3ra-641/25 — contestarea actului administrativ

În data de 27 august 2025, Carpinschi Dina a depus acțiune în contencios administrativ electoral, concretizată ulterior, împotriva Comisiei Electorale Centrale solicitând: - anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3860 din 25 august 2025; - obligarea Comisiei Electorale Centrale să reexamineze listele de subscripție depuse de doamna Dina Carpinschi, cu participarea sa la procesul de verificare, în conformitate cu art. 44 alin. (3) din Codul administrativ și cu Regulamentul privind constituirea și înregistrarea grupurilor de inițiativă, întocmirea, prezentarea și verificarea listelor de subscripție.

Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că în susținerea solicitărilor privind ilegalitatea actului administrativ reclamanta, a indicat că la 18 august 2025, în calitate de candidată independentă la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a depus la Comisia Electorală Centrală cererea de înregistrare a candidaturii pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, împreună cu listele de subscripție și toate documentele prevăzute de Codul electoral și de Regulamentul privind desemnarea și înregistrarea candidaților, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 1204/2023.

În data de 25 august 2025, Comisia Electorală Centrală a examinat cererea depusă, și, prin hotărârea nr. 3860/2025 a respins înregistrarea candidaturii pe motiv că numărul de semnături valabile ar fi sub pragul minim prevăzut de art. 113 alin. (1) din Codul electoral.

Reclamanta a subliniat că conform documentelor depuse, a prezentat 1178 de semnături, adică 178 peste pragul minim legal stabilit pentru femei-candidat (1000 semnături). Totuși, în urma verificărilor efectuate, Comisia Electorală Centrală a declarat valabile doar 908 semnături, invalidând 270 de semnături pentru erori minore precum: - 152 cazuri de date personale incorecte; - 82 cazuri de act de identitate indicat incorect; 1 - alte cazuri izolate, precum lipsa unor acte sau semnături duble.

Reclamanta a menționat că, nu a fost invitată să participe la procesul de verificare a listelor de subscripție, deși era direct vizată de efectele actului administrativ. Iar acest fapt reprezintă o încălcare gravă a art. 44 alin. (3) din Codul administrativ, care obligă autoritatea să atragă în procedură persoanele ale căror drepturi pot fi afectate.

De asemenea a indicat că, a solicitat expres accesul la dosarul administrativ și la listele de subscripție pentru a verifica semnăturile anulate, însă Comisia Electorală Centrală a refuzat, invocând protecția datelor cu caracter personal.

Consideră reclamanta că acest refuz a limitat dreptul său la apărare și a creat un dezechilibru evident între candidat și autoritatea electorală, contrar principiului egalității armelor.

În opinia Dinei Carpinschi hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3860/2025 prin care s-a respins cererea de înregistrare, afectează în mod direct dreptul fundamental de a fi aleasă garantat de art. 38 din Constituție și art. 3 din Protocolul nr. 1 la CEDO, constituind un act administrativ disproporționat și nejustificat.

Reclamanta a evidențiat că, primul și principalul argument invocat de Comisia Electorală Centrală a fost legat de numărul insuficient de semnături valabile. Potrivit articolului 113 alin. (1) din Codul electoral, un candidat independent trebuie să depună minimum 1000 de semnături pentru a putea fi înregistrat în calitate de concurent electoral. Deși reclamanta a depus 1178 de semnături, în urma verificării efectuate de către aparatul Comisiei Electorale Centrale au fost declarate valabile doar 908 semnături, restul fiind invalidate pentru diverse motive. În consecință, Comisia Electorală Centrală a concluzionat că pragul minim legal nu a fost întrunit și, prin urmare, candidatura nu poate fi admisă.

Un alt argument invocat de Comisia Electorală Centrală privește motivele declarării semnăturilor ca nevalabile. Conform raportului intern de verificare, din totalul de 1178 de semnături prezentate, 152 de semnături au fost invalidate pentru erori în datele personale ale semnatarilor, cum ar fi nume, prenume, adresă sau alte informații incomplete ori scrise incorect. Alte 82 de semnături au fost considerate nevalabile pe motiv că datele actului de identitate au fost indicate incorect sau nu au corespuns informațiilor din registrele oficiale. Iar 36 de semnături au fost eliminate din alte motive, precum semnături duble, lipsa unor date obligatorii sau neconcordanțe între liste și registrele oficiale. Comisia Electorală Centrală a concluzionat că aceste neajunsuri fac imposibilă confirmarea autenticității semnăturilor respective și că ele nu pot fi luate în calcul la stabilirea numărului total de susținători. 2

Reclamanta a indicat că un alt aspect la care s-a referit Comisia Electorală Centrală, a fost obligația respectării stricte a legislației electorale și anume art. 16 alin. (2) și art. 113 din Codul electoral, care prevede că înregistrarea unui candidat independent nu este posibilă în lipsa pragului minim de 1000 de semnături valabile. În opinia Comisiei Electorale Centrale, această condiție are caracter imperativ, iar instituția nu dispune de marjă de apreciere atunci când numărul de semnături este inferior celui prevăzut de lege. La fel a invocat și protecția datelor cu caracter personal.

