3ra-712/25 — contestarea actului administrativ

La 29 septembrie 2025, ora 22:36, prin intermediul poștei electronice (f.d.3), Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” și Dorin Recean, Prim-ministrul Republicii Moldova, au înaintat acțiune împotriva Comisiei Electorale Centrale, terț Blocul Electoral „Alternativa”, cu privire la anularea hotărârii CEC nr. 4117 din 26 septembrie 2025, prin care s-a aplicat candidatului de pe lista Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, Dorin Recean, sancțiunea avertisment pentru încălcarea art. 70 alin. (6) din Codul electoral.

În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat că, la 24 septembrie 2025, Blocul Electoral „Alternativa” a depus o contestație la Comisia Electorală Centrală, prin care a sesizat despre presupusele acțiuni ilegale ale candidatului de pe lista Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, Dorin Recean. Contestația depusă viza utilizarea resurselor administrative în campanie electorală de către Prim-ministrul Republicii Moldova, Dorin Recean.

În argumentarea contestației s-a indicat că la 24 septembrie 2025, Prim- ministrul Republicii Moldova, Dorin Recean, candidat la funcția de deputat la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025 de pe lista Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” a susținut o conferință de presă în sediul Guvernului Republicii Moldova, în care a lansat acuzații la adresa concurenților electorali, insinuând asocierea unor lideri ai Blocului Electoral „Alternativa” cu grupări criminale, incriminându-le și acțiuni ilegale precum cumpărarea voturilor și aflarea sub influența Kremlinului. În același discurs cu tentă de agitație electorală, Prim-ministrul aflat în campanie electorală, a insinuat că liderii Blocului Electoral „Alternativa” pregătesc formula de corupere electorală numită „carusel” și explică cum ar funcționa această schemă. Apelul primului-ministru nu a fost unul general, în care să fi chemat toți cetățenii sau concurenții electorali să respecte legislația electorală, însă în mod deliberat a fost vizat Blocul Electoral „Alternativa”, fiind asimilat de către Primul-ministru cu grupări criminale, cu autoritățile din Federația Rusă. Astfel, s-a invocat faptul că, discursul ar fi contrar prevederilor art. l 1 și 70 alin. (6) din Codul electoral, reprezentând agitație electorală și ar presupune utilizarea ilegală a resurselor administrative.

Prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4117 din 26 septembrie 2025, s-a aplicat domnului Dorin Recean, candidat pe lista Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, sancțiunea-avertismentul, pentru încălcarea art. 70 alin. (6) din Codul electoral. La fel, s-a sesizat IGP în vederea examinării faptelor relatate în prezenta hotărâre prin prisma elementelor constitutive ale faptei prevăzute de art. 481 alin. (7) din Codul contravențional.

Hotărârea enunțată constituie un act administrativ defavorabil reclamantului Dorin Recean, care este ilegal și neîntemeiat, fiind emis contrar legii și în lipsa unei motivări obiective. Or, declarațiile sale nu se încadrează în definiția legală a agitației electorale și prin urmare, nu pot fi considerate ca afectând principiul echității procesului electoral. Mai mult, nu au avut un caracter de promovare a unei candidaturi și nici nu au constituit un demers, prin care s-ar fi favorizat un concurent electoral în detrimentul altuia.

Reclamanții consideră că actul administrativ contestat este ilegal și neîntemeiat, nu conține nicio motivare certă că dl Dorin Recean ar fi utilizat resurse administrative în scop electoral. Or, motivarea actului administrativ este un principiu fundamental al procedurii administrative, expres stabilită la art. 30 din Codul administrativ. Iar din analiza actului enunțat nu rezultă motivele care au stat la baza aplicării avertismentului. Autoritatea administrativă s-a limitat la o formalitate excesivă, indicând prevederile art. 102 din Codul electoral, formalism ce contravine art. 118 din Codul administrativ. La fel, actul administrativ contravine art. 29 din Codul administrativ.

