3-38/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare

3-38/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la cererea de contestare depusă de

Corneliu POPESCU

împotriva

Comisiei de evaluare a procurorilor

privind anularea deciziei nr. 32 din 18 decembrie 2024 cu privire la candidatura

lui Corneliu Popescu, candidat la funcția de membru a Colegiului de disciplină și

etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor,

(evaluarea integrității candidaților la funcția de membru în organele specializate ale

Consiliului Superior al Procurorilor, conform Legii nr. 26/2022)

(Dosarul nr. 3-38/24

PIGD 2-25001653-01-3-06012025)

Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea candidatului la funcția de membru

a Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor

15 august 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință de judecată publică cererea de contestare depusă de

Corneliu Popescu împotriva deciziei Comisiei de evaluare a procurorilor,

Completul de judecată special al Curții Supreme de Justiție, compus din:

Ion Malanciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

Cebotari Cristina, Boico Marianna – grefieri,

Cu participarea:

Reprezentanților reclamantului – avocaților Marian Bucătaru și Rodion Tocan;

Reprezentantului pârâtei – avocaților Valeriu Cernei și Roger Gladei.

constată următoarele:

ÎN FAPT

A. Poziția reclamantului:

Cerere de contestare împotriva deciziei nr. 32 din 18 decembrie 2024 (f.d. 2-8,

Vol. I)

Corneliu Popescu a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de contestare

împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor, prin care a solicitat (f.d. 2-8):

− Anularea deciziei Comisiei de Evaluare a Procurorilor nr. 32 din 18 decembrie 2024

cu privire la candidatura lui Corneliu Popescu, candidat la funcția de membru a

Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor;

− Dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului de către Comisia de

evaluare.

că, în scopul consolidării integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor, precum și ai organelor

specializate ale acestora, precum și în vederea creșterii încrederii societății în

activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor și, în

general, în sistemul justiției, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat, la data

de 10 martie 2022, Legea nr. 26/2022 privind unele măsuri aferente selectării

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor.

evaluare a integrității candidaților la funcțiile menționate, instituind evaluarea

1

drept etapă obligatorie în procesul de selectare și numire/alegere a acestora. În

temeiul Legii nr. 26/2022, Parlamentul a instituit Comisia de evaluare a

procurorilor în vederea verificării integrității candidaților la funcțiile din organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor (în continuare – Comisia de

evaluare). Potrivit legii, evaluarea integrității presupune verificarea atât a

integrității etice, cât și a celei financiare.

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și candidat la funcția de

membru în Colegiul de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al

Procurorilor, a fost supus evaluării de către Comisia de evaluare. În cadrul acestei

proceduri, reclamantul a completat Chestionarul privind integritatea etică, a depus

Declarația de avere și interese personale conform art. 9 alin. (2) din Legea nr.

26/2022, precum și lista persoanelor apropiate din sistemul judecătoresc, al

procuraturii și din serviciul public. Totodată, pe parcursul evaluării, acesta a

răspuns la cinci runde de întrebări adresate de Comisia de evaluare, anexând copii

ale tuturor materialelor solicitate.

a fost prezent și a răspuns la întrebările adresate de membrii Comisiei.

că reclamantul nu întrunește criteriile de integritate prevăzute de lege pentru

funcția de membru în Colegiul de disciplină și etică din subordinea Consiliului

Superior al Procurorilor, reținând existența unor dubii serioase privind respectarea

de către acesta a criteriilor de integritate etică și financiară. În consecință, s-a decis

că acesta nu promovează evaluarea.

de 27 decembrie 2024, a fost comunicată reclamantului în aceeași zi, prin poșta

electronică.

ca fiind ilegală, nemotivată, adoptată pe baza unor presupuneri subiective ale

membrilor Comisiei, fără suport probatoriu și cu încălcarea flagrantă a procedurii

prevăzute de Codul administrativ.

Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, cu referire la

candidatura domnului Corneliu Popescu, constituie un act administrativ

individual emis de o entitate publică, care produce efecte juridice evidente și

implicite cu impact direct asupra situației juridice a persoanei vizate.

2

din 18 decembrie 2024, este subiect procedural afectat de un act administrativ

individual defavorabil, ale cărui drepturi legitime au fost vătămate, având astfel

dreptul de a solicita controlul judecătoresc al legalității deciziei respective, în

conformitate cu art. 20 și art. 189 alin. (1) din Codul administrativ.

principiului egalității de tratament și nu se întemeiază pe motive plauzibile care

să justifice concluzia Comisiei potrivit căreia candidatul Corneliu Popescu nu ar

întruni criteriile de integritate etică și financiară.

comună a Comisiei de la Veneția și a Directorului General pentru Drepturile

Omului și Statul de Drept din 17–18 iunie 2022, referitoare la proiectul de lege

privind Curtea Supremă de Justiție. La punctul 44 din această opinie se precizează

expres că evaluarea etică vizează, în esență, datele privind posibile acte de

corupție, ceea ce reprezintă o dimensiune complementară evaluării financiare, și

nu un criteriu distinct.

cărora nu ar întruni criteriile de integritate etică și financiară, nu au legătură cu

date concrete privind posibila corupere în raport cu candidatura sa. Concluziile

Comisiei s-au concentrat, în esență, asupra unor omisiuni neintenționate și pe

presupuneri subiective, care nu pot fi considerate, în niciun caz, indicii ale unor

acțiuni de corupție.

și nici circumstanțele de fapt care ar susține existența unor dubii serioase cu

privire la integritatea sa financiară. Totodată, averea acestuia a fost declarată în

conformitate cu prevederile legale, iar Autoritatea Națională de Integritate,

organul competent în materia verificării respectării regimului juridic al declarării

averilor și intereselor personale, nu a fost sesizată și nu a emis vreo constatare sau

sancțiune în acest sens.

reținând și valorificând în mod nejustificat anumite aspecte care nu au fost

constatate de autoritatea competentă. Mai mult, din conținutul actului contestat nu

reiese că s-ar fi reținut în mod expres că averea dobândită de către candidat în

ultimii 15 ani nu corespunde veniturilor declarate.

solicitând candidatului să demonstreze lipsa unor suspiciuni, ceea ce contravine

prevederilor art. 93 din Codul administrativ. Potrivit acestui articol, „fiecare

participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția”. În mod excepțional,

3

sarcina probei revine exclusiv participantului căruia îi sunt atribuite acele fapte,

fără a putea fi transferată celuilalt subiect procedural.

evaluare, absența unor acte justificative referitoare la veniturile obținute cu peste

un deceniu în urmă de către rudele apropiate (inclusiv decedate) este echivalată

cu inexistența acestor venituri. În mod similar, Comisia a considerat că lipsa

documentelor privind starea tehnică și îmbunătățirile aduse unui autoturism

procurat sau lipsa actelor justificative ale cheltuielilor suportate de alte persoane

apropiate sunt suficiente pentru a atribui aceste cheltuieli în întregime

candidatului.

care, deși fundamentală pentru statul de drept, nu a fost abrogată în Republica

Moldova.

evaluare a invocat o serie de aspecte considerate de natură financiară și etică,

detaliate la punctele 28–59 din actul contestat. Printre acestea, s-a făcut referire la

achiziționarea de către candidat și soția sa a două apartamente situate în

municipiul Chișinău, la adresa str. Hristo Botev nr. 6, apartamentele nr. 209 și

210.

− achiziționarea pretins ilegală a bunurilor imobile, prin utilizarea unor contracte

considerate fictive (pct. 50);

− imposibilitatea bunicii reclamantului de a dispune de suficiente mijloace financiare

pentru achiziționarea unuia dintre aceste imobile, care ulterior a fost moștenit de

către candidat;

− presupusa folosire a funcției de procuror pentru obținerea unui preț preferențial

destinat, în opinia Comisiei, exclusiv judecătorilor;

− discrepanța între prețul real de piață al imobilelor și cel de achiziție, pe baza unor

informații obținute de la S.A. „Bursa Lara”;

− încălcarea pretinsă a prevederilor punctelor 6.2.5, 6.3.1 și altor dispoziții din Codul

de etică al procurorului.

subiective, fără o fundamentare probatorie corespunzătoare și fără raportare la

standardele legale privind sarcina probei, proporționalitatea evaluării și

respectarea drepturilor fundamentale.

contencios administrativ, reclamantul a prezentat explicații detaliate referitoare la

circumstanțele achiziționării apartamentelor nr. 209 și 210 din municipiul

Chișinău, explicații care, în mod nejustificat, nu au fost valorificate în analiza

Comisiei.

4

său, în data de 20 aprilie 2015, locuința familiei situată pe str. Dumeniuc nr. 20,

ap. 3, a devenit insuficientă în raport cu necesitățile familiei extinse. În acest

context, reclamantul a solicitat sprijinul tatălui său în vederea achiziționării unui

nou apartament, respectiv susținerea financiară pentru investirea într-un imobil

mai spațios.

Chișinău și înstrăinase anterior un bun imobil din localitatea de origine, și-a

manifestat dorința de a sprijini material creșterea nepoților. Reclamantul a refuzat

să primească personal suma oferită, propunând în schimb ca bunica să investească

în achiziționarea unui apartament separat, situat în vecinătatea imobilului pe care

urma să-l procure tatăl său, imobil în care bunica urma să locuiască pe durata

vieții, iar ulterior să fie lăsat moștenire copiilor reclamantului.

construcția apartamentelor menționate, într-un bloc aflat la acel moment într-un

stadiu incipient de edificare, în care existau doar elementele structurale de

rezistență până la etajele 8–9, ultimele niveluri nefiind încă ridicate.

euro/m², s-a datorat în principal relațiilor profesionale de lungă durată ale tatălui

său, avocat cu o experiență de peste 40 de ani, care colabora cu numeroși juriști

și avocați ce asigurau asistență juridică dezvoltatorului imobiliar. Această relație

profesională a contribuit la obținerea unui preț preferențial. De asemenea, un alt

factor determinant a fost plata integrală, în numerar, direct către contabilitatea

companiei de construcții, fără apelarea la plăți în rate sau finanțări externe. Nu în

ultimul rând, prețul redus reflecta stadiul incipient al construcției, care a fost

finalizată și dată în exploatare abia după aproximativ 18 luni.

indicată de S.A. „Bursa Lara” privea un bun imobil finalizat, și nu unul aflat în

fază de construcție. De asemenea, nu a fost reținută nici împrejurarea că pe piață

există și alte burse imobiliare care ar fi putut oferi o apreciere obiectivă asupra

valorii de piață a imobilului în stadiul la care a fost contractat. Contractele

încheiate de tatăl și bunica reclamantului aveau natura juridică a unor contracte

de investiție într-un bun viitor, iar nu de vânzare-cumpărare clasică.

prezentarea vreunei probe concludente, că reclamantul ar fi utilizat funcția publică

deținută pentru a obține un preț preferențial, ceea ce constituie o acuzație gravă,

lipsită de fundament probatoriu. Reclamantul subliniază că, în calitate de

procuror, nu avea nicio competență ori influență asupra activității societății de

5

construcții, care era una de anvergură, iar orice presupusă încercare de exercitare

a presiunii ar fi condus, în mod inevitabil, la eliberarea sa imediată din funcție.

bunuri care, de-a lungul timpului, au fost în proprietatea bunicii sale, a invocat

faptul că în evidențele organului cadastral nu s-au păstrat documentele privind

înstrăinarea unui bun imobil situat în satul Caracușenii Vechi, raionul Briceni. În

aceste condiții, Comisia i-a solicitat reclamantului să prezinte actul care ar

demonstra proveniența mijloacelor financiare obținute din tranzacția respectivă.

loc cu peste 11 ani în urmă, și că nu a deținut și nu avea cum să dețină un astfel

de document. Cu toate acestea, Comisia a reținut că reclamantul nu ar fi înlăturat

„dubii serioase” privind proveniența mijloacelor, ceea ce relevă, în opinia

acestuia, un nivel excesiv de subiectivism din partea Comisiei, mai ales prin

comparație cu alte cazuri similare analizate în cadrul procedurii de evaluare.

