3ra-605/25 — anularea actului administrativ

3ra-605/25 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Partidul Politic

„Șansă”, Partidul Politic „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei”

și Partidul Politic „Victorie”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Partidul Politic „Șansă”, Partidul

Politic „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei” și Partidul Politic

„Victorie” împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la

anularea hotărârii nr. 3742 din 3 august 2025 ”privind modificarea

hotărârii nr. 3651 din 14 iulie 2025 cu privire la lista partidelor politice

care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28

septembrie 2025”,

împotriva hotărârii din 14 august 2025 a Curții de Apel Centru,

(Dosarul nr. 3ra-605/25

PIGD 2-25111904-01-3ra-15082025)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurenților cu decizia primei instanțe nu

constituie un temei de casare a ei.

Curtea de Apel Centru – jud. V. Sîrbu, L. Bagrin, A. Cașcaval

16 august 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de Partidul Politic „Șansă”,

Partidul Politic „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei” și Partidul

Politic „Victorie”,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

contencios administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale, solicitând:

- anularea hotărârii nr. 3742 din 3 august 2025 privind modificarea hotărârii nr. 3651 din

14 iulie 2025 cu privire la lista partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile

parlamentare din 28 septembrie 2025, în partea ce se referă la reclamant.

a Moldovei” a înaintat acțiune în contencios administrativ împotriva Comisiei

Electorale Centrale, solicitând:

- -anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 3742 din 3 august 2025 privind

modificarea hotărârii nr. 3651 din 14 iulie 2025 cu privire la lista partidelor politice care

au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, în partea ce se

referă la reclamant.

contencios administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale, solicitând:

- anularea hotărârii nr. 3742 din 3 august 2025 privind modificarea hotărârii nr. 3651 din

14 iulie 2025 cu privire la lista partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile

parlamentare din 28 septembrie 2025, în partea ce se referă la reclamant.

contencios administrativ, intentate la acțiunile înaintate de către Partidul Politic

„Victorie” și de către Partidul Politic „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei”

împotriva Comisiei Electorale Centrale, privind anularea hotărârii nr. 3742 din 3

august 2025 „privind modificarea hotărârii nr. 3651 din 14 iulie 2025 cu privire

la lista partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare

din 28 septembrie 2025”, în partea ce se referă la reclamanți, s-au conexat la cauza

de contencios administrativ intentată la acțiunea Partidului Politic „Șansă”

împotriva Comisiei Electorale Centrale, privind anularea hotărârii nr. 3742 din 3

august 2025 „privind modificarea hotărârii nr. 3651 din 14 iulie 2025 cu privire

la lista partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare

din 28 septembrie 2025”, pentru examinare concomitentă.

1

solicitărilor privind ilegalitatea actului administrativ în partea ce îi vizează

reclamanții, au invocat aceleași circumstanțe de fapt și de drept.

Electorale Centrale nr. 3651, a fost aprobată lista partidelor politice care au dreptul

de a participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, la pct. 36 din anexă

a fost inclus Partidul Politic „Șansă”, la pct. 37 a fost inclus Partidul Politic „Forța

de Alternativă și de Salvare a Moldovei” și la pct. 38 a fost inclus Partidul Politic

„Victorie”.

ședinței Comisiei Electorale Centrale, Partidele Politice „Șansă”, „Forța de

Alternativă și de Salvare a Moldovei” și „Victorie” au fost excluse din lista

partidelor politice care au dreptul să participe la alegeri, or, la ședința din data

respectivă, reclamanții nu au fost invitați chiar dacă au fost direct vizați, deși prin

actul administrativ adoptat sunt afectate direct drepturile de a participa la alegeri.

publicată hotărârea nr. 3742 pentru modificarea hotărârii nr. 3651 din 14 iulie 2025

cu privire la lista partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile

parlamentare din 28 septembrie 2025, temei pentru care a servit răspunsul Agenției

Servicii Publice nr. 01/9896 din 1 august 2025, înregistrat sub nr. CEC-7/21296,

privind informația actualizată privind deciziile de înregistrare sau refuz de a

înregistra modificările.

administrativ nr. 01/9896 din 1 august 2025 al Agenției Servicii Publice a fost

contestat în instanța de judecată și în baza prevederilor art. 171, 172 și 214 din

Codul administrativ a fost solicitată suspendarea executării. Or, în baza

prevederilor art. 171 alin. (4) din Codul administrativ, actul Agenției Servicii

Publice este considerat suspendat de drept și nu produce efecte executorii pentru

terți.

hotărârea Comisiei Electorale Centrale, deoarece la adoptarea actului contestat

pârâtul a sfidat grav prevederile legii, a ignorat circumstanțele de fapt, a încălcat

procedurile de adoptare și a emis un act individual defavorabil neîntemeiat și ilegal.

dreptul de a participa la alegeri, atinge direct un interes legitim și un drept

fundamental la alegeri libere și dreptul de a fi ales, garantat de art. 38 din

Constituție. În pofida acestui fapt, reclamanții nu au fost invitați la acest proces

administrativ pentru a da explicații, a aduce probe și a se apăra.

2

menționate este adoptarea deciziei cu consecințe extrem de grave și anume,

restrângerea unui drept fundamental, fără audierea persoanelor interesate, fără

acordarea dreptului la apărare și a unui proces echitabil.

căruia, autoritatea publică este obligată să atragă în procedura administrativă, din

oficiu sau la cerere, persoanele ale căror drepturi pot fi afectate prin procedura

administrativă. Dacă are cunoștință despre astfel de persoane, autoritatea publică

le informează despre inițierea sau desfășurarea procedurii administrative.

unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de

respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să

fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează

a fi emis. Audierea poate fi făcută verbal sau în scris.

administrativă a reclamanților, constituie o încălcare gravă a tuturor garanțiilor

acestuia, oferite de Codul administrativ pentru protejarea intereselor legitime.

legalității, conform căruia autoritățile publice trebuie să acționeze în conformitate

cu legea (art. 21 Cod administrativ). Autoritățile publice trebuie să aplice tratament

egal, să fie imparțiali și să dea dovadă de bună credință (art. 23-25 Cod

administrativ).

administrativ individual defavorabil, a omis unele principii ale examinării oricărei

proceduri în fața unei autorități cu drept de decizie, producătoare de efecte juridice

- principiul disponibilității și principiul egalității armelor, fiind elemente esențiale

al dreptului la un proces echitabil. Or, adoptarea unei decizii, fără a se lua în calcul

care sunt argumentele părți vizate, a plasat reclamanții într-o situație net

dezavantajoasă în raport cu adversarii săi, și reprezintă un tratament

discriminatoriu, inechitabil.

administrativ defavorabil reclamanții au menționat că prin actul administrativ, prin

care a fost excluși din lista partidelor care pot participa la alegerile parlamentare

din 28 septembrie 2025, sunt prejudiciați grav, le sunt încalcă drepturile

fundamentale la alegeri libere, este restrâns dreptul fundamental de a fi ales, este

restrâns grav dreptul la libera exprimare, sunt discriminați în raport cu alți potențiali

concurenți electorali, nu li se asigură condiții echitabile la o campanie electorală în

conformitate cu principiile constituționale și Codul electoral.

3

Publice cu privire la refuzul înregistrării modificărilor în registrul de stat al

persoanelor juridice, este una irelevantă, or, acesta nu este definitivă și nici

executorie dat fiind că a fost contestată conform procedurilor legale și este

suspendată de drept în baza art. 171-172 și 214 din Codul administrativ. Deci actul

Agenției Servicii Publice, nu este executoriu, însă Comisia a ignorat aceste

prevederi legale.

avut niciun drept să emită un act defavorabil fără a invita părțile și fără a verifica

dacă actul pe care se bazează este executoriu.

discreționare din partea autorității publice care a ignorat principiile unui proces

echitabil și a pus la baza acțiunilor sale acte juridice ce nu au intrat în vigoare,

acțiuni care au adus grave prejudicii acestora.

Moldovei” și „Victorie” era deja incluse în lista partidelor care pot participa la

alegeri, orice limitare a acestui drept fundamental poate fi admisă doar în baza unor

decizii definitive și executorii. Doar în aceste condiții vor fi respectate principiile

fundamentale garantate de Constituție cu privire la libertatea alegerilor și libertatea

de asociere, prevăzute la art. 38 și 41 din Constituție.

echilibru între două drepturi prevăzute la art. 38 și 41 care trebuie să predomine

asupra procedurii formale de înregistrare a unor modificări în registrul de stat al

persoanelor juridice. Mai ales în condițiile în care decizia nu este irevocabilă și

poate fi răsturnată de instanța de judecată.

a principiilor legale prevăzute de Codul electoral și Codul administrativ, deoarece

în temeiul art. 18 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală are misiunea

creării de condiții optime pentru exercitarea nestingherită de către cetățenii

Republicii Moldova a dreptului constituțional de a alege și de a fi aleși în cadrul

unor alegeri libere și corecte. Totodată potrivit art. 19 alin. (1) Comisia Electorală

Centrală este obligată să se conducă de principiul imparțialității și neutralității

politice.

menționate la art.16 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (1), art. 24 alin.(1)

și art. 25 din Codul administrativ, deoarece organul electoral, în procesul adoptării

actului administrativ individual defavorabil contestat, a omis unele principii ale

examinării oricărei proceduri în fața unei autorități cu drept de decizie,

producătoare de efecte juridice - principiul disponibilității și principiul egalității

4

armelor, fiind elemente esențiale al dreptului la un proces echitabil. Or, adoptarea

unei hotărâri, fără a se lua în calcul argumentele prezentate în explicațiile

reclamanților, reprezintă un tratament discriminatoriu, inechitabil.

au menționat că autoritățile publice trebuie să acționeze în conformitate cu legea.