Sancțiunea aplicată lui Dorin Recean nu corespunde scopului urmărit de legislația electorală și anume prevenirea utilizării efective și ilicite a resurselor administrative. CEC însăși a admis că nu s-a stabilit o utilizare efectivă a resurselor administrative, ci doar „aparența utilizării” acestora. Astfel, nu se poate aplica o sancțiune doar pentru o suspiciune sau percepție subiectivă, fără o probă concretă.

De asemenea, autoritatea administrativă nu a motivat necesitatea măsurii aplicate, or în contextul în care declarațiile reclamantului nu au promovat propria candidatură și nu au utilizat mijloace materiale, financiare sau umane din sectorul public, sancțiunea nu era necesară pentru atingerea scopului urmărit de Codul Electoral. În opinia reclamanților, pârâtul nu a motivat caracterul rezonabil al măsurii aplicate. Or, ingerința produsă prin sancțiunea de avertisment este disproporționată în raport cu scopul urmărit. Aceasta afectează reputația și dreptul reclamantului la participare în condiții egale în procesul electoral, inducând percepția publică de vinovăție, deși nu s-a probat nicio încălcare efectivă. Măsura creează un prejudiciu de imagine 2 și o limitare a libertății de exprimare, fără ca autoritatea să fi demonstrat un pericol real pentru echitatea alegerilor. Autoritatea administrativă a omis să analizeze și să răspundă în mod concret argumentelor prezentate de reclamanți în cadrul ședinței. Or, aceasta este obligată să examineze toate susținerile și probele părților și să indice în hotărârea sa motivele pentru care le admite sau le respinge.

Reclamanții au susținut că discursul premierului Recean Dorin, publicat pe portalul guvernamental și redistribuit ulterior de mass-media, nu reprezintă agitație electorală și nu conține elemente care să se încadreze în definiția art. 1 din Codul electoral. Mesajul acestuia a avut un scop eminamente instituțional, orientat spre informarea opiniei publice asupra pericolelor de imixtiune ale Federației Ruse în procesul electoral și a fost rostit în calitatea sa exclusivă de prim-ministru, nu de concurent electoral.

În discurs nu se promovează platforma electorală proprie și nu se face nicio referință la votarea pentru partidul din care acesta face parte. Din contra, premierul a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor cu tentă electorală, subliniind constant că se adresează ca Prim-ministru, nu ca și candidat. Declarațiile premierului nu fac referință la activitatea Blocului Electoral „Alternativa”. Discursul s-a axat pe riscurile generale privind sabotarea alegerilor: implicarea grupărilor criminale în pregătirea dezordinilor în masă, atacurile cibernetice, intoxicarea informațională, precum și metodele de corupere electorală puse în aplicare de rețeaua criminală „Șor”. Menționarea „partidelor finanțate de Federația Rusă” a fost generică și nu a vizat în mod expres Blocul Electoral „Alternativa”. Mai mult, solicitarea adresată membrilor birourilor electorale și observatorilor a fost una neutră - de a veghea la respectarea procedurilor și de a combate fraudele, fără a direcționa electoratul spre un anumit candidat.

Reclamanții au afirmat că, în exercitarea dreptului discreționar prevăzut de art. 40 alin. (3) din Codul electoral, CEC, prin actul administrativ contestat, nu a prezentat o motivare suficientă și completă, lipsind expunerea unor considerente obiective, pertinente și conforme cu dispozițiile legale aplicabile. Deși prin natura sa dreptul discreționar conferă prerogativa de a opta între mai multe soluții legale pentru atingerea scopului legii, această libertate de apreciere nu este absolută și nelimitată, făcând referire la prevederile art. 137 din Codul administrativ. Însă CEC nu a respectat aceste exigențe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Centru a reținut prevederile art. 224 alin. (1) lit. f), art. 225 alin. (1) și (2), art. 219 alin. (1), art. 93 alin. (1) din Codul administrativ, art. 27 lit. a), i), s), art.32 alin.(1), art.18 din Codul electoral.

Totodată, a notat că, în fapt, potrivit contestației înregistrate la Comisia Electorală Centrală, Blocul Electoral „Alternativa” a sesizat acțiunile prim-ministrului și membru al Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, Dorin Recean, care, în cadrul unei conferințe de presă desfășurate în sediul Guvernului, a făcut acuzații directe și insinuări împotriva Blocului, încălcând astfel prevederile Codului electoral privind agitația electorală și utilizarea resurselor administrative în campania electorală.