își arogă competența de a examina fapte și împrejurări survenite cu mult timp în

urmă, în contradicție cu principiul securității raporturilor juridice. În acest sens,

invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza

Xhoxhaj c. Albania (cererea nr. 15227/19), a reținut că lipsa unui termen limită și

concentrarea pe fapte petrecute cu 7–8 ani anterior evaluării constituie o încălcare

a principiului securității juridice.

Strasbourg a reținut că evaluarea unor fapte dintr-un trecut îndepărtat, în lipsa

unor garanții procedurale adecvate, creează dificultăți substanțiale în exercitarea

dreptului la apărare al persoanei vizate.

echivalent instanței de judecată, prin calificarea juridică a contractului încheiat

între reclamant și tatăl său drept contract fictiv, respectiv ilegal. Reclamantul

atrage atenția asupra caracterului abuziv al unei astfel de aprecieri, în condițiile în

care Comisia nu are competență jurisdicțională și nu poate substitui instanțele de

judecată în constatarea nulității unui act juridic sau în anularea acestuia. În mod

absurd, în baza unei asemenea concluzii, s-ar putea solicita teoretic anularea

actului de vânzare-cumpărare sau a certificatului de moștenitor, doar pentru că o

comisie administrativă a emis o apreciere netemeinică și nelegală, fără suport

probatoriu și fără competență materială.

în alte cauze similare examinate de Comisie, relațiile de rudenie și implicarea

membrilor familiei în tranzacții imobiliare au fost considerate suficiente pentru a

6

justifica proveniența mijloacelor financiare, chiar și în lipsa unor acte justificative

concrete.

organe, cum ar fi Consiliul Superior al Procurorilor și Colegiul de disciplină și

etică, prin formularea de concluzii directe privind pretinse încălcări ale anumitor

dispoziții din Codul de etică al procurorului, în legătură cu dobândirea bunurilor

imobile menționate.

Comisiei, în cadrul rundelor 2–4 de clarificări, toate contractele disponibile,

inclusiv contracte de investiție, vânzare-cumpărare și documentele ce atestă

dreptul de moștenire.

Comisia de evaluare a analizat achiziționarea unui automobil în anul 2016 și a

reținut, la punctul 74, că presupusul contract de vânzare-cumpărare dintre

reclamant și fratele acestuia ar fi fost unul fictiv, apreciind că nu ar fi existat în

realitate o tranzacție autentică.

− candidatul nu a prezentat copia contractului de vânzare-cumpărare privind achiziția

automobilului;

− nu ar exista o justificare economică pentru ca fratele candidatului să-i vândă acestuia

automobilul la un preț inferior celui de piață;

− candidatul ar fi fost, în fapt, proprietarul real al automobilului încă din momentul

importului în Republica Moldova, în anul 2014, întrucât la scurt timp după import a

fost întocmit un contract de comodat în favoarea acestuia;

− valoarea automobilului ar fi fost indicată în contractul de asigurare semnat de către

candidat, și nu de către presupusul proprietar – fratele său;

− pe baza celor expuse, Comisia a conchis că ar fi fost încălcate prevederi ale Codului

de etică al procurorului.

Comisiei, cât și le reiterează în fața instanței de judecată:

diplomatică și, având în vedere necesitățile familiei (alcătuită din patru membri,

inclusiv copii aflați într-un stadiu avansat de creștere), a decis să procure un

automobil mai spațios decât cel pe care îl deținea anterior. Fratele reclamantului

a identificat un vehicul adecvat în Germania și a propus organizarea unei deplasări

comune pentru preluarea acestuia, cu participarea ambilor frați și a soțiilor

acestora. Planul a inclus achiziția a patru bilete de avion și o călătorie turistică

spre Republica Moldova.

7

îmbolnăvit, iar soția acestuia nu a mai putut participa. Întrucât biletele erau

nerambursabile, fratele a decis ca fiica sa mai mare să însoțească grupul.

perfectat formalitățile de vămuire a automobilului pe numele său, prezentând

autorităților contractul de achiziție încheiat cu vânzătorul din Germania și

achitând taxele legale de import.

coerentă și verificabilă a circumstanțelor achiziției și respinge orice prezumție de

ficțiune contractuală sau de utilizare necorespunzătoare a funcției publice. În

opinia sa, Comisia a emis concluzii arbitrare, fără bază probatorie, răsturnând

sarcina probei în mod nelegal și interpretând faptele într-o manieră subiectivă, în

contradicție cu principiile Codului administrativ și ale dreptului la apărare.

automobilului, fratele său i-a propus să încheie un contract de comodat, ceea ce

reprezenta o practică obișnuită în cadrul familiei. Astfel de contracte de comodat

mai fuseseră încheiate anterior de reclamant și pentru alte autoturisme aparținând

fostului socru și tatălui său. La acea dată, încheierea unui contract de comodat era

obligatorie pentru persoanele care conduceau un vehicul ce nu le aparținea,

conform legislației în vigoare.

unui act de împuternicire pentru a conduce un vehicul, motiv pentru care Comisia

nu putea utiliza acest element ca indiciu al pretinsei dețineri reale a dreptului de

proprietate asupra bunului.

decembrie 2024, reclamantul a declarat că a utilizat ocazional automobilul

respectiv, inclusiv pentru deplasări în afara teritoriului Republicii Moldova. Cu

toate acestea, Comisia a interpretat această utilizare ocazională ca fiind

echivalentă cu exercitarea atributelor dreptului de proprietate încă de la momentul

importului în țară, făcând astfel o confuzie între utilizarea sporadică și folosința

permanentă a bunului. În lipsa oricărui temei legal, Comisia a inclus această

interpretare în concluziile referitoare la pretinsa calitate de proprietar de facto a

reclamantului.

vedere valoarea ridicată a automobilului și dorința de a proteja integritatea

bunului, i-a propus fratelui său încheierea unui contract de asigurare. Acest

demers a fost necesar pentru a preveni eventuale prejudicii în cazul unor daune

materiale, mai ales în contextul utilizării temporare. Astfel, reclamantul a fost cel

8

care a încheiat polițele de asigurare CASCO în perioada 2014–2016, iar ulterior,

după ce a devenit proprietar, a continuat prelungirea acestora. Comisia a dedus

însă, în mod nejustificat, că fratele reclamantului nu ar fi fost proprietarul de drept

al vehiculului, ignorând lipsa oricăror probe directe și bazându-se exclusiv pe

presupuneri subiective.

cumpărare încheiat în anul 2016, în sumă de 10.000 dolari SUA, susținând că

acesta ar fi semnificativ inferior valorii de piață estimate de Comisie pe baza

datelor de pe piețele auto din Republica Moldova. Reclamantul a precizat că

fratele său urma să plece într-o nouă misiune diplomatică în luna septembrie 2016,

motiv pentru care păstrarea automobilului devenea inutilă. Prețul convenit a

reflectat atât anumite defecțiuni tehnice ale automobilului – unele persistând până

în prezent – cât și relațiile de rudenie și sprijin familial existente între părți.

Comisiei, care nu a ținut cont de argumentele și probele prezentate, adoptând o

atitudine vădit discriminatorie. În alte cauze similare, Comisia a considerat că

donații sub formă de sume de bani sau bunuri imobile de valoare semnificativă

oferite de rude apropiate – părinți sau socri – nu ridică suspiciuni de integritate.

Spre exemplu, în Decizia nr. 13 din 1 august 2024, Comisia a analizat o situație

în care un candidat a achiziționat un autoturism la un preț semnificativ inferior

valorii de piață, concluzionând că nu există nicio problemă sub aspectul

integrității. Cu toate acestea, în cazul reclamantului Corneliu Popescu, aceleași

circumstanțe au fost interpretate în mod contrar, fără justificare obiectivă sau

temei probatoriu.

Constituția Republicii Moldova, ale cărui prevederi au fost omise sau neglijate de

către Comisia de evaluare. Acest articol stabilește următoarele principii

fundamentale:

− caracterul licit al dobândirii se prezumă;

− dreptul la proprietate privată este garantat;

− dreptul la moștenire a proprietății private este garantat.

întreprinde măsuri care să afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile

dobândite, decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege și numai dacă

acest lucru este absolut necesar pentru protejarea unui interes public.

realizate de autoritățile publice competente – Autoritatea Națională de Integritate

și Inspectoratul Fiscal de Stat – în limitele atribuțiilor conferite prin legi organice.

În urma acestor controale, nu au fost constatate încălcări ale legislației aplicabile.

9

Cu toate acestea, Comisia a ignorat concluziile acestor autorități și și-a arogat

atribuții care exced competențele legale, substituindu-se organelor de control

specializate.

administrativ, potrivit cărora actele administrative individuale trebuie respectate

de către autoritatea publică emitentă, de alte autorități publice, de destinatarii

acestora, precum și de terți.

deciziei, dreptul la contestarea actului în fața instanței de judecată devine iluzoriu,

iar instanța nu poate suplini prin presupuneri justificarea deciziei autorității. Din

această perspectivă, motivarea reprezintă o condiție esențială pentru legalitatea

actului administrativ contestat.

Comisia de evaluare, rezultă că această autoritate își fundamentează concluziile

pe „intima convingere” formată în urma unei pretinse cercetări multiaspectuale,

complete și obiective a informațiilor, fără a conferi materialelor prezentate o

valoare probatorie prestabilită, ci doar în măsura în care acestea sunt apreciate în

mod unilateral de către Comisie.

încălcat principiul egalității de tratament, întrucât a tratat în mod diferit cazuri

similare. Această constatare reiese din analiza comparativă a motivărilor adoptate

de Comisie în privința altor candidați la funcții în colegiile subordonate

Consiliului Superior al Procurorilor, în cadrul cărora aspecte similare au fost

apreciate favorabil, fără a se formula suspiciuni de neconformitate cu criteriile de

integritate.

legal dreptul discreționar, în contextul unor situații similare soluționate în mod

diferit. Astfel, decizia adoptată în privința sa este rezultatul unei aprecieri

subiective și discriminatorii, fără indicarea unui motiv obiectiv care să justifice

tratamentul diferențiat. Conform art. 137 alin. (3) și (4) din Codul administrativ,

stările de fapt identice în esență trebuie tratate identic. O tratare neidentică este

admisibilă doar în prezența unor rațiuni obiective și explicite. De asemenea, dacă

într-un caz autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar într-un anumit

mod, în cazuri similare este obligată să procedeze la fel, cu excepția cazului în

care declară în mod clar intenția de a-și modifica practica.

procedurii printr-un mesaj transmis la data de 21 decembrie 2023, solicitând

completarea chestionarului privind integritatea etică și a declarației de avere și

10

interese personale pentru perioada de cinci ani, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 26/2022.

reclamantului cinci runde de întrebări, la care acesta a răspuns în termen. La data

de 2 decembrie 2024, reclamantul a participat la audierea publică. Decizia nr. 32

a fost transmisă reclamantului la data de 27 decembrie 2024, fiind semnată

electronic în aceeași zi, cu toate că actul poartă data formală de 18 decembrie

2024.

emiterii deciziei și a momentului în care aceasta a dobândit valabilitate juridică,

aspecte esențiale pentru calculul termenului de contestare și pentru validitatea

procedurii.

prelungire a termenului general de 30 de zile prevăzut de art. 60 alin. (1) din Codul

administrativ. Astfel, în absența unei notificări scrise care să justifice extinderea

duratei procedurii, rezultă că Decizia nr. 32 a fost emisă cu depășirea termenului

legal, ceea ce constituie o încălcare procedurală de natură să afecteze legalitatea

actului administrativ contestat.