A subliniat reclamanta că, autoritatea publică pârâtă a considerat că listele de subscripție conțin informații personale sensibile ale alegătorilor și, prin urmare, nu pot fi puse la dispoziția candidatului sau a reprezentanților acestuia în cadrul procedurii de verificare. Din acest motiv, candidata nu a fost invitată la procesul de verificare a semnăturilor și nu i s-a permis accesul la documentele justificative, ceea ce, în opinia Comisiei Electorale Centrale, ar fi necesar pentru protejarea confidențialității datelor cetățenilor.

Astfel, reclamanta a menționat că, Comisia Electorală Centrală a concluzionat că, întrucât numărul minim de 1000 de semnături valabile nu a fost întrunit, actele depuse nu respectă cerințele Codului electoral, iar instituția nu are competența legală de a dispune înregistrarea candidatului în lipsa acestui criteriu. Prin urmare, cererea de înregistrare a reclamantei în calitate de candidat independent a fost respinsă.

Astfel, Carpinschi Dina a invocat dezacordul cu argumentele Comisiei Electorale Centrale și cu hotărârea nr. 3860 din 25 august 2025, deoarece la adoptarea actului contestat autoritatea pârâtă a sfidat grav prevederile legii, a ignorat circumstanțele de fapt, a încălcat procedurile de adoptare și a emis un act individual defavorabil neîntemeiat și ilegal.

A subliniat reclamanta că, la ședința din 25 august 2025, Comisia Electorală Centrală a respins cererea de înregistrare a candidaturii reclamantei în calitate de candidat independent la funcția de deputat, invocând mai multe motive pe care le consideră neîntemeiate, disproporționate și contrare atât Codului electoral, cât și standardelor internaționale privind dreptul de a candida.

În opinia reclamantei concluzia Comisiei Electorale Centrale privind nevalidarea a 908 semnături ceea reprezentă un deficit de 92 de semnături sub pragul minim de 1000 prevăzut de art. 113 alin. (1) de Codul electoral, este eronată, iar respingerea candidaturii este nejustificată, întrucât din totalul semnăturilor invalidate, 234 au fost anulate pentru erori minore dintre care 152 pentru greșeli în datele personale și 82 pentru indicarea incorectă a actului de identitate. Astfel de neconcordanțe puteau fi verificate cu ușurință de Comisia Electorală Centrală, prin 3 interogarea registrelor oficiale, iar invalidarea automată a acestor semnături denotă un formalism excesiv.

A subliniat Carpinschi Dina că deși, recomandările Comisiei de la Veneția prevăd în mod expres că autoritățile electorale trebuie să evite formalismul exagerat și să acorde prioritate exercitării efective a dreptului de a candida, iar CEDO, în cauza Tahirov c. Azerbaidjan (2015), a stabilit că, atunci când există dubii asupra autenticității unor semnături, autoritățile trebuie să interpreteze situația în favoarea candidatului și să asigure că drepturile electorale sunt practice și efective, nu teoretice și iluzorii.

Prin urmare, Comisia Electorală Centrală avea obligația să adopte o tratare proporțională și să valideze semnăturile care puteau fi confirmate prin registrele oficiale, fapt ce ar fi permis candidatei să întrunească pragul minim legal.

Carpinschi Dina a invocat că Comisia Electorală Centrală a invalidat lista întreagă de subscripție pe motiv că nu a fost semnată de colector. În opinia reclamantei această decizie este abuzivă și nejustificată, întrucât ea nu a avut un grup de colectori, ci a colectat personal toate semnăturile. În momentul depunerii listelor, candidata a informat expres Comisia Electorală Centrală despre faptul că a colectat singură semnăturile și și-a asumat integral răspunderea pentru autenticitatea acestora. Semnătura colectorului reprezintă o formalitate tehnică, menită să confirme veridicitatea datelor, însă în acest caz era evident cine a colectat informațiile, astfel încât nu exista niciun risc privind falsificarea acestora.

A mai evidențiat reclamanta că invalidarea unei liste întregi doar pe acest motiv este o măsură disproporționată, contrară principiului proporționalității consacrat de art. 54 din Constituție, și afectează direct dreptul candidatei de a beneficia de o evaluare corectă a dosarului său.

La fel a menționat că, Comisia Electorală Centrală în hotărârea sa a indicat că candidații pot asista la verificarea listelor dacă depun o cerere în acest sens, însă Dina Carpinschi nu a solicitat acest lucru. În acest context reclamanta subliniază că acest argument este nefondat, deoarece, potrivit pct. 169 din Regulamentul privind verificarea listelor de subscripție, candidații au dreptul să asiste la procesul de verificare a listelor, însă acest drept devine efectiv numai dacă autoritatea îi informează corespunzător despre această posibilitate.

Astfel, în opinia reclamantei, Comisia Electorală Centrală avea obligația să comunice explicit candidatei existența acestui drept și să îi pună la dispoziție Ghidul privind funcționarea aplicației „Liste de Subscripție”, aprobat prin dispoziția președintelui Comisiei Electorale Centrale, astfel încât candidata să poată decide dacă dorește să participe la procedură. 4

A relatat reclamanta că Legea nu pune în obligația candidatului independent de a cunoaște toate regulamentele interne ale Comisiei Electorale Centrale, iar neinformarea candidatei ar reprezenta o încălcare gravă a art. 44 alin. (3) din Codul administrativ, care stabilește obligația autorităților de a atrage în procedură persoanele ale căror drepturi pot fi afectate. Mai mult, dacă autoritatea are cunoștință despre aceste persoane, ea este obligată să le informeze despre inițierea și desfășurarea procedurii.