În drept, instanța a citat prevederile art. 101 alin. (1)-(7), art. 102 alin. (1)-(3) din Codul electoral.

Astfel, prin hotărârea nr. 4117 din 26 septembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a hotărât: „-Se admite contestația nr. CEC-10AP/77 din 25 septembrie 2025 formulată de Blocul Electoral „Alternativa”; -e aplică candidatului pe lista Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”- Recean Dorin, sancțiunea avertismentului pentru încălcarea art. 70 alin. (6) Cod electoral; -Se sesizează Inspectoratul General al Poliției în vederea examinării faptelor relatate în prezenta hotărâre prin prisma elementelor constitutive ale faptei prevăzute de art. 481 alin. (7) Cod contravențional (utilizarea ilegală a resurselor administrative).”

De altfel, contestând hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4117 din 26 septembrie 2025, Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” și Prim-ministrul Republicii Moldova, Dorin Recean, au remarcat că actul administrativ contestat a fost emis contrar legii și fără o motivare obiectivă, încălcând atât prevederile Codului administrativ, cât și cele ale Codului electoral.

Instanța ierarhic inferioară a reținut că hotărârea Comisiei Electorale Centrale conține un șir de elemente importante pentru soluționarea contestației, sesizate atât de Blocul Electoral „Alternativa” pe de o parte, cât și de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” pe alta, reflectând o motivare suficientă evenimentelor reclamate.

Totodată, instanța a notat că deși din argumentele reclamanților se urmărește o caracterizare critică asupra aspectului de agitație electorală, promovare a candidaturii personale și favorizarea unui concurent electoral, insinuată de către Blocul Electoral „Alternativa”, instanța de judecată a remarcat faptul că deținând simultan funcția publică de Prim-ministru și membru al partidului implicat în cursa electorală, Dorin Recean trebuia în mod imperativ să respecte principiul separării clare între atribuțiile exercitate în calitatea oficială și activitățile desfășurate în cadrul campaniei electorale. 4 Astfel, în cadrul comunicărilor oficiale și exprimărilor publice, acesta în calitatea sa de Prim-ministru, trebuie să respecte standardele de neutralitate și imparțialitate, or, formularea de opinii politice defavorabile altor concurenți electorali, în timpul utilizării funcției publice, inerent poate influența electoratul.

În context, potrivit art. 1 din Codul electoral, agitația electorală reprezintă apeluri, declarații, precum și acțiuni de difuzare a informației care au scopul de a-i determina pe alegători să-și dea votul pentru unii sau pentru alți concurenți electorali.

Prin urmare, deși reclamanții au considerat că discursul Prim- ministrului a avut caracter eminamente instituțional, vizând informarea publicului cu privire la riscurile de imixtiune externă și sabotaj electoral, fără a îndemna la vot sau a favoriza un partid, instanța de judecată a remarcat faptul că menționarea unui contracandidat într-un context negativ, de pe o platformă oficială și în exercitarea funcției guvernamentale, generează confuzii între cele două calități ale autorului declarației și anume cea de prim-ministru și cea de concurent electoral.

În același sens, instanța ierarhic inferioară a considerat irelevante argumentele reclamanților cu referire la presupusa utilizare efectivă a resurselor administrative, deoarece prin expunerile lui Dorin Recean în calitate de Prim-ministru pe de o parte și, respectiv, candidat pe lista concurentului electoral Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, care de altfel vizează activitatea politică a altui concurent, subminează principiul echității procesului electoral și creează aparența utilizării resurselor administrative și a autorității publice în scop electoral, chiar și în lipsa unei promovări directe.