(art. 21 Codul administrativ) Procedura administrativă trebuie să se realizeze

conform scopului (art. 28 al Codului administrativ).

nu este reglementată, astfel că Comisia a aplicat în privința reclamanților reguli

inexistente, punându-i în situații total dezavantajoasă și discriminatorie. Chiar dacă

reclamanții au prezentat toate actele necesare strict conform prevederilor art. 64 din

Codul electoral și Regulamentul Comisiei Electorale Centrale, autoritatea pârâtă a

decis să aplice față de reclamanți alte criterii și reguli. Astfel autoritatea pârâtă a

sfidat un principiu constituțional al accesibilități și previzibilității legii (art. 23 din

Constituție).

reclamanții susțin că, conform jurisprudenței CtEDO, potrivit regulilor unui proces

echitabil pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, instanța

de judecată are obligația să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt

supuse aprecierii (Hirro Balani vs Spania, nr. 18064/91 din 09 decembrie 1994 §27;

Georgiadis vs Grecia nr. 21522/93 din 29 mai 1997 §43).

obligativitatea respectării legilor inclusiv de către forul legislativ suprem al statului,

această exigență fiind impusă nu doar indivizilor sau persoanelor juridice private,

ci autorităților și instituțiilor publice. În măsura în care legalitatea vizează actele

agenților publici, este important ca aceștia să acționeze în limita atribuțiilor care le-

au fost acordate.

inclusiv a instituțiilor statale, normelor clare, previzibile și prestabilite ale

dreptului.

sub aspect formal, presupune că, autoritatea publică trebuie să fie investită cu

competențe prin lege, să organizeze aplicarea legii și să aplice nemijlocit legea.

Astfel, prima cerință a legalității este existența legii care reglementează activitatea

administrativă a autorității publice prin care își realizează competențele, în special

când este vorba de activitate administrativă discreționară și obligația autorităților

publice de a desfășura activitatea administrativă discreționară corespunzător

scopului legii. În acest sens, legea care stabilește discreția trebuie să determine, de

asemenea, limitele discreției acordate autorității cu suficientă claritate, având în

5

vedere scopul pentru care atribuțiile legale a autorității au fost reglementate pentru

evitarea desfășurării unei activități administrative arbitrare. Având în vedere cele

expuse, orice limitare a exercitării drepturilor și libertăților persoanelor trebuie

evaluată din punct de vedere al legalității acesteia.

este supusă controlului Curții sub doua condiții cumulative. Prima, existența legii,

se apreciază în sens material: să existe, să fie în vigoare la momentul ingerinței, să

statueze asupra garanțiilor adecvate și să prezinte un minim de efectivitate (aspectul

formal). Cea de-a doua, atestă compatibilitatea legii cu preeminența dreptului și

impune cerințele de accesibilitate și de previzibilitate (Leander vs Suedia, 26 martie

1997, Seria A nr. 116, p. 64; Loizidou vs Turcia, 23 martie 1995, Seria A, nr. 31,

p. 34). Legislația națională trebuie să fie clară, previzibilă și suficient de accesibilă

(Silver și alții vs Regatul Unit, pct. 87).

că principiul proporționalității se referă la faptul că măsurile prin care se efectuează

o ingerință în drepturile persoanei, ar trebui folosite cu atenție și numai atunci când

este cu adevărat urgent. Prin urmare, puterea publică nu ar trebui să intervină în

drepturi mai mult decât este necesar. Din aceste motiv, principiul proporționalității

este adesea denumit „interdicția excesului”. În substanță, principiul

proporționalității este un „mijloc de cântărire”, atunci când autoritatea publică

intervine prin activitatea administrativă în drepturile persoanei.

elemente. Potrivit algoritmului de verificare a proporționalității, testul eșuează și

actul administrativ individual este ilegal, dacă cel puțin lipsește un element. În așa

fel, o măsură oficială întreprinsă de autoritățile publice este proporțională, dacă are

un scop legitim; este potrivită; necesară; rezonabilă.

art. 137 din Codul administrativ care reglementează dreptul discreționar, prin

urmare deși în actul administrativ unde se manifestă puterea discreționară se referă

la aspectele care, într-un cadru legal, conferă autorității publice (CEC) o anumită

libertate de decizie, acest lucru nu presupune în nici un caz devierea de la litera

legii, or, decizia luată în mod discreționar, trebuie să fie una optimă, să corespundă

finalității actului, sensului legislației în vigoare, principiilor generale ale dreptului

intern și internațional, drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, deci să

corespundă scopului urmărit, care alcătuiește esența „dreptului discreționar”, a

cărui realizare se efectuează cu respectarea principiilor legalității, oportunității și a

echității. Respectiv, autoritatea pârâtă în cadrul puterii sale discreționare, având

obligația de a explica de ce a adoptat o anumită conduită din mai multe posibile nu

și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul legii. Or, puterea discreționară nu

6

trebuie confundată cu posibilitatea de a acționa arbitrar sau tară control, cum se

pare că ar sugera-o utilizarea cuvântului „discreționar”.

exterioare pe care legea le stabilește puterii discreționare a administrației, intervine

excesul de putere, motiv pentru care actul de constatare este ilegal.

unele situații similare au fost tratate total diferit.

aplicabile aceleași dispoziții legale se adoptă acte de constatare diferite, chiar

opuse, există o activitate administrativă cu standarde duble, fapt ce afectează în

mod considerabil securitatea juridică a relațiilor sociale.

încălcarea art. 14 al Convenției Europene. Or, interpretarea și aplicarea dispozițiilor

legale în mod diferit, generează o activitate administrativă neuniformă în cadrul

autorității pârâte, ceea ce creează un tratament inegal unor persoane aliate în situații

identice.

diferit, autoritatea publică a creat un climat de insecuritate juridică, ceea ce este în

contradicție cu principiul securității juridice.

exercitarea dreptului discreționar, admițând duble standarde în cadrul examinării

unor contestații cu obiect similar.

partidelor care pot participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, sunt

limitați în drepturile fundamentale și anume dreptul de a alege și a fi ales.

Republicii Moldova, voința poporului constituie baza puterii de stat. Această voință

se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal,

egal, direct, secret și liber exprimat. Dreptul de a fi aleși le este garantat cetățenilor

Republicii Moldova cu drept de vot, în condițiile legii.

al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a liberaților

fundamentale.

poporului Republicii Moldova. Această suveranitate este exercitată prin alegeri

libere. Odată ce o bună parte din cetățeni sunt eliminați abuziv din dreptul său de a

candida, atunci o parte din popor este limitat în dreptul său de a alege și exercita

partea sa de suveranitate națională, deoarece există o probabilitate mare ca cei

pentru care alegătorii au dorit să voteze să fie excluși din procesul electoral. Fiecare

7

alegător trebuie să aibă posibilitatea ca votul său să influențeze alcătuirea corpului

legislativ, în caz contrar ar rămâne fără fond dreptul de vot, procesul electoral și,

în cele din urmă, ordinea democratică în sine (Riza și alții împotriva Bulgariei, pct.

148).

CEDO care vin să argumenteze sfidarea de către autoritatea pârâtă atât a art. 38 din

Constituție dar și a art. 3 protocolul I al Convenției europene.

aspect „pasiv”, Curtea a recunoscut că, atunci când legislația electorală sau

măsurile luate de autoritățile naționale restrâng dreptul candidaților luați individual

de a candida la alegeri pe lista unui partid, partidul respectiv poate, în această

calitate, să se considere victima unei încălcări a art. 3 din Protocolul nr. 1,

independent de candidații săi (Partidul Laburist Georgian împotriva Georgiei, pct.

72- 74; Riza și alții împotriva Bulgariei, pct. 142).

legitim, nu trebuie să aibă ca efect înlăturarea caracterului efectiv al acestui drept,

deoarece fie condițiile sunt introduse prea târziu ori prea brusc, fie nu sunt suficient

de clare.

Curtea a reținut că, în Avizul consultativ din 08 aprilie 2022 pentru Curtea Supremă

Administrativă a Lituaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că la

aprecierea proporționalității unei măsuri generale care restricționează exercițiul

dreptului de a candida pentru ocuparea unei funcții elective, trebuie analizate

următoarele chestiuni: dacă durata restricției este limitată în timp sau dacă există

posibilitatea de a solicita reexaminarea acesteia; dacă restricția se aplică pe baza

unor criterii obiective; dacă procedura de aplicare a restricției este însoțită de

suficiente garanții apte să asigure protecția împotriva arbitrariului.

