3ra-627/25 — contestarea actului administrativ

3ra-627/25 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Partidul Politic „Renaștere”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Partidul Politic „Renaștere” împotriva Comisiei Electorale

Centrale cu privire la anularea hotărârii nr. 3835 din 21 august 2025 „privind

cererea de înregistrare a candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii

Moldova din partea Partidului Politic „Renaștere” pentru alegerile parlamentare

din 28 septembrie 2025, a simbolului electoral și confirmarea persoanei

responsabile de finanțe (trezorierul)” și obligarea Comisiei Electorale Centrale să

adopte o hotărâre de înregistrare a listei de candidați înaintată de Partidul Politic

„Renaștere”, conform documentației depuse la 8 august 2025,

împotriva hotărârii din 25 august 2025 a Curții de Apel Centru,

(Dosarul nr. 3ra-627/25

PIGD 2-25121136-013ra-28082025)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ. Dezacordul

recurentului cu decizia primei instanțe nu constituie un temei de casare a ei. Excluderea din lista

partidelor politice care au dreptul de a participa la alegeri. Măsurile de asigurare aplicate conform

art. 21 din Legea nr. 294 privind partidele politice constituie impediment de participare la alegeri.

Curtea de Apel Centru – jud. Gh. Mîra, A. Cașcaval, A. Bostan

29 august 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de Partidul Politic „Renaștere”,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

contencios administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale solicitând:

- suspendarea executării Hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3835 din 21 august

2025 „privind cererea de înregistrare a candidaților la funcția de deputat în Parlamentul

Republicii Moldova din partea Partidului Politic „Renaștere” pentru alegerile

parlamentare din 28 septembrie 2025, a simbolului electoral și confirmarea persoanei

responsabile de finanțe (trezorierul)”;

- anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3835 din 21 august 2025 „privind

cererea de înregistrare a candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii

Moldova din partea Partidului Politic Partidul „Renaștere” pentru alegerile parlamentare

din 28 septembrie 2025, a simbolului electoral și confirmarea persoanei responsabile de

finanțe (trezorierul)”;

- obligarea Comisiei Electorale Centrale să adopte o hotărâre de înregistrare a listei de

candidați înaintată de Partidul Politic „Renaștere”, conform documentației depuse la 8

august 2025.

solicitărilor privind ilegalitatea actului administrativ reclamantul, a indicat că la 14

iulie 2025, prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3651, a fost aprobată

lista partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din

28 septembrie 2025, la pct. 35 din anexă a fost inclus Partidul Politic „Renaștere”.

Partidul Politic „Renaștere” a fost exclus din lista partidelor politice care au dreptul

să participe la alegeri.

Comisia Electorală Centrală a hotărât: Se ia act de Încheierea Curții de Apel Centru

(dosarul nr. 2-13/25) din 19 august 2025; Se revocă poziția 35 din Anexa la

hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3651/2025 „Cu privire la lista partidelor

politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie

2025”, modificată prin hotărârea nr. 3742/2025; Se respinge cererea de înregistrare

1

a listei de candidați la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova,

înaintată de Partidul Politic „Renaștere” pentru alegerile parlamentare din 28

septembrie 2025”.

depunerii contestației, încheierea Colegiului Civil și de Contencios administrativ

al Curții de Apel Centru cu privire la dispunerea în calitate de măsură asiguratorie

a limitării activității partidelor - Partidul Politic „Renaștere”, Partidul Politic

„Șansă”, Partidul Politic „Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei” și Partidul

Politic „Victorie” a fost contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție.

Centrale, deoarece la adoptarea actului contestat pârâtul a sfidat grav prevederile

legii, a ignorat circumstanțele de fapt, a încălcat procedurile de adoptare și a emis

un act individual defavorabil neîntemeiat și ilegal.

dreptul de a participa la alegeri, atinge direct un interes legitim și un drept

fundamental la alegeri libere și dreptul de a fi ales, garantat de art. 38 din

Constituție. În pofida acestui fapt, reclamantul nu au fost invitați la acest proces

administrativ pentru a da explicații, a aduce probe și a se apăra.

menționate este adoptarea deciziei cu consecințe extrem de grave și anume,

restrângerea unui drept fundamental, fără audierea persoanelor interesate, fără

acordarea dreptului la apărare și a unui proces echitabil.

căruia, autoritatea publică este obligată să atragă în procedura administrativă, din

oficiu sau la cerere, persoanele ale căror drepturi pot fi afectate prin procedura

administrativă. Dacă are cunoștință despre astfel de persoane, autoritatea publică

le informează despre inițierea sau desfășurarea procedurii administrative.

unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de

respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să

fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează

a fi emis. Audierea poate fi făcută verbal sau în scris.

administrativă a reclamantului, constituie o încălcare gravă a tuturor garanțiilor

acestuia, oferite de Codul administrativ pentru protejarea intereselor legitime.

legalității, conform căruia autoritățile publice trebuie să acționeze în conformitate

cu legea (art. 21 Cod administrativ). Autoritățile publice trebuie să aplice tratament

2

egal, să fie imparțiali și să dea dovadă de bună credință (art. 23-25 Cod

administrativ).

administrativ individual defavorabil, a omis unele principii ale examinării oricărei

proceduri în fața unei autorități cu drept de decizie, producătoare de efecte juridice

- principiul disponibilității și principiul egalității armelor, fiind elemente esențiale

al dreptului la un proces echitabil. Or, adoptarea unei decizii, fără a se lua în calcul

care sunt argumentele părți vizate, a plasat reclamantul într-o situație net

dezavantajoasă în raport cu adversarii săi, și reprezintă un tratament

discriminatoriu, inechitabil.

administrativ defavorabil reclamantul a menționat că prin actul administrativ, prin

care a fost exclus din lista partidelor care pot participa la alegerile parlamentare din

28 septembrie 2025, este prejudiciat grav, îi sunt încalcate drepturile fundamentale

la alegeri libere, este restrâns dreptul fundamental de a fi ales, este restrâns grav

dreptul la libera exprimare, este discriminat în raport cu alți potențiali concurenți

electorali, nu i se asigură condiții echitabile la o campanie electorală în

conformitate cu principiile constituționale și Codul electoral.

Centrală a examinat cererea Partidului Politic „Renaștere” privind înregistrarea

listei de candidați la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, urmare cărui

fapt, Comisia în caz că setul de acte depus este în regulă urma să adopte o hotărâre

de înregistrare sau potrivit pct. 47 din Regulamentul privind particularitățile de

desemnare și înregistrare a candidaților la alegerile parlamentare, aprobat prin

Hotărârea CEC nr. 1204/2023, atunci când documentele prezentate nu corespund

cerințelor legale, CEC „refuză înregistrarea în calitate de concurent electoral sau a

candidatului de pe listă, adoptând în acest sens o hotărâre motivată”, hotărâre care

trebuie comunicată subiectului vizat în termen de 24 de ore.