Suplimentar, potrivit art. 70 alin. (4) Cod electoral, în programele electorale, în materialele de agitație electorală, în acțiunile de agitație electorală și în publicitatea electorală care vizează, într-un fel sau altul, grupurile de inițiativă, concurenții electorali și participanții la referendum nu pot fi utilizate imagini ce reprezintă culte religioase sau părți componente ale acestora, persoane oficiale străine, instituții de stat sau autorități publice de peste hotare, organizații internaționale, precum și atributele partidelor politice declarate neconstituționale. Se interzic combinarea de culori și/sau sunete care evocă simboluri ale altui stat, utilizarea materialelor în care apar personalități istorice de peste hotare, simbolistica unor state străine sau organizații internaționale sau imaginea unor persoane oficiale străine, dacă acestea duc la contestarea și defăimarea statului și a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violență publică, precum și alte manifestări ce atentează la regimul constituțional. Prin derogare, prevederile respective nu se aplică în cazurile ce vizează angajamentele asumate de 5 Republica Moldova în baza acordurilor internaționale încheiate cu Uniunea Europeană.

În această ordine de idei, instanța de judecată a stabilit că reclamanții nu au negat conținutul discursului prim-ministrul Republicii Moldova, Dorin Recean, candidat la funcția de deputat la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025 de pe lista Partidului Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”, din conferința de presă susținută în sediul Guvernului Republicii Moldova la 24 septembrie 2025, dar totodată l-au caracterizat drept platformă pentru asigurarea respectării procedurilor și prevenirea fraudelor.

Instanța de judecată a evidențiat că expunerile candidatului electoral, cu referire la „partide finanțate de Federația Rusă” și chemarea la disociere cu acestea, inclusiv a liderilor Blocului Electoral „Alternativa”, nu pot fi apreciate ca generice și neutre, or, discursul Prim-ministrului Dorin Recean, vizează persoane concrete, candidați electorali, iar drept urmare, acesta afectează în esență principiul de neutralitate și imparțialitate electorală.

Curtea de Apel Centru nu a reținut argumentele reclamantului precum că discursul Prim-ministrului a avut caracter eminamente instituțional, vizând informarea publicului cu privire la riscurile de imixtiune externă și sabotaj electoral, fără a îndemna la vot sau a favoriza un partid, întrucât textul discursului vizează persoane politice nemijlocit implicate în cursa electorală.

În concluzie, instanța ierarhic inferioară a menționat că reclamanții nu au demonstrat că Comisia Electorală Centrală a emis un act arbitrar, a restrâns anumite drepturi fundamentale și a aplicat sancțiuni improprii acțiunilor sesizate prin contestația Blocului Electoral „Alternativa”. Or, din circumstanțele relatate supra rezultă că actul contestat este temeinic, legal și corespunde scopului constituțional de protejare a integrității procesului electoral, menținând astfel sancțiunea prevăzută pentru nerespectarea condițiilor de eligibilitate, iar la emiterea acestuia, Comisia a aplicat legea, în mod obiectiv, în condiții de legalitate și proporționalitate.

În context, Curtea de Apel a menționat că atât scopul legitim și potrivirea, cât și necesitatea și rezonabilitatea măsurii se reflectă în soluția Comisiei Electorale Centrale, astfel: Scopul legitim - Sancțiunea aplicată urmărește un scop legitim, derivat din art. 1 și art. 70 alin. (6) din Codul electoral, asigurând respectarea principiului egalității între concurenții electorali și prevenirea utilizării resurselor administrative în scop electoral, or, declarațiile Prim-ministrului Dorin Recean, chiar și sub pretext instituțional, au creat percepția unei implicări a funcției publice în campanie, fapt confirmă folosirea resurselor administrative.

Reieșind din limitele controlului judecătoresc și norma art. 219 alin. (3) din Codul administrativ potrivit căruia instanța de judecată nu are dreptul 6 să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces, instanța ierarhic inferioară a constatat că în cauză nu sunt întrunite temeiurile cu privire la anularea actului administrativ individual. Prin urmare, la caz nu există premise pentru anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 4117 din 26 septembrie 2025, motiv pentru care acțiunea în contencios administrativ s-a respins ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurenții au invocat prin prisma art. 2451 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, că hotărârea Curții de Apel Centru este arbitrară, întrucât au fost ignorate argumentele potrivit cărora Dorin Recean a fost sancționat pentru o faptă pe care nu a comis-o.