Un alt aspect invocat de către Carpinschi Dina este refuzul Comisiei Electorale Centrale de a permite candidatei accesul la listele de subscripție pentru verificarea semnăturilor invalidate. Prin adresarea CEC8/8609 din 25 august 2025, președintele Comisiei Electorale Centrale a respins solicitarea reclamantei, invocând că listele conțin date cu caracter personal.

În opinia reclamantei acest refuz este nelegal și abuziv, deoarece datele cu caracter personal au fost colectate chiar de candidată în etapa depunerii semnăturilor, iar aceasta avea deja acces la aceste informații. Invocarea protecției datelor este lipsită de temei atunci când persoana care solicită accesul este chiar cea care a colectat datele respective.

Astfel, refuzul Comisiei Electorale Centrale a împiedicat candidata să verifice corectitudinea invalidării semnăturilor și să formuleze obiecții motivate, afectând grav dreptul său la apărare. Această conduită demonstrează o neglijență evidentă și o atitudine de rea-credință din partea autorității electorale față de drepturile unui candidat independent. Candidata nefiind invitată să participe la procedura administrativă de verificare a listelor de subscripție, a fost lipsită de posibilitatea de a prezenta explicații, de a aduce probe și de a formula obiecții privind semnăturile considerate nevalabile.

Dina Carpinschi a subliniat că cele expuse supra, atestă că, autoritatea pârâtă a efectuat o apreciere eronată și superficială a circumstanțelor prezentei spețe, adoptând o hotărâre care nu corespunde situației reale de fapt și că, a acționat cu lipsă de imparțialitate și bună-credință, manifestând un comportament arbitrar și discreționar la adoptarea actului contestat.

Consideră reclamanta că adoptarea unei decizii cu consecințe extrem de grave, respectiv restrângerea unui drept fundamental, în absența audierii persoanei interesate și fără acordarea dreptului la apărare contravine principiilor unui proces echitabil și afectează grav legalitatea procedurii administrative.

Totodată art. 94 din Codul administrativ, prevede că înainte de emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să 5 fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis. Audierea poate fi făcută verbal sau în scris.

În acest context reclamanta a menționat că neatragerea în procedura administrativă a reclamantei, constituie o încălcare gravă a tuturor garanțiilor acestuia, oferite de Codul administrativ pentru protejarea intereselor legitime.

Unul din principiile generale ale activității autorității publice este principiul legalității, conform căruia autoritățile publice trebuie să acționeze în conformitate cu legea (art. 21 Cod administrativ). Autoritățile publice trebuie să aplice tratament egal, să fie imparțiali și să dea dovadă de bună credință (art. 23-25 Cod administrativ).

Astfel, consideră că autoritatea pârâtă, în procesul adoptării actului administrativ individual defavorabil, a omis unele principii ale examinării oricărei proceduri în fața unei autorități cu drept de decizie, producătoare de efecte juridice - principiul disponibilității și principiul egalității armelor, fiind elemente esențiale al dreptului la un proces echitabil. Or, adoptarea unei decizii, fără a permite candidatei accesul la verificarea listelor de subscripție și prin lipsa posibilității de a formula obiecții în timpul procesului de control, autoritatea a plasat reclamanta într-o situație net dezavantajoasă în raport cu adversarii săi, și reprezintă un tratament discriminatoriu, inechitabil.

Referitor la motivele formale care au stat la baza emiterii actului administrativ defavorabil reclamanta a menționat că prin actul administrativ, prin care a fost exclusă din cursa electorală pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, fiind refuzată înregistrarea candidaturii sale la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, este prejudiciată grav, îi sunt încălcate drepturile fundamentale la alegeri libere, este restrâns dreptul fundamental de a fi ales, este restrâns grav dreptul la libera exprimare, este discriminată în raport cu alți potențiali concurenți electorali, nu i se asigură condiții echitabile la o campanie electorală în conformitate cu principiile constituționale și Codul electoral.

A subliniat reclamanta că, actul administrativ contestat depășește scopul legitim urmărit de legislația electorală, transformând cerința privind numărul minim de semnături dintr-un instrument de verificare într-o barieră disproporționată, ce afectează esența dreptului de a candida.

În concluzie, toate argumentele invocate de Comisia Electorală Centrală pentru respingerea candidaturii Dinei Carpinschi sunt neîntemeiate și se bazează pe interpretări excesiv de formale ale legislației, pe invalidări nejustificate ale semnăturilor, pe neinformarea candidatei cu privire la drepturile sale procedurale și pe refuzul de a-i permite accesul la documentele esențiale. 6

În opinia reclamantei prin respingerea cererii de înregistrare a doamnei Dina Carpinschi în calitate de candidat independent la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, aceasta este privată și limitată în exercitarea drepturilor sale fundamentale.