Decizia Comisiei de evaluare a procurorilor nr. 32 din 18 decembrie 2024, privind

candidatura sa, este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost emisă cu încălcări

grave ale dispozițiilor legale și procedurale, iar Comisia:

− nu și-a exercitat dreptul discreționar în conformitate cu limitele legale stabilite de

Legea nr. 26/2022 și Codul administrativ;

− nu a luat în considerare toate faptele relevante prezentate de candidat;

− nu a acționat potrivit scopului pentru care i-a fost acordată competența discreționară;

− a emis decizia cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 60 Cod administrativ,

fără justificare ori notificare privind prelungirea acestuia.

nelegalitatea deciziei contestate și să rețină următoarele încălcări esențiale comise

de Comisie:

− interpretarea eronată și arbitrară a normelor de drept material care reglementează

procedura de evaluare, în special a conceptelor juridice vagi și nedefinite utilizate

ca temei al deciziei;

− stabilirea incorectă a situației de fapt și o apreciere subiectivă a probelor;

− aplicarea unui tratament inegal față de alți candidați aflați în situații similare, fără

justificare obiectivă;

− ingerința disproporționată în drepturile fundamentale ale candidatului, în

contradicție cu principiul proporționalității;

11

− exercitarea discreției procedurale într-un mod arbitrar și contrar jurisprudenței

CEDO privind echitatea procedurilor administrative;

− afectarea gravă a securității raporturilor juridice printr-un act netransparent, inegal

și instabil;

− încălcarea garanțiilor fundamentale ale procedurii administrative, cum ar fi: dreptul

la o examinare completă a faptelor, dreptul la o decizie motivată, dreptul la o audiere

efectivă, dreptul la colaborare în clarificarea stării de fapt și dreptul la o decizie

întemeiată pe probe obiective;

− neaplicarea principiilor bunei administrări reglementate de Codul administrativ și

consacrate prin art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

− interpretarea retroactivă și defavorabilă a normelor juridice în detrimentul

candidatului.

prevăzute de legiuitor în preambulul Legii nr. 26/2022 – și anume, sporirea

integrității în organele de autoadministrare ale justiției și consolidarea încrederii

publice în sistemul judiciar – ar fi fost urmărit prin soluția de nepromovare a

evaluării aplicată în cazul reclamantului. Deși aceste scopuri sunt legitime,

Comisia nu a indicat în mod clar care dintre ele a stat la baza deciziei, lipsind

astfel justificarea finalității actului administrativ.

de selecție pentru funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din

subordinea Consiliului Superior al Procurorilor – apare ca fiind disproporționată

și neadecvată în raport cu gravitatea redusă a faptelor reținute, neservind

scopurilor declarate de lege și afectând în mod nejustificat dreptul fundamental

de a candida și de a fi ales.

temporară a organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor la

momentul adoptării deciziei contestate, precum și faptul că faptele imputate

reclamantului sunt minore și nu se încadrează în sfera motivelor serioase și

obiective de nepromovare, măsura excluderii sale din procedura de selecție nu

doar că este nejustificată, dar reprezintă o ingerință ilegală și neproporțională în

drepturile garantate ale acestuia. Această măsură nu servește scopurilor urmărite

prin Legea nr. 26/2022 și nu contribuie la buna funcționare a organelor de

autoadministrare, ci dimpotrivă, le afectează prin eliminarea arbitrară a unor

candidați eligibili.

166–168, 174, 177 din Codul de procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 20,

93, 171–172, 177, 189, 206 alin. (1) lit. a), 211–212 din Codul administrativ,

precum și în temeiul art. 216, 219, 219¹, 220 din Codul civil și art. 13–14 din

Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării

12

candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor.

Cerere de contestare împotriva deciziei nr. 32 din 18 decembrie 2024, cu

amendamente din 27 ianuarie 2025 (f.d. 130-136, Vol. I)

că reclamantul Corneliu Popescu, candidat la funcția de membru în Colegiul de

disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, nu

întrunește criteriile de integritate, reținând „dubii serioase” privind respectarea

criteriilor de integritate etică și financiară și, în consecință, că nu promovează

evaluarea.

2024, semnată electronic de președinte la 27 decembrie 2024, prin poșta

electronică la data de 27 decembrie 2024. Ulterior, la 29.01.2025, la ora 17:05, i-

a fost comunicată Decizia nr. 32 din 18 decembrie 2024 cu „Amendamentele” din

27 ianuarie 2025, semnată electronic de vicepreședintele Comisiei la ora 16:48 în

aceeași zi. (Notă: în unele mențiuni figurează anul „2024” pentru semnătura

electronică din 29.01; reclamantul indică faptul că aceasta pare a fi o eroare

materială, data corectă fiind 29 ianuarie 2025.)

și nemotivată, întemeiată pe presupuneri ale membrilor Comisiei, fără suport legal

și probatoriu adecvat, precum și adoptată cu încălcarea flagrantă a procedurii

reglementate de Codul administrativ.

temeiul normativ expres (articol din Legea nr. 26/2022 și/sau punct din

Regulamentul de activitate al Comisiei) care prevede noțiunea și procedura

„Amendamentelor”. Până în prezent, nu a fost recepționat niciun răspuns.

Cerere privind concretizarea pretențiilor (f.d. 5-8, Vol. II)

2025, emisă în cauza nr. 3-38/24, reclamantul a înaintat cerere prin care a precizat

pretențiile formulate în cadrul contestației depuse împotriva Deciziei Comisiei de

Evaluare nr. 32 din 18 decembrie 2024.

fapt și de drept expuse în contestația inițială.

2024, a fost eliberat din organele procuraturii începând cu 6 iunie 2025, fiindu-i

calculate toate drepturile salariale și indemnizația unică de concediere.

13

de reclamant rezultă că încetarea raporturilor de serviciu a fost determinată de

notificarea adresată acestuia la 8 mai 2025 privind inițierea procedurii de vetting.

Supremă de Justiție — Decizia Comisiei de Evaluare nr. 32 din 18 decembrie

2024 — cauză aflată în deliberare din 17 februarie 2025, acesta ar fi continuat să

exercite funcția de procuror până în prezent, neexistând obiecții din partea

conducerii Procuraturii Generale sau a PCCOCS cu privire la activitatea sa.

în vederea soluționării contestației conform legii.

de vetting de către aceeași Comisie de evaluare a procurorilor, în componență

identică de șase membri, care a adoptat Decizia nr. 32 din 18 decembrie 2024.

posibil ca aceleași persoane — prin analogie cu interdicția aplicabilă instanțelor

judecătorești — să se pronunțe de două ori asupra acelorași circumstanțe

referitoare la aceeași persoană; această obiecție a fost ignorată de Comisie.

având ca obiect anularea Deciziei nr. 32 din 18 decembrie 2024 și dispunerea

reevaluării candidatului Corneliu Popescu.

intervenite, este justificată de necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale

efective a drepturilor sale. Folosul practic (interesul legitim) constă în obținerea

anulării Deciziei Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale procurorilor nr. 32 din 18

decembrie 2024 și, corelativ, în dispunerea reevaluării.

în principal, anularea actului administrativ individual și, în subsidiar, obligarea

autorității la efectuarea reevaluării. Continuarea judecății pentru aceleași motive

este întemeiată pe existența unui interes legitim actual al reclamantului Corneliu

Popescu de a obține o soluție favorabilă de evaluare.

efective împotriva actelor administrative individuale pretins nelegale ale

autorităților publice, prin înlăturarea efectelor acestora și prin restabilirea

legalității. Acțiunea în obligare — în sensul dispunerii reevaluării — reprezintă

un mijloc specific de protecție în contenciosul administrativ, justificat de logica

juridică a cauzei și de exigența realizării efective a dreptului încălcat.

14

38/24, prin care s-a solicitat reclamantului să indice dacă își menține acțiunea și

să precizeze în concret dreptul subiectiv pretins încălcat „în contextual demisiei

din funcție”, reclamantul observă că formularea lasă impresia — involuntar — că,

odată cu încetarea raporturilor de serviciu, niciun drept al său nu ar mai fi afectat,

neputând pretinde vreo funcție în organele de autoadministrare ale procurorilor

din subordinea CSP. Reclamantul contestă această premisă și menține că interesul

său legitim actual constă în anularea Deciziei nr. 32 din 18 decembrie 2024 a

Comisiei independente de evaluare și în asigurarea reabilitării profesionale printr-

o reevaluare conformă legii.

din subordinea CSP au fost constituite integral la Adunarea Generală a

procurorilor din 11 februarie 2025 și își desfășoară activitatea. În consecință, chiar

dacă ar fi continuat să dețină funcția de procuror, o eventuală evaluare pozitivă

ulterioară nu ar fi afectat componența organelor deja formate, ci ar fi produs

exclusiv efecte reparatorii individuale (reabilitarea reputației profesionale și

înlăturarea consecințelor unui act administrativ nelegal). Prin urmare, interesul

legitim al reclamantului rămâne actual și efectiv.

pronunțată asupra contestației formulate de Ion Chirtoacă împotriva Deciziei nr.

13 din 21 mai 2024 a Comisiei independente de evaluare (Dosarul nr. 3-11/24; nr.

PIGD 2-24070878-01-3-01072024), prin care instanța a constatat promovarea

procedurii de pre-vetting de către petent. Deși această constatare nu a afectat

activitatea ulterioară a Consiliului Superior al Magistraturii, deja constituit, ea a

asigurat reabilitarea persoanei evaluate. Reclamantul solicită un remediu analog:

anularea Deciziei nr. 32/18.12.2024 și dispunerea reevaluării sale în condiții de

legalitate și imparțialitate.

Decizia din 20 octombrie 2021, în cauza de contencios administrativ nr. 3r-

311/21, Sergiu Furdui împotriva CSM — pentru a evidenția că demisia din funcție

nu înlătură, prin ea însăși, interesul legitim de a obține controlul de legalitate

asupra unui act administrativ deja emis și nici nu împiedică acordarea unei

protecții jurisdicționale efective. În speță, menținerea acțiunii este justificată de

necesitatea înlăturării efectelor unui act pretins nelegal și de realizarea dreptului

la o evaluare obiectivă, imparțială și conformă exigențelor legii.

3r-312/21, având ca obiect acțiunea de contencios administrativ formulată de

Oxana Robu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind contestarea

15

unui act administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii unui act

administrativ individual favorabil. În acea speță, instanța a reținut că, în esență,

scopul acțiunii în contestare constă în anularea unui act administrativ individual

care aduce atingere unui drept sau unui interes legitim. Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a constatat ca

nefondate concluziile primei instanțe potrivit cărora acțiunea în obligare ar fi

„consumată” prin emiterea ulterioară a hotărârii CSM privind propunerea de

numire în funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție. S-a subliniat că,

potrivit art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, admisibilitatea acțiunii este

condiționată de invocarea încălcării unui drept; în aceste condiții, reclamantul a

justificat menținerea admisibilității acțiunii și neradierea acesteia de pe rol.

persistă interesul legitim actual pentru controlul de legalitate al actului contestat,

iar intervenirea unor acte ulterioare nu „consumă” acțiunea și nu înlătură dreptul

la protecție jurisdicțională efectivă prin anularea actului nelegal și, după caz,

obligarea la emiterea unui act conform legii.

Cerere privind concretizarea pretențiilor (f.d. 15-16, Vol. II)

Rodion Tocan, a transmis prin poșta electronică cerere de concretizare prin care a

arătat că, prin cererea din 11 august 2025, a fost adusă la cunoștința instanței

poziția procesuală lui Corneliu Popescu; a menționat că, în ședința din 12 august

2025, părțile și-au expus punctele de vedere; iar, ulterior, în urma studierii

practicii recente a Curții Supreme de Justiție — în special Decizia din 4 decembrie

2024 în cauza Munteanu Dorin vs. CSM (dosarul nr. 3ra-790/22) — a constatat

existența unei abordări jurisprudențiale diferite în spețe similare.

obiect anularea Deciziei Comisiei independente de evaluare nr. 32 din 18

decembrie 2024 și dispunerea reevaluării candidatului Corneliu Popescu. În

contextul încetării raporturilor de serviciu, acest petit devine lipsit de utilitate

practică, motiv pentru care remediul procesual adecvat este constatarea.

necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale efective a drepturilor

persoanei. Folosul practic (interesul legitim) constă în înlăturarea efectelor actului

administrativ pretins nelegal și în reabilitarea reputației profesionale a

reclamantului, prin stabilirea situației juridice corecte.

a) constatarea nulității/ineficacității Deciziei Comisiei independente de evaluare nr. 32

din 18 decembrie 2024;

16

b) constatarea că reclamantul avea dreptul la o decizie favorabilă de evaluare, în

condiții de legalitate, imparțialitate și respectare a garanțiilor procedurale.

protecții efective împotriva actelor administrative individuale pretins ilegale,

atunci când acțiunea în obligare este „consumată” din punct de vedere practic;

aceasta decurge din logica juridică a speței și din necesitatea apărării efective a

drepturilor subiective ale reclamantului.

acțiunii în obligare inițial formulate și, prin urmare, se circumscrie unei „acțiuni

de continuare a procesului”. Totuși, aceasta nu reprezintă o „subcauză” a acțiunii

în anulare sau a acțiunii în obligare, întrucât nu poate fi utilizată pentru a solicita

obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual. Spre

deosebire de acțiunea în obligare, prezenta acțiune are ca obiect constatarea

nelegalității actului administrativ deja emis și stabilirea faptului că reclamantul

era îndreptățit la un act administrativ individual favorabil. Din perspectiva naturii

juridice, acțiunea aparține categoriei acțiunilor în constatare, justificată de

situațiile practice ce impun acordarea unei protecții jurisdicționale efective.