Europeană este diferit de celelalte dispoziții ale Convenției și ale protocoalelor sale

care garantează drepturi, deoarece stabilește obligația înaltei Părți Contractante de

a organiza alegeri în condiții care să asigure exprimarea liberă a opiniei oamenilor

și nu un drept sau o libertate particulară. Curtea Europeană reiterează în cauza Hirst

împotriva Regalului Unit (nr. 2), (Hot. CtEDO din 06 octombrie 2005) că, marja

de apreciere în acest domeniu este largă (Mathieu-Mohin și Clerfayt, § 23, § 52,

Matthews împotriva Regatului Unit [CG), nr. 24833/94, § 63, CEDO 1999-1,

Labita împotriva Italiei [CG], nr. 26772/95, § 201, CEDO 2000-IV și Podkolzina

împotriva Letoniei, nr. 46726/99, § 33, CEDO 2002-11). Există multe modalități

de organizare și funcționare a sistemelor electorale și o multitudine de diferențe în

Europa, în special în evoluția istorică, diversitatea culturală și gândirea politică, pe

8

care fiecare stat contractant trebuie să o încorporeze în propria viziune a

democrației. Totuși, revine Curții Europene o decizie finală privind respectarea

cerințelor articolului 3 din Protocolul nr. 1: trebuie să se asigure că limitările nu

reduc drepturile în cauză până la atingerea lor în substanța lor și îi privesc de

eficiența lor, că urmăresc un scop legitim și că mijloacele folosite dezvăluie nu

disproporționate (Mathieu-Mohin și Clerfayt, 23, § 52).

are obligația de a crea condiții adecvate pentru realizarea voinței suverane a

poporului pe calea exercitării drepturilor electorale de către cetățeni și, respectiv, a

formării unor organe autonome și independente ale puterii publice, menite să

transpună în viață interesele poporului și să garanteze drepturile și libertățile

omului și cetățeanului Republicii Moldova.

Constituționale și în alte cazuri.

„37.Potrivit articolului 2 din Constituție, suveranitatea națională aparține poporului

Republicii Moldova, care o exercită în mod direct și prin organele sale reprezentative.

38.Curtea reține că suveranitatea națională constă în dreptul poporului de a hotărî

necondiționat asupra intereselor sale și de a le promova în formele stabilite de Legea

Supremă. Acest principiu constituțional derivă din articolul 1 din Constituție. care

consacră caracterul suveran al statului.

39.Curtea subliniază că, potrivii normei constituționale, suveranitatea națională poate fi

exercitată de către popor în mod direct, prin participarea la alegerile în Parlament, în

autoritățile administrației publice locale, precum și la referendumuri.”

"46. [...] în sensul articolului 2 din Constituție, o democrație veritabilă poate fi constituită

numai de către popor, prin exercitarea suveranității naționale în mod direct ori prin

intermediul reprezentanților săi, aleși în cadrul unui scrutin democratic."

41.De asemenea. Comisia de la Veneția, în Codul de bună conduită în materie electorală,

adoptat în cadrul celei de-a 52 sesiuni (Veneția. 18-19 octombrie 2002), a relevat

următoarele:„Democrația este. la fel ca fii drepturile omului și supremația dreptului, unul

din cei trei piloni ai patrimoniului constituțional european, precum și ai Consiliului

Europei. Ea nu pocite fii concepută fără alegeri, respectând un anumit număr de principii

considerate democratice.”

42.Curtea reiterează că dispozițiile constituționale ale articolelor 1 alin.(3) și 2 alin.(l)

urmează a fii corelate cu prevederile articolului 38 din Legea Supremă, potrivit căruia

voința poporului constituie baza puterii de stat, aceasta exprimându-se prin alegeri libere,

care au loc în mod periodic, prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

43.Astfel, Curtea reține că dreptul de vot al cetățenilor Republicii Moldova de la vârsta de

18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv, este consacrat expres prin dispozițiile ari.

38 alin. (2) din Constituție, fiind unul din drepturile electorale fundamentale.

44.Curtea menționează că realizarea în practică a dreptului de vot al cetățenilor are loc

prin participarea la alegerile în Parlament, în autoritățile administrației publice locale,

precum și la referendumuri.

45.În acest sens. Curtea, prin Hotărârea nr. 15 din 27 mai 1998, a reținut că alegerile

constituie nu numai un mijloc de exercitare de către cetățeni a drepturilor lor politice,

consacrate de Constituție, ci și un mijloc de dotare a instituțiilor unui stat democratic cu

9

o capacitate coerentă de expresie, pentru a face posibilă organizarea unor centre de

decizie politică, eficiente și în măsură să imprime activității de stat o orientare general ne

fragmentată.

46.Astfel, fiind caracteristice unui stat de drept, alegerile și referendumul sunt instrumente

prin excelență ale democrației directe, în care alegătorii își exprimă opțiunea.

47.Dreptul de vot, fiind un drept fundamental, potrivit art. 4 din Constituție, urmează a fi

interpretat și aplicat inclusiv prin raportare la garanțiile instituite în Declarația

Universală a Drepturilor Omului, Convenția europeană și Pactul internațional cu privire

la drepturile civile si politice, care stabilesc că voința poporului este baza puterii de stat.”

limitate drepturile electorale. Deci, actul contestat contravine standardelor și

recomandărilor unanim recunoscute, aprobate de Comisia de la Veneția în Codul

bunelor practici în materie electorală din 2002.

d) Privarea de dreptul de a alege și de a fi ales:

i. privarea cetățenilor de dreptul de a alege și de a fi ales poate fi prevăzută, dar

numai sub rezerva următoarelor condiții cumulative:

ii. privarea trebuie să fie prevăzută de lege:

iii. principiul proporționalității trebuie să fie respectat; condițiile privării cetățenilor

de dreptul de a fi ales pot fit mai flexibile decât cele prevăzute pentru dreptul de

a alege;

iv. Suspendarea drepturilor electorale trebuie să se bazeze pe recunoașterea

incapacității mintale sau condamnarea la privațiune de libertate prin hotărâre

definitivă a instanței de judecată pentru comiterea unor infracțiuni grave.

v. Mai mult decât atât, suspendarea drepturilor politice sau constatarea

incapacității mintale poate fi impusă numai prin hotărârea specială a instanței

de judecată.

reglementa clauzele suspendării drepturilor politice. Astfel de clauze trebuie să

corespundă unor condiții uzuale care impun restricții asupra drepturilor

fundamentale, cu alte cuvinte, ele trebuie:

- să fie prevăzute de lege ;

- să respecte principiul proporționalității;

- să se bazeze pe o interdicție pe motiv de incapacitate mintală sau condamnare la

privațiune de libertate prin hotărârea definitivă a instanței de judecată pentru

comiterea unei infracțiuni grave. Mai mult decât atât, suspendarea drepturilor politice

ale persoanei poate fi dispusă numai printr-o decizie specială adoptată de o instanță

judecătorească. Oricum, în cazul suspendării pe motiv de incapacitate mintală, astfel

de decizii speciale pot viza incapacitatea și impune ipso jure privarea drepturilor civile.

Cât privește exercitarea unei funcții publice, condițiile privării indiviziilor de dreptul

de a fi ales pot fi mai puțin severe decât cele care vizează dreptul de vot, iar decizia de

a priva un individ de dreptul a fi ales poate corespunde prevederilor legale în cazul în

care activitatea desfășurată de persoanele în exercițiul funcțiilor publice contravine

intereselor publice majore.

garantată tuturor partidelor și candidaților și trebuie să stimuleze statul să adopte o

atitudine imparțială față de ei și să aplice aceeași legislație echitabil tuturor.

Comisia de la Veneția în opinia sa CDL-AD(2022)025e (cu privire la proiectul

10

noului cod electoral) a conturat unele recomandări importante, precum

reconsiderarea limitărilor dreptului de vot și de a candida la alegeri.

electorale trebuie să se bazeze pe următoarele elemente esențiale:

standarde, și abordează recomandările anterioare;

interesate

în mod adecvat garanții procedurale și judiciare și mijloacele prin care să se evalueze în

timp util orice pretins eșec de a face acest lucru.

legat de alte două principii fundamentale protejate de Constituție și Convenția

Europeană - dreptul la libera exprimare a opiniei și dreptul la libertatea de asociere.

Nu pot exista alegeri libere dacă nu este posibil de a partaja liber idei și de a se

asocia în vederea participării libere la alegeri.

interdependența dintre dreptul la alegeri libere și libertatea de exprimare. În aceste

cauze s-a constatat că aceste drepturi, inclusiv libertatea de dezbateri politice,

constituie baza oricărui regim democratic. Ambele drepturi sunt interdependente și

se consolidează reciproc: de exemplu, libertatea de exprimare este una dintre

„condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului în alegerea corpului

legislativ”. Din acest motiv este deosebit de important, în perioada preelectorală,

să se permită libera circulație a opiniei și informațiilor de orice fel (Bowman

împotriva Regatului Unit, pct. 42).

de exprimare și de asociere, de întrunire și de circulație, aderarea la principiul

supremației legii, dreptul de a înființa partide politice și de a candida la funcții

publice, principiul nediscriminării drepturilor egale pentru toți cetățenii, dreptul de

a nu fi victima acțiunilor de intimidare, precum și o serie de alte drepturi

fundamentale ale omului și libertăți, pe care statul este obligat să le apere și să le

promoveze (HCC 29/2014 p. 59).

omului și mai ales a drepturilor civile și politice. Alegerile echitabile reprezintă o

competiție politică, care are loc într-un mediu caracterizat prin încredere,

transparență și răspundere și care permite alegătorilor să facă o alegere conștientă

între alternativele politice distincte. Un proces electoral echitabil și democratic

presupune respectarea libertății de exprimare și a libertății presei, a libertății de

asociere, de întrunire și de circulație, aderarea la principiul supremației legii,

dreptul de a înființa partide politice și de a candida la funcții publice, principiul

nediscriminării și asigurării drepturilor egale pentru toți cetățenii, dreptul de a nu

11

fi victima acțiunilor de intimidare, precum și o serie de alte drepturi fundamentale

ale omului și libertăți, pe care statul este obligat să le apere și să le promoveze.

