) din Codul administrativ statuează că:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Articolul 245 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
11
Articolul 98 alin.(1) pct.4) din Codul electoral stipulează că:
„(1) În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanțele de judecată
competente examinează acțiunile în domeniul electoral după cum urmează: 4) Curtea
Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva actelor judecătorești ale
curților de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.
Articolul 100 alin.(1) din Codul electoral indică că:
„(1) În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în
termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea
litigiilor electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul
procedurilor de exercitare a căilor de atac.”
Articolul 101 alin.(6) din Codul electoral prevede că:
„(6) Instanțele judecătorești adoptă și pronunță hotărâri și decizii, precum și emit
încheieri în conformitate cu prevederile Codului administrativ și ale Codului de procedură
civilă.”
Articolul 193 alin.(3) din Codul administrativ reglementează că:
„(3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.”
Articolul 2451 alin.(1) din Codul administrativ stipulează că:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.”
Articolul 246 alin.(1) și (2) lit.h) din Codul administrativ indică
că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit
neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI:
Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție constatat că Curtea de Apel Centru a
pronunțat hotărârea, în ședință publică, la 07 octombrie 2025.
La 10 octombrie 2025, ora 12:34 și ulterior la ora 12:43, Curtea
de Apel Centru a notificat la poșta electronică a participanților la proces,
inclusiv reprezentantului recurentei ÎCS „Reforma Art” SRL, avocatul
12
Dumitru Pavel (e-mail: dumitru.pavel@justice.md), copia dispozitivului și a
hotărârii integrale din 07.10.2025, fapt ce se confirmă prin scrisorile anexate
la dosar (f.d.92, 93).
În condițiile enunțate, recursul inițial declarat la 08 octombrie
2025 de către ÎCS „Reforma Art” SRL, reprezentată de avocatul Dumitru
Pavel, și cel suplimentar la 10 octombrie 2025, au fost depuse în interiorul
termenului legal prevăzut la art.100 alin.(1) din Codul electoral coroborat cu
art.245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar
caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural
și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau,
după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală
examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată atestă că motivele de casare, invocate în
recursul depus de ÎCS „Reforma Art” SRL, reprezentată de avocatul Dumitru
Pavel, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția
pronunțată de Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a
legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că
aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.
ÎCS „Reforma Art” SRL în susținerea recursului a indicat
temeiul de admisibilitate prevăzut la art.245¹ alin.(1), lit.a), lit.b) și lit.d) din
Codul administrativ.
Cu referire la argumentul recurentei precum că interpretarea
legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție, instanța de recurs menționează că art.2451 alin.(1) lit.a)
din Codul administrativ se referă la faptul că un recurs este admisibil dacă
13
interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție.
Recurenta deși a invocat acest temei de admisibilitate a
recursului, totuși nu a indicat în mod clar de ce interpretarea legii din
hotărârea instanței este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de
Justiție. De asemenea, nu s-a reținut nicio decizie a Curții Supreme de Justiție
care ar da o altă interpretare prevederilor legale ce ține de reflectarea de către
instituțiile mass-media a alegerilor sau altor aspecte de drept invocate în
recurs, în special ce se referă la agitația electorală și consecințele ce survin
când sunt încălcate prevederile legale în acest sens, nefiind constatate nici de
instanța de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit
neîntemeiat.
Totodată, ÎCS „Reforma Art” SRL în susținerea recursului a
mai invocat și prevederile art.2451 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ, și
anume, faptul că prin admiterea recursului se consolidează jurisprudența
Curții Supreme de Justiție.
La acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de către ÎCS
„Reforma Art” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
alin.(1) lit.b) din Codul administrativ, or, prin admiterea recursului nu s-ar
consolida jurisprudența Curții Supreme de Justiție, care la acest aspect este
uniformă.
Instanța de recurs evidențiază, că mecanismul consolidării
jurisprudenței, instituit la nivelul Curții Supreme de Justiție, are drept scop
principal asigurarea uniformității aplicării legii de către instanțele naționale,
prevenind sau corectând eventualele abateri de la interpretarea unitară a
normelor legale în vederea garantării unui proces echitabil și a unei justiții
previzibile.
Articolul 2451 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ se referă la
schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin
admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția
Curții Supreme de Justiție de a-și extinde, uniformiza sau schimba
jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic,
recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme de Justiție
cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei
jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme de Justiție cu privire la acestea,
fie modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice
schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre
aceste situații nu este invocată în recursul depus de către ÎCS „Reforma Art”
SRL.
Analizând practica Curții Supreme a Justiție referitor la
necesitatea motivării actelor administrative, se constată că jurisprudența este
14
uniformă, prin urmare recursul declarat în acest sens este declarativ, iar prin
admiterea acestuia nu s-ar consolida jurisprudența care este constantă.
Referitor la temeiul menționat de către ÎCS „Reforma Art” SRL,
și anume, art.245¹ alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, Completul de
judecată relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin
raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la
explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este
considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern,
nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată
sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță
rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile
pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor
imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea
presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare
de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și
afectează fundamental echitatea procedurii.
Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare
eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost
decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor
atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un
profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis
în temeiul art.245¹ alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, este necesar ca
partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei
asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.
În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea
contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că
soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a
probelor, recursul nu poate fi admis.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că recursul depus de ÎCS „Reforma Art” SRL conține obiecții
de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel
Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.
Criticile recurentei, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu
niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art.
2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze
admisibilitatea acestuia.
Pe latura procesuală a recursului, Completul de judecată mai
reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de
fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute
limitativ de art.2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această
deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru
rațiunile expuse.
15
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art.6§1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează
faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare
corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de
natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție contestat, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul
de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de
lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor
pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără
explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale
de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar
proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt
care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază
că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției
legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în
asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de
contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie
motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece
filtrul de admisibilitate și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a
se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c.
Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei,
2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services
c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a
art.6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde
16
de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei,
1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art.230 și art.246 alin.(2)
lit.h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:
Declară inadmisibil recursul depus de Întreprinderea cu Capital Străin
„Reforma Art” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul
Dumitru Pavel.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
17