Reclamanta a mai invocat încălcarea de către Comisia Electorală Centrală a principiilor legale prevăzute de Codul electoral și Codul administrativ, deoarece în temeiul art. 18 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală are misiunea creării de condiții optime pentru exercitarea nestingherită de către cetățenii Republicii Moldova a dreptului constituțional de a alege și de a fi aleși în cadrul unor alegeri libere și corecte. Totodată potrivit art. 19 alin. (1) Comisia Electorală Centrală este obligată să se conducă de principiul imparțialității și neutralității politice.

La caz, Comisia Electorală Centrală a încălcat toate principiile legale menționate la art.16 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (1), art. 24 alin.(1) și art. 25 din Codul administrativ, deoarece organul electoral, în procesul adoptării actului administrativ individual defavorabil contestat, a omis unele principii ale examinării oricărei proceduri în fața unei autorități cu drept de decizie, producătoare de efecte juridice - principiul disponibilității și principiul egalității armelor, fiind elemente esențiale al dreptului la un proces echitabil. Or, adoptarea unei hotărâri, fără a se lua în calcul argumentele prezentate în explicațiile reclamantei, reprezintă un tratament discriminatoriu, inechitabil.

Referitor la încălcarea principiului legalității reclamanta a menționat că autoritățile publice trebuie să acționeze în conformitate cu legea. (art. 21 Codul administrativ) Procedura administrativă trebuie să se realizeze conform scopului (art. 28 al Codului administrativ).

La fel a menționat că principiul legalității are drept consecință obligativitatea respectării legilor inclusiv de către forul legislativ suprem al statului, această exigență fiind impusă nu doar indivizilor sau persoanelor juridice private, ci autorităților și instituțiilor publice. În măsura în care legalitatea vizează actele agenților publici, este important ca aceștia să acționeze în limita atribuțiilor care le- au fost acordate.

O trăsătură esențială a statului de drept este subordonarea rigidă a tuturor, inclusiv a instituțiilor statale, normelor clare, previzibile și prestabilite ale dreptului.

Principiul legalității ca componentă a principiului supremației dreptului, sub aspect formal, presupune că, autoritatea publică trebuie să fie investită cu competențe prin lege, să organizeze aplicarea legii și să aplice nemijlocit legea. Astfel, prima cerință a legalității este existența legii care reglementează activitatea 7 administrativă a autorității publice prin care își realizează competențele, în special când este vorba de activitate administrativă discreționară și obligația autorităților publice de a desfășura activitatea administrativă discreționară corespunzător scopului legii. În acest sens, legea care stabilește discreția trebuie să determine, de asemenea, limitele discreției acordate autorității cu suficientă claritate, având în vedere scopul pentru care atribuțiile legale a autorității au fost reglementate pentru evitarea desfășurării unei activități administrative arbitrare. Având în vedere cele expuse, orice limitare a exercitării drepturilor și libertăților persoanelor trebuie evaluată din punct de vedere al legalității acesteia.

Cu referire la încălcarea principiului proporționalității reclamanta a relatat că principiul proporționalității se referă la faptul că măsurile prin care se efectuează o ingerință în drepturile persoanei, ar trebui folosite cu atenție și numai atunci când este cu adevărat urgent. Prin urmare, puterea publică nu ar trebui să intervină în drepturi mai mult decât este necesar. Din aceste motiv, principiul proporționalității este adesea denumit „interdicția excesului”. În substanță, principiul proporționalității este un „mijloc de cântărire”, atunci când autoritatea publică intervine prin activitatea administrativă în drepturile persoanei.

Testul de proporționalitate se realizează pe verticală și cuprinde anumite elemente. Potrivit algoritmului de verificare a proporționalității, testul eșuează și actul administrativ individual este ilegal, dacă cel puțin lipsește un element. În așa fel, o măsură oficială întreprinsă de autoritățile publice este proporțională, dacă are un scop legitim; este potrivită; necesară; rezonabilă.

Astfel, reclamanta a susținut că nu poate face abstracție de la prevederile art. 137 din Codul administrativ care reglementează dreptul discreționar, prin urmare deși în actul administrativ unde se manifestă puterea discreționară se referă la aspectele care, într-un cadru legal, conferă autorității publice (CEC) o anumită libertate de decizie, acest lucru nu presupune în nici un caz devierea de la litera legii, or, decizia luată în mod discreționar, trebuie să fie una optimă, să corespundă finalității actului, sensului legislației în vigoare, principiilor generale ale dreptului intern și internațional, drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, deci să corespundă scopului urmărit, care alcătuiește esența „dreptului discreționar”, a cărui realizare se efectuează cu respectarea principiilor legalității, oportunității și a echității. Respectiv, autoritatea pârâtă în cadrul puterii sale discreționare, având obligația de a explica de ce a adoptat o anumită conduită din mai multe posibile nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul legii. Or, puterea discreționară nu trebuie confundată cu posibilitatea de a acționa arbitrar sau fără control, cum se pare că ar sugera-o utilizarea cuvântului „discreționar”. 8

Subsecvent, atunci când decizia administrativă nu respectă limitele exterioare pe care legea le stabilește puterii discreționare a administrației, intervine excesul de putere, motiv pentru care actul de constatare este ilegal.

În altă ordine de idei, reclamanta a menționat că prin respingerea cererii de înregistrare în calitate de candidat independent din lista partidelor care pot participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, este limitată în exercitarea drepturilor sale fundamentale.