Europeană a acordat o importanță specială pluralismului, toleranței și viziunilor

largi. În acest context, ea a reținut că, deși uneori interesele individuale trebuie

subordonate celor ale unui grup, democrația nu înseamnă pur și simplu că opiniile

majorității trebuie întotdeauna să prevaleze: trebuie identificat un echilibru care să

le asigure minorităților un tratament echitabil și adecvat și să evite orice abuz de

poziție dominantă (Young, James și Webster împotriva Regatului Unit al Marii

Britanii și Irlandei de Nord. 13 august 1981, § 63; Chassagnou și alții împotriva

Franței [MC], 29 aprilie 1999, § 112; Partidul Popular Creștin Democrat împotriva

Moldovei, 14 februarie 2006, § 64).

pentru Kosovo prin care s-au aprobat Concluzie asupra „proiectului de lege pentru

modificări și completări la Legea nr. 03/1-174 privind finanțarea entităților

politice (modificată și completată prin Legea nr. 04/1-058 și Legea nr. 04/1-122)

și Legea nr. 003/1-073 privind alegerile generale (modificată și completată prin

Legea nr. 03/1-256)”, adoptată de Consiliul pentru Alegeri Democratice în a 62-

a ședință (Veneția, 21 iunie 2018) și de Comisia de la Veneția de la a 115-a I

sesiune plenară a acesteia (Veneția, 22-23 iunie 2018).

exprimare include dreptul de a apăra idei care jignesc, șochează sau deranjează.

în special, instanța a mai reținut că partidele politice au dreptul de a milita pentru

modificarea legii sau a structurilor juridice sau constituționale ale statului, sub

rezerva a două condiții: (1) metodele utilizate în acest scop trebuie să fie în toate

respectă legalitatea și democrația și (2) schimbarea propusă în sine trebuie să fie

compatibilă cu principiile democratice fundamentale. Curtea a reținut că faptul că

o anumită propunere politică este incompatibilă cu principiile și structurile

existente ale statului nu înseamnă că este contrară principiilor democratice.

Esența democrației era aceea de a permite apărarea și discutarea diferitelor

propuneri politice, chiar și acelea care ar schimba structurile existente ale statului.

(Partidul Socialist din Turcia (STP) și alții împotriva Turciei, nr. 26482/95, 12

noiembrie 2003)” jurisprudența sa a constatat că orice restricții și posibile

interdicții, precum și măsuri de dizolvare a partidelor politice, trebuie să respecte

următoarele cerințe:

- Excepțional: Acesta trebuie să fie un caz excepțional. Interzicerea sau

dizolvarea este o măsură de ultimă instanță care se justifică numai în cazul

susținerii folosirii violenței și pune în pericol ordinea politică democratică sau

drepturile fundamentale ale cetățenilor;

12

- Proporționalitate: Măsura trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit.

Este necesar să se examineze dacă dizolvarea este o măsură proporțională cu

scopurile urmărite; în timp ce democrațiile au dreptul de a se apăra împotriva

partidelor extremiste, măsuri drastice, cum ar fi dizolvarea unui partid politic sau

interzicerea liderilor săi de la activitățile politice, pot fi luate doar în cazurile cele

mai grave;

- Garanții procedurale: Procedura de interzicere sau dizolvare trebuie să fie

judiciară, garantând un proces echitabil, un proces echitabil și deschidere.

Articolul 6 din CEDO protejează dreptul la un proces echitabil, care constă în

solicitarea unei audieri publice într-un termen rezonabil și în fața unui tribunal

independent și imparțial instituit de lege. Dispoziții generale privind Procesul

echitabil și procesul echitabil dispuse de Curte se aplică cazurilor de dizolvare a

partidelor politice. Cu toate acestea, în acest ultim caz. Curtea s-a pronunțat în

majoritatea cazurilor cu privire la încălcări fundamentale ale articolelor 10 și 11

din Convenție. Atunci când un reclamant pretinde o încălcare a articolului 6,

Curtea va analiza dacă a existat o încălcare doar dacă consideră că este necesar,

adică dacă nu a existat o încălcare fundamentală a articolului 11. Într-o altă cauză

privind libertatea de exprimare a unui partid politic, Curtea a reținut că au existat

încălcări ale articolelor 6 și 10 din Convenție.”

Moldova a statuat aceleași principii în hotărârea nr. 12/2013, bazându-se pe

jurisprudența consacrată a Curții Europene în această materie. Astfel, Curtea

Europeană a precizat că este deosebit de important de a avea un flux liber de opinii

și informații în campaniile electorale. În cauza Bowman vs Regatul Unit Curtea

Europeană a statuat:

„[…] alegerile libere și libertatea de exprimare, în special libertatea dezbaterilor politice,

formează împreună piatra de temelie a oricărui sistem democratic (hotărârea Mathieu-

Mohin și Clerfayt vs Belgia din 02 martie 1987, seria A, nr. 113. §47 și hotărârea Lingens

vs Austria din 08 iulie 1986, seria A, nr. 113, §41-42). Cele două drepturi sunt legate unul

de altul și operează pentru a se consolida reciproc: de exemplu, după cum a observat

Curtea, în trecut, libertatea de exprimare este una dintre „condițiile” necesare pentru a

asigura libertatea de exprimare a opiniei publicului în alegerea legislativului. Din acest

motiv este deosebit de important ca opiniile și informațiile de toate tipurile să poată circula

liber în perioada premergătoare alegerilor […]”

În opinia Curții Europene, limitările libertății de asociere impun o interpretare restrictivă

atât în privința enumerării lor, cât și a determinării domeniului de aplicare. Totodată,

Curtea observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că „statele au un drept

de control asupra conformității scopului și activității unei asociații cu regulile stabilite

prin legislația națională, dar ele trebuie să-l utilizeze în așa fel încât să corespundă

obligațiilor asumate prin Convenție. Limitele libertății de asociere, prevăzute de art. 1. 11,

impun o interpretare restrictivă, deoarece numai rațiuni convingătoare și imperative pot

justifica o eventuală restrângere a exercițiului ei” (cauza Sidiripoulos și alții vs Grecia.

În acest aspect, Comisia de la Veneția și OSCE/BIDDO în Memoriul prezentat Curții

menționează:

„Restricțiile impuse libertății de exprimare și libertății de asociere trebuie să răspundă

unei nevoi sociale presante și să fie proporționale acesteia. La adoptarea lor, statele

urmează să beneficieze de o marjă de apreciere, care le-ar permite să țină cont de valorile

13

lor democratice și experiența istorică. Această discreție reflectă faptul că statele sunt cel

mai bine plasate pentru a evalua situația de pe teritoriul lor și de a decide cu privire la

măsurile pe care urmează să le adopte. În același timp, statele trebuie să ia în considerare

importanța dreptului protejat și a accentelor speciale puse pe libertatea discursului politic

și a asocierii partidelor politice. Comisia de la Veneția și OSCE/BIDDO subliniază faptul

că, potrivit standardelor internaționale, libertatea exprimării se extinde și asupra

informației sau ideilor care pot fi interpretate ca ofensatoare, șocante și deranjante. ”

procesul electoral și interzicerea de a forma un bloc electoral comun, încalcă nu

doar dreptul de a fi ales, dar și dreptul de asociere. Astfel constată depășirea

cadrului constituțional prevăzut la art. 41 din Constituție dar și la art. 11 din CEDO.

repetate rânduri în jurisprudența sa că partidele politice sunt o formă de asociere

necesară pentru buna funcționare a democrației și că, având în vedere importanța

democrației în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului, o asociație,

inclusiv un partid politic, nu este exclus din domeniul de aplicare a protecției oferite

de Convenție doar pentru că activitățile sale sunt văzute de autoritățile naționale ca

subminând structurile constituționale ale statului și cerând restricții. Evident,

situația generală din țară este un factor important într-o astfel de evaluare. În același

timp, este necesar să se țină seama de standardele de dezvoltare a practicii

democratice europene, așa cum s-a menționat deja în paragrafele precedente. Chiar

și în cazul stării de urgență, trebuie respectate obligațiile internaționale ale statului

și trebuie luate orice măsuri cu caracter excepțional care au un efect temporar clar

definit în conformitate cu articolul 15 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

cu privire la garantarea dreptului la asociere, strâns legată de dreptul la libera

exprimare:

„ Art. 11 protejează asociațiile împotriva ingerințelor nejustificate ale statului, care

implică, de regulă, refuzul înregistrării unei asociații sau dizolvarea unei asociații, dar pot lua

și alte forme care împiedică o asociație să își desfășoare activitățile (de exemplu, prin inspecții

sau restricții privind finanțarea) (Yordanovi împotriva Bulgariei, 2020). Protecția opiniilor

personale, oferită de art. 9 și art. 10 din Convenție, sub forma libertății de gândire, de conștiință

și de religie, precum și a libertății de exprimare, este, de asemenea, unul din scopurile libertății

de asociere, astfel cum este garantată de art. 11 (Young, James și Webster împotriva Regatului

Unit, 1981, Vor dur Olafsson împotriva Islandei, 2010). O astfel de protecție poate fi asigurată

efectiv doar prin garantarea unui drept pozitiv și a unui drept negativ la libertatea de asociere

(Sorensen și Rasmussen împotriva Danemarcei (MC), 2006).

Art. 11 se aplică nu doar persoanelor sau asociațiilor ale căror opinii sunt primite în mod

favorabil sau sunt considerate inofensive ori neimportante, ci și celor ale căror opinii ofensează,

șochează sau deranjează (Redfearn împotriva Regatului Unit, 2012; Vona împotriva Ungariei,

2013).