Totodată, au menționat că esența prezentului litigiu constă în faptul că Dorin Recean a fost sancționat în temeiul art. 70 alin. (6) din Codul electoral, care interzice candidaților electorali utilizarea resurselor administrative. Cu toate acestea, nici intimatul Comisia Electorală Centrală și nici Curtea de Apel Centru nu au constatat în aprecierile și explicațiile prezentate că Dorin Recean ar fi utilizat resurse administrative. Atât intimatul în actul administrativ emis, cât și instanța de fond au reținut explicații precum că: s-au creat „confuzii între cele două calități ale autorului declarației și anume cea de prim-ministru și cea de concurent electoral”; „Dorin Recean trebuia să respecte principiul separării clare între atribuțiile exercitate în calitatea oficială și activitățile desfășurate în cadrul campaniei electorale”; „s-a creat aparența utilizării resurselor administrative și a autorității publice în scop electoral”.

Recurenții au considerat că au fost respinse în mod arbitrar, fără a prezenta o motivare corespunzătoare, argumentele privind lipsa de utilizare a resurselor administrative de către Dorin Recean. Curtea Europeană a explicat că se atestă prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când a fost admisă „denegarea justiției”. Aceasta are loc când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (hot. Bochan v. Ucraina (nr. 2), 2015, § 62; Balliktaș Bingollu v. Turcia, 2021, § 75). Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica CtEDO, fiind 7 utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nicio motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători.

În opinia recurenților, nici CEC și nici instanța de fond nu au putut constata utilizarea resurselor administrative. Instanța de judecată a respins, în mod inexplicabil și fără o motivare corespunzătoare, principalul argument, și anume că nu a fost constatată nicio utilizare efectivă a resurselor administrative. În cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună-știință sau ca urmare a unei erori nescuzabile. Asemenea situații sunt prezente atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei norme imperative invocate de participanții la proces sau de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică acea normă.

Instanța de fond a aplicat extensiv această normă imperativă. Chiar dacă norma interzice utilizarea resurselor administrative, Dorin Recean a fost sancționat pentru o situație ipotetică, pentru o aparență de încălcare, dar nu pentru o încălcare certă, adică nu s-a stabilit că acesta a utilizat resursele administrative. Or, a fost sancționat pentru o pretinsă „confuzie între cele două calități ale autorului declarației și anume cea de prim-ministru și cea de concurent electoral”, pentru „aparența utilizării resurselor administrative și a autorității publice în scop electoral” și pentru „nerespectarea condițiilor de eligibilitate”. Aceste pretinse fapte nu se regăsesc în norma imperativă de la art. 70 alin. (6) din Codul electoral. În opinia recurenților, instanța de fond a încercat să identifice anumite fapte pretins admise sau comise, însă a menținut un act administrativ de sancționare pentru cu totul altă faptă, care, în realitate, nu a fost comisă de dl Dorin Recean. În mod similar a procedat și Comisia Electorală Centrală. Dacă intimatul a considerat că au fost admise anumite încălcări, aceasta era obligat să identifice în mod expres fapta concretă care constituie încălcarea, să indice norma din Codul Electoral care o interzice și să aplice sancțiunea corespunzătoare în raport cu gravitatea acelei încălcări. La caz, CEC a sancționat mai degrabă modul în care Prim- ministrul s-a exprimat în cadrul conferinței de presă, fără a constata o faptă interzisă de Codul Electoral. În consecință, s-a încercat calificarea arbitrară a acestei conduite ca reprezentând „utilizarea unei resurse administrative”. Iar prin hotărârea sa, instanța de judecată pare la rândul ei, să fi adoptat o poziție favorabilă intimatului, utilizând formulări vagi și nefundamentate juridic, precum „se creează aparența utilizării resursei administrative”, „confuzie între cele două calități ale lui Dorin Recean” sau „nerespectarea condițiilor de eligibilitate”, fără a indica expres care ar fi fost acea condiție pretins a fi încălcată. 8