și conforme (CEC nu a invocat nici o neconcordanță), în ședința din 15 august

2025, în loc să formuleze un proiect de hotărâre de respingere motivată (așa cum

cere pct. 47 din Regulament), Comisia Electorală Centrală a elaborat un proiect de

hotărâre pozitiv (de înregistrare a listei de candidați), membrii comisiei au votat

împotriva acestui proiect pozitiv iar în urma respingerii proiectului pozitiv,

Comisia Electorală Centrale nu a adoptat nicio hotărâre, ci a dispus redistribuirea

dosarului către o altă comisie de recepționare și verificare a actelor.

avut niciun drept să emită un act defavorabil fără a invita părțile, conduită care

3

reprezintă un șiretlic procedural menit să evite obligația de a adopta o hotărâre

motivată. În lipsa unor motive reale și legale de refuz, membrii Comisiei Electorale

Centrale au evitat să își asume răspunderea juridică printr-o hotărâre explicită,

creând o situație artificială de suspendare a înregistrării.

discreționare din partea autorității publice care a ignorat principiile unui proces

echitabil și a creat premise artificiale pentru a evita înregistrarea Partidul Politic

„Renaștere” la 15 august 2025.

echilibru între două drepturi prevăzute la art. 38 și 41 care trebuie să predomine

asupra procedurii formale de înregistrare a unor modificări în registrul de stat al

persoanelor juridice. Mai ales în condițiile în care decizia nu este irevocabilă și

poate fi răsturnată de instanța de judecată.

a principiilor legale prevăzute de Codul electoral și Codul administrativ, deoarece

în temeiul art. 18 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală are misiunea

creării de condiții optime pentru exercitarea nestingherită de către cetățenii

Republicii Moldova a dreptului constituțional de a alege și de a fi aleși în cadrul

unor alegeri libere și corecte. Totodată potrivit art. 19 alin. (1) Comisia Electorală

Centrală este obligată să se conducă de principiul imparțialității și neutralității

politice.

menționate la art.16 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (1), art. 24 alin.(1)

și art. 25 din Codul administrativ, deoarece organul electoral, în procesul adoptării

actului administrativ individual defavorabil contestat, a omis unele principii ale

examinării oricărei proceduri în fața unei autorități cu drept de decizie,

producătoare de efecte juridice - principiul disponibilității și principiul egalității

armelor, fiind elemente esențiale al dreptului la un proces echitabil. Or, adoptarea

unei hotărâri, fără a se lua în calcul argumentele prezentate în explicațiile

reclamantului, reprezintă un tratament discriminatoriu, inechitabil.

autoritățile publice trebuie să acționeze în conformitate cu legea. (art. 21 Codul

administrativ) Procedura administrativă trebuie să se realizeze conform scopului

(art. 28 al Codului administrativ).

nu este reglementată, astfel că Comisia a aplicat în privința reclamantului reguli

inexistente, punându-l într-o situație total dezavantajoasă și discriminatorie. Chiar

dacă reclamantul a prezentat toate actele necesare strict conform prevederilor art.

4

64 din Codul electoral și Regulamentul Comisiei Electorale Centrale, autoritatea

pârâtă a decis să aplice față de reclamant alte criterii și reguli. Astfel autoritatea

pârâtă a sfidat un principiu constituțional al accesibilități și previzibilității legii (art.

23 din Constituție).

reclamantul susține că, conform jurisprudenței CtEDO, potrivit regulilor unui

proces echitabil pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale,

instanța de judecată are obligația să examineze efectiv problemele esențiale care îi

sunt supuse aprecierii (Hirro Balani vs Spania, nr. 18064/91 din 09 decembrie 1994

obligativitatea respectării legilor inclusiv de către forul legislativ suprem al statului,

această exigență fiind impusă nu doar indivizilor sau persoanelor juridice private,

ci autorităților și instituțiilor publice. În măsura în care legalitatea vizează actele

agenților publici, este important ca aceștia să acționeze în limita atribuțiilor care le-

au fost acordate.

inclusiv a instituțiilor statale, normelor clare, previzibile și prestabilite ale

dreptului.

sub aspect formal, presupune că, autoritatea publică trebuie să fie investită cu

competențe prin lege, să organizeze aplicarea legii și să aplice nemijlocit legea.

Astfel, prima cerință a legalității este existența legii care reglementează activitatea

administrativă a autorității publice prin care își realizează competențele, în special

când este vorba de activitate administrativă discreționară și obligația autorităților

publice de a desfășura activitatea administrativă discreționară corespunzător

scopului legii. În acest sens, legea care stabilește discreția trebuie să determine, de

asemenea, limitele discreției acordate autorității cu suficientă claritate, având în

vedere scopul pentru care atribuțiile legale a autorității au fost reglementate pentru

evitarea desfășurării unei activități administrative arbitrare. Având în vedere cele

expuse, orice limitare a exercitării drepturilor și libertăților persoanelor trebuie

evaluată din punct de vedere al legalității acesteia.

este supusă controlului Curții sub doua condiții cumulative. Prima, existența legii,

se apreciază în sens material: să existe, să fie în vigoare la momentul ingerinței, să

statueze asupra garanțiilor adecvate și să prezinte un minim de efectivitate (aspectul

formal). Cea de-a doua, atestă compatibilitatea legii cu preeminența dreptului și

impune cerințele de accesibilitate și de previzibilitate (Leander vs Suedia, 26 martie

5

1997, Seria A nr. 116, p. 64; Loizidou vs Turcia, 23 martie 1995, Seria A, nr. 31,

p. 34). Legislația națională trebuie să fie clară, previzibilă și suficient de accesibilă

(Silver și alții vs Regatul Unit, pct. 87).

că principiul proporționalității se referă la faptul că măsurile prin care se efectuează

o ingerință în drepturile persoanei, ar trebui folosite cu atenție și numai atunci când

este cu adevărat urgent. Prin urmare, puterea publică nu ar trebui să intervină în

drepturi mai mult decât este necesar. Din aceste motiv, principiul proporționalității

este adesea denumit „interdicția excesului”. În substanță, principiul

proporționalității este un „mijloc de cântărire”, atunci când autoritatea publică

intervine prin activitatea administrativă în drepturile persoanei.

elemente. Potrivit algoritmului de verificare a proporționalității, testul eșuează și

actul administrativ individual este ilegal, dacă cel puțin lipsește un element. În așa

fel, o măsură oficială întreprinsă de autoritățile publice este proporțională, dacă are

un scop legitim; este potrivită; necesară; rezonabilă.

art. 137 din Codul administrativ care reglementează dreptul discreționar, prin

urmare deși în actul administrativ unde se manifestă puterea discreționară se referă

la aspectele care, într-un cadru legal, conferă autorității publice (CEC) o anumită

libertate de decizie, acest lucru nu presupune în nici un caz devierea de la litera

legii, or, decizia luată în mod discreționar, trebuie să fie una optimă, să corespundă

finalității actului, sensului legislației în vigoare, principiilor generale ale dreptului

intern și internațional, drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, deci să

corespundă scopului urmărit, care alcătuiește esența „dreptului discreționar”, a

cărui realizare se efectuează cu respectarea principiilor legalității, oportunității și a

echității. Respectiv, autoritatea pârâtă în cadrul puterii sale discreționare, având

obligația de a explica de ce a adoptat o anumită conduită din mai multe posibile nu

și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul legii. Or, puterea discreționară nu

trebuie confundată cu posibilitatea de a acționa arbitrar sau fără control, cum se

pare că ar sugera-o utilizarea cuvântului „discreționar”.

exterioare pe care legea le stabilește puterii discreționare a administrației, intervine

excesul de putere, motiv pentru care actul de constatare este ilegal.

unele situații similare au fost tratate total diferit.

aplicabile aceleași dispoziții legale se adoptă acte de constatare diferite, chiar

6

opuse, există o activitate administrativă cu standarde duble, fapt ce afectează în

mod considerabil securitatea juridică a relațiilor sociale.

încălcarea art. 14 al Convenției Europene. Or, interpretarea și aplicarea dispozițiilor

legale în mod diferit, generează o activitate administrativă neuniformă în cadrul

autorității pârâte, ceea ce creează un tratament inegal unor persoane aliate în situații

identice.

diferit, autoritatea publică a creat un climat de insecuritate juridică, ceea ce este în

contradicție cu principiul securității juridice.

în exercitarea dreptului discreționar, admițând duble standarde în cadrul examinării

unor contestații cu obiect similar.

partidelor care pot participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, este

limitat în drepturile fundamentale și anume dreptul de a alege și a fi ales.

Moldova, voința poporului constituie baza puterii de stat. Această voință se

exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal,

egal, direct, secret și liber exprimat. Dreptul de a fi aleși le este garantat cetățenilor

Republicii Moldova cu drept de vot, în condițiile legii.

al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a liberaților

fundamentale.

poporului Republicii Moldova. Această suveranitate este exercitată prin alegeri

libere. Odată ce o bună parte din cetățeni sunt eliminați abuziv din dreptul său de a

candida, atunci o parte din popor este limitat în dreptul său de a alege și exercita

partea sa de suveranitate națională, deoarece există o probabilitate mare ca cei

pentru care alegătorii au dorit să voteze să fie excluși din procesul electoral. Fiecare

alegător trebuie să aibă posibilitatea ca votul său să influențeze alcătuirea corpului

legislativ, în caz contrar ar rămâne fără fond dreptul de vot, procesul electoral și,

în cele din urmă, ordinea democratică în sine (Riza și alții împotriva Bulgariei, pct.