La acest aspect a relatat că conform art. 38 din Constituția Republicii Moldova, voința poporului constituie baza puterii de stat. Această voință se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Dreptul de a fi aleși le este garantat cetățenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condițiile legii.

De asemenea, dreptul la alegeri libere este garantat și de art. 3 din Protocolul nr. I al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Liberaților fundamentale.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Constituție, suveranitatea națională aparține poporului Republicii Moldova. Această suveranitate este exercitată prin alegeri libere. Odată ce o bună parte din cetățeni sunt eliminați abuziv din dreptul său de a candida, atunci o parte din popor este limitat în dreptul său de a alege și exercita partea sa de suveranitate națională, deoarece există o probabilitate mare ca cei pentru care alegătorii au dorit să voteze să fie excluși din procesul electoral. Fiecare alegător trebuie să aibă posibilitatea ca votul său să influențeze alcătuirea corpului legislativ, în caz contrar ar rămâne fără fond dreptul de vot, procesul electoral și, în cele din urmă, ordinea democratică în sine.

A remarcat reclamanta că dreptul la alegeri libere este strâns legat de alte două principii fundamentale protejate de Constituție și Convenția Europeană - dreptul la libera exprimare și dreptul la libertatea de asociere. Nu pot exista alegeri cu adevărat libere și democratice dacă cetățenilor nu li se garantează posibilitatea de a-și exprima opiniile politice în mod deschis, de a dezbate idei, de a partaja informații și de a se asocia în grupuri sau formațiuni politice pentru a participa efectiv la viața publică.

În mai multe cauze având ca obiect art. 10 din Convenție, Curtea a subliniat interdependența dintre dreptul la alegeri libere și libertatea de exprimare. În aceste cauze s-a constatat că aceste drepturi, inclusiv libertatea de dezbateri politice, constituie baza oricărui regim democratic. Ambele drepturi sunt interdependente și se consolidează reciproc: de exemplu, libertatea de exprimare este una dintre „condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului în alegerea corpului 9 legislativ”. Din acest motiv este deosebit de important, în perioada preelectorală, să se permită libera circulație a opiniei și informațiilor de orice fel.

Astfel, consideră că actul administrativ contestat este ilegal iar executarea acestuia pune în pericol eminent de producere de prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

Or, acest act administrativ produce consecințe extrem de grave asupra drepturilor fundamentale ale candidatei, întrucât: - îi îngrădește dreptul la alegeri libere și la participare egală în procesul electoral; - îi restrânge nejustificat dreptul fundamental de a fi aleasă, garantat de articolul 38 din Constituție și articolul 3 al Protocolului nr. 1 la CEDO; - afectează în mod direct dreptul la libera exprimare în context electoral, întrucât participarea la alegeri reprezintă una dintre cele mai importante forme de manifestare a voinței politice; - generează o discriminare evidentă față de alți potențiali concurenți electorali, prin aplicarea unor standarde disproporționate și prin invalidarea formalistă a semnăturilor; - nu îi asigură candidatei condiții echitabile de participare la campania electorală, contrar principiilor egalității de șanse și imparțialității prevăzute de Codul electoral și de Constituție.

Consideră Carpinschi Dina, că în circumstanțele speței, când o femeie este candidat, statul are și o obligație pozitivă de a aplica măsuri favorabile pentru asigurarea participării la viața politică, conform politicilor naționale și jurisprudenței Curții Constituționale (DCC nr. 101/2021). Refuzul Comisiei Electorale Centrale de a interpreta normele în sensul protejării dreptului de a candida contravine atât Constituției, cât și standardelor internaționale stabilite de CEDO și de Comisia de la Veneția.

Totodată a subliniat că, Comisia Electorală Centrală avea obligația constituțională de a analiza cu obiectivitate listele de subscripție depuse și de a garanta exercitarea dreptului fundamental de a fi aleasă, conform art. 38 din Constituția Republicii Moldova și art. 3 din Protocolul nr. 1 la CEDO, neavând temei legal să respingă candidatura pentru erori minore ce puteau fi corectate sau verificate în registrele oficiale.

Instanța de fond a reținut că acțiunea înaintată de Carpinschi Dina este admisibilă dar neîntemeiată, deoarece Carpinschi Dina a contestat activitatea administrativă a Comisiei Electorale Centrale și anume hotărârea nr. 3860 din 25 10 august 2025 prin care „s-a respins cererea de înregistrare a doamnei Dina Carpinschi în calitate de candidat independent la funcția de deputat la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, înregistrată sub nr. CEC-7/21820 din 18 august 2025.”

În acest sens a constatat că la data de 18 august 2025, Carpinschi Dina, a depus la Comisia Electorală Centrală cererea de înregistrare în calitate de candidat la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, cererea fiind înregistrată la Comisie sub nr. CEC-7/218205, cu următoarele documente anexate: a) cererea în formă scrisă privind înregistrarea în calitate de concurent electoral la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025; b) liste de subscripție: - liste de subscripție completate, care conțin semnăturile susținătorilor; - liste de subscripție necompletate și restituite; c) legitimația de candidat desemnat la funcția de deputat; d) datele biografice ale candidatului; e) declarația privind consimțământul de a candida la funcția de deputat; f) declarația pe propria răspundere în condițiile art. 68 alin. (1) lit. f) din Codul electoral nr. 325/2022.