Recurenții au pretins existența unei încălcări a principiilor legalității (art. 1 alin.(3) din Constituția RM), precum și previzibilității legii (art. 23 alin. (2) din Constituția RM). Nicio autoritate administrativă nu poate aplica sancțiuni în afara cadrului legal expres prevăzut. Conform prevederilor art. 27 lit. d) din Codul electoral, în perioada electorală, Comisia Electorală Centrală are următoarele atribuții: „s) examinează cererile și contestațiile in condițiile prezentului cod și ale Codului administrativ, adoptă hotărâri executorii pe marginea lor”. Principiul previzibilității legii este un principiu consacrat atât în legislația și jurisprudența națională cât și internațională. În cauza Rotaru contra României, la para. 55, CtEDO reamintește că o normă este „previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, astfel încât să permită oricărei persoane, care, la nevoie, poate apela la consultanța de specialitate să îți corecteze conduita. La caz, instanța de fond a eșuat să depisteze aceste încălcări admise de către autoritatea administrativă, și mai mult, prin hotărârea sa, a legitimizat această încălcare admisă de către intimat.

De asemenea, au indicat că o persoană nu poate fi ținută responsabilă pentru aparența comiterii unei acțiuni sau pentru acțiuni neprevăzute de lege. Atât în domeniul electoral, cât și în alte ramuri de drept este aplicabilă instituția răspunderii juridice, care consacră principiul răspunderii personale - fiecare persoană este responsabilă pentru propriile fapte ilicite. În context, recurenții au menționat art. 102 alin. (1) din Codul electoral și Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 30 octombrie 2018, care impune standarde procedurale împotriva arbitrariului. Curtea reiterează că măsurile (inclusiv sancțiunile) trebuie să fie legale, motivate pe fapte și proporționale, cu garanții procedurale „împotriva arbitrarului”, redând pct. pct. 72 – 75. Constatările Curții urmează a fi aplicate prin analogie și sancțiunilor aplicate în domeniul electoral, or prin prisma principiului constituțional al legalității, se impune o diferențiere a faptelor ilegale și a pedepselor stabilite pentru încălcarea legii în toate sferele dreptului, dar nu doar celui penal sau contravențional.

Prin emiterea unei hotărâri arbitrare de către instanța de fond, aceasta a încălcat obligația sa de a-și motiva hotărârea adoptată. Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești se regăsește și în jurisprudența constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului și își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11,1997), combinat cu dreptul părților și că aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligația de motivare a hotărârilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menționate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil. Art. 6 din CEDO obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile lor și implică mai ales în sarcina „instanței” obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, 9 argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Perez c. Franței, Van der Hurk c. Olandei). Instanța de fond a admis încălcări atât ale legislației naționale, cât și celei internaționale în materie de motivare a hotărârii judecătorești,

Recurenții au declarat că hotărârea instanței ierarhic inferioare se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Unica probă pertinentă care stă la baza emiterii actului administrativ de sancționare a recurentului Dorin Recean, precum și la adoptarea hotărârii judecătorești, este discursul lui Dorin Recean pe care l-a ținut la 24 septembrie 2025 în sediul Guvernului Republicii Moldova, căruia i s-a dat o apreciere vădit nerezonabilă.