148).

CEDO care vin să argumenteze sfidarea de către autoritatea pârâtă atât a art. 38 din

Constituție dar și a art. 3 protocolul I al Convenției Europene.

7

aspect „pasiv”, Curtea a recunoscut că, atunci când legislația electorală sau

măsurile luate de autoritățile naționale restrâng dreptul candidaților luați individual

de a candida la alegeri pe lista unui partid, partidul respectiv poate, în această

calitate, să se considere victima unei încălcări a art. 3 din Protocolul nr. 1,

independent de candidații săi (Partidul Laburist Georgian împotriva Georgiei, pct.

72- 74; Riza și alții împotriva Bulgariei, pct. 142).

legitim, nu trebuie să aibă ca efect înlăturarea caracterului efectiv al acestui drept,

deoarece fie condițiile sunt introduse prea târziu ori prea brusc, fie nu sunt suficient

de clare.

Curtea a reținut că, în Avizul consultativ din 08 aprilie 2022 pentru Curtea Supremă

Administrativă a Lituaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că la

aprecierea proporționalității unei măsuri generale care restricționează exercițiul

dreptului de a candida pentru ocuparea unei funcții elective, trebuie analizate

următoarele chestiuni: dacă durata restricției este limitată în timp sau dacă există

posibilitatea de a solicita reexaminarea acesteia; dacă restricția se aplică pe baza

unor criterii obiective; dacă procedura de aplicare a restricției este însoțită de

suficiente garanții apte să asigure protecția împotriva arbitrariului.

Europeană este diferit de celelalte dispoziții ale Convenției și ale protocoalelor sale

care garantează drepturi, deoarece stabilește obligația înaltei Părți Contractante de

a organiza alegeri în condiții care să asigure exprimarea liberă a opiniei oamenilor

și nu un drept sau o libertate particulară. Curtea Europeană reiterează în cauza Hirst

împotriva Regalului Unit (nr. 2), (Hot. CtEDO din 06 octombrie 2005) că, marja

de apreciere în acest domeniu este largă (Mathieu-Mohin și Clerfayt, § 23, § 52,

Matthews împotriva Regatului Unit [CG), nr. 24833/94, § 63, CEDO 1999-1,

Labita împotriva Italiei [CG], nr. 26772/95, § 201, CEDO 2000-IV și Podkolzina

împotriva Letoniei, nr. 46726/99, § 33, CEDO 2002-11). Există multe modalități

de organizare și funcționare a sistemelor electorale și o multitudine de diferențe în

Europa, în special în evoluția istorică, diversitatea culturală și gândirea politică, pe

care fiecare stat contractant trebuie să o încorporeze în propria viziune a

democrației. Totuși, revine Curții Europene o decizie finală privind respectarea

cerințelor articolului 3 din Protocolul nr. 1: trebuie să se asigure că limitările nu

reduc drepturile în cauză până la atingerea lor în substanța lor și îi privesc de

eficiența lor, că urmăresc un scop legitim și că mijloacele folosite dezvăluie nu

disproporționate (Mathieu-Mohin și Clerfayt, 23, § 52).

8

are obligația de a crea condiții adecvate pentru realizarea voinței suverane a

poporului pe calea exercitării drepturilor electorale de către cetățeni și, respectiv, a

formării unor organe autonome și independente ale puterii publice, menite să

transpună în viață interesele poporului și să garanteze drepturile și libertățile

omului și cetățeanului Republicii Moldova.

Constituționale și în alte cazuri.

„37.Potrivit articolului 2 din Constituție, suveranitatea națională aparține poporului

Republicii Moldova, care o exercită în mod direct și prin organele sale reprezentative.

38.Curtea reține că suveranitatea națională constă în dreptul poporului de a hotărî

necondiționat asupra intereselor sale și de a le promova în formele stabilite de Legea

Supremă. Acest principiu constituțional derivă din articolul 1 din Constituție. care

consacră caracterul suveran al statului.

39.Curtea subliniază că, potrivii normei constituționale, suveranitatea națională poate fi

exercitată de către popor în mod direct, prin participarea la alegerile în Parlament, în

autoritățile administrației publice locale, precum și la referendumuri.”

„46. [...] în sensul articolului 2 din Constituție, o democrație veritabilă poate fi constituită

numai de către popor, prin exercitarea suveranității naționale în mod direct ori prin

intermediul reprezentanților săi, aleși în cadrul unui scrutin democratic."

41.De asemenea. Comisia de la Veneția, în Codul de bună conduită în materie electorală,

adoptat în cadrul celei de-a 52 sesiuni (Veneția. 18-19 octombrie 2002), a relevat

următoarele:„Democrația este. la fel ca fii drepturile omului și supremația dreptului, unul

din cei trei piloni ai patrimoniului constituțional european, precum și ai Consiliului

Europei. Ea nu pocite fii concepută fără alegeri, respectând un anumit număr de principii

considerate democratice.”

42.Curtea reiterează că dispozițiile constituționale ale articolelor 1 alin.(3) și 2 alin.(l)

urmează a fii corelate cu prevederile articolului 38 din Legea Supremă, potrivit căruia

voința poporului constituie baza puterii de stat, aceasta exprimându-se prin alegeri libere,

care au loc în mod periodic, prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

43.Astfel, Curtea reține că dreptul de vot al cetățenilor Republicii Moldova de la vârsta de

18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv, este consacrat expres prin dispozițiile ari.

38 alin. (2) din Constituție, fiind unul din drepturile electorale fundamentale.

44.Curtea menționează că realizarea în practică a dreptului de vot al cetățenilor are loc

prin participarea la alegerile în Parlament, în autoritățile administrației publice locale,

precum și la referendumuri.

45.În acest sens. Curtea, prin Hotărârea nr. 15 din 27 mai 1998, a reținut că alegerile

constituie nu numai un mijloc de exercitare de către cetățeni a drepturilor lor politice,

consacrate de Constituție, ci și un mijloc de dotare a instituțiilor unui stat democratic cu

o capacitate coerentă de expresie, pentru a face posibilă organizarea unor centre de

decizie politică, eficiente și în măsură să imprime activității de stat o orientare general ne

fragmentată.

46.Astfel, fiind caracteristice unui stat de drept, alegerile și referendumul sunt instrumente

prin excelență ale democrației directe, în care alegătorii își exprimă opțiunea.

47.Dreptul de vot, fiind un drept fundamental, potrivit art. 4 din Constituție, urmează a fi

interpretat și aplicat inclusiv prin raportare la garanțiile instituite în Declarația

9

Universală a Drepturilor Omului, Convenția europeană și Pactul internațional cu privire

la drepturile civile si politice, care stabilesc că voința poporului este baza puterii de stat.”

limitate drepturile electorale. Deci, actul contestat contravine standardelor și

recomandărilor unanim recunoscute, aprobate de Comisia de la Veneția în Codul

bunelor practici în materie electorală din 2002.

d) Privarea de dreptul de a alege și de a fi ales:

i. privarea cetățenilor de dreptul de a alege și de a fi ales poate fi prevăzută, dar

numai sub rezerva următoarelor condiții cumulative:

ii. privarea trebuie să fie prevăzută de lege:

iii. principiul proporționalității trebuie să fie respectat; condițiile privării cetățenilor

de dreptul de a fi ales pot fit mai flexibile decât cele prevăzute pentru dreptul de

a alege;

iv. Suspendarea drepturilor electorale trebuie să se bazeze pe recunoașterea

incapacității mintale sau condamnarea la privațiune de libertate prin hotărâre

definitivă a instanței de judecată pentru comiterea unor infracțiuni grave.

v. Mai mult decât atât, suspendarea drepturilor politice sau constatarea

incapacității mintale poate fi impusă numai prin hotărârea specială a instanței

de judecată.

reglementa clauzele suspendării drepturilor politice. Astfel de clauze trebuie să

corespundă unor condiții uzuale care impun restricții asupra drepturilor

fundamentale, cu alte cuvinte, ele trebuie:

- să fie prevăzute de lege ;

- să respecte principiul proporționalității;

- să se bazeze pe o interdicție pe motiv de incapacitate mintală sau condamnare la

privațiune de libertate prin hotărârea definitivă a instanței de judecată pentru

comiterea unei infracțiuni grave. Mai mult decât atât, suspendarea drepturilor politice

ale persoanei poate fi dispusă numai printr-o decizie specială adoptată de o instanță

judecătorească. Oricum, în cazul suspendării pe motiv de incapacitate mintală, astfel

de decizii speciale pot viza incapacitatea și impune ipso jure privarea drepturilor civile.

