3r-287/25 — contestarea actului administrativ

La 12 aprilie 2023, Grabovski Vitalie a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Audiovizualului, terț SRL „Reforma Art”, solicitând: - Anularea deciziei nr. 55 din 22 februarie 2023, ca fiind ilegală; - Obligarea emiterii de către Consiliul Audiovizualului a actului administrativ individual solicitat de reclamant prin petiția nr. 2327-01 din 29 decembrie 2022, în sensul constatării încălcării, de către SRL „Reforma ART”, a dispozițiilor articolului 17 alin. (3), art. 11 alin. (2) lit. c) din Codul serviciilor media audiovizuale, în coroborare cu prevederile pct. 35, 36 din Regulamentul privind conținuturile audiovizuale, aprobat prin Decizia Consiliului Audiovizualului nr. 61/219 din 30 decembrie 2019, respectiv sancționarea SRL „Reforma ART” în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (9) CSMA; - Obligarea emiterii de către Consiliul Audiovizualului a actului administrativ individual solicitat de reclamant prin petițiile nr. 2328-01, 2329-01, 2330-01, 2331-01 și 2332-01 din 29 decembrie 2022; - Constatarea încălcării, de către SRL „Reforma Art”, a dispozițiilor art. 11 alin. (1) Codul serviciilor media audiovizuale, în coroborare cu prevederile art. 6 § 1 și art. 8 CEDO, prin neregulile admise în emisiunile respective și sancționarea furnizorului de servicii media audiovizuale, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (9) CSMА.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 28 februarie 2025, acțiunea înaintată de Grabovski Vitalie a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 11 martie 2025, Grabovski Vitalie a depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 28 februarie 2025.

Hotărârea motivată din 28 februarie 2025, a fost expediată participanților în proces prin intermediul poștei electronice la 25 iulie 2025 (f.d. 246, vol. I).

Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 8 septembrie 2025 a declarat inadmisibilă cererea de apel depusă de Grabovski Vitalie pe motiv că nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

În data de 3 octombrie 2025, prin intermediul poștei electronice Grabovski Vitalie, reprezentat de Grabovski Fulga a depus recurs împotriva încheierii 1 instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că Curtea de Apel Centru nu l-a înștiințat cu privire la examinarea cauzei și nu i-a acordat nici un termen pentru înlăturarea neajunsurilor, contrar normei de la art. 171 CPC, precum și standardelor mai înalte de protecție a reclamantului, axate pe protecția drepturilor fundamentale în raport cu statul.

La fel, recurentul a informat că încheierea instanței de apel din 8 septembrie 2025, i-a fost expediată la 18 septembrie 2025.

În data de 22 octombrie 2025, persoana terță ÎCS „Reforma Art” SRL a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea încheierii contestate.

La 30 octombrie 2025, intimatul Consiliul Audiovizualului a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea încheierii Curții de Apel Centru din 8 septembrie 2025.

Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 232, alin. (2) din Codul administrativ: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Art. 236 alin. (1), alin. (2), lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.” 2

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 243 alin. (1), lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

În data de 3 octombrie 2025, prin intermediul poștei electronice recurentul a depus recurs împotriva încheierii din 8 septembrie 2025. Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul este depus în termenul prevăzut la art. 242 din Codul administrativ.

Completul de judecată, reținând prevederile art. 243, alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

La acest aspect instanța de recurs menționează că, din conținutul art.232, alin. (2) din Codul administrativ, rezultă că apelantul urma să depună apelul motivat în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Or, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232, alin. (2) din Codul administrativ stipulează că, începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este determinat doar de un singur eveniment – de la data notificării hotărârii motivate a instanței de fond. 3

Din materialele dosarului rezultă că instanța de fond, în data de 25 iulie 2025, a comunicat reclamantului Grabovski Vitalie hotărârea motivată, la adresa de poștă electronică XXXXX (f.d. 246, vol.I), adresă indicată de acesta în cererea de chemare în judecată ca adresă de contact și utilizată în corespondența cu instanța, exprimându-și astfel acordul ca actele de procedură să îi fie comunicate prin intermediul poștei electronice.

Prin urmare, coroborând prevederile art. 63, alin. (1) din Codul administrativ cu art. 385 alin. (1) din Codul civil se constată, că în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării hotărârii motivate, adică ziua de 26 iulie 2025, iar ultima zi fiind data de 25 august 2025 (următoare zi lucrătoare).

Actele cauzei atestă cu certitudine că Grabovski Vitalie, nu s-a conformat prevederilor art. 232, alin. (2) din Codul administrativ și nu a prezentat Curții de Apel Centru motivarea apelului. Or, depunerea motivării constituie o condiție esențială pentru exercitarea valabilă a căii de atac. Un apel lipsit de motivare în termen este asimilat unui apel neexercitat.

Cu referire la argumentul recursului potrivit căruia Curtea de Apel Centru nu ar fi înștiințat apelantul despre examinarea cauzei și nu i-ar fi acordat un termen pentru înlăturarea neajunsurilor, pretins contrar art. 171 CPC și standardelor sporite de protecție a reclamantului în raport cu statul, nu poate fi reținut ca justificare pentru neprezentarea motivării apelului în sensul art. 232 alin. (2) din Codul administrativ. Obligația de a motiva apelul este una expres prevăzută de lege, clară și previzibilă, care impune exclusiv apelantului și care constituie o condiție esențială de exercitare a căii de atac.

Lipsa motivării nu reprezintă un simplu neajuns formal al cererii, susceptibil de remediere prin mecanismul prevăzut la art. 171 CPC, ci o omisiune substanțială care afectează însăși existența obiectului examinării în apel. Instanța nu are obligația de a acorda un termen pentru îndeplinirea unei cerințe legale care trebuie respectată ab initio de partea interesată și nici de a suplini pasivitatea procesuală a acesteia.

Invocarea standardelor sporite de protecție a reclamantului nu poate conduce la ignorarea sau la diminuarea aplicării regulilor procedurale imperative, întrucât dreptul de acces la justiție nu este unul absolut și poate fi supus unor condiții rezonabile, menite să asigure buna administrare a justiției și securitatea raporturilor juridice. Acceptarea unei asemenea justificări ar echivala cu instituirea unei obligații inexistente în sarcina instanței și cu lipsirea de efect juridic a art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, ceea ce ar fi incompatibil cu principiile legalității, egalității armelor și previzibilității procedurii judiciare. 4

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat în mod corect că apelul formulat este inadmisibil, întrucât nerespectarea termenului legal atrage sancțiunea expresă prevăzută de normele de procedură administrativă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

Astfel, instanța de recurs menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În această ordine de idei, în cazul primirii apelului pe rol, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil. Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Grabovski Vitalie, reprezentat de Grabovski Fulga.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către Grabovski Vitalie, reprezentat de Grabovski Fulga. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 5