Astfel, au menționat că, în prezenta cauză sunt întrunite cumulativ cele trei condiții stabilite de Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea temeiului de recurs privind aprecierea vădit nerezonabilă a probelor (art. 2451 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ). a) hotărârea se bazează pe o aprecierea eronată a probelor: 1). Instanța de judecată a apreciat eronat discursul Prim-ministrului. 2) din conținutul discursului Prim-ministrului nu poate fi reținută dovada utilizării vreunei resurse administrative în sensul art. 1 din Codul electoral (resurse umane, financiare sau materiale) de către domnul Dorin Recean, în calitatea sa de candidat electoral, în aceste condiții, nu se poate indica despre o încălcare a prevederilor art. 70 alin. (6) din Codul electoral, deoarece Dorin Recean s-a adresat publicului în calitatea sa de prim-ministru, întrucât momentul conferinței de presă a fost anunțat de către purtătorul de cuvânt al Guvernului Care l-a prezentat pe Dorin Recean în calitate de prim-ministru, iar pe parcursul discursului său, acesta a precizat în mod repetat că vorbește în calitate de Prim-ministru. Prin urmare, Dorin Recean a făcut tot ceea ce era rezonabil posibil, în limitele atribuțiilor sale și ale bunei-credințe, pentru a transmite clar că se exprimă exclusiv în calitatea de Prim-ministru. Discursul în cauză a avut un caracter instituțional și informativ, vizând mobilizarea și responsabilizarea cetățenilor și actorilor politici în contextul riscurilor de ingerință externă din partea Federației Ruse în procesul electoral, și nu un caracter electoral propriu-zis. Instanța de fond a apreciat vădit nerezonabil și a confundat o manifestare a funcției publice cu o activitate electorală, reținând în mod neîntemeiat existența unei „aparențe de utilizare a resurselor administrative”. Discursul în cauză reprezintă o manifestare firească a exercitării atribuțiilor unui Prim-ministru, care a acționat în limitele competențelor sale funcționale, având ca scop informarea cetățenilor asupra unui subiect de interes public major și de importanță națională, respectiv imixtiunea unui stat străin în procesul electoral. Un asemenea mesaj nu putea fi transmis de către un candidat electoral, ci doar de către un Prim-ministru, în virtutea responsabilității sale instituționale față de securitatea și buna desfășurare a proceselor democratice. Informarea cetățenilor asupra unui risc extern de natură electorală constituie o obligație morală și instituțională, nu 10 o acțiune de promovare electorală. Prin urmare, o astfel de comunicare publică nu poate fi calificată drept o „aparență” de utilizare a resurselor administrative în favoarea unui concurent electoral. Articolul 16 alin. (3) din Codul electoral stabilește expres categoriile de persoane care sunt obligate să se suspende din funcție pe durata campaniei electorale, iar Prim-ministrul nu se regăsește printre acestea. Cu toate acestea, Dorin Recean a acționat cu maximă diligență pentru a separa atribuțiile de prim-ministru de activitatea sa electorală, evitând orice interferență între cele două calități. În aceste condiții, eroarea instanței de judecată în interpretarea și aprecierea discursului este una vădit nerezonabilă și arbitrară, afectând în mod determinant legalitatea soluției din hotărârea contestată, hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe o apreciere subiectivă și disproporționată a conținutului discursului, fără a exista probe concrete care să confirme utilizarea resurselor administrative. Această interpretare eronată a probelor și a normelor legale a condus la menținerea eronată în vigoare a actului administrativ de sancționare a Prim-ministrului.

Prin admiterea recursului și casarea hotărârii instanței ierarhic inferioare s-ar consolida jurisprudența Curții Supreme de Justiție, temei prevăzut de art. 2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ. Perioada electorală aferentă alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025 s-a distins printr-un număr semnificativ de contestații depuse de concurenții electorali. Totuși, nu există o practică judiciară unitară și consolidată a Curții Supreme de Justiție privind examinarea fondului cauzelor electorale, în special a celor referitoare la legalitatea actelor Comisiei Electorale Centrale privind sancționarea concurenților pentru utilizarea resurselor administrative. Potrivit art. 70 alin. (6) din Codul electoral, utilizarea resurselor administrative - umane, materiale sau financiare, conform definiției din art. 1 al aceluiași cod - este expres interzisă. În prezenta cauză, Comisia Electorală Centrală a introdus, iar instanța de fond a preluat, sintagma neprevăzută de lege de „creare a unei aparențe de utilizare a resurselor administrative”, sancționând Prim-ministrul Republicii Moldova exclusiv pentru această aparență. O asemenea interpretare contravine principiului legalității sancțiunii, întrucât nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere pentru o faptă inexistentă, nedovedită și neprevăzută expres de lege. Curtea Supremă de Justiție urmează să se pronunțe clar asupra acestor aspecte și să stabilească un standard juridic uniform, confirmând că sancționarea în materie electorală -asemenea oricărui alt domeniu de drept - trebuie să se bazeze strict pe principiile legalității și previzibilității legii, vizând fapte concrete, comise și interzise prin normă, și nu simple aparențe sau percepții subiective ale autorităților și instanțelor de judecată.