Cât privește exercitarea unei funcții publice, condițiile privării indiviziilor de dreptul

de a fi ales pot fi mai puțin severe decât cele care vizează dreptul de vot, iar decizia de

a priva un individ de dreptul a fi ales poate corespunde prevederilor legale în cazul în

care activitatea desfășurată de persoanele în exercițiul funcțiilor publice contravine

intereselor publice majore.

garantată tuturor partidelor și candidaților și trebuie să stimuleze statul să adopte o

atitudine imparțială față de ei și să aplice aceeași legislație echitabil tuturor.

Comisia de la Veneția în opinia sa CDL-AD(2022)025e (cu privire la proiectul

noului cod electoral) a conturat unele recomandări importante, precum

reconsiderarea limitărilor dreptului de vot și de a candida la alegeri.

electorale trebuie să se bazeze pe următoarele elemente esențiale:

10

standarde, și abordează recomandările anterioare;

interesate

în mod adecvat garanții procedurale și judiciare și mijloacele prin care să se evalueze în

timp util orice pretins eșec de a face acest lucru.

două principii fundamentale protejate de Constituție și Convenția Europeană -

dreptul la libera exprimare a opiniei și dreptul la libertatea de asociere. Nu pot

exista alegeri libere dacă nu este posibil de a partaja liber idei și de a se asocia în

vederea participării libere la alegeri.

interdependența dintre dreptul la alegeri libere și libertatea de exprimare. În aceste

cauze s-a constatat că aceste drepturi, inclusiv libertatea de dezbateri politice,

constituie baza oricărui regim democratic. Ambele drepturi sunt interdependente și

se consolidează reciproc: de exemplu, libertatea de exprimare este una dintre

„condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului în alegerea corpului

legislativ”. Din acest motiv este deosebit de important, în perioada preelectorală,

să se permită libera circulație a opiniei și informațiilor de orice fel (Bowman

împotriva Regatului Unit, pct. 42).

de exprimare și de asociere, de întrunire și de circulație, aderarea la principiul

supremației legii, dreptul de a înființa partide politice și de a candida la funcții

publice, principiul nediscriminării drepturilor egale pentru toți cetățenii, dreptul de

a nu fi victima acțiunilor de intimidare, precum și o serie de alte drepturi

fundamentale ale omului și libertăți, pe care statul este obligat să le apere și să le

promoveze (HCC 29/2014 p. 59).

omului și mai ales a drepturilor civile și politice. Alegerile echitabile reprezintă o

competiție politică, care are loc într-un mediu caracterizat prin încredere,

transparență și răspundere și care permite alegătorilor să facă o alegere conștientă

între alternativele politice distincte. Un proces electoral echitabil și democratic

presupune respectarea libertății de exprimare și a libertății presei, a libertății de

asociere, de întrunire și de circulație, aderarea la principiul supremației legii,

dreptul de a înființa partide politice și de a candida la funcții publice, principiul

nediscriminării și asigurării drepturilor egale pentru toți cetățenii, dreptul de a nu

fi victima acțiunilor de intimidare, precum și o serie de alte drepturi fundamentale

ale omului și libertăți, pe care statul este obligat să le apere și să le promoveze.

11

Europeană a acordat o importanță specială pluralismului, toleranței și viziunilor

largi. În acest context, ea a reținut că, deși uneori interesele individuale trebuie

subordonate celor ale unui grup, democrația nu înseamnă pur și simplu că opiniile

majorității trebuie întotdeauna să prevaleze: trebuie identificat un echilibru care să

le asigure minorităților un tratament echitabil și adecvat și să evite orice abuz de

poziție dominantă (Young, James și Webster împotriva Regatului Unit al Marii

Britanii și Irlandei de Nord. 13 august 1981, § 63; Chassagnou și alții împotriva

Franței [MC], 29 aprilie 1999, § 112; Partidul Popular Creștin Democrat împotriva

Moldovei, 14 februarie 2006, § 64).

pentru Kosovo prin care s-au aprobat Concluzie asupra „proiectului de lege pentru

modificări și completări la Legea nr. 03/1-174 privind finanțarea entităților

politice (modificată și completată prin Legea nr. 04/1-058 și Legea nr. 04/1-122)

și Legea nr. 003/1-073 privind alegerile generale (modificată și completată prin

Legea nr. 03/1-256)”, adoptată de Consiliul pentru Alegeri Democratice în a 62-

a ședință (Veneția, 21 iunie 2018) și de Comisia de la Veneția de la a 115-a I

sesiune plenară a acesteia (Veneția, 22-23 iunie 2018).

exprimare include dreptul de a apăra idei care jignesc, șochează sau deranjează.

în special, instanța a mai reținut că partidele politice au dreptul de a milita pentru

modificarea legii sau a structurilor juridice sau constituționale ale statului, sub

rezerva a două condiții: (1) metodele utilizate în acest scop trebuie să fie în toate

respectă legalitatea și democrația și (2) schimbarea propusă în sine trebuie să fie

compatibilă cu principiile democratice fundamentale. Curtea a reținut că faptul că

o anumită propunere politică este incompatibilă cu principiile și structurile

existente ale statului nu înseamnă că este contrară principiilor democratice.

Esența democrației era aceea de a permite apărarea și discutarea diferitelor

propuneri politice, chiar și acelea care ar schimba structurile existente ale statului.

(Partidul Socialist din Turcia (STP) și alții împotriva Turciei, nr. 26482/95, 12

noiembrie 2003)” jurisprudența sa a constatat că orice restricții și posibile

interdicții, precum și măsuri de dizolvare a partidelor politice, trebuie să respecte

următoarele cerințe:

- Excepțional: Acesta trebuie să fie un caz excepțional. Interzicerea sau

dizolvarea este o măsură de ultimă instanță care se justifică numai în cazul

susținerii folosirii violenței și pune în pericol ordinea politică democratică sau

drepturile fundamentale ale cetățenilor;

- Proporționalitate: Măsura trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit.

Este necesar să se examineze dacă dizolvarea este o măsură proporțională cu

12

scopurile urmărite; în timp ce democrațiile au dreptul de a se apăra împotriva

partidelor extremiste, măsuri drastice, cum ar fi dizolvarea unui partid politic sau

interzicerea liderilor săi de la activitățile politice, pot fi luate doar în cazurile cele

mai grave;

- Garanții procedurale: Procedura de interzicere sau dizolvare trebuie să fie

judiciară, garantând un proces echitabil, un proces echitabil și deschidere.

Articolul 6 din CEDO protejează dreptul la un proces echitabil, care constă în

solicitarea unei audieri publice într-un termen rezonabil și în fața unui tribunal

independent și imparțial instituit de lege. Dispoziții generale privind Procesul

echitabil și procesul echitabil dispuse de Curte se aplică cazurilor de dizolvare a

partidelor politice. Cu toate acestea, în acest ultim caz. Curtea s-a pronunțat în

majoritatea cazurilor cu privire la încălcări fundamentale ale articolelor 10 și 11

din Convenție. Atunci când un reclamant pretinde o încălcare a articolului 6,

Curtea va analiza dacă a existat o încălcare doar dacă consideră că este necesar,

adică dacă nu a existat o încălcare fundamentală a articolului 11. Într-o altă cauză

privind libertatea de exprimare a unui partid politic, Curtea a reținut că au existat

încălcări ale articolelor 6 și 10 din Convenție.”