Punerea în aplicare a principiului pluralismului este imposibilă dacă o asociație nu își

poate exprima liber ideile și opiniile (Gorzelik și alții împotriva Poloniei (MC), 2004; Zhechev

împotriva Bulgariei, 2007).

14

Protecția opiniilor și a libertății de exprimare a acestora se aplică cu atât mai mult în

cazul partidelor politice, având în vedere rolul esențial al acestora în asigurarea pluralismului

și a bunei funcționări a democrației (Partidul Libertății și Democrației (OZDEP) împotriva

Turciei (MC), 1999).

Într-o societate democratică, bazată pe principiul statului de drept, ideile politice care

contestă ordinea existentă fără a pune sub semnul întrebării principiile democrației și a căror

realizare este susținută prin mijloace pașnice trebuie să beneficieze de o posibilitate adecvată

de a fi exprimate, prin participarea la procesul politic (Organizația Macedoneană Unită Ilinden

– PIRIN și alții împotriva Bulgariei, 2005).

Autoritățile publice au obligația să garanteze buna funcționare a unei asociații sau a unui

partid politic, chiar și atunci când acestea deranjează sau ofensează persoanele care se opun

ideilor sau revendicărilor legale pe care acestea doresc să le promoveze. Membrii acestora

trebuie să poată participa la întruniri fără să se teamă că vor fi supuși unor violențe fizice de

către adversarii lor. Această teamă ar putea să descurajeze alte asociații sau partide politice să

își exprime în mod deschis opiniile asupra unor chestiuni foarte controversate, care afectează

comunitatea. În cadrul unei democrații, dreptul de a contra demonstra nu se poate extinde la

inhibarea exercitării dreptului unei asociații (Ouranio Toxo și alții împotriva Greciei, 2005;

Zhdanov și alții împotriva Rusiei, 2019).”

drepturi sunt prevăzute expres în Legea Supremă și nu pot fi extinse. Orice

restricție, înainte de a fi instituită, trebuie raportată la prevederile art. 54 din

Constituție, care prevede că restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care

a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.

libertățile trebuie exercitate în cadrul unor coordonate juridice, la care se adaugă

cele morale, politice, confesionale, filozofice etc. În plus, însuși conceptul de

libertate ține de respectarea drepturilor și libertăților individuale, inclusiv a celor

care se exercită în grup, și ale altor persoane. Posibilitatea juridică a stabilirii unor

limitări răspunde nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor și libertăților

celorlalți, în perspectiva realizării intereselor lor individuale, naționale, de grup, a

binelui public.

Declarația Universală a Drepturilor Omului, în art. 29 alin. (2), se referă la

posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi: în exercitarea drepturilor și

libertăților sale, fiecare persoană este supusă: numai îngrădirilor stabilite de lege în

scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților

celorlalți și în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și

bunăstării generale, într-o soci- etate democratică.

Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în art.

4, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (2), prevede posibilitatea restrângerilor și derogărilor de

la drepturile pe care le cuprinde: Nu se poate admite nicio restricție sau derogare de

la drepturile fundamentale ale omului, recunoscute sau în vigoare în orice țară în

virtutea unor legi, convenții, regulamente sau cutume, sub pretextul că prezentul Pact

nu recunoaște aceste drepturi sau le recunoaște într-o măsură mai mică.

Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, în art. 4 alin. (1), art.

5 alin. (2), art. 12 alin. (3), art. 18-19, art. 21, art. 22 alin. (2), prevede posibilitatea

restrângerilor și derogărilor de la drepturile pe care le cuprinde: Drepturile nu pot

face obiectul unor restricții decât dacă acestea sunt prevăzute prin lege, necesare

15

pentru a ocroti securitatea națională, ordinea publică, sănătatea și moralitatea

publică sau drepturile și libertățile altora și sunt compatibile cu celelalte drepturi

recunoscute în prezentul Pact.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art.

11 alin. (2) și art. 2 din Protocolul nr. 4 la CEDO, stabilește posibilitatea restrângerii

drepturilor: Exercitarea dreptului nu poate face obiectul altor restrângeri decât

acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate

democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii

publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea drepturilor și libertăților altora.

că restrângerile și derogările sunt admisibile doar dacă: sunt necesare într-o

societate democratică și sunt prevăzute expres de lege; se impun pentru a proteja

securitatea națională, ordinea, sănătatea sau morala publică, drepturile și libertățile

celorlalți; sunt stabilite exclusiv în vederea favorizării binelui general într-o

societate democratică; sunt impuse pentru membrii forțelor armate și poliției.

să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența

dreptului sau a libertății. Astfel, la condițiile și cazurile când poate fi restrâns

exercițiul unor drepturi, se mai adaugă necesitatea respectării a încă două principii:

cel al proporționalității și cel al neafectării substanței dreptului.

orice restrângere trebuie stabilită și aplicată numai în scopul pentru care a fost

prevăzută și în limitele strict necesare, în funcție de situația care o justifică. Dacă

nu există dispoziții legale care să determine limitele proporționalității, problema se

soluționează pornind de la situațiile și circumstanțele concrete (de fapt), care

trebuie verificate și apreciate de către autoritatea (instanța) în fața căreia se invocă

ne-proporționalitatea (spre exemplu, nu va putea fi restrâns exercițiul dreptului la

viața intimă și privată pe motivul că cei care îl exercită complotează împotriva

siguranței naționale). În legătură cu principiul proporționalității, este semnificativă

ideea că restrângerea trebuie să se facă în vederea favorizării interesului general.

exercițiul dreptului este doar restrâns, în afara limitelor respective exercițiul este

liber, prin urmare, substanța dreptului rămâne neatinsă. Pe de altă parte, acest

principiu interzice pierderea unor drepturi dobândite anterior și reconsiderarea

beneficiului produs prin dobândirea lor, deoarece un drept dobândit este

întotdeauna rezultatul direct al unor factori obiectivi, iar pierderea sau

reconsiderarea lui trebuie să aibă suporturi obiective și legale, explicite.

aceste principii constituționale cu privire la proporționalitatea restrângerii unui

drept fundamental și neafectarea substanței dreptului.

16

sancțiunea dispusă de către autoritatea pârâtă, reprezintă o ingerință

disproporționată în substanța dreptului de a fi ales, libertatea de opinie și dreptul de

asociere drepturi garantate de legea fundamentală și de Convenția Europeană.

Alternativă și de Salvare a Moldovei” și „Victorie” din lista partidelor ce au dreptul

de a participa la alegeri nu are suport factual, reprezentând o distorsionare

deliberată a realității, orientate spre hărțuirea unor concurenți electorali.

prevăzut de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nu este absolut și permite

„limitări implicite” (cauza Mcitthews împotriva Regatului Unit, Hotărârea CtEDO

din 18 februarie 1999, §63). Însă aceste limitări trebuie să fie înscrise într-un proces

echitabil, fără abuzuri.

Europeană a stabilit că dreptul de a candida este o componentă esențială a

democrației. Orice restricție trebuie: să fie prevăzută expres de lege; să urmărească

un scop legitim; să fie necesară într-o societate democratică. Or, Comisia Electorală

Centrală nu a dovedit existența unei legi aplicabile, nici proporționalitatea

măsurilor aplicate.

POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND

privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, a sesizat Curtea Constituțională

în vederea controlului constituționalității a textului „nu au dreptul de a participa la

alegeri” din prevederile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007

privind partidele politice (în redacția Legii nr. 100 din 13 iunie 2025, MO317-

319/14 iunie 2025, art. 345, în vigoare 14 iunie 2025).

ca neîntemeiate acțiunile în contencios administrativ depuse de Partidul Politic

„Șansă”, de către Partidul Politic ”Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei” și

de către Partidul Politic „Victorie” împotriva Comisiei Electorale Centrale cu

privire la anularea hotărârii nr. 3742 din 03 august 2025 privind modificarea

hotărârii nr. 3651 din 14 iulie 2025 cu privire la lista partidelor politice care au

dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.

Partidele Politice „Șansă”, „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei” și

„Victorie” au contestat activitatea administrativă a Comisiei Electorale Centrale și

anume hotărârea nr. 3742 din 3 august 2025 privind modificarea hotărârii nr. 3651

17

din 14 iulie 2025 cu privire la lista partidelor politice care au dreptul de a participa

la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, prin care partidele în cauză au

fost excluse din lista partidelor care pot participa la alegeri.

prin prisma procedurii administrative aferentă activității Agenției Servicii Publice,

a fost respins de către instanța de fond, or, potrivit art. 10 alin. (1) din Codul

administrativ, actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă

măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz

individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte

juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept

public.

Electorale Centrale nr. 3742 din 03 august 2025 privind modificarea hotărârii nr.

3651 din 14 iulie 2025 cu privire la lista partidelor politice care au dreptul de a

participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, care în esență reprezintă

un act administrativ, efectele juridice ale căreia, presupun limitarea unor drepturi

ale reclamanților.

reținut în temeiul art. 18, art. 27 lit. g), art. 28 alin. (1) pct. 10), art. 32 alin. (1)-(3),

art. 101 alin. (1)-(7) din Codul electoral în colaborare cu art. 8 alin. (1), art. 10 alin.

(2), art. 11 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind

partidele politice, că acțiunile înaintate de către Partidele Politice „Șansă”, „Forța

Alternativă și de Salvare a Moldovei” și „Victorie” sunt neîntemeiate.