La 06 octombrie 2025 și la 07 octombrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului și terțului copiile recursului, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării 11 principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin extrasele din poșta electronică, anexate la materialele dosarului (f.d.69-70,83-84,86).

La 07 octombrie 2025, ora 17:28, prin intermediul poștei electronice (f.d.87), Comisia Electorală Centrală a depus referință la recurs, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Alte referințe nu au parvenit.

Art.98 din Codul electoral: „(1) În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanțele de judecată competente examinează acțiunile în domeniul electoral după cum urmează: 4) Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva actelor judecătorești ale curților de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.”

Art. 191 din Codul administrativ: „(3) Curtea de apel Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor emise de Banca Națională a Moldovei, precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral. (5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: b) cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 193 din Codul administrativ: „(3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

Art. 95 din Codul electoral: „(1) În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile, care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea. (8) Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin.(1).”

Art. 100 din Codul electoral: „(1) În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul procedurilor de exercitare a căilor de atac.”

Art. 2451 din Codul administrativ: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; 12 c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 din Codul administrativ: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: h) recursul este vădit neîntemeiat”.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare 13 convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” și Dorin Recean, Prim-ministrul Republicii Moldova, reprezentați de avocatul Marin Baltă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.

Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” și Dorin Recean, Prim-ministrul Republicii Moldova, în susținerea recursului au indicat temeiul de admisibilitate prevăzut la art. 245¹ alin. (1) lit. b), d), din Codul administrativ.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, invocat de recurenți, Completul de judecată notează că acesta se referă la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme de Justiție cu privire la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată în recursul depus. În situația din speță completul de judecată statuează că nu există elemente noi de natură să justifice schimbarea sau consolidarea jurisprudenței. În plus, CSJ a consolidat deja practica prin multiple hotărâri în materie electorală, unde a reținut că autoritățile electorale au o marjă de apreciere în constatarea încălcărilor și aplicarea sancțiunilor proporționale, iar instanța verifică doar legalitatea formală. Așadar, recursul nu are rol de consolidare, ci de contestare factologică, inadmisibilă pe calea recursului.

Referitor la alt temei invocat, și anume art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, completul de judecată relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de 14 drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

În altă ordine de idei, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

Completul de judecată consideră vădit neîntemeiat argumentul recurenților precum că în hotărârea CEC și în hotărârea instanței ierarhic inferioare nu ar fi fost constatată utilizarea resurselor administrative. Astfel, instanța de recurs menționează că în hotărârea sa autoritatea pârâtă a stabilit că în cadrul unei comunicări guvernamentale oficiale, Dorin Recean, în calitate de Prim-ministru, a făcut referire inclusiv la liderii unui contracandidat antrenat în cursa electorală, în speță Blocul Electoral „Alternativa”, asociindu-i cu gruparea criminală, fapt ce influențează electoratul. Or, respectarea standardelor de neutralitate și imparțialitate la exprimarea publică în cadrul comunicărilor oficiale, având în vedere campania electorală în derulare, este unul imperativ. Astfel că, intimatul și instanța ierarhic inferioară în mod expres au indicat că formularea de opinii politice, de persoane oficiale, defavorabile față de alți concurenți electorali contravine art.1 din Codul electoral și ar constitui acțiuni de utilizare a resurselor administrative.

Cu referire la faptul că CEC în hotărârea sa, prin care a constatat utilizarea resurselor administrative operează cu noțiunile de: „poate fi percepută”, „creează confuzii”, „a nu trezi suspiciuni”, Completul de judecată notează că această este o tehnică de redactare a actului administrativ, din care clar rezultă concluzia autorității pârâte cu privire la încălcările electorale constatate.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” și Dorin Recean, Prim-ministrul Republicii Moldova, 15 reprezentați de avocatul Marin Baltă, conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurenților, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia. Deci, recursul depus de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” și Dorin Recean, Prim-ministrul Republicii Moldova, reprezentați de avocatul Marin Baltă, nu susține filtrul admisibilității.

Pe latura procesuală a recursului, Completul de judecată reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în 16 asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate” și Dorin Recean, Prim-ministrul Republicii Moldova, reprezentați de avocatul Marin Baltă. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 17