B. Poziția pârâtei (f.d. 68-75, Vol. I):

procurorilor a solicitat respingerea cererii de contestare formulate de Corneliu

Popescu, calificând-o ca fiind neîntemeiată.

procurorilor – a susținut că, în speță, a executat cu diligență și bună-credință

obligațiile care îi revin în temeiul Legii nr. 26/2022. În special, în momentul în

care au fost identificate anumite neclarități, Comisia a oferit reclamantului

posibilitatea de a le clarifica prin prezentarea de date și informații suplimentare,

în conformitate cu art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022, asigurându-i un termen

rezonabil în acest scop. Pârâta a subliniat că reclamantul a utilizat această

posibilitate, furnizând informațiile solicitate, iar acestea au fost luate în

considerare în cadrul evaluării. Astfel, Comisia consideră că reclamantului i-a fost

asigurat pe deplin dreptul de a înlătura orice suspiciuni privind integritatea sa.

transferă asupra candidatului în anumite etape ale procesului de evaluare. Dacă

inițial Comisia are obligația de a colecta date și informații relevante, în baza art.

6 și art. 7 din Legea nr. 26/2022, ulterior, în cazul apariției unor neclarități,

candidatul are posibilitatea, potrivit art. 10 alin. (7), să furnizeze date și explicații

suplimentare.

17

informații constituie un drept al candidatului, iar neexercitarea sa – prin omisiune,

refuz sau transmiterea unor date incomplete – poate conduce, în temeiul art. 13

alin. (5), la concluzia că există dubii serioase privind întrunirea criteriilor de

integritate.

încălcare a drepturilor fundamentale ale candidatului, ci o măsură proporțională

și legală, menită să garanteze desfășurarea obiectivă și eficientă a procesului de

evaluare.

Europene a Drepturilor Omului (CtEDO), potrivit căreia transferul sarcinii

probațiunii asupra candidatului, în contextul procedurilor de evaluare, nu

contravine în sine garanțiilor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

admisibilitatea probelor și nici modul de evaluare al acestora, aceste aspecte fiind

de competența legislativă și jurisdicțională a statelor membre (a se vedea: García

Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999-I).

civile, sarcina probei să fie transferată asupra reclamantului după ce autoritatea

administrativă a pus la dispoziția acestuia constatările preliminare și accesul la

dosar. O concluzie similară a fost formulată și în cauza Grayson și Barnham

împotriva Regatului Unit (nr. 19955/05 și 15085/06, §§ 37–49, 23 septembrie

2008), în contextul procedurilor de confiscare în cauze penale.

353), Curtea a constatat că, în contextul evaluării bunurilor acumulate de către un

judecător pe durata activității sale profesionale, neprezentarea de către solicitant

a documentelor justificative care ar demonstra imposibilitatea obiectivă de a

proba caracterul licit al veniturilor partenerului de viață, precum și propria

omisiune de a declara un bun dobândit, nu a constituit o încălcare a principiului

securității juridice și, implicit, nici a art. 6 § 1 din Convenție.

privind sarcina probațiunii și aplicarea acesteia în cadrul procedurii de evaluare

nu aduce atingere drepturilor fundamentale ale candidatului, fiind compatibilă cu

standardele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

18

privința reclamantului nu afectează statutul său profesional, întrucât: obiectul

mandatului Comisiei este expres determinat prin lege.

efectuează evaluarea integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, inclusiv în Colegiul de

disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor. Prin

urmare, Comisia nu exercită atribuțiile niciunei alte autorități publice – inclusiv

ale organelor de urmărire penală – și nu le substituie în competențele acestora.

dispozitivul Deciziei nr. 32 din 18 decembrie 2024 a constatat, conform art. 13

alin. (5) din Legea nr. 26/2022, că reclamantul nu întrunește criteriile de

integritate etică și financiară, întrucât s-au identificat dubii serioase în acest sens,

care nu au fost înlăturate.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 26/2022, Comisia este abilitată să verifice

integritatea etică și financiară a candidaților, în raport cu criteriile stabilite de art.8

alin. (2) și alin. (4) din aceeași lege. Art. 13 alin. (5) prevede că un candidat nu

promovează evaluarea dacă există dubii serioase privind conformitatea acestuia

cu cerințele de integritate și dacă aceste dubii nu sunt înlăturate.

reclamantului posibilitatea de a elimina suspiciunile existente, prin transmiterea

de informații și documente suplimentare. În toate adresările sale – din 24 iulie, 13

septembrie, 5 noiembrie, 18 noiembrie și 27 noiembrie 2024 – Comisia a indicat

temeiurile legale și a acordat oportunitatea concretă de prezentare a explicațiilor

și a probelor.

de lege. Art. 13 alin. (6) din Legea nr. 26/2022 prevede că decizia de nepromovare

a evaluării constituie temei juridic exclusiv pentru neadmiterea candidatului la

alegeri sau concurs. Decizia poate fi transmisă altor autorități competente doar

pentru examinarea eventualelor încălcări, fără a avea însă valoare probantă în alte

proceduri sau procese.

Omului, reținând că o atingere adusă reputației trebuie să atingă un anumit prag

de gravitate pentru a intra sub incidența protecției conferite de art. 8 din Convenție

(dreptul la viață privată). Astfel, în cauza Denisov v. Ucraina [MC], 25 septembrie

2018, § 112, Curtea a stabilit că afectarea reputației profesionale trebuie să fie

suficient de gravă pentru a aduce atingere vieții private.

19

arătat că, în cazul invocării unei atingeri asupra vieții private ca urmare a unei

măsuri administrative, reclamantul trebuie să demonstreze: atingerea unui prag

substanțial de gravitate; existența unor consecințe foarte grave asupra vieții sale

private; o legătură cauzală directă între măsura contestată și prejudiciul invocat.

deciziei de nepromovare a evaluării au fost de natură să-i afecteze într-un mod

semnificativ și disproporționat reputația profesională și viața privată.

publicarea deciziei este opțională. Pârâta susține că reclamantul își poate continua

nestingherit cariera profesională și exercitarea activității în funcția ocupată,

deoarece evaluarea efectuată de Comisie nu vizează aptitudinile profesionale și

nu produce consecințe asupra statutului său de procuror.

posibilitatea de a refuza publicarea deciziei de nepromovare. În lipsa unei

notificări în acest sens, transmise Comisiei în termen de 48 de ore de la momentul

expedierii deciziei, aceasta urmează a fi publicată în formă depersonalizată, cu

păstrarea numelui și prenumelui. În speță, reclamantul a notificat Comisia despre

refuzul publicării, astfel încât Decizia nr. 32/2024 nu a fost făcută publică.

Legii nr. 26/2022, potrivit căreia rezultatul evaluării integrității candidaților la

funcțiile de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior

al Procurorilor și ale organelor specializate ale acestora nu produce efecte asupra

carierei profesionale a acestora în calitate de judecători sau procurori. Aceasta

precizează că evaluarea vizează exclusiv funcția pentru care se candidează și nu

reprezintă o apreciere a competențelor profesionale ale candidaților.

normative, interpretarea normelor legale trebuie realizată și prin raportare la nota

informativă care a însoțit proiectul actului normativ.

26/2022, inclusiv Decizia pronunțată în privința reclamantului, nu a afectat

drepturile și interesele sale legale și nu poate fi considerată o ingerință în cariera

profesională a acestuia.

în temeiul Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare constată exclusiv existența sau

inexistența unor dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu

criteriile legale de integritate. Această apreciere se bazează pe analiza

20

documentelor și informațiilor furnizate de candidat și de terți, în cadrul procedurii

legale.

privind conformitatea sau neconformitatea candidatului cu cerințele de integritate

prevăzute de lege, ci reprezintă o apreciere motivată, întemeiată pe convingerea

internă a Comisiei, referitoare la existența sau lipsa unor îndoieli serioase. În

consecință, anumite circumstanțe de fapt: pot fi suficiente pentru a concluziona

asupra existenței unor dubii serioase privind integritatea, dar, concomitent, pot fi

insuficiente pentru a justifica constatarea expresă a lipsei de integritate.

alin. (6) din Legea nr. 26/2022, potrivit cărora decizia de nepromovare a evaluării

constituie temei juridic doar pentru neadmiterea candidatului în cadrul alegerilor

sau concursurilor, fără a avea valoare probatorie în alte proceduri sau procese.

a Comisiei de la Veneția și Direcției Generale pentru Drepturile Omului și Statul

de Drept a Consiliului Europei (Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021,

pct.14), potrivit căreia: „Controalele de integritate aplicabile candidaților la

funcții în cadrul CSM, CSP și organelor specializate ale acestora reprezintă un

proces de filtrare, nu un proces de verificare judiciară”, astfel încât „acestea pot fi

considerate, dacă sunt implementate corespunzător, ca realizând un echilibru între

beneficiile măsurii – în privința consolidării încrederii în justiție – și potențialele

sale efecte negative.”

existența unei abateri, nereguli sau încălcări, ci doar evaluează dacă există îndoieli

serioase în raport cu criteriile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 26/2022. În

consecință, Comisia nu are obligația de a demonstra încălcarea regimului juridic

al declarării averii sau al conflictelor de interese, această competență aparținând

altor autorități de control.

constatare administrativă a existenței unor dubii serioase privind integritatea

financiară și etică a candidatului și nu echivalează cu o concluzie juridică privind

lipsa conformității acestuia cu normele legale.

generale ale Codului administrativ, în special cele din Cartea I (Dispoziții

generale) și Cartea II (Procedura administrativă). Or, în cauza de față sunt

incidente prevederile speciale ale Legii nr. 26/2022, care reglementează distinct

și exhaustiv procesul de evaluare a integrității candidaților la funcțiile din

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.