2025, Comisia Electorală Centrală a solicitat Agenției Servicii Publice,

transmiterea listei actualizate a partidelor politice la situația din 14 iulie 2025, cu

specificarea faptului dacă acestea pot participa la alegeri, adică întrunesc condițiile

stabilite de art. 11 alin. (7), art. 21 alin. (5) din Legea nr. 294 din 21 decembrie

2007 privind partidele politice.

fost prezentată lista partidelor politice ale căror cereri de înregistrare a

modificărilor în datele înscrise în Registrul de stat al persoanelor juridice, inclusiv

Lista numerică și nominală a membrilor partidului politic care cad sub incidența

art. 3 alin. (1) lit. e5) din Legea privind declararea averii și intereselor personale, și

care sunt în proces de examinare la sfârșitul zilei de 14 iulie 2025, ora 17:00.

politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie

2025, Comisia Electorală Centrală a hotărât:

18

- se dă publicității Lista partidelor politice, care au dreptul de a participa la

alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, conform anexei;

- se instituie rezerva revocării dreptului de a participa la alegerile parlamentare

din 28 septembrie 2025 pentru partidele politice menționate la pozițiile nr. 26

- 39 din anexă, în cazul neemiterii de către Agenția Servicii Publice a actului

administrativ individual favorabil și/sau, emiterii deciziei judecătorești

executorii privind dizolvarea/limitarea activității partidelor politice

menționate la pozițiile nr. 36, 37 și 39 din anexă.

participării la alegeri a partidelor politice este condiționată de obligația imperativă

de a prezenta Agenției Servicii Publice, informația stabilită la art. 11 alin. (5) și

alin. (7) din Legea nr. 294/2007 privind partidele politice. Prezentarea formală a

unor informații nu poate fi considerată ca o executare efectivă a obligației legale,

și nu poate fi acceptată pentru emiterea de către Agenția Servicii Publice a unui act

administrativ individual favorabil.

stat al persoanelor juridice, la data de 14 iulie 2025, doar 25 au prezentat informația

necesară, fiind stabilită admisibilitatea acesteia, iar solicitările altor 14 partide, sub

aspectul actualizării informației în cauză, sunt în proces de examinare.

hotărârea respectivă, figurează partidele ale căror cereri de înregistrare a

modificărilor în datele înscrise în Registrul de stat al persoanelor juridice, inclusiv

a listei numerice și nominale a membrilor partidului politie care cad sub incidența

art. 3 alin. (1) lit. e5) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și intereselor

personale, sunt în proces de examinare la situația din 14 iulie 2025, fiind instituită

în cazul acestora rezerva revocării dreptului de a participa la alegerile parlamentare

din 28 septembrie 2025.

Centrală a solicitat Agenției Servicii Publice, prezentarea informației actualizate

privind actele administrative emise în privința formațiunilor menționate.

august 2025, (înregistrat la Comisie sub nr. CEC-7/21296 din 1 august 2025) a fost

expediată (conform Anexei), lista partidelor politice ale căror cereri de înregistrare

a modificărilor în datele înscrise în Registrul de stal al persoanelor juridice, inclusiv

lista numerică și nominală a membrilor partidului politic care cad sub incidența art.

3 alin. (1) lit. e5) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și intereselor

personale, au fost depuse spre examinare până la sfârșitul zilei de 14 iulie 2025 ora

17:00.

mențiunea deciziei din 29 iulie 2025), iar prin scrisorile Agenției Servicii Publice

19

nr. 01/ 9872 și nr. 01/9880 din 1 august 2025, au fost prezentate și deciziile din 29

iulie 2025 privind refuzul înregistrării modificărilor în datele înscrise în Registrul

de stat al persoanelor juridice cu referire la Partidul Politic „Șansă”, Partidului

Politic ”Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei” și Partidului Politic

„Victorie”.

dispus modificarea hotărârii Comisiei nr. 3651 din 14 iulie 2025 cu privire la lista

partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28

septembrie 2025 după cum urmează:

- pct. 2 din hotărâre se exclude;

- anexa la hotărâre se expune într-o nouă redacție, conform anexei.

Alternativă și de Salvare a Moldovei” (decizia ASP din 29 iulie 2025), Partidului

Politic „Șansă” (decizia ASP din 29 iulie 2025) și a Partidului Politic „Victorie”

(decizia ASP din 29 iulie 2025), în legătură cu adoptarea deciziilor Agenției

Servicii Publice din 29 iulie 2025, de neînregistrare a modificărilor în datele

înscrise în Registrul de stat al persoanelor juridice.

Servicii Publice, în calitate de autoritate competentă în materia înregistrării și

evidenței partidelor politice, a refuzat înregistrarea modificărilor statutare, are

caracter decisiv pentru determinarea calității legale de participant la procesul

electoral.

Centrală, deoarece, în virtutea principiului legalității și al delimitării atribuțiilor

între autoritățile publice, Comisia este obligată să se conformeze deciziilor emise

de instituțiile competente, fără a putea substitui sau contrazice legalitatea ori

temeinicia actelor acestora

este un act decizional legal și obligatoriu, iar în lipsa unei modificări înregistrate

oficial în registrul de stat, Comisia Electorală Centrală nu avea competența de a

reevalua sau de a înlătura efectele deciziilor din 29 iulie 2025 privind refuzul

înregistrării modificărilor în datele înscrise în Registrul de stat al persoanelor

juridice” cu referire la Partidul Politic „Forța de Alternativă și de Salvare a

Moldovei”, Partidul Politic „Șansă” și Partidul Politic „Victorie”, or, refuzul

Agenției Servicii Publice, exprimat prin neînregistrarea modificărilor statutare la

data de 29 iulie 2025, are caracter decisiv pentru determinarea calității legale de

participant la procesul electoral.

încălcare a ordinii juridice.

20

nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, actul normativ are

caracter public, obligatoriu, general și impersonal. Prevederile actului normativ

sunt executorii, opozabile tuturor subiecților de drept și, în caz de necesitate, sunt

impuse prin forța de constrângere a statului.

la organizarea și desfășurarea alegerilor, ne având competențe de înregistrare sau

de reevaluare a legalității modificărilor statutare aprobate sau respinse de Agenția

Servicii Publice, pârâta era obligată să respecte principiul legalității și să își exercite

atribuțiile strict în limitele stabilite prin lege, ne având posibilitatea de a substitui

deciziile organelor competente în domeniul înregistrării partidelor.

administrativ, era obligată să ia act de refuzul Agenției Servicii Publice și să

excludă formațiunile reclamante din procesul electoral, întrucât condițiile admiterii

au rămas neîndeplinite, or, a admite contrariul ar însemna ca o autoritate cu atribuții

electorale, să încalce principiul separării competențelor instituționale și să

substituie voința legal exprimată a unei autorități de stat învestite cu dreptul

exclusiv de a înregistra și valida structura statutară a partidelor.

niciun argument, ce ar justifica temeinicia pretențiilor înaintate față de Comisia

Electorală Centrală, însă au invocat niște temeiuri formale, care în esență nu pot fi

reținute pentru anularea actului administrativ contestat – hotărârea Comisiei

Electorale Centrale nr. 3742 din 03 august 2025 privind modificarea hotărârii nr.

3651 din 14 iulie 2025 cu privire la lista partidelor politice care au dreptul de a

participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.

nefondate argumentele reclamanților cu privire la încălcarea dreptului de a alege și

de a fi ales, or, deși prin prisma art. 38 din Constituție este garantat acest drept,

totuși el nu este absolut, ci condiționat de îndeplinirea anumitor cerințe legale

obiective (la caz înregistrarea modificărilor în datele înscrise în Registrul de stat al

persoanelor juridice).

Partidul Politic „Șansă” și Partidul Politic „Victorie”, nu pot pretinde Comisiei

Electorale Centrale, recunoașterea dreptului de participare în alegeri, în condițiile

în care înregistrarea modificărilor în Registrul de stat al persoanelor juridice a fost

compromisă.

reclamanților de a participa la procesul administrativ inițiat de Comisia Electorală

Centrală, pentru a da explicații, a aduce probe și a se apăra, instanța de fond a

21

indicat că autoritatea în cauză nu a declanșat o procedură disciplinară,

sancționatorie sau de retragere a drepturilor, ci a evaluat o cerere condiționată, ale

cărei cerințe nu au fost îndeplinite, confirmate oficial prin avizul negativ al

Agenției Servicii Publice.

partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28

septembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a instituit rezerva revocării dreptului

de a participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025 pentru mai multe

partide politice, inclusiv Partidul Politic „Forța de Alternativă și de Salvare a

Moldovei”, Partidul Politic „Șansă” și Partidul Politic „Victorie”.

admisibilității participării la alegeri și anume de a prezenta Agenției Servicii

Publice, informația stabilită la art. 11 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 294/2007

privind partidele politice, însă, nu au ținut cont de obligațiile sale, iar prin urmare,

nu se poate invoca o lipsă a dreptului la apărare într-o procedură în care partea nu

a îndeplinit condițiile proprii obligației legale și nu a reacționat corespunzător.

la alegeri libere, este restrâns dreptul fundamental de a fi ales și dreptul la libera

exprimare, sunt discriminați în raport cu alți potențiali concurenți electorali, nu li

se asigură condiții echitabile la o campanie electorală în conformitate cu principiile

constituționale și Codul electoral, instanța de judecată a reiterat faptul că, drepturile

fundamentale nu sunt absolute, ele presupunând respectarea cadrului legal relevant.

presupune respectarea legislației electorale și a legislației privind partidele, în

coroborare cu condițiile de înregistrare. La caz, restrângerea drepturilor

fundamentale garantate de Constituție: dreptul de a fi ales; dreptul la libertatea

exprimării, nu au fost constatate, deoarece Comisia Electorală Centrală nu a

restrâns dreptul, ci a constatat imposibilitatea exercitării acestui drept în lipsa

validării componenței partidului.

diferențiat, nejustificat între persoane aflate în situații similare, nu a fost

confirmată, deoarece, toți concurenții electorali au fost supuși acelorași cerințe

legale privind înregistrarea structurilor statutare, iar definitiv au fost înregistrate

doar partidele care au respectat procedura legală, inclusiv înregistrarea

modificărilor la Agenția Servicii Publice.

reclamanții nu pot pretinde un tratament privilegiat față de alte formațiuni politice,

prin prisma invocării abstracte a unor drepturi fundamentale.