Moldova a statuat aceleași principii în hotărârea nr. 12/2013, bazându-se pe

jurisprudența consacrată a Curții Europene în această materie. Astfel, Curtea

Europeană a precizat că este deosebit de important de a avea un flux liber de opinii

și informații în campaniile electorale. În cauza Bowman vs Regatul Unit Curtea

Europeană a statuat:

„[…] alegerile libere și libertatea de exprimare, în special libertatea dezbaterilor politice,

formează împreună piatra de temelie a oricărui sistem democratic (hotărârea Mathieu-

Mohin și Clerfayt vs Belgia din 02 martie 1987, seria A, nr. 113. §47 și hotărârea Lingens

vs Austria din 08 iulie 1986, seria A, nr. 113, §41-42). Cele două drepturi sunt legate unul

de altul și operează pentru a se consolida reciproc: de exemplu, după cum a observat

Curtea, în trecut, libertatea de exprimare este una dintre „condițiile” necesare pentru a

asigura libertatea de exprimare a opiniei publicului în alegerea legislativului. Din acest

motiv este deosebit de important ca opiniile și informațiile de toate tipurile să poată circula

liber în perioada premergătoare alegerilor […]”

În opinia Curții Europene, limitările libertății de asociere impun o interpretare restrictivă

atât în privința enumerării lor, cât și a determinării domeniului de aplicare. Totodată,

Curtea observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că „statele au un drept

de control asupra conformității scopului și activității unei asociații cu regulile stabilite

prin legislația națională, dar ele trebuie să-l utilizeze în așa fel încât să corespundă

obligațiilor asumate prin Convenție. Limitele libertății de asociere, prevăzute de art. 1. 11,

impun o interpretare restrictivă, deoarece numai rațiuni convingătoare și imperative pot

justifica o eventuală restrângere a exercițiului ei” (cauza Sidiripoulos și alții vs Grecia.

În acest aspect, Comisia de la Veneția și OSCE/BIDDO în Memoriul prezentat Curții

menționează:

„Restricțiile impuse libertății de exprimare și libertății de asociere trebuie să răspundă

unei nevoi sociale presante și să fie proporționale acesteia. La adoptarea lor, statele

urmează să beneficieze de o marjă de apreciere, care le-ar permite să țină cont de valorile

lor democratice și experiența istorică. Această discreție reflectă faptul că statele sunt cel

13

mai bine plasate pentru a evalua situația de pe teritoriul lor și de a decide cu privire la

măsurile pe care urmează să le adopte. În același timp, statele trebuie să ia în considerare

importanța dreptului protejat și a accentelor speciale puse pe libertatea discursului politic

și a asocierii partidelor politice. Comisia de la Veneția și OSCE/BIDDO subliniază faptul

că, potrivit standardelor internaționale, libertatea exprimării se extinde și asupra

informației sau ideilor care pot fi interpretate ca ofensatoare, șocante și deranjante. ”

electoral și interzicerea de a forma un bloc electoral comun, încalcă nu doar dreptul

de a fi ales, dar și dreptul de asociere. Astfel constată depășirea cadrului

constituțional prevăzut la art. 41 din Constituție dar și la art. 11 din CEDO.

repetate rânduri în jurisprudența sa că partidele politice sunt o formă de asociere

necesară pentru buna funcționare a democrației și că, având în vedere importanța

democrației în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului, o asociație,

inclusiv un partid politic, nu este exclus din domeniul de aplicare a protecției oferite

de Convenție doar pentru că activitățile sale sunt văzute de autoritățile naționale ca

subminând structurile constituționale ale statului și cerând restricții. Evident,

situația generală din țară este un factor important într-o astfel de evaluare. În același

timp, este necesar să se țină seama de standardele de dezvoltare a practicii

democratice europene, așa cum s-a menționat deja în paragrafele precedente. Chiar

și în cazul stării de urgență, trebuie respectate obligațiile internaționale ale statului

și trebuie luate orice măsuri cu caracter excepțional care au un efect temporar clar

definit în conformitate cu articolul 15 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Europene cu privire la garantarea dreptului la asociere, strâns legată de dreptul la

libera exprimare:

„ Art. 11 protejează asociațiile împotriva ingerințelor nejustificate ale statului, care

implică, de regulă, refuzul înregistrării unei asociații sau dizolvarea unei asociații, dar pot lua

și alte forme care împiedică o asociație să își desfășoare activitățile (de exemplu, prin inspecții

sau restricții privind finanțarea) (Yordanovi împotriva Bulgariei, 2020). Protecția opiniilor

personale, oferită de art. 9 și art. 10 din Convenție, sub forma libertății de gândire, de conștiință

și de religie, precum și a libertății de exprimare, este, de asemenea, unul din scopurile libertății

de asociere, astfel cum este garantată de art. 11 (Young, James și Webster împotriva Regatului

Unit, 1981, Vor dur Olafsson împotriva Islandei, 2010). O astfel de protecție poate fi asigurată

efectiv doar prin garantarea unui drept pozitiv și a unui drept negativ la libertatea de asociere

(Sorensen și Rasmussen împotriva Danemarcei (MC), 2006).

Art. 11 se aplică nu doar persoanelor sau asociațiilor ale căror opinii sunt primite în mod

favorabil sau sunt considerate inofensive ori neimportante, ci și celor ale căror opinii ofensează,

șochează sau deranjează (Redfearn împotriva Regatului Unit, 2012; Vona împotriva Ungariei,

2013).

Punerea în aplicare a principiului pluralismului este imposibilă dacă o asociație nu își

poate exprima liber ideile și opiniile (Gorzelik și alții împotriva Poloniei (MC), 2004; Zhechev

împotriva Bulgariei, 2007).

14

Protecția opiniilor și a libertății de exprimare a acestora se aplică cu atât mai mult în

cazul partidelor politice, având în vedere rolul esențial al acestora în asigurarea pluralismului

și a bunei funcționări a democrației (Partidul Libertății și Democrației (OZDEP) împotriva

Turciei (MC), 1999).

Într-o societate democratică, bazată pe principiul statului de drept, ideile politice care

contestă ordinea existentă fără a pune sub semnul întrebării principiile democrației și a căror

realizare este susținută prin mijloace pașnice trebuie să beneficieze de o posibilitate adecvată

de a fi exprimate, prin participarea la procesul politic (Organizația Macedoneană Unită Ilinden

– PIRIN și alții împotriva Bulgariei, 2005).

Autoritățile publice au obligația să garanteze buna funcționare a unei asociații sau a unui

partid politic, chiar și atunci când acestea deranjează sau ofensează persoanele care se opun

ideilor sau revendicărilor legale pe care acestea doresc să le promoveze. Membrii acestora

trebuie să poată participa la întruniri fără să se teamă că vor fi supuși unor violențe fizice de

către adversarii lor. Această teamă ar putea să descurajeze alte asociații sau partide politice să

își exprime în mod deschis opiniile asupra unor chestiuni foarte controversate, care afectează

comunitatea. În cadrul unei democrații, dreptul de a contra demonstra nu se poate extinde la

inhibarea exercitării dreptului unei asociații (Ouranio Toxo și alții împotriva Greciei, 2005;

Zhdanov și alții împotriva Rusiei, 2019).”

drepturi sunt prevăzute expres în Legea Supremă și nu pot fi extinse. Orice

restricție, înainte de a fi instituită, trebuie raportată la prevederile art. 54 din

Constituție, care prevede că restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care

a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.

trebuie exercitate în cadrul unor coordonate juridice, la care se adaugă cele morale,

politice, confesionale, filozofice etc. În plus, însuși conceptul de libertate ține de

respectarea drepturilor și libertăților individuale, inclusiv a celor care se exercită în

grup, și ale altor persoane. Posibilitatea juridică a stabilirii unor limitări răspunde

nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor și libertăților celorlalți, în

perspectiva realizării intereselor lor individuale, naționale, de grup, a binelui

public.

Declarația Universală a Drepturilor Omului, în art. 29 alin. (2), se referă la

posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi: în exercitarea drepturilor și

libertăților sale, fiecare persoană este supusă: numai îngrădirilor stabilite de lege în

scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților

celorlalți și în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și

bunăstării generale, într-o soci- etate democratică.

Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în art.

4, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (2), prevede posibilitatea restrângerilor și derogărilor de

la drepturile pe care le cuprinde: Nu se poate admite nicio restricție sau derogare de

la drepturile fundamentale ale omului, recunoscute sau în vigoare în orice țară în

virtutea unor legi, convenții, regulamente sau cutume, sub pretextul că prezentul Pact

nu recunoaște aceste drepturi sau le recunoaște într-o măsură mai mică.

Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, în art. 4 alin. (1), art.

5 alin. (2), art. 12 alin. (3), art. 18-19, art. 21, art. 22 alin. (2), prevede posibilitatea

restrângerilor și derogărilor de la drepturile pe care le cuprinde: Drepturile nu pot

15

face obiectul unor restricții decât dacă acestea sunt prevăzute prin lege, necesare

pentru a ocroti securitatea națională, ordinea publică, sănătatea și moralitatea

publică sau drepturile și libertățile altora și sunt compatibile cu celelalte drepturi

recunoscute în prezentul Pact.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art.

11 alin. (2) și art. 2 din Protocolul nr. 4 la CEDO, stabilește posibilitatea restrângerii

drepturilor: Exercitarea dreptului nu poate face obiectul altor restrângeri decât

acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate

democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii

publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea drepturilor și libertăților altora.

că restrângerile și derogările sunt admisibile doar dacă: sunt necesare într-o

societate democratică și sunt prevăzute expres de lege; se impun pentru a proteja

securitatea națională, ordinea, sănătatea sau morala publică, drepturile și libertățile

celorlalți; sunt stabilite exclusiv în vederea favorizării binelui general într-o

societate democratică; sunt impuse pentru membrii forțelor armate și poliției.

restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate

atinge existența dreptului sau a libertății. Astfel, la condițiile și cazurile când poate

fi restrâns exercițiul unor drepturi, se mai adaugă necesitatea respectării a încă două

principii: cel al proporționalității și cel al neafectării substanței dreptului.

orice restrângere trebuie stabilită și aplicată numai în scopul pentru care a fost

prevăzută și în limitele strict necesare, în funcție de situația care o justifică. Dacă

nu există dispoziții legale care să determine limitele proporționalității, problema se

soluționează pornind de la situațiile și circumstanțele concrete (de fapt), care

trebuie verificate și apreciate de către autoritatea (instanța) în fața căreia se invocă

ne-proporționalitatea (spre exemplu, nu va putea fi restrâns exercițiul dreptului la

viața intimă și privată pe motivul că cei care îl exercită complotează împotriva

siguranței naționale). În legătură cu principiul proporționalității, este semnificativă

ideea că restrângerea trebuie să se facă în vederea favorizării interesului general.

exercițiul dreptului este doar restrâns, în afara limitelor respective exercițiul este

liber, prin urmare, substanța dreptului rămâne neatinsă. Pe de altă parte, acest

principiu interzice pierderea unor drepturi dobândite anterior și reconsiderarea

beneficiului produs prin dobândirea lor, deoarece un drept dobândit este

întotdeauna rezultatul direct al unor factori obiectivi, iar pierderea sau

reconsiderarea lui trebuie să aibă suporturi obiective și legale, explicite.

16

sfidat aceste principii constituționale cu privire la proporționalitatea restrângerii

unui drept fundamental și neafectarea substanței dreptului.

sancțiunea dispusă de către autoritatea pârâtă, reprezintă o ingerință

disproporționată în substanța dreptului de a fi ales, libertatea de opinie și dreptul de

asociere, drepturi garantate de legea fundamentală și de Convenția Europeană.

partidelor ce au dreptul de a participa la alegeri nu are suport factual, reprezentând

o distorsionare deliberată a realității, orientate spre hărțuirea unui concurent

electoral.

prevăzut de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nu este absolut și permite

„limitări implicite” (cauza Mcitthews împotriva Regatului Unit, Hotărârea CtEDO

din 18 februarie 1999, §63). Însă aceste limitări trebuie să fie înscrise într-un proces

echitabil, fără abuzuri.

Europeană a stabilit că dreptul de a candida este o componentă esențială a

democrației. Orice restricție trebuie: să fie prevăzută expres de lege; să urmărească

un scop legitim; să fie necesară într-o societate democratică. Or, Comisia Electorală

Centrală nu a dovedit existența unei legi aplicabile, nici proporționalitatea

măsurilor aplicate.

„Renaștere” făcând referire la prevederile art. 172 și art. 214 alin. (1) și (2) din

Codul administrativ, a menționat că, executarea actului administrativ contestat este

de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în măsura în care există

suficiente argumente juridice referitoare la ilegalitatea respectivului act, expuse

exhaustiv în cererea de chemare în judecată, în speța dedusă judecății se impune

suspendarea executării actului administrativ până la judecare în fond a cauzei.

instrument procedural eficient pus la dispoziția instanței de judecată în vederea

respectării principiului legalității: atât timp cât judecătorul se află într-un proces de

evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil

ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. Astfel, legiuitorul

național a fost obligat să găsească criterii pertinente pentru suspendarea executării

actelor administrative până la clarificarea exactă a gradului de conformare a

acestora cu normele juridice aplicabile în speță.

17

legalitatea actului administrativ individual defavorabil, Partidul Politic „Renaștere”

a menționat că, existența acestei condiții este îndeplinită în situația în care se

regăsesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului

administrativ aflat în litigiu, suspendarea judiciară a acestuia putând interveni dacă

există cel puțin un indiciu de nelegalitate. Totodată a subliniat că, în conținutul

cererii de chemare în judecată a adus argumente pertinente în considerarea

ilegalității vădite a actului administrativ individual contestat.

ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ, Partidul Politic

„Renaștere” consideră că actul administrativ contestat este ilegal iar executarea

acestuia pune în pericol eminent producerea de prejudicii ireparabile acestuia. Or,

termenul de înregistrare în campanie electorală a expirat și nesuspendarea actului

va elimina definitiv partidul din alegeri chiar dacă, eventual va avea câștig de

cauză. În acest sens consecințele nemaiputând fi remediate.

POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND

fiind neîntemeiată cererea Partidului Politic „Renaștere” privind suspendarea

executării Hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3835 din 21 august 2025

„privind cererea de înregistrare a candidaților la funcția de deputat în Parlamentul

Republicii Moldova din partea Partidului Politic Partidul „Renaștere” pentru

alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, a simbolului electoral și

confirmarea persoanei responsabile de finanțe (trezorierul)”. S-a respins ca fiind

neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de Partidul Politic

„Renaștere” împotriva Comisiei Electorale Centrală privind anularea Hotărârii nr.

3835 din 21 august 2025 și obligarea Comisiei Electorale Centrale să adopte o

hotărâre de înregistrare a listei de candidați înaintați de Partidul Politic „Renaștere”

conform documentației depuse la 8 august 2025.

„Renaștere” este admisibilă dar neîntemeiată, deoarece Partidul Politic „Renaștere”

a contestat activitatea administrativă a Comisiei Electorale Centrale și anume

hotărârea nr. 3835 din 21 august 2025 privind cererea de înregistrare a candidaților

la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului

Politic „Renaștere” pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, a

simbolului electoral și confirmarea persoanei responsabile de finanțe (trezorierul).

18

reținut în temeiul art. 27 lit. g), art. 68 alin. (5) din Codul electoral în colaborare cu

art. 21 din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, că

acțiunea înaintată de către Partidul Politic „Renaștere” este neîntemeiată.