21

contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura

prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu

are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau

concursului la care participă candidatul respectiv.”

administrativ – cea privind procedura contenciosului administrativ – este

aplicabilă cauzelor având ca obiect contestarea deciziilor Comisiei de evaluare;

Cartea II a Codului administrativ, care reglementează procedura administrativă în

fața autorităților publice, nu este aplicabilă în procedura desfășurată de Comisie,

întrucât aceasta nu este o autoritate publică în sensul Codului administrativ.

nr.252/2023, care prevede: „Comisiile de evaluare [inclusiv Comisia de evaluare

a procurorilor] nu sunt autorități publice în sensul prevederilor Codului

administrativ.”

dispozițiile Codului administrativ care vizează procedura administrativă, ci de

prevederile Legii nr. 26/2022 și Regulamentele proprii.

posibile suspiciuni de corupție este irelevantă, întrucât art. 8 din Legea nr. 26/2022

stabilește că evaluarea integrității vizează atât integritatea etică, cât și cea

financiară.

candidat corespunde criteriului de integritate etică dacă... în privința acestuia nu

există suspiciuni rezonabile privind comiterea actelor de corupție, actelor conexe

actelor de corupție sau faptelor coruptibile în sensul Legii integrității nr. 82/2017.”

unul dintre elementele avute în vedere în cadrul evaluării, fără a fi exclusiv

determinant. Evaluarea se referă la o paletă mai largă de aspecte privind

comportamentul etic și conduita financiară a candidatului.

transferată în mod abuziv către el, cu încălcarea dispozițiilor art. 93 din Codul

administrativ. Or, Legea nr. 26/2022 reglementează în mod expres acest aspect,

stabilind că:

din surse oficiale (art. 6 și art. 7);

22

să solicite candidatului informații suplimentare, în temeiul art. 10 alin. (7) din

lege;

însă neexercitarea acestuia sau prezentarea unor date incomplete ori

neconcludente poate conduce, în temeiul art. 13 alin. (5), la constatarea existenței

unor dubii serioase privind conformitatea cu criteriile de integritate.

către candidat în mod legitim, iar această reglementare nu contravine drepturilor

sale procesuale, ci, dimpotrivă, îi oferă posibilitatea de a contribui activ la

clarificarea situației sale și la eliminarea dubiilor formulate.

constată că reclamantul reiterează pozițiile exprimate anterior pe parcursul

evaluării, fără însă a înlătura, prin prezentarea unor probe concludente, dubiile

existente cu privire la acest subiect.

susținând că prețul unuia dintre imobile ar fi fost mai redus datorită relațiilor

profesionale ale tatălui său – avocat cu o activitate de peste 40 de ani – cu diferiți

juriști care ar fi acordat asistență juridică companiei de construcții. În plus, a

indicat că plata a fost efectuată integral în numerar la contabilitatea companiei, și

nu în rate pe parcursul a 10 ani, iar imobilul a fost achiziționat în faza de

construcție, urmând o perioadă de circa un an și jumătate până la darea acestuia

în exploatare.

niciodată asistență juridică companiei de construcții, ceea ce contrazice

raționamentul invocat privind un eventual preț preferențial. Totodată, susținerea

referitoare la plata în numerar a fost formulată abia la etapa audierii, nefiind

însoțită de probe documentare, aspect ce contribuie la consolidarea dubiilor

Comisiei cu privire la sursa mijloacelor financiare.

valoarea tranzacțiilor sau la eventuale reduceri aplicate în cazul reclamantului,

lipsa acestor date constituind un element suplimentar în generarea dubiilor.

potrivit căreia: „Potrivit spiritului Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu

constată dacă un candidat întrunește sau nu criteriile de integritate și/sau existența

unor încălcări, ci doar existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente

pentru a concluziona asupra existenței unor dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu criteriile legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a

23

constata lipsa de conformitate. […] Comisia doar constată existența dubiilor

serioase, dubii care pot fi generate de anumite neclarități sau chiar de lipsa de

informații sau probe. Revine candidatului obligația pozitivă de a furniza Comisiei

informații și probe apte să înlăture aceste dubii. În caz contrar, atitudinea pasivă

a candidatului determină transformarea dubiilor în dubii serioase, care, potrivit

art. 8 și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, conduc la nepromovarea evaluării.”

sursei fondurilor și a condițiilor achiziției celor două apartamente justifică

existența dubiilor serioase privind integritatea financiară a reclamantului, iar în

asemenea situații, comportamentul activ, diligent și cooperant al candidatului este

esențial pentru clarificarea suspiciunilor formulate.

examinat circumstanțe ce țin de o perioadă nelimitată în timp este neîntemeiat.

persoane apropiate reclamantului a două apartamente și, respectiv, obținerea

ulterioară de către acesta a dreptului de proprietate asupra acestor bunuri.

Evenimentele respective s-au desfășurat în anii 2017, 2018 și 2020, adică în

interiorul perioadei prevăzute de lege pentru evaluarea integrității financiare.

candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă [...] Comisia de

evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani

corespunde veniturilor declarate.”

și este limitată la ultimii 15 ani anteriori evaluării, fără a exista posibilitatea

examinării unor fapte dincolo de acest interval temporal.

Europene a Drepturilor Omului în cauza Xhoxhaj v. Albania. Din contra, atât

această hotărâre a CtEDO, cât și Decizia Curții Constituționale a Republicii

Moldova nr. 42/2023, susțin legitimitatea și necesitatea unei perioade extinse de

evaluare.

Superior al Magistraturii să-și exercite atribuțiile constituționale [...] este

justificată evaluarea integrității candidaților pe o perioadă de 15 ani, întrucât

aceasta asigură verificarea reputației profesionale și a integrității personale a

candidaților.”

Xhoxhaj v. Albania că: „Stabilirea unei perioade extinse de evaluare urmărește

obiective legitime, precum asigurarea securității juridice, caracterul definitiv al

24

deciziilor și protejarea autorităților de revendicări greu de combătut. Totodată,

evaluările de integritate presupun o anumită flexibilitate, având în vedere natura

cumulativă a bunurilor personale și familiale pe parcursul unei cariere

profesionale, ceea ce justifică o perioadă mai lungă de analiză decât în cazul

procedurilor disciplinare obișnuite.”

cât și jurisprudența relevantă a Curții Constituționale și a Curții Europene a

Drepturilor Omului justifică în mod clar și temeinic stabilirea unei perioade de 15

ani pentru evaluarea integrității financiare a candidaților. Evaluarea efectuată de

Comisie în cazul de față s-a încadrat în acest termen legal, fiind în deplină

conformitate cu prevederile Legii nr. 26/2022.

instanței de judecată este vădit neîntemeiată.

Legea nr. 26/2022, în special de art. 3 alin. (1), care stabilește că: „Comisia

independentă de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor efectuează

evaluarea integrității candidaților la funcția de membru în organele prevăzute la

art. 2 alin. (1)”, inclusiv în cadrul Colegiului de disciplină și etică din subordinea

Consiliului Superior al Procurorilor.

de lege, fără a substitui atribuțiile vreunei autorități publice, inclusiv ale organelor

de urmărire penală sau ale instanțelor de judecată.

reținând în mod expres în dispozitivul Deciziei că: „candidatul nu întrunește

criteriile de integritate etică și financiară, întrucât s-au constatat dubii serioase

privind respectarea acestora și, prin urmare, nu promovează evaluarea.”

nr. 26/2022, care statuează că: „Dacă în urma evaluării se constată dubii serioase

privind întrunirea criteriilor de integritate etică sau financiară, candidatul nu

promovează evaluarea.”

judiciar și nu a emis o hotărâre cu valoare juridică similară unei sentințe sau

decizii judecătorești. Ea a exercitat un proces administrativ de evaluare, limitat la

constatarea existenței sau inexistenței unor dubii serioase, conform standardului

legal aplicabil.

25

atribuțiile instanțelor de judecată și nu poate fi considerată o depășire a

mandatului legal.

exprimată în etapa evaluării, susținând că a utilizat automobilul respectiv doar

ocazional. Cu toate acestea, el nu a prezentat probe concludente care să înlăture

dubiile Comisiei în acest sens.

că utilizarea automobilului de către reclamant a depășit cadrul unei folosințe

ocazionale. Astfel: a fost încheiat un contract de comodat pe numele

reclamantului, conferindu-i acestuia dreptul de utilizare a automobilului; în toate

polițele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (RCA), precum și în

polițele facultative de tip CASCO, reclamantul este indicat în calitate de asigurat

principal; numele reclamantului apare în rapoartele de inspecție tehnică periodică

referitoare la automobilul în cauză; au fost identificate multiple încălcări ale

regulilor de circulație rutieră, comise cu automobilul respectiv de către reclamant.

constatări, dubiile Comisiei privind utilizarea efectivă a automobilului de către

reclamant rămân întemeiate și subzistă în contextul evaluării integrității financiare

și etice.

este irelevantă în contextul prezentei cauze. În speța invocată, discuția s-a centrat

pe valoarea diminuată declarată pentru un automobil, însă candidatul respectiv a

prezentat explicații detaliate, coerente și susținute prin probe, care au permis

Comisiei să înlăture dubiile existente. Mai exact, Comisia a reținut existența unor

deficiențe tehnice ale automobilului, precum și faptul că acesta fusese achiziționat

prin intermediul unei cunoștințe – aspecte documentate corespunzător.

convingătoare și susținute cu probe, astfel încât circumstanțele nu sunt

comparabile, iar invocarea unei eventuale discriminări lipsite de temei.

ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia ar fi fost supus unui

tratament diferențiat față de alți candidați evaluați pozitiv în situații similare,

Completul specializat din cadrul Curții Supreme de Justiție constată că o

asemenea afirmație nu a fost susținută prin probe. Instanței nu i-au fost prezentate

situații comparabile identice sau aproape identice cu cea a reclamantului, care să

permită o analiză în sensul susținerilor acestuia. Prin urmare, alegațiile

26

reclamantului privind un pretins exercițiu discreționar inegal al atribuțiilor de

către Comisie sunt neîntemeiate”.

temei valid pentru susținerea unei pretinse încălcări ale principiului egalității sau

ale altor drepturi procesuale.

analizate în cadrul procedurii de evaluare ar fi fost anterior verificate de către

Autoritatea Națională de Integritate și Inspectoratul Fiscal de Stat, în limitele

competențelor lor stabilite prin legi organice, fără a se constata vreo încălcare a

legislației în vigoare.

ținută de constatările altor autorități publice, întrucât: „În aprecierea criteriilor

prevăzute la alin. (2)–(5) și în luarea unor decizii cu privire la acestea, Comisia

de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în domeniul

respectiv”. În consecință, existența unor acte emise de alte instituții care nu au

constatat abateri nu exclude și nici nu limitează dreptul Comisiei de a identifica,

în mod autonom, dubii serioase privind respectarea criteriilor de integritate.

principiului cercetării complete, obiective și multiaspectuale a informațiilor,

garantat de art. 21 din Codul administrativ, întrucât – așa cum s-a arătat la pct. 4.1

– dispozițiile din Cartea II a Codului administrativ privind procedura

administrativă nu sunt aplicabile activității Comisiei, reglementată de Legea nr.

26/2022.

„Comisia de evaluare apreciază materialele acumulate după intima sa

convingere, formată în urma cercetării multiaspectuale, complete și obiective a

informației. Niciunul dintre materialele prezentate nu are o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lui de către Comisia de evaluare”.

reglementărilor din Legea nr. 26/2022 ori la conținutul acesteia nu pot fi calificate

drept vicii de procedură sau erori grave care să afecteze caracterul echitabil al

procedurii ori să constituie circumstanțe determinante pentru promovarea

evaluării.

C. Poziția părților în ședință publică:

integral cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea cererii de contestare

în sensul formulat.

27

judecată au susținut argumentele invocate în referința depusă, solicitând

respingerea cererii de contestare ca fiind neîntemeiată.

LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE

special constată că reclamantul a susținut în contestație că dispozițiile Codului

administrativ prevalează asupra prevederilor Legii nr. 26/2022. În acest context,

Completul de judecată special subliniază că aplicarea Codului administrativ și

determinarea limitelor sale reprezintă o chestiune de interpretare și aplicare a

legii, asupra căreia are competența de a se pronunța Curtea Supremă de Justiție în

cadrul examinării acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1

decembrie 2022, §24; DCC nr. 2 din 18 ianuarie 2022, §19).

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor:

„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii,

al Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de membru

în organele specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a

candidaților și de alegere sau numire a acestora în funcțiile respective.”

„Prevederile prezentei legi se aplică candidaților la funcția de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii.

În contextul evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea

persoanelor apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr.

133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor

menționate la art. 33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate.”

intereselor personale:

„Persoană apropiată este soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului

declarării, persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana

înrudită prin sânge sau prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră,

bunic/bunică, nepot/nepoată, unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu

subiectul declarării (cumnat/cumnată, socru/soacră, ginere/noră).

Venit este orice beneficiu financiar, indiferent de sursa de proveniență, obținut de

subiectul declarării și de membrii familiei, de concubinul/concubina acestuia atât în

țară, cât și în străinătate.”

28

Autoritatea Națională de Integritate:

„Controlul averii și al intereselor personale se extinde asupra membrilor de familie,

părinților/socrilor și copiilor majori ai persoanei supuse controlului. Dacă persoana

supusă controlului se află în concubinaj cu o altă persoană, verificarea se va extinde și

asupra averii acestei persoane.”

mai 2017:

„Climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor măsuri:

c) respectarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale.

d) respectarea regimului juridic al conflictelor de interese;

Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de

integritate instituțională și a integrității în sectorul public, la apariția manifestărilor de

corupție, la afectarea interesului public și atrage declanșarea măsurilor de control al

integrității în sectorul public de către autoritățile anticorupție responsabile sau alte

autorități cu competențe specifice, precum și răspunderea conducătorilor entităților

publice și a agenților publici, în modul stabilit de cap. VI.”

„Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față de

orice persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora,

inclusiv față de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la

desemnarea membrilor acesteia.

În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova,

de prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității

sale. Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare

și funcționare, aprobat de către aceasta.”

„Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani

corespunde veniturilor declarate.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică:

a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea

impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută,

precum și a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de

import și drepturilor de export;

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor

personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a

persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile legate de întreținerea

acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2

alin. (2);

29

e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte contracte

care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana specificată la

art. 2 alin. (2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de beneficiari efectivi

este parte contractantă;

f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art. 2 alin.

(2) are statut de donatar sau de donator;

g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru

justificarea acesteia.

În aprecierea criteriilor prevăzute la alin. (2)–(5) și în luarea unor decizii cu privire la

acestea, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în

domeniul respectiv.”

„Candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de

evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră

necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în

imposibilitatea de a le prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

„Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat

existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute

la art. 8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea

candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit

legii pentru examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o

valoare probantă pentru orice alte proceduri sau procese.”

„Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen

de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea

procedurii prealabile.

Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu

procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege,

și nu are efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau

concursului la care participă candidatul respectiv.

La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de

judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre

următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare.

Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este

irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării

30

acesteia pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților

în termen de 5 zile de la data emiterii.”

„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură

reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia.

Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de

activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la

prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și

nu contravine principiilor prezentului cod.”

la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 constituie, prin natura sa, un domeniu

specific de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși acest

cod stabilește o procedură administrativă și de contencios administrativ unitară,

anumite aspecte pot fi reglementate prin norme legislative speciale, conform

prevederilor art. 2 alin. (2) din Codul administrativ.

decembrie 2017:

„Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor

constituționale și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”

„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict

de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu

excepția situațiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).”

„În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii, ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale

acestora, precum și în vederea sporirii încrederii societății în activitatea organelor de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, dar și, în general, în sistemul

justiției,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”

evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la

Veneția și Direcția Generală a Drepturilor Omului și Stat de Drept a Consiliului

Europei (DGI) au observat că:

„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători

și procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe; asigură

încrederea cetățenilor în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în integritatea

acestora. Într-o societate care respectă valorile fundamentale ale democrației,

31

încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor Superioare depinde foarte mult, sau

esențial, de integritatea personală și de competența și credibilitatea apartenenței sale.”

Drept a Consiliului Europei au exprimat anterior, în alte contexte, opinia că

situațiile critice din domeniul justiției, precum nivelurile extrem de ridicate de

corupție, pot justifica măsuri la fel de radicale, cum ar fi un proces de verificare a

judecătorilor în funcție. În cele din urmă, revine autorităților moldovenești

responsabilitatea de a decide dacă situația actuală din sistemul judiciar constituie

o bază suficientă pentru supunerea tuturor judecătorilor, procurorilor, precum și a

membrilor CSM și CSP, unor evaluări extraordinare de integritate.

integrității și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea

Strategiei privind asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru

anii 2022-2025 și a Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din

6 decembrie 2021:

„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a

procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora.

Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a

încrederii cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor proceduri

echitabile. Dezvoltarea și promovarea unei culturi a integrității judiciare constituie un

element important în prevenirea corupției care este una dintre principalele amenințări

în adresa societății și funcționării statului de drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul

judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al

patrulea ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii

potrivit cărora în funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de

integritate.

Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018,

accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută

prin măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de

drept și drepturile omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe investigații

penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției sau prevenirea

părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a corupției.

Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să

respecte și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort

pentru a spori și menține încrederea publicului în sistem.”

rolul acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul

Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:

„Procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către

candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în

32

special imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la

Veneția și a Direcției Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea membrilor

în exercițiu și „pre-verificarea” candidaților pentru o poziție în aceste organisme. Ca o

chestiune de principiu, securitatea pe termen determinat al mandatelor membrilor

organelor (constituționale) are scopul de a asigura independența acestora față de

presiunile externe. Măsurile care ar periclita continuitatea calității de membru și ar

interfera cu securitatea mandatului membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica

suspiciunea că intenția din spatele acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia

și, prin urmare, ar trebui privite ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate

care vizează candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii

și al Consiliului Superior al Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un

proces de filtrare și nu un proces de verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate,

dacă sunt implementate corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a măsurii,

în ceea ce privește contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte negative ale

acesteia.”

și DGI au subliniat că sunt conștiente de faptul că proiectul articolului 12 reflectă

articolul 8 din Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a

candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al

Consiliului Superior al Procurorilor. Totuși, ceea ce este permis în scopul

examinării candidaților nu este neapărat aplicabil și în contextul evaluării

extraordinare a judecătorilor și procurorilor în funcție, având în vedere

implicațiile mai mari pentru aceștia și pentru stabilitatea ordinii juridice în

ansamblu. În timp ce criteriile pentru pre-vetting pot fi relativ flexibile, bazându-

se pe o evaluare generală a integrității, antecedentelor și relațiilor candidaților,

destituirea unui judecător sau procuror numit în mod legal trebuie să fie justificată

printr-o referință clară la o conduită inadecvată, care ar trebui să fie mai bine

definită prin lege.

evaluare a integrității presupune implementarea unor mecanisme care urmăresc

asigurarea celor mai înalte standarde de conduită și integritate financiară necesare

pentru accesul în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al integrității,

decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată chiar și în prezența unei

simple îndoieli, pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, nepromovarea evaluării

unui candidat trebuie să fie fundamentată pe un indiciu clar de ilegalitate, precum

existența unei averi inexplicabile, chiar dacă nu poate fi demonstrat dincolo de

orice îndoială că aceasta provine din surse ilicite (a se vedea CDL-AD(2022)011,

33

Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când există „dubii serioase”

cu privire la posibila comitere de către un judecător sau procuror a unor încălcări.

Această normă indică faptul că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc

vinovăția persoanei vizate și nu implică direct răspunderea penală, care ar

necesita, cel mai probabil, un standard de probă mai ridicat. Într-o anumită

măsură, această structură contribuie la reducerea riscului unui conflict între

constatările Comisiei de evaluare și cele ale altor organe administrative sau

judiciare menționate anterior.

unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În § 120, 123, 133, 134, 135

din decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a

următoarele:

„Prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare

la evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă

nepromovarea candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de

conduită profesională de o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate

pune în discuție gravitatea încălcărilor constatate de Comisie în fața completului

special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă poate aprecia caracterul

„grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei.

Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și

„inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.

Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,

transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de

judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în calitate

de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane (judecători și

non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate personală verificată de

Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea Constituțională a considerat

rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă extinsă de verificare a

integrității financiare a candidaților.

Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26, Curtea

a constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de

evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la

integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu dubii serioase cu

privire la respectarea criteriilor de integritate etică și financiară de către candidat,

stabilite de articolul 8 din Lege.

Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod

inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de

legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor

evaluării.

De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care

trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la

promovarea sau nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în

34

discuție existența unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a

criteriilor de integritate etică și financiară în fața completului special al Curții Supreme

de Justiție.”

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022:

„§80 Curtea observă că articolul 12 alin. (4) din Lege stabilește drepturile candidatului

în cadrul procedurii de evaluare. Astfel, candidatul are dreptul a) să participe la

ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale; b) să fie asistat de un avocat

sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare; c) să ia cunoștință de

materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere; d) să prezinte, în formă scrisă,

date și informații suplimentare pe care le consideră necesare în vederea înlăturării

suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea de a le prezenta

anterior; e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.

asigurate drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de

eventualele carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului

procedural afectat, precum și de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că

neasigurarea unui drept procedural poate fi considerată o problemă centrală a

litigiului.”

de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din

cauza încălcării unor reguli de procedură nesemnificative. Totuși, acest obiectiv poate

fi atins prin mijloace mai puțin intruzive în dreptul candidaților nepromovați la o

instanță cu jurisdicție deplină. Astfel, obiectivul legislatorului poate fi realizat prin

limitarea controlului judiciar la erorile procedurale grave ale Comisiei de evaluare în

cadrul procedurii de evaluare, care afectează caracterul echitabil al procedurii de

evaluare. Această soluție însoțită de competența completului special de a examina

„circumstanțele care puteau duce la promovarea evaluării” de către candidat sunt în

măsură să asigure o „examinare suficientă” a problemelor centrale abordate de

candidații nepromovați.”

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în

considerare seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată

oricărui incident de integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat o

perioadă de timp suficientă fără incidente ulterioare. La determinarea gravității,

Comisia va lua în considerare toate circumstanțele, care să cuprindă, dar fără a se limita

la următoarele:

a. dacă incidentul a fost un eveniment singular;

b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa

intereselor private sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare

obișnuită a regulamentului rutier;

35

c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de

respect față de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și

regulamentelor.”

de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022:

„Cheltuielile de consum pentru populație (CCP) sunt determinate și publicate anual de

Biroul Național de Statistică (BNS). Aceste cheltuieli includ următoarele categorii: 1)

produse alimentare și băuturi nealcoolice; 2) băuturi alcoolice și articole de tutungerie;

3) îmbrăcăminte și încălțăminte; 4) întreținerea locuinței, apă, electricitate și gaze; 5)

mobilier; echipamente de uz casnic și întreținerea de rutină a acestora; 6) sănătate; 7)

transport; 8) comunicare; 9) recreere și cultură; 10) educație; 11) restaurante și

hoteluri; 12) bunuri și servicii diverse. Suma exactă pe fiecare candidat este calculată

de Secretariatul Comisiei folosind datele BNS, ținând cont de numărul membrilor

familiei, zona de reședință (rurală sau urbană) CCP parte din „cheltuieli” (sau fluxurile

de numerar de ieșire).”

ASPECTE DE PROCEDURĂ

judecată special al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia contestată a fost

notificată reclamantului Corneliu Popescu la data de 27 decembrie 2024, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică. Prin urmare, în conformitate cu

dispozițiile legale aplicabile, termenul de contestare a început să curgă din ziua

imediat următoare notificării, respectiv din 28 decembrie 2024, și urma să expire

la 2 ianuarie 2025.

data de 31 decembrie 2024, Completul de judecată special reține că aceasta a fost

formulată în termen legal, respectând astfel exigențele procedurale privind

depunerea în termen a contestațiilor.

MOTIVAREA INSTANȚEI

formulate de Corneliu Popescu împotriva Deciziei Comisiei independente de

evaluare a integrității candidaților la funcții în organele de autoadministrare ale

procurorilor nr. 32 din 18 decembrie 2024 (cu „Amendamente” din 27 ianuarie

2025), prin care reclamantul a fost declarat necorespunzător criteriilor de

integritate etică și financiară pentru a candida la funcția de membru în Colegiul

de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.

Evaluarea a fost efectuată în temeiul Legii nr. 26/2022, care reglementează

36

procedura și criteriile de verificare a conformității cu standardele de integritate

aplicabile acestor funcții.

normelor legale, susținând că nu i-au fost asigurate garanții suficiente pentru a-și

demonstra conformitatea cu cerințele stabilite. Totodată, acesta reclamă lipsa unei

analize obiective și transparente a situației sale financiare și etice, arătând că

decizia Comisiei s-a întemeiat pe evaluări subiective, pe indicii statistice

neindividualizate și pe prezumții referitoare la tranzacțiile imobiliare și la

deținerea/folosința unui automobil, fără probe concludente; de asemenea, critică

recurgerea la „Amendamente” ulterioare fără temei normativ clar.

deciziei contestate, inclusiv a „Amendamentelor” din 27 ianuarie 2025, prin

raportare la standardul legal al „dubiilor serioase” prevăzut de art. 13 alin. (5) din

Legea nr. 26/2022, la principiile echității, proporționalității, egalității de tratament

și respectării dreptului la apărare, precum și la exigențele unei motivări suficiente,

coerente și individualizate.

subliniază importanța respectării principiului supremației legii și a conformității

cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia contenciosului

administrativ. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanțelor naționale de a-și

motiva hotărârile nu implică necesitatea de a răspunde în mod exhaustiv fiecărui

argument formulat de părți (García Ruiz c. Spaniei, 1999, § 26).