22

dreptului reclamanților la libertatea de exprimare, or, pe lângă faptul că excluderea

din procesul electoral nu echivalează cu restrângerea libertății de exprimare,

formațiunea politică nefiind împiedicată să își exprime public opiniile, libertatea

de exprimare nu include automat dreptul de a participa într-o competiție electorală

fără îndeplinirea condițiilor legale.

partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28

septembrie 2025, nu poate fi privită ca o sancțiune arbitrară care să prejudece

reclamanții, or, hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3742 din 03 august 2025

reprezintă o consecință legală a neîndeplinirii de către Partidul Politic „Forța de

Alternativă și de Salvare a Moldovei”, Partidul Politic „Șansă” și Partidul Politic

„Victorie”, a condiției legale de admisibilitate, prevăzută expres în lege.

Centrală a aplicat corect legea în vigoare, or, dacă Agenția Servicii Publice a

prezentat refuzul înregistrării modificărilor în datele înscrise în Registrul de stat al

persoanelor juridice, pârâta nu poate emite o altă soluție decât cea contestată în

prezenta cauză.

proporționalității, Curtea de Apel Centru a relatat că atât, scopul legitim și

potrivirea, cât și necesitatea și rezonabilitatea, se reflectă în soluția Comisiei

Electorale Centrale, or, scopul legitim reprezintă asigurarea legalității și integrității

procesului electoral; potrivirea (adecvarea măsurii) este măsura care corespunde

condițiilor neînregistrării modificărilor în datele înscrise în Registrul de stat al

persoanelor juridice; necesitatea măsurii este dictată de faptul că Agenția Servicii

Publice a refuzat înregistrarea modificărilor în datele înscrise în Registrul de stat al

persoanelor juridice, iar Comisia Electorală Centrală nu poate înlocui Agenția și nu

poate permite participarea în mod ilegal; iar rezonabilitatea/proporționalitatea,

excluderea Partidului Politic „Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei”, a

Partidului Politic „Șansă” și a Partidului Politic „Victorie” din lista partidelor

politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie

2025, este o consecință a neîndeplinirii condiției procedurale esențiale.

a subliniat că din partea Comisiei Electorale Centrale nu s-a constatat o astfel de

abatere ci o aplicare a condiției expres prevăzută de lege, unde conform Legii nr.

294/2007 și Codului electoral, pentru a confirma dreptul de a participa la alegeri,

partidul politic trebuie să înregistreze modificările componenței membrilor la

Agenția Servicii Publice. Mai mult dacă există un asemenea refuz Comisia

Electorală Centrală nu are nicio marjă discreționară, fiind obligată să constate

23

neîndeplinirea condițiilor legale și, respectiv, excluderea partidului din cursa

electorală.

nr.25/2010 și Codul bunelor practici în materie electorală, invocate de reclamanți

instanța de judecată a remarcat faptul că, deși ambele surse confirmă că drepturile

electorale trebuie garantate, acestea pot fi restrânse în condițiile legii, cu

respectarea proporționalității. În speță, Comisia Electorală Centrală a constatat

lipsa a unui temei legal de recunoaștere a dreptului electoral, cu respectarea

principiului proporționalității, expres în urma neîndeplinirii de către Partidul Politic

„Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei”, Partidul Politic „Șansă” și Partidul

Politic „Victorie” a unei condiții legale, stabilite din timp și comunicate părții.

condițiile în care, partidele excluse se pot asocia, exista, funcționa, face politică,

însă acestea nu pot participa în alegeri dacă nu îndeplinesc cerințele formale cerute

de lege. Respectiv, dreptul de asociere nu garantează automat dreptul de a participa

în alegeri.

instanța a menționat că acesta nu are o aplicabilitate independentă. Pentru a fi

aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în

drepturile fundamentale garantate de Constituție. La caz, modificarea legii a fost

justificată prin creșterea transparenței și responsabilității în gestionarea

informațiilor despre partidele politice. Includerea datelor despre persoanele care

cad sub incidența Legii nr. 133/2016 privind declararea averii și intereselor

personale asigură o mai bună monitorizare a integrității acestora. În plus,

transmiterea rapidă a informațiilor către Comisia Electorală Centrală și Autoritatea

Națională de Integritate garantează supravegherea eficientă a activității partidelor.

De asemenea, obligarea partidelor politice să prezinte integral informațiile necesare

participării la alegeri le va responsabiliza să respecte legea.

să notifice Agenția Servicii Publice despre toate modificările și completările

statutului și programului partidului politic, precum și cele ale listei numerice și

nominale a membrilor partidului politic care cad sub incidența art. 3 alin. (1) lit.

e5) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și intereselor personale în

termen de 15 zile de la data adoptării hotărârii respective (art. 10 alin. (2) din Legea

privind partidele politice).

începerea perioadei electorale (art. 11 alin. (7) din Legea privind partidele politice).

Data începerii perioadei electorale se stabilește prin hotărâre a Comisiei Electorale

Centrale (art. 1 Cod electoral).

24

Electorală Centrală, perioada electorală a început la 14 iulie 2025,

acțiunile/inacțiunile Partidului Politic „Forța de Alternativă și de Salvare a

Moldovei”, Partidului Politic „Șansă” și Partidului Politic „Victorie”, reflectate în

refuzul Agenției Servicii Publice și, respectiv reținute de către Comisia Electorală

Centrală pentru modificarea listei partidelor politice care au dreptul de a participa

la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, nu au fost argumentate de către

reclamanți în cadrul procesului de judecată.

procesului electoral, or, aplicarea măsurii restrictive privind excluderea partidelor

din lista partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare

din 28 septembrie 2025, reprezintă o măsură adecvată, menită să asigure

respectarea exigențelor legale și să descurajeze un comportament necorespunzător.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

„Victorie” , Partidul Politic „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei” și Partidul

Politic „Șansă”, prin care au solicitat admiterea recursului, aplicarea directă a art.

6, 10, 11 și art. 3 protocolul I al CEDO, casarea integrală a hotărârii Curții de Apel

Centru din 14 august 2025, emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă

contestația, să fie anulată hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 3742 din 3

august 2025 privind modificarea hotărârii nr. 3651 din 14 iulie 2025 cu privire la

lista partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din

28 septembrie 2025, în partea ce se referă la recurenți, cu restabilirea drepturilor

lor electorale.

drept invocate în cererea de chemare în judecată, totodată au indicat că Curtea de

Apel a respins contestația, acceptând necondiționat poziția intimatului și aplicând

eronat prevederile imperative ale legii.

contestat este legal dat fiind că recurenții nu au respectat prevederile art. 10 și 11

din Legea privind partidele politice, anume - nu au prezentat informația la Agenția

Servicii Publice cu privire la membrii organului de conducere a partidului. Instanța

a conchis că odată ce Agenția Servicii Publice a refuzat înregistrarea modificărilor

în Registrul de stat al persoanelor juridice, acest act este imperativ și obligatoriu,

inclusiv pentru Comisia Electorală Centrală.

recurenților și motivația detaliată din contestații, limitându-se a le da o apreciere

critică și formalistă.

25

dreptul lor de a fi audiați în procesul adoptării actului defavorabil, insistând că acest

proces nu a afectat drepturile recurenților.

a prevederilor din art. 11 alin. (7) din Lega privind partidele politice menționând

că legea prevede că modificările ce țin de organele de conducere trebuie înregistrate

la Agenția Servicii Publice, condiții false și inexistente în lege, care prevede doar

obligarea de a prezenta informația și nu de a înregistra. Instanța efectiv și-a asumat

rolul de legiuitor și a interpretat legea contrar sensului acesteia.

supus unei analize detaliate acest aspect conform triplului test prevăzut de lege și

Convenția Europeană.

oblațiunea legală.

de refuz sunt contestate în contencios administrativ, cu solicitarea de a suspenda

executarea. La fel a ignorat concluziile Curții Constituționale la examinarea

excepției de neconstituționalitate pe acest caz.

anexate la caz, a ignorat argumentele de fapt și de drept ale recurenților, nici nu a

încercat să examineze cazul în esența sa, în spiritul standardelor internaționale în

materie de alegeri libere și neafectarea dreptului de a fi ales.

fundamentale la alegeri libere, este restrâns dreptul fundamental de a fi ales, este

restrâns grav dreptul la libera exprimare, este discriminat în raport cu alți potențiali

concurenți electorali, nu i se asigură condiții echitabile la o campanie electorală în

conformitate cu principiile constituționale și Codul electoral.

discreționar în activitatea sa. A fost ignorat faptul că intimatul și-a depășit grav

competenta legală, a ignorat procedurile administrative, a încălcat principiile unui

proces echitabil. Instanța a ignorat analiza scopului acordat de lege și

proporționalitatea sancțiunii.

jurisprudența Curții Constituționale ale RM, jurisprudența CEDO și standardele

internaționale cu privire la limitarea dreptului de a fi ales și asigurarea unor alegeri

libere. Nu a examinat proporționalitatea în conformitate cu principiile

internaționale și nu a supus triplului test ingerințele și gravele restricții ale

drepturilor omului care au fost admise prin adoptarea actului administrativ

contestat.