împuternicită de Partidul Politic Partidul „Renaștere” conform Procesului-verbal al

ședinței Biroului Politic din 3 august 2025, a depus la Comisia Electorală Centrală

cererea privind înregistrarea listei de candidați la funcția de deputat în Parlamentul

Republicii Moldova din partea Partidului Politic Partidul „Renaștere” la alegerile

parlamentare din 28 septembrie 2025, împreună cu documentele stabilite la pct. 25

din Regulamentul privind particularitățile de desemnare și înregistrare a

candidaților la alegerile parlamentare, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale

Centrale nr. 1204/2023.

la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea Partidului

Politic Partidul „Renaștere” pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025,

a simbolului electoral și confirmarea persoanei responsabile de finanțe

(trezorierul)” a fost examinat în ședința Comisiei Electorale Centrale din 15 august

2025, dar nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi aprobat.

recepționare și verificare a documentelor depuse pentru înregistrarea grupurilor de

inițiativă, a candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova

în cadrul alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025, constituită prin

Dispoziția președintelui Comisiei Electorale Centrale nr. 68-a din 18 iulie 2025.

din 19 august 2025, a fost admisă cererea reclamantului Ministerul Justiției al

Republicii Moldova privind dispunerea în calitate de măsură asiguratorie, limitarea

activității partidului politic pe perioada examinării cauzei civile intentate la cererea

de chemare în judecată depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

împotriva Partidului Politic „Renaștere”, Partidului Politic „Șansă”, Partidului

Politic „Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei” și Partidului Politic

„Victorie”, intervenienți accesorii Comisia Electorală Centrală și Serviciul de

Informații și Securitate, privind constatarea calității de partide politice succesoare

ale unui partid politic declarat neconstituțional și dizolvarea partidelor politice,

până la pronunțarea în fond.

Politic „Renaștere”, Partidul Politic „Șansă”, Partidul Politic „Forța de Alternativă

și de Salvare a Moldovei” și Partidul Politic „Victorie”, pe perioada examinării

19

cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova împotriva Partidului Politic „Renaștere”, Partidul

Politic „Șansă”, Partidul Politic „Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei” și

Partidul Politic „Victorie”, intervenienți accesorii Comisia Electorală Centrală și

Serviciul de Informații și Securitate, privind constatarea calității de partide politice

succesoare ale unui partid politic declarat neconstituțional și dizolvarea partidelor

politice, până la pronunțarea în fond.

activității partidului politic este executorie, însă poate fi atacată cu recurs, separat

de fondul cauzei, la Curtea Supremă de Justiție în termen de 15 zile de la

comunicarea încheierii, prin intermediul Curții de Apel Centru.

Publice a informat Comisia Electorală Centrală despre efectuarea modificărilor în

Registrul de stat al persoanelor juridice referitoare la limitarea activității celor patru

partide enumerate, în baza încheierii Curții de Apel Centru din 19 august 2025.

294/2007 privind partidele politice, care stabilește că, la examinarea cererii privind

dispunerea, în calitate de măsură asiguratorie, a limitării activității partidului

politic, instanța de judecată citează participanții la proces și, în termen de 3 zile de

la depunerea cererii de aplicare a măsurii asiguratorii privind limitarea activității

partidului politic, decide, prin încheiere executorie, cu privire la limitarea activității

partidului politic în calitate de măsură asiguratorie.

a dispus limitarea activității partidului politic se expediază de instanța de judecată,

în termen de cel mult 24 de ore din momentul pronunțării, în adresa părților la

proces și a autorităților competente pentru punere în executare […]”.

din momentul pronunțării, s-a limitat activitatea entităților politice vizate, inclusiv

a Partidului Politic „Renaștere”.

din 19 august 2025, prin care s-a limitat inter alia activitatea Partidului Politic

„Renaștere”, pe perioada examinării cauzei civile intentate la cererea de chemare

în judecată depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva PP

„Renaștere”, PP „Șansă”, PP „Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei” și PP

„Victorie”, intervenienți accesorii Comisia Electorală Centrală și Serviciul de

Informații și Securitate, privind constatarea calității de partide politice succesoare

ale unui partid politic declarat neconstituțional și dizolvarea partidelor politice,

până la pronunțarea în fond, rezultă privarea necondiționată a solicitantului de

20

dreptul de a participa la orice tip de scrutin, ceea ce în mod subsecvent incumbă

obligația constituțională a Comisiei Electorale Centrale de a respecta actele

judecătorești executorii și, respectiv, de a refuza înregistrarea în calitate de

concurent electoral, neavând nici o marjă de discreție în acest sens.

întemeiat a constatat imposibilitatea emiterii actului administrativ solicitat de

către Partidul Politic Partidul „Renaștere” privind înregistrarea listei de candidați

la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, înaintată de Partidul

Politic „Renaștere” pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, or,

limitarea activității acestuia are drept efect interdicția de a participa la alegeri în

condițiile Codului electoral.

Comisiei Electorale Centrale nr. 3835 21 august 2025, „ privind cererea de

înregistrare a candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii

Moldova din partea Partidului Politic Partidul „Renaștere” pentru alegerile

parlamentare din 28 septembrie 2025, a simbolului electoral și confirmarea

persoanei responsabile de finanțe (trezorierul)”, prin care s-a hotărât:

„1. Se ia act de Încheierea Curții de Apel Centru (dosarul nr. 2-13/25) din 19

august 2025.

nr. 3651/2025 „Cu privire la lista partidelor politice care au dreptul de a participa

la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025”, modificată prin hotărârea nr.

3742/2025.

în Parlamentul Republicii Moldova, înaintată de Partidul Politic Partidul

„Renaștere” pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.”

21 august 2025, încheierea Curții de Apel Centru din 19 august 2025 nu era

irevocabilă deoarece a fost contestată cu recurs, instanța de judecată a reiterat faptul

că, art. 21 alin. (33) și (52) din Legea nr. 294/2007 prevede expres că încheierea de

limitare a activității partidului politic este executorie din momentul pronunțării și

trebuie pusă în aplicare imediat, chiar dacă este supusă recursului. Astfel, Comisia

Electorală Centrală nu putea ignora încheierea Curții de Apel Centru din 19 august

2025, care este una executorie, din momentul pronunțării.

autoritatea competentă să opereze modificări în Registrul de stat al persoanelor

juridice. Din moment ce Agenția Servicii Publice a informat Comisia Electorală

Centrală oficial despre limitarea activității partidului în Registru, Comisia

21

Electorală Centrală era obligată să țină cont de această situație juridică. Iar

argumentul reclamantului că măsura nu era „definitivă” este irelevant.

Publice a acționat legal în baza încheierii executorii, iar Comisia Electorală

Centrală, la rândul său, a fost obligată să se conformeze.

Centrală, deoarece, în virtutea principiului legalității și al delimitării atribuțiilor

între autoritățile publice, Comisia este obligată să se conformeze deciziilor emise

de instituțiile competente, fără a putea substitui sau contrazice legalitatea ori

temeinicia actelor acestora.

drepturilor fundamentale, că, drepturile fundamentale pot fi restrânse prin lege

atunci când există un interes public major, cum este protejarea securității naționale

și integrității procesului electoral (art. 54 din Constituție).

partidului a fost dispusă de instanța de judecată la cererea Ministerului Justiției-în

temeiul încheierea Curții de Apel Centru din 19 august 2025, și nu de Comisia

Electorală Centrală. Comisia Electorală Centrală doar a aplicat consecințele

juridice ale acestei măsuri.

electoral conferă Comisiei Electorale Centrale atribuția de a publica lista partidelor

cu drept de participare la alegeri în baza datelor comunicate de Agenția Servicii

Publice. Din moment ce Agenția Servicii Publice a informat despre limitarea

activității Partidului Politic „Renaștere”, Comisia Electorală Centrală era în drept

și obligată să excludă partidul din listă. Or, art. 21 alin. (5) și (51) stabilesc expres

că, pe perioada limitării activității, partidul politic nu poate participa la alegeri.

ce încheierea Curții de Apel a fost executorie și comunicată, autoritatea publică

pârâtă întemeiat a revocat poziția 35 din Anexa la hotărârea Comisiei Electorale

Centrale nr. 3651/2025 „Cu privire la lista partidelor politice care au dreptul de a

participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025”, modificată prin

hotărârea nr. 3742/2025 și a respins cererea de înregistrare a listei de candidați la

funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, înaintată de Partidul Politic

Partidul „Renaștere” pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.