între care se înscriu, în speță, legalitatea recurgerii la „Amendamente”, aplicarea

corectă a standardului „dubii serioase”, suficiența motivării asupra diferențelor de

preț ale imobilelor, a provenienței fondurilor și a folosinței automobilului –

trebuie să primească un răspuns clar și motivat (Ruiz Torija c. Spaniei, 1994, §

30; Petrović și alții c. Muntenegru, 2018, § 43; Fabris c. Franței, 2013, § 72 in

fine; Paun Jovanović c. Serbiei, 2023, § 108).

garantând transparența, previzibilitatea și conformitatea soluției cu principiile

statului de drept și cu exigențele unui proces echitabil, inclusiv prin verificarea

dacă Comisia a administrat și a evaluat probele în mod multiaspectual și obiectiv,

a respectat cadrul legii speciale și nu a depășit limitele mandatului său legal.

A. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022

Codul administrativ au natura unor legi organice. Totuși, Legea nr. 26/2022, fiind

adoptată ulterior Codului administrativ, instituie norme speciale privind

37

procedura de evaluare externă, modalitatea de adoptare a deciziilor Comisiei de

evaluare, precum și mecanismul de soluționare a contestațiilor formulate

împotriva acestora. Prin urmare, Legea nr. 26/2022 are caracter special și

prevalează, în domeniul său de reglementare, asupra dispozițiilor generale din

Codul administrativ, în conformitate cu principiul consacrat de art. 2 alin. (2) din

Codul administrativ.

Parlamentul Republicii Moldova în urma unor consultări repetate cu Comisia de

la Veneția. Această reglementare constituie un mecanism ad-hoc de verificare a

integrității și profesionalismului persoanelor care dețin funcții esențiale în

sistemul judiciar, având ca scop principal creșterea transparenței și consolidarea

încrederii publicului în actul de justiție. Procesul legislativ a implicat analiza

cadrului normativ existent și consultarea experților internaționali, inclusiv a

Comisiei de la Veneția, care a confirmat că, în contextul specific al Republicii

Moldova, implementarea unui astfel de mecanism este justificată și contribuie la

întărirea statului de drept.

Codul administrativ, în special în privința termenelor procedurale, regimului

probatoriu, efectelor juridice ale actelor emise de Comisie și modalității de

contestare în instanță. Aceste diferențe derivă din caracterul special al legii, care,

potrivit principiului lex specialis derogat legi generali, se aplică cu prioritate în

materie. Cu toate acestea, în aspectele nereglementate expres de Legea nr.

26/2022, dispozițiile Codului administrativ rămân aplicabile în măsura în care nu

contravin scopului și obiectivelor legii speciale. Această abordare asigură un

echilibru între normele specifice evaluării externe și principiile generale ale

dreptului administrativ, garantând securitatea juridică și coerența aplicării

normelor legale.

B. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe

Codului administrativ, obligația de respectare a principiului proporționalității ar

reveni exclusiv Comisiei, ceea ce ar implica faptul că sarcina probațiunii ar

aparține în întregime acesteia. În contradicție cu această afirmație, Completul de

judecată special reține că evaluarea externă este reglementată printr-o lege

specială – Legea nr. 26/2022 – care prevalează asupra Codului administrativ în

domeniul său de aplicare.

administrativ, Legea nr. 26/2022 instituie un cadru procedural particular, în care

atât Comisia de evaluare, cât și persoana supusă evaluării au obligații probatorii

38

distincte. Comisia este ținută să motiveze constatările sale referitoare la existența

unor dubii privind conformitatea persoanei evaluate cu standardele de integritate,

iar, concomitent, persoana evaluată are obligația de a coopera activ și de a

prezenta probe apte să înlăture suspiciunile sau concluziile negative formulate.

specifică a evaluării externe, care nu se reduce la emiterea unui act administrativ

unilateral, ci presupune un proces complex de verificare a conformității cu

standardele de integritate. În consecință, principiul proporționalității nu poate fi

interpretat ca o obligație exclusivă a Comisiei, ci trebuie aplicat în conformitate

cu normele speciale ale Legii nr. 26/2022, ce urmăresc realizarea unui echilibru

între drepturile persoanei evaluate și obiectivul fundamental al procedurii –

asigurarea integrității în sistemul judiciar.

prevederilor Legii nr. 26/2022, sarcina probațiunii se modifică pe parcursul

procesului de evaluare externă, transferându-se progresiv asupra candidatului în

anumite etape procedurale. În faza inițială, Comisia de evaluare are obligația de a

colecta informații și date relevante privind integritatea candidatului, exercitându-

și competențele prevăzute la art. 6 și respectând obligațiile procedurale stabilite

la art. 7 din Legea nr. 26/2022. Această etapă garantează un cadru obiectiv și

imparțial de analiză a conformității candidatului cu standardele de integritate.

clarificare, Comisia acordă candidatului posibilitatea de a furniza informații

suplimentare pentru elucidarea situației, în conformitate cu art. 10 alin. (7) din

aceeași lege. Deși prezentarea acestor informații constituie un drept al

candidatului, nu o obligație strictă (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), refuzul

expres sau implicit de a coopera, precum și transmiterea unor date incomplete sau

neconcludente, poate justifica constatarea existenței unor dubii serioase privind

conformitatea acestuia cu cerințele de integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr.

26/2022). Astfel, transferul sarcinii probațiunii asupra candidatului nu constituie

o încălcare a drepturilor sale, ci un mecanism procedural menit să îi asigure

posibilitatea efectivă de a demonstra conformitatea cu cerințele legale de

integritate. În acest mod, cadrul procedural instituit prin Legea nr. 26/2022 nu

doar respectă principiile fundamentale ale justiției administrative, ci și realizează

un echilibru între prerogativele Comisiei de evaluare și dreptul candidatului la un

proces echitabil.

probațiunii asupra candidatului în procesul de evaluare externă nu reprezintă o

particularitate exclusiv națională, ci corespunde unor standarde recunoscute la

39

nivel internațional. În acest sens, Comisia Europeană pentru Democrație prin

Drept (Comisia de la Veneția) a analizat și validat acest principiu în contextul

mecanismelor de vetting și verificare a integrității implementate în diverse

jurisdicții.

dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar din Kosovo, Comisia de la

Veneția a reținut că este legitim ca, în cadrul unui astfel de mecanism, sarcina

probei să fie transferată de la stat către magistratul (judecător sau procuror) care

aspiră la ocuparea ori menținerea unei funcții publice (§68). Această abordare

derivă din natura evaluării integrității, care presupune verificarea detaliată a

conformității cu standardele etice și financiare aferente funcției exercitate.

solicitanți pentru păstrarea funcției, Comisia de la Veneția a concluzionat că

sarcina probei trebuie să revină acestora, aceștia fiind obligați să demonstreze că

îndeplinesc criteriile necesare exercitării atribuțiilor publice (§95). În acest

context, includerea acestui principiu în Legea nr. 26/2022 reflectă atât adaptarea

la realitățile naționale, cât și conformarea la bunele practici europene, consolidând

legitimitatea și obiectivitatea procedurii de evaluare externă.

sarcinii probațiunii în cadrul procesului de evaluare externă este compatibilă cu

dispozițiile constituționale, făcând referire inclusiv la opiniile Comisiei de la

Veneția. Această concluzie atestă că transferul sarcinii probei asupra candidatului

constituie un mecanism justificat și conform cu principiile privind accesul la

funcțiile publice și respectarea drepturilor fundamentale.

confirmă legitimitatea acestei abordări. În cauza Xhoxhaj vs. Albania (2021,

albanez, transferul sarcinii probațiunii asupra magistratului evaluat este justificat

de obiectivele legitime ale reformei judiciare și de necesitatea menținerii

integrității sistemului de justiție. În aceeași linie, în cauza Sevdari vs. Albania

(2022, §130), CtEDO a reafirmat că inversarea sarcinii probei nu echivalează cu

o încălcare a dreptului la un proces echitabil, atâta timp cât sunt asigurate garanții

procedurale suficiente pentru ca persoana vizată să își poată prezenta poziția și

exercita dreptul la apărare.

standardelor europene, transferul sarcinii probațiunii asupra candidatului în cadrul

evaluării externe constituie un mecanism legal, proporțional și necesar, care

40

urmărește consolidarea integrității în sistemul judiciar și creșterea încrederii

publice în actul de justiție.

C. Cazurile în care CSJ poate admite contestația

poate admite o contestație împotriva deciziei Comisiei de evaluare numai în cazul

constatării unor erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al

procedurii, și dacă există circumstanțe ce ar fi putut conduce la promovarea

evaluării de către candidat. Această prevedere a fost introdusă în urma Hotărârii

Curții Constituționale din 14 februarie 2023, prin care s-a stabilit că nu se impune

anularea unei decizii a Comisiei pentru erori procedurale minore, ci doar atunci

când acestea au un impact real asupra echității procedurii și pot influența

rezultatul evaluării. Prin urmare, controlul judiciar exercitat de Curtea Supremă

de Justiție este unul limitat, vizând exclusiv:

− circumstanțele de fapt ce ar fi putut modifica rezultatul evaluării, respectiv analiza

dacă, în absența erorilor sau viciilor de procedură, candidatul ar fi avut șanse reale

de promovare;

− erorile procedurale grave care afectează dreptul la o evaluare corectă, transparentă

și imparțială.

judiciar efectiv și principiul autonomiei Comisiei de evaluare, prevenind

intervențiile nejustificate asupra deciziilor acesteia și, totodată, garantând

protecția dreptului la un proces echitabil pentru candidați.

trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special la

cauza Pișkin vs. Turcia (2020). În §131, CtEDO a subliniat că instanțele naționale

trebuie să aibă competența de a examina toate aspectele esențiale ale cauzei, atât

faptele, cât și chestiunile de drept. Conform acestei orientări, instanța de

contencios administrativ trebuie să poată analiza:

⎯ chestiunile de fapt, verificând dacă elementele reținute de Comisie au fost stabilite

corect și obiectiv, iar un fapt decisiv inexistent sau neprobabil poate influența

rezultatul evaluării;

⎯ chestiunile de drept, evaluând dacă normele juridice au fost interpretate și aplicate

corect, iar o soluție juridică diferită ar fi condus la un alt rezultat.

verificarea formală a legalității și permite intervenția atunci când există vicii grave

de fapt sau de drept, susceptibile să influențeze rezultatul evaluării.

de Justiție în examinarea contestațiilor împotriva deciziilor Comisiei de evaluare

decât cea prevăzută de Codul administrativ. Anularea unei decizii este posibilă

41

doar în cazurile expres prevăzute de legea specială, temeiurile generale de anulare

din Codul administrativ nefiind aplicabile. În plus, conform art. 14 alin. (8) din

Legea nr. 26/2022, contestația nu poate fi admisă dacă se constată existența cel

puțin a unui dubiu cu privire la integritatea candidatului, în sensul art. 8 alin. (2)–

(5) din aceeași lege. Această regulă impune un standard ridicat de probă pentru

contestatar, întrucât un singur dubiu rezonabil justifică nepromovarea evaluării.

diferită de cea a Comisiei, reevaluând anumite constatări ale acesteia. Astfel,

instanța poate reține că o parte dintre dubiile formulate de Comisie nu sunt

întemeiate; totuși, dacă persistă cel puțin un dubiu serios privind integritatea

candidatului, contestația va fi respinsă. Aplicând principiile din Hotărârea Curții

Constituționale nr. 5 din 14 februarie 2023, instanța va analiza exclusiv

argumentele ce privesc erori procedurale grave și circumstanțele care ar fi putut

conduce la promovarea evaluării, verificând în special eventualele vicii de

procedură ce au afectat caracterul echitabil al evaluării și dreptul la apărare.

deciziilor Comisiei de evaluare este limitat și strict condiționat de criteriile

prevăzute de Legea nr. 26/2022 și interpretarea dată de Curtea Constituțională.