26

cercetat pe deplin starea de fapt a speței și nu a dat un răspuns explicit tuturor

problemelor de drept ridicate de către participanții la proces în fața instanței. Curții

de Apel Centru, ca instanță de fond îi revenea o deosebită obligație de a exercita

controlul judiciar complet al actului administrativ contestat, în fapt și în drept.

fond, deși această analiză trebuia să aibă loc prin prisma art. 3 și 29 din Codul

administrativ și anume a scopului urmărit și a proporționalității emiterii actului

administrativ contestat.

neglijat prevederile art. 219 și 238 alin. (2) din Codul administrativ. Omisiunea de

a analiza argumentele menționate supra denotă că instanța de fond a încălcat

drepturile apelantului la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenția

Europeană. În acest sens, Curtea Europeană, reamintește în §30 al Hotărârii din 28

aprilie 2005, definitivă la 28 iulie2005 în cauza Albina împotriva României.

POZIȚIA COMISIEI ELECTORALE CENTRALE

de către Partidul Politic „Victorie” , Partidul Politic „Forța Alternativă și de Salvare

a Moldovei” și Partidul Politic „Șansă”, prin care a solicitat declararea recursului

inadmisibil, deoarece nu îndeplinește criteriile de admisibilitate, or, din conținutul

recursului se deduce cert lipsa temeiurilor prevăzute de art. 2451 din Codul

administrativ, ceea ce implicit duce la inadmisibilitatea acestuia.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Curtea de apel Chișinău (Centru) soluționează în primă instanță acțiunile în

contencios administrativ împotriva actelor emise de Banca Națională a Moldovei,

precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul

electoral.

Curtea Supremă de Justiție soluționează: cererile de recurs împotriva hotărârilor, a

deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot

fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

27

„În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanțele de judecată competente

examinează acțiunile în domeniul electoral după cum urmează:

Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva actelor

judecătorești ale curților de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.”

„În perioada electorală, autoritățile competente examinează contestațiile în termen de

3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor

electorale, instanțele judecătorești aplică același termen, inclusiv în cadrul

procedurilor de exercitare a căilor de atac.”

„Alegerile sunt declarate nule dacă în cadrul operațiunilor electorale au fost comise

încălcări ale prezentului cod care au influențat rezultatele votării și atribuirea

mandatelor. Hotărârea cu privire la declararea alegerilor nule se adoptă de către

Comisia Electorală Centrală în baza hotărârilor consiliilor electorale de circumscripție

respective.”

„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și

cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau

a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la

rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu

au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

28

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

ASPECTE DE PROCEDURĂ

constată că decizia motivată a fost comunicată recurenților Partidul Politic „Șansă”,

Partidul Politic „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei” și Partidul Politic

„Victorie” prin intermediul poștei electronice la data de 15 august 2025. Recursul

nemotivat a fost depus la data de 14 august 2025, iar motivare recursului a fost

prezentată la data de 16 august 2025, cu respectarea termenului legal prevăzut de

art. 245 din Codul administrativ, coroborat cu art. 100 alin. (1) din Codul electoral.

MOTIVAREA INSTANȚEI

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca

primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor

de drept.

trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

Partidul Politic „Șansă”, Partidul Politic „Forța Alternativă și de Salvare a

Moldovei” și Partidul Politic „Victorie”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurenților

cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea contrară

29

a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că

aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,

respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.

Moldovei” și Partidul Politic „Victorie”, în susținerea recursului a indicat două

temeiuri de admisibilitate prevăzute la art. 245¹ alin. (1) lit. b) și d) din Codul

administrativ.

2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ se referă la schimbarea sau

consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea recursului.

Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de a-și extinde,

uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în

mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu

privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe

contradictorii a Curții Supreme de Justiție cu privire la acestea, fie modificarea

circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme

a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată în

recursul depus de către Partidul Politic „Șansă”, Partidul Politic „Forța Alternativă

și de Salvare a Moldovei” și Partidul Politic „Victorie”.

noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii

nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază

juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă

și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio

instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie

hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor

imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea

presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de

judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează

fundamental echitatea procedurii.

probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident

nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția

adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci

doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată

rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul

administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod

clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

30

pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod

determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi

admis.

că, recursul depus de Partidul Politic „Șansă”, Partidul Politic „Forța Alternativă și

de Salvare a Moldovei” și Partidul Politic „Victorie”, conține obiecții de fapt și de

drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate

în mod corespunzător.

dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul

administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia.

Cadrul normativ aplicabil – art. 10 și art. 11 alin. (7) din Legea nr.294/2007 privind

partidele politice (în redacția în vigoare la data relevantă), coroborat cu dispozițiile

Codului electoral – instituie o condiție obiectivă pentru participarea unui partid la

scrutin: până la începerea perioadei electorale, formațiunea trebuie să fi prezentat

integral informațiile cerute legii către Agenția Servicii Publice, iar această

conformare se verifică prin starea oficială a înregistrărilor din registru, comunicată

de ASP la solicitarea CEC. În speță, la momentul relevant, ASP comunicase

deciziile de refuz ale înregistrării modificărilor statutare esențiale, ceea ce atestă

neîndeplinirea condiției legale și activează, prin efectul legii, interdicția de a

participa la alegeri. Așadar, CEC nu a exercitat o putere discreționară de

oportunitate, ci a aplicat o normă imperativă care îi delimitează strict competența:

în prezența unui refuz de înregistrare din partea autorității de registru, CEC nu poate

substitui, contrazice sau neutraliza actele acesteia, ci doar constată juridic că

dreptul de a participa la alegeri nu poate fi recunoscut.

înregistrarea” nu poate fi primită în sensul admisibilității recursului, or, finalitatea

obligației de „prezentare integrală” nu este formală; legiuitorul a legat explicit

dreptul de a participa în cadrul scrutinului electoral de existența, la debutul

perioadei electorale, a unei situații conforme și verificabile în registru. Or, refuzul

de înregistrare comunicat de ASP nu permite concluzia că obligația a fost executată

în mod efectiv. Reducerea condiției la simpla transmitere de înscrisuri, indiferent

de conformitatea lor, ar goli de conținut mecanismul legal de integritate și

transparență.

din Codul administrativ, nu se susține de filtrul admisibilității recursului. Măsura

adoptată de CEC are caracter predominant constatativ, rezultând automat din

neîndeplinirea unei condiții legale obiective, verificată de o autoritate competentă

31

distinctă. Într-un asemenea cadru, o audiere formală nu ar fi fost aptă să schimbe

realitatea juridică preexistentă, reflectată în actele ASP, pe care CEC nu le poate

reevalua. Mai mult, încă din hotărârea anterioară prin care s-a publicat lista

provizorie, CEC a instituit expres rezerva revocării dreptului de a participa în

funcție de rezultatul verificării la ASP, astfel că formațiunile aveau cunoștință

despre condiție și despre consecința juridică a neconformării. De altfel, recurenții

au valorificat calea contestării împotriva Hotărârii CEC, iar motivele de dezacord

față de actul contestat le-au expus în acțiune și respectiv, recurs.

simpla contestare este eronată. În absența unei norme exprese de suspendare

automată sau a unei încheieri judecătorești de suspendare, actele administrative

individuale ale ASP produc efecte, iar CEC este ținută să se conformeze stării

juridice oficiale comunicate. Recurenții nu au probat existența unei suspendări

judiciare efective care să fi neutralizat, la momentul deciziei CEC, consecințele

refuzului de înregistrare.

exprimare și a libertății de asociere sunt, de asemenea, nefondate. Dreptul de a fi

ales nu este absolut; el poate fi condiționat de îndeplinirea unor cerințe legale

obiective, nediscriminatorii și previzibile, menite să asigure integritatea procesului

electoral. Măsura aplicată nu sancționează idei politice, nu dizolvă și nu interzice

partidele, ci constată imposibilitatea participării la un anumit scrutin din cauza

neîndeplinirii la timp a unei cerințe procedurale esențiale. Nu se poate reține nici

discriminarea, deoarece toți potențialii competitori au fost supuși aceluiași regim

legal, iar diferența de tratament derivă din diferența de conformare la obligațiile

stabilite de lege. Libertatea de asociere rămâne neatinsă în substanța ei:

formațiunile pot exista, se pot exprima și pot desfășura activitate politică; doar

accesul la concursul electoral este refuzat până la conformarea cu cerințele legale.

Reglementarea urmărește un scop legitim – transparența, corectitudinea și

integritatea competiției electorale, mijlocul este adecvat – verificarea prin registrul

oficial și condiționarea participării de conformarea până la momentul-limită stabilit

unitar, este necesar – nu există o alternativă mai puțin intruzivă care să asigure

același nivel de garanții în termenul scurt al calendarului electoral, iar măsura nu

afectează esența drepturilor, fiind limitată în timp și perfect reversibilă pentru

viitoarele cicluri electorale, îndată ce condițiile legale vor fi îndeplinite.

recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare

clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul

32

administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile

se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță,

în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din

Codul administrativ.

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care

se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste

critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea

aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în

concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes.

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea

hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],

2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea

CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

33

pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages

Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul

acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Partidul Politic „Șansă”, Partidul Politic

„Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei” și Partidul Politic „Victorie”.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

34