Ulterior, prin demersul depus suplimentar înregistrat sub nr. CEC-7/21830 din 18 august 2025, reclamanta Dina Carpinschi a depus: g) declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (care nu este conform modelului de declarație de avere și interese personale); h) copia buletinului de identitate;

Totodată, instanța de fond a reținut că, în corespundere cu art. 112 alin. (1) din Codul electoral nr. 325/2022, pentru a fi înregistrați, candidații de pe listele partidelor politice, ale blocurilor electorale și candidații independenți depun personal la Comisia Electorală Centrală documentele conform art. 68, care se aplică în mod corespunzător.

Astfel, conform actului de transmitere-recepționare a documentelor și listelor de subscripție prezentate de Dina Carpinschi, Comisia Electorală Centrală a recepționat spre verificare 40 de liste de subscripție cu semnături de susținere a candidatului independent, care conțin declarativ 1169 de semnături. Au fost restituite Comisiei 44 liste de subscripție necompletate.

Totodată, în perioada de colectare a semnăturilor pentru susținerea reclamantei Dina Carpinschi la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, prin intermediul Subsistemului Informatic „Lista de subscripție electronică” (denumit abreviat SSI LSE), au fost depuse 10 semnături de susținere. Procesul de colectare a semnăturilor prin intermediul SSI LSE a încetat în ziua de 18 august 2025, după ce au fost recepționate spre verificare listele de subscripție pe suport de hârtie. 11

Comisia Electorală Centrală a verificat autenticitatea datelor din 41 de liste de subscripție, ce conțin 1178 semnături.

În rezultatul verificării, Comisia Electorală Centrală, a constatat 250 de erori în cazul unui număr de 240 de poziții pe listele de subscripție, rezultând faptul că 8 poziții conțin două sau mai multe erori.

În cadrul verificării, s-au constatat următoarele încălcări: 1. o listă de subscripție (nr. 0006661) cu 30 de poziții a fost invalidată în întregime pe motiv că lipsește numele/prenumele colectorului; 2. pe restul listelor de subscripție supuse verificării s-au atestat următoarele încălcări care au condus la invalidarea semnăturii de pe lista: - date personale incomplete – 6 cazuri; - date personale incorecte – 152 de cazuri; - posesorul actului de identitate are statut de decedat – 3 cazuri; - act de identitate incorect – 82 cazuri; - lipsește actul de identitate – 4 cazuri; - susținătorul s-a înscris și a semnat de două sau multe ori pe liste de subscripție în susținerea aceluiași candidat la aceeași funcție electivă – 2 cazuri; - poziție extra formular – 1 caz.

În consecință, Comisia Electorală Centrală a constatat că 270 de semnături ale susținătorilor se consideră nule, iar 908 de semnături ale susținătorilor au fost considerate valabile.

Conform art. 113 alin. (1) din Codul electoral potrivit căruia, pentru a fi înregistrat de către Comisia Electorală Centrală, candidatul independent prezintă liste de subscripție care conțin semnăturile a cel puțin 2000 și cel mult 2500 de susținători cu drept de vot. Prin derogare de la această prevedere, o candidată femeie prezintă semnăturile a cel puțin 1000 și cel mult 2500 de susținători cu drept de vot.

Astfel, în urma verificării listelor de subscripție și a semnăturilor susținătorilor de pe acestea prin prisma art. 113 alin. (1) din Codul electoral nr. 325/2022, Comisia Electorală Centrală a constat că Dina Carpinschi nu întrunește cerința legală pentru înregistrarea sa în calitate de concurent electoral la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.

Curtea de Apel Centru a reținut prevederile art. 67 alin. (3) din Codul electoral în conformitate cu care, la procesul de verificare a listelor de subscripție au dreptul să asiste candidații la alegeri și/sau conducătorii grupurilor de inițiativă, precum și observatorii acreditați, în baza unei cereri către organul electoral.

Potrivit pct.169 din Regulamentul privind constituirea și înregistrarea grupurilor de inițiativă, întocmirea, prezentarea și verificarea listelor de subscripție, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3641/2025, la procesul de verificare a listelor de subscripție au dreptul să asiste, în baza unei cereri către organul electoral: candidații la alegeri, conducătorii grupurilor de inițiativă, 12 membrii biroului executiv al grupului de inițiativă și observatorii acreditați. În speță, reieșind din materialele dosarului administrativ, urmează că o asemenea cerere semnată de Dina Carpinschi nu a fost depusă la Comisia Electorală Centrală.

Or, reieșind prevederile art. 67 alin. (3) din Codul electoral, precum și ale pct. 169 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CEC nr. 3641/2025, dreptul de a asista la procesul de verificare a listelor se realizează doar la cererea expresă a persoanei interesate. Normele legale stabilesc o procedură clară: candidații, conducătorii grupurilor de inițiativă, membrii biroului executiv și observatorii acreditați pot fi prezenți la verificări numai în cazul în care depun în prealabil o cerere către organul electoral competent.