executoriu al încheierii cu caracterul definitiv al acesteia, și odată în plus subliniază

că, Comisia Electorală Centrală nu putea ignora o măsură judecătorească

22

executorie, iar refuzul de înregistrare nu reprezintă o încălcare a drepturilor

fundamentale, ci o aplicare a restricțiilor prevăzute de lege.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

„Renaștere”, prin care a solicitat admiterea recursului, aplicarea directă a art. 6, 10,

11 și art. 3 protocolul I al CEDO, casarea integrală a hotărârii Curții de Apel Centru

din 25 august 2025, emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă contestația, să

fie anulată hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3835 din 21 august 2025

privind cererea de înregistrare a candidaților la funcția de deputat în Parlamentul

Republicii Moldova din partea Partidului Politic „Renaștere” pentru alegerile

parlamentare din 28 septembrie 2025, a simbolului electoral și confirmarea

persoanei responsabile de finanțe (trezorierul)” și obligarea Comisiei Electorale

Centrale să adopte o hotărâre de înregistrare a listei de candidați înaintată de

Partidul Politic „Renaștere”, conform cererii depuse.

drept invocate în cererea de chemare în judecată, totodată a indicat că Curtea de

Apel a respins contestația, acceptând necondiționat poziția intimatului și aplicând

eronat prevederile imperative ale legii.

contestat este legal dat fiind că la 19 august 2025 a fost admisă o cerere de asigurare

prin care s-a limitat activitatea Partidul Politic „Renaștere”, iar ca rezultat partidul

nu mai are dreptul să participe la alegeri. Or, instanța de fond a ignorat prevederile

art. 21 alin. (8) din Legea privind partidele politice, care prevede că activitatea

partidului politic nu poate fi limitată pe parcursul campaniei electorale la care

participă.

recurentului și motivația detaliată din contestație, limitându-se a le da o apreciere

critică și formalistă.

privat de dreptul de a fi audiat în procesul adoptării actului defavorabil, insistând

că acest proces nu a afectat drepturile recurentului.

proporționalității și nici nu a supus unei analize detaliate acest aspect conform

triplului test prevăzut de lege și Convenția Europeană.

anexate la caz, a ignorat argumentele de fapt și de drept ale recurentului, nici nu a

23

încercat să examineze cazul în esența sa, în spiritul standardelor internaționale în

materie de alegeri libere și neafectarea dreptului de a fi ales.

fundamentale la alegeri libere, este restrâns dreptul fundamental de a fi ales, este

restrâns grav dreptul la libera exprimare, este discriminat în raport cu alți potențiali

concurenți electorali, nu i se asigură condiții echitabile la o campanie electorală în

conformitate cu principiile constituționale și Codul electoral.

discreționar în activitatea sa. A fost ignorat faptul că intimatul și-a depășit grav

competenta legală, a ignorat procedurile administrative, a încălcat principiile unui

proces echitabil. Instanța a ignorat analiza scopului acordat de lege și

proporționalitatea sancțiunii.

jurisprudența Curții Constituționale ale RM, jurisprudența CEDO și standardele

internaționale cu privire la limitarea dreptului de a fi ales și asigurarea unor alegeri

libere. Nu a examinat proporționalitatea în conformitate cu principiile

internaționale și nu a supus triplului test ingerințele și gravele restricții ale

drepturilor omului care au fost admise prin adoptarea actului administrativ

contestat.

cercetat pe deplin starea de fapt a speței și nu a dat un răspuns explicit tuturor

problemelor de drept ridicate de către participanții la proces în fața instanței. Curții

de Apel Centru, ca instanță de fond îi revenea o deosebită obligație de a exercita

controlul judiciar complet al actului administrativ contestat, în fapt și în drept.

fond, deși această analiză trebuia să aibă loc prin prisma art. 3 și 29 din Codul

administrativ și anume a scopului urmărit și a proporționalității emiterii actului

administrativ contestat.

neglijat prevederile art. 219 și 238 alin. (2) din Codul administrativ. Omisiunea de

a analiza argumentele menționate supra denotă că instanța de fond a încălcat

drepturile apelantului la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenția

Europeană. În acest sens, Curtea Europeană, reamintește în §30 al Hotărârii din 28

aprilie 2005, definitivă la 28 iulie2005 în cauza Albina împotriva României.

POZIȚIA COMISIEI ELECTORALE CENTRALE

de către Partidul Politic „Renaștere”, prin care a solicitat declararea recursului

24

inadmisibil, deoarece nu îndeplinește criteriile de admisibilitate, or, din conținutul

recursului se deduce cert lipsa temeiurilor prevăzute de art. 2451 din Codul

administrativ, ceea ce implicit duce la inadmisibilitatea acestuia.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Curtea de apel Chișinău (Centru) soluționează în primă instanță acțiunile în contencios

administrativ împotriva actelor emise de Banca Națională a Moldovei, precum și acțiunile în

contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.

Curtea Supremă de Justiție soluționează: cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor

și a încheierilor curților de apel.”

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

124.Art. 245 Codul administrativ:

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea

hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

125.Art. 98 alin. (1) pct. 4) din Codul electoral:

„În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanțele de judecată competente

examinează acțiunile în domeniul electoral după cum urmează:

Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva actelor judecătorești

ale curților de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.”

126.Art. 100 alin. (1) din Codul electoral:

„În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de 3

zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor electorale,

instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor de exercitare a căilor

de atac.”

127.Art. 176 din Codul electoral:

„Alegerile sunt declarate nule dacă în cadrul operațiunilor electorale au fost comise

încălcări ale prezentului cod care au influențat rezultatele votării și atribuirea mandatelor.

Hotărârea cu privire la declararea alegerilor nule se adoptă de către Comisia Electorală Centrală

în baza hotărârilor consiliilor electorale de circumscripție respective.”

128.Art. 193 alin. (3) din Codul administrativ:

„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de

recurs în complete din 3 judecători.”

129.Art. 2451 din Codul administrativ:

„Recursul este admis dacă:

25

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme

de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului

în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă

acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar

prezentului cod.”

130.Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul

inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică

părților.

Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

ASPECTE DE PROCEDURĂ

131.Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată

constată că decizia motivată a fost comunicată recurentului Partidul Politic

„Renaștere”, prin intermediul poștei electronice la data de 26 august 2025. Recursul

a fost depus la data de 27 august 2025, cu respectarea termenului legal prevăzut de

art. 245 din Codul administrativ, coroborat cu art. 100 alin. (1) din Codul electoral.

MOTIVAREA INSTANȚEI

132.Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

26

133.În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca

primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor

de drept.

134.Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a

trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

135.Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de

Partidul Politic „Renaștere”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451

din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și

aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar

baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a hotărârii recurate.

136.Partidul Politic „Renaștere”, în susținerea recursului a indicat două temeiuri

de admisibilitate prevăzute la art. 245¹ alin. (1) lit. b) și d) din Codul administrativ.

137.Referitor la primul temei indicat, Completul de judecată reține că, articolul

2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ se referă la schimbarea sau

consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea recursului.

Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de a-și extinde,

uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în

mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu

privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe

contradictorii a Curții Supreme de Justiție cu privire la acestea, fie modificarea

circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme

a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată în

recursul depus de către Partidul Politic „Renaștere”.

138.Referitor la al doilea temei menționat, Completul de judecată relevă că

noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii

nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază

juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă

27

și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio

instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie

hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor

imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea

presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de

judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează

fundamental echitatea procedurii.

139.Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident

nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția

adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci

doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată

rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul

administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod

clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

140.În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost

pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod

determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi

admis.

141.Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

că, recursul depus de Partidul Politic „Renaștere”, conține obiecții de fapt și de

drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate

în mod corespunzător.

142.Criticile recurentului, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu

niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451

din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea

acestuia.

143.Or, argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond,

fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art.

2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând

pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

144.În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță,

în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

145.Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

28

hotărârii/hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din

Codul administrativ.

146.Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care

se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

147.Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste

critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

148.Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea

aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în

concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes.

149.În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea

hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],

2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea

CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages

Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

150.Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din

CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul

acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

29

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

151.Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Partidul Politic „Renaștere”.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Oxana Parfeni

30