În aceste circumstanțe instanța de fond a reiterat că din actele dosarului rezultă că Carpinschi Dina nu a depus o asemenea cerere la Comisia Electorală Centrală. Prin urmare, nu poate reține argumentul reclamantei potrivit căruia Electorală Centrală ar fi avut obligația să o înștiințeze cu privire la data și locul verificării listelor. O asemenea obligație nu este prevăzută de lege sau de regulament, iar extinderea atribuțiilor Comisiei Electorale Centrală dincolo de cadrul normativ ar însemna o interpretare abuzivă și contrară principiului legalității în materie electorală.

Astfel, responsabilitatea aparține reclamantei, care avea posibilitatea și obligația să-și manifeste interesul procedural prin depunerea unei cereri, în modul și în termenul stabilit. Lipsa acestei diligențe nu poate fi imputată Comisiei Electorale Centrale și nu poate constitui temei de nulitate a procedurii de verificare a listelor de subscripție.

Curtea de Apel Centru a subliniat că, nu pot fi reținute ca întemeiate, susținerile reclamantei potrivit cărora nu ar fi ținută să cunoască reglementările electorale, or, reclamanta nu poate invoca necunoașterea legii pentru a fi exonerată de obligațiile sale. Exercitarea dreptului de a candida presupune informare serioasă asupra întregului procesul electoral. Funcția parlamentară reclamă probitate, interes față de activitatea instituțiilor statului și capacitatea de a opera în limitele actelor normative, nu în afara lor.

Curtea de Apel Centru a menționat că pct. 171 din Regulamentul privind constituirea și înregistrarea grupurilor de inițiativă, întocmirea, prezentarea și verificarea listelor de subscripție, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3641/2025, stabilește că, după verificarea listelor de subscripție, se generează un raport în urma procesării tuturor listelor de subscripție din dosar și se întocmește o notă informativă privind rezultatele verificării (conform modelelor prezentate în anexa nr. 30 sau 31) care se aduce la cunoștința candidatului desemnat 13 și / sau conducătorului grupului de inițiativă sau președintelui biroului executiv al grupului de inițiativă în termen de 24 ore.

La data de 22 august 2025, Dinei Carpinschi i-a fost prezentată nota informativă privind rezultatele verificării listelor de subscripție, prin care i s-a comunicat încălcările care au condus la invalidarea semnăturilor.

Cu referire la argumentul precum că la pretinsa posibilitate de a corecta sau completa ulterior listele de subscripție, instanța de judecată a reiterat că o asemenea abordare este fundamental eronată. Or, reieșind din prevederile art. 66 alin. (2) Cod electoral, în cazul susținerii candidatului la alegerile parlamentare, prezidențiale sau locale, listele de subscripție cu semnăturile susținătorilor se depun, cel târziu cu 40 de zile înainte de ziua alegerilor, la organul electoral corespunzător pentru verificare. Nu se admite depunerea unor liste de subscripție suplimentare după ce organul electoral a primit și a înregistrat listele de subscripție.

Astfel, interdicția de a depune liste suplimentare după înregistrarea celor inițiale asigură egalitatea de șanse între concurenți. Dacă unii ar avea posibilitatea să completeze sau să corecteze listele după termen, aceștia ar beneficia de un avantaj neloial în raport cu cei care au respectat termenele și cerințele legale.

Totodată norma menționată consacră principiul securității juridice în sensul că actele și procedurile electorale trebuie să fie clare, definitive și imuabile după momentul stabilit de lege, ceea ce previne abuzurile și tentativele de manipulare prin substituirea semnăturilor nevalide cu altele colectate ulterior, fapt care ar putea afecta corectitudinea și transparența procesului electoral. Or, rolul constituțional și legal al Comisiei Electorale Centrale nu este acela de a filtra, valida sau corecta erorile de apreciere ori neglijența solicitanților, ci de a organiza și desfășura procesul electoral în deplină concordanță cu normele imperative ale legislației.

Potrivit pct.72 din Regulamentul privind constituirea și înregistrarea grupurilor de inițiativă, întocmirea, prezentarea și verificarea listelor de subscripție, aprobat prin hotărârea Comisiei nr. 3641/20251, la etapa de recepționare a listelor de subscripție, comisia de recepționare le verifică doar sub aspect cantitativ. În actul de transmitere-recepționare se înscrie numărul listelor de subscripție cu semnături ale susținătorilor candidatului desemnat. La punctele 170.1–172.1 din Regulament, sunt prevăzute expres cazurile în care lista de subscripție se invalidează în întregime, precum și situațiile în care semnăturile susținătorilor se invalidează.

Curtea de Apel Centru a subliniat că, din totalul de 1178 semnături verificate, Comisia Electorală Centrală a constatat 270 de semnături nule pentru diferite motive expres prevăzute de pct. 170.1 și 170.2 din Regulament (listă fără numele colectorului, date incorecte sau incomplete, acte de identitate invalide, persoane 14 decedate, semnături duble etc.). În consecință, fiind reținute 908 semnături valabile, sub plafonul minim de 1 000 de semnături cerute de art. 113 alin. (1) Cod electoral.

Potrivit art. 66 alin. (2) Cod electoral, după recepționarea și înregistrarea listelor, nu se admite depunerea de liste suplimentare. Norma în cauză urmărește asigurarea securității juridice, a previzibilității procedurii și a egalității de șanse între concurenți. Prin urmare, nici completarea și nici corectarea ulterioară a listelor nu este permisă.

În baza art. 172 din Regulament, în cazul în care după excluderea semnăturilor nule numărul rămas este sub plafonul minim legal, organul electoral este obligat să adopte hotărârea de refuz al înregistrării candidatului.

În aceste circumstanțe instanța de fond a constatat temeinicia hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3860 din 25 august 2025, prin care s-a respins cererea de înregistrare a doamnei Dina Carpinschi în calitate de candidat independent la funcția de deputat la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, având în vedere că Dina Carpinschi a prezentat un număr de semnături insuficient pentru a întruni condițiile prevăzute de art. 113 alin. (1) Cod electoral, iar verificarea efectuată de Comisia Electorală Centrală conform pct. 165–172 din Regulament a confirmat această insuficiență.

Instanța de fond a menționat că, la caz nu pot fi reținute ca întemeiate argumentele reclamantei precum că încălcările admise ar fi minore. Or, cadrul legal nu distinge între erori „majore” și „minore”. Potrivit pct. 170.1 și 170.2 din Regulament, enumerarea cazurilor de invalidare a listelor și semnăturilor este exhaustivă și imperativă. Norma nu lasă la latitudinea organului electoral aprecierea caracterului „minor” sau „major” al erorilor, ci impune sancțiunea invalidării atunci când se constată abaterile prevăzute expres.

Scopul verificării este garantarea că fiecare semnătură aparține unei persoane reale, identificabile, cu drept de vot. Dacă datele sunt incomplete, incorecte sau aparțin unor persoane decedate, imposibilitatea verificării face ca semnătura să nu poată fi considerată validă. A admite contrariul ar însemna să se pericliteze integritatea procesului electoral.

Curtea de Apel Centru a evidențiat că, erorile afectează direct valabilitatea semnăturilor, iar incorectitudinile reținute de Comisia Electorală Centrală (lipsa numelui colectorului, date eronate, acte de identitate incorecte sau expirate, persoane decedate, semnături duble) nu sunt simple inadvertențe de formă, ci încălcări care afectează chiar esența validității semnăturii. Acceptarea unor „erori minore” în cazul reclamantei ar crea o situație discriminatorie față de ceilalți concurenți electorali care au respectat cerințele legale și procedurale. Toți candidații sunt supuși acelorași reguli stricte, fără posibilitatea unor derogări. Or, 15 în condițiile în care, după excluderea semnăturilor nule, numărul rămas este sub plafonul minim prevăzut de art. 113 alin. (1) Cod electoral, organul electoral nu are marjă de apreciere: este obligat să refuze înregistrarea.

În motivarea recursului recurenta a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată, totodată a indicat că Curtea de Apel a respins contestația, acceptând necondiționat poziția intimatului și aplicând eronat prevederile imperative ale legii, ignorând în totalitate jurisprudența Curții Constituționale și a CEDO.

A indicat că instanța de judecată nu a examinat probele necesare pentru a da o apreciere completă și justă. Circumstanțele descrise în acțiune nu au fost apreciate corect de instanța de fond, deși această analiză trebuia să aibă loc prin prisma art. 3 și art. 29 din Codul administrativ și anume a scopului urmărit și a proporționalității emiterii actului administrativ contestat. Astfel, instanța de fond, nu a cercetat pe deplin starea de fapt, prin care a neglijat prevederile art. 219 și art. 238 alin. (2) din Codul administrativ.

Recurenta a susținut că instanța nu a analizat solicitările concrete ale reclamantei din acțiune, limitând-se la a reproduce dispozițiile legale și la a prelua integral poziția Comisiei Electorale Centrale, ignorând astfel rolul său activ în stabilirea adevărului și în asigurarea respectări drepturilor fundamentale garantate de Constituție și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ: „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 98 alin. (1) pct. 4) din Codul electoral: „În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanțele de judecată competente examinează acțiunile în domeniul electoral după cum urmează: Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva actelor judecătorești ale curților de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.”

Art. 100 alin. (1) din Codul electoral: „În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor de exercitare a căilor de atac.”

Art. 176 din Codul electoral: „Alegerile sunt declarate nule dacă în cadrul operațiunilor electorale au fost comise încălcări ale prezentului cod care au influențat rezultatele votării și atribuirea mandatelor. Hotărârea cu privire la declararea alegerilor nule se adoptă de către Comisia Electorală Centrală în baza hotărârilor consiliilor electorale de circumscripție respective.”

Art. 193 alin. (3) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

Art. 2451 din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: 17 a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Carpinschi Dina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.

Carpinschi Dina, în susținerea recursului a indicat două temeiuri de admisibilitate prevăzute la art. 245¹ alin. (1) lit. b) și d) din Codul administrativ.

Referitor la primul temei indicat, Completul de judecată reține că, articolul 2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ se referă la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea recursului.

Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme de Justiție cu privire la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată în recursul depus de către Carpinschi Dina

Referitor la al doilea temei menționat, Completul de judecată relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea 19 aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Carpinschi Dina, conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurentei, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia.

Or, argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. 20

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. 120. ecursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu 21 cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Carpinschi Dina. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 22