Această abordare menține echilibrul între autonomia Comisiei și dreptul

candidatului la un control judiciar efectiv, evitând însă substituirea instanței în

aprecierea de oportunitate a deciziilor adoptate în cadrul evaluării externe.

D. Efectele juridice ale deciziei Comisiei de evaluare

nr. 26/2022, o decizie de nepromovare a evaluării constituie temei juridic pentru

excluderea candidatului din procesul de selecție în cadrul alegerilor sau

concursurilor destinate funcțiilor în organele de autoadministrare ale

judecătorilor. Astfel, această decizie produce efecte directe și obligatorii asupra

parcursului profesional al candidatului, limitând accesul acestuia la funcții de

conducere și reprezentare în sistemul judiciar. Întrucât integritatea este un criteriu

esențial pentru exercitarea unor astfel de funcții, nepromovarea evaluării

echivalează cu o constatare a existenței unor dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu standardele legale.

expres menționate. În lipsa unor dispoziții suplimentare, orice efect juridic

adițional al deciziei Comisiei de evaluare trebuie examinat prin prisma

principiului legalității și cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei

vizate. Prin urmare, o astfel de decizie nu poate produce efecte care să depășească

limitele restricțiilor expres prevăzute de lege, interpretarea acesteia trebuind să

42

mențină un echilibru între interesul public de asigurare a integrității sistemului

judiciar și protecția drepturilor individuale ale candidatului.

funcții în organele de autoadministrare este considerabil, efectele sale juridice nu

pot depăși cadrul stabilit de lege. Orice extindere a acestor efecte, în lipsa unui

temei legal expres, ar contraveni principiului legalității și ar putea aduce atingere

drepturilor fundamentale, inclusiv accesului la justiție și protecției împotriva

restricțiilor nejustificate în cariera profesională.

nr.26/2022, Comisia de evaluare nu are competența de a stabili în mod absolut

dacă un candidat îndeplinește criteriile de integritate sau dacă a săvârșit încălcări

determinate. Rolul acesteia este de a examina circumstanțele faptice relevante și

de a aprecia dacă acestea sunt suficiente pentru a formula o concluzie privind

existența unor dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu cerințele

legale de integritate. În situațiile în care aceste circumstanțe nu sunt clare sau

concludente, Comisia poate concluziona că nu există elemente suficiente pentru a

susține o lipsă de conformitate. În ipoteza în care sunt identificate dubii serioase

privind respectarea criteriilor de integritate etică și financiară, candidatului i se

acordă posibilitatea de a le înlătura prin prezentarea de explicații și de probe

pertinente în sprijinul poziției sale. Această metodologie asigură respectarea

principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, oferind candidatului o

reală oportunitate de a formula clarificări și de a depune probe înainte de

adoptarea unei decizii finale.

special reține că procesul de evaluare nu instituie o prezumție de neconformitate,

ci presupune o examinare detaliată a elementelor apte să genereze suspiciuni

rezonabile privind integritatea candidatului. Concluziile Comisiei nu se

întemeiază pe constatarea unor încălcări certe, ci pe identificarea unor indicii

suficiente care justifică menținerea unor dubii rezonabile asupra conformității cu

standardele legale. În sensul Legii nr. 26/2022, asemenea dubii pot rezulta din

neclarități, lipsa probelor ori insuficiența informațiilor furnizate. Atunci când

aceste elemente lipsesc sau nu sunt concludente, dubiile dobândesc caracter

serios, ceea ce determină nepromovarea candidatului. În acest context, procedura

de evaluare reprezintă un mecanism preventiv, menit să consolideze încrederea

publică în sistemul judiciar și să asigure respectarea unor standarde înalte de

integritate pentru candidații la funcții de conducere în justiție.

special reiterează că, prin Decizia nr. 32 din 18 decembrie 2024 (cu

43

„Amendamentele” din 27 ianuarie 2025), pronunțată în temeiul art. 8 alin. (1),

alin. (2) lit. a), alin. (4) lit. b), alin. (5) lit. c), d), precum și art. 13 alin. (5) din

Legea nr. 26/2022, Comisia de evaluare a procurorilor a constatat că reclamantul

Corneliu Popescu nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică, întrucât

există dubii serioase privind respectarea acestor criterii. În consecință, candidatul

nu a promovat evaluarea, fiind reținute, în esență, următoarele aspecte:

I. Achiziționarea a două apartamente în mun. Chișinău și deținerea acestora;

II. Achiziționarea unui automobil în 2016.

2024 (cu „Amendamentele” din 27 ianuarie 2025), raportat la criteriile de

integritate prevăzute de art. 8 și standardul „dubii serioase” din Legea nr. 26/2022,

Completul de judecată special analizează atât temeinicia constatărilor, cât și

conformitatea procedurii cu cerințele legalității și echității. Reclamantul Corneliu

Popescu susține că decizia se sprijină pe aprecieri subiective, fără o motivare

suficientă și individualizată care să explice, în mod concludent, reținerile privind:

(i) achiziționarea și deținerea apartamentelor din mun. Chișinău și (ii)

achiziționarea automobilului în 2016. În această perspectivă, Completul special

reține că evaluarea trebuie să respecte principiile legalității, proporționalității și

nediscriminării, iar orice atingere adusă dreptului de a participa la procedura de

selecție pentru organele de autoadministrare trebuie întemeiată pe criterii

obiective, verificabile și transparente. O decizie de nepromovare, cu efect direct

asupra candidaturii, trebuie să se bazeze pe fapte concrete și probe pertinente și

să fie motivată astfel încât să asigure exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

dacă Decizia nr. 32 din 18 decembrie 2024 (cu „Amendamentele” din 27 ianuarie

2025) îndeplinește exigențele de claritate, precizie și completitudine ale motivării

și dacă procesul decizional a fost derulat în mod transparent și previzibil, inclusiv

cu privire la cele două aspecte reținute (imobilele și automobilul). În măsura în

care se va constata că motivarea nu explică suficient de clar rațiunile pentru care

îndoielile nu au fost înlăturate, ori că procedura nu a respectat standardele de

echitate și transparență impuse de legea specială, se va pune în discuție încălcarea

drepturilor reclamantului și a principiului proporționalității în adoptarea măsurii

de nepromovare. Iar, obligația de motivare poate atrage anularea actului doar dacă

deficitul de motivare a încălcat drepturile reclamantului ori a împiedicat controlul

judiciar efectiv; în lipsa unei asemenea constatări, anularea pe temeiul nemotivării

nu se justifică.

44

I. Achiziționarea a două apartamente în mun. Chișinău și deținerea acestora

că, în perioada 2007–2018, reclamantul și soția sa au deținut un apartament cu trei

camere, cu suprafața totală de 105,9 m.p., situat în mun. Chișinău. La data de 28

decembrie 2018, aceștia au înstrăinat apartamentul respectiv pentru prețul

contractual de 675.000 MDL (aproximativ 34.000 EUR), iar în aceeași zi

reclamantul și soția sa au dobândit, de la tatăl reclamantului, un apartament cu

suprafața totală de 98,0 m.p. („apartamentul 1”), situat în mun. Chișinău, însă în

alt sector decât cel al imobilului anterior, pentru prețul contractual de 667.535

MDL (aproximativ 34.200 EUR).

prin moștenire de la bunica sa, al unui alt apartament cu suprafața totală de 49,8

m.p. („apartamentul 2”), amplasat în aceeași clădire și în imediata vecinătate a

„apartamentului 1”. Din explicațiile reclamantului rezultă că acesta a solicitat

sprijinul tatălui pentru achiziționarea unui apartament cu trei camere în locul celui

vândut în decembrie 2018, iar bunica urma să achiziționeze un apartament cu o

cameră alăturat, astfel încât cele două unități locative să formeze un spațiu locativ

unitar.

Completul de judecată special constată că, de la achiziționare, cele două

apartamente au fost utilizate ca spațiu de locuit pentru familia reclamantului

Corneliu Popescu și pentru bunica acestuia. Mai mult, în cadrul audierii,

reclamantul a confirmat că bunica locuia atât împreună cu familia sa, cât și,

alternativ, cu părinții săi. Totodată, reclamantul a arătat că între „apartamentul 1”

și „apartamentul 2” a fost realizată o deschidere în peretele despărțitor

(aproximativ 2 m), astfel încât, în prezent, cele două unități locative funcționează

ca un „bun întreg”. Reclamantul a confirmat că nu a solicitat autorizație pentru

această unificare, apreciind că legea nu impunea o asemenea formalitate, iar

facturile de întreținere continuă să fie emise separat pentru fiecare apartament.

reclamantului, începând cu anul 2018 au fost suportate cheltuieli de renovare

pentru cele două apartamente în următoarele cuantumuri:

Nr. An Suma

1. 2018 60.000 MDL

2. 2019 60.000 MDL

3. 2020 110.000 MDL

4. 2021 160.000 MDL

45

5. 2022 110.000 MDL

declarațiilor anuale pentru anii 2021 și 2022, reclamantul avea obligația declarării

serviciilor care depășesc plafonul de 10 salarii medii pe economie; în consecință,

suma de 160.000 MDL aferentă anului 2021 trebuia declarată. Însă, referitor la

această sumă reclamantul a explicat că nu a cunoscut această obligație, înțelegând

necesitatea declarării abia în urma întrebărilor adresate de Comisie în

corespondența scrisă.

ianuarie 2017, tatăl reclamantului a încheiat cu „EXFACTOR-GRUP” S.R.L. un

contract de investiții pentru „apartamentul 1”, cu suprafața de 98,0 m.p. Potrivit

actului de predare-primire din 24 ianuarie 2018, prețul achitat a fost de 39.200

EUR (841.137 MDL), echivalentul a 400 EUR/m.p. În aceeași zi, la 31 ianuarie

2017, bunica reclamantului a încheiat un contract similar pentru „apartamentul

2”, de 49,8 m.p., prețul contractual fiind de 19.920 EUR (aproximativ 395.212

MDL), respectiv 400 EUR/m.p. Reclamantul Corneliu Popescu a reprezentat-o pe

bunica sa la semnarea contractului de investiții, în baza unei procuri.

Completul de judecată special reține că, potrivit unui răspuns al Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 26 mai 2015 (menționat în materialele RISE

Moldova), rezultă că, prin Decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 5/33 din 3

iunie 2016, a fost pus la dispoziția acestei instanțe un teren de 0,605 ha pentru

edificarea unui bloc locativ destinat angajaților Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, și ai Curții Constituționale, constructorul selectat fiind „EXFACTOR-

GRUP” S.R.L. Ulterior, angajaților menționați li s-ar fi oferit apartamente cu una

și două camere la prețuri preferențiale de 360 EUR/m.p., respectiv 300 EUR/m.p.

pentru ultimul etaj. Totodată, conform informațiilor comunicate Comisiei de

evaluare de către compania imobiliară „LARA”, valoarea de piață a

apartamentelor cu caracteristici similare (număr de camere, suprafață și locație)

în anul 2017 a variat între 513 și 570 EUR/m.p.

prețului de achiziție, Corneliu Popescu a fost întrebat dacă tatăl sau bunica sa au

activat vreodată la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, ori la Curtea

Constituțională, având în vedere că cele două apartamente au fost procurate la un

preț apropiat celui preferențial oferit angajaților acestor instituții. Reclamantul a

confirmat, atât în corespondența scrisă, cât și la audiere în fața Comisiei, că nici

tatăl, nici bunica nu au lucrat la aceste instanțe. În răspunsul scris, Corneliu

Popescu a indicat, într-o formulare vagă, că tatăl său a fost avocat peste 40 de ani,

46

iar compania de construcții este asistată de juriști, „posibil” prețul mai mic

rezultând din „relații colegiale” pe care nu le cunoaște. De asemenea, la audiere,

reclamantul a confirmat că tatăl său nu a acordat niciodată asistență juridică

societății de construcții și a adăugat pentru prima dată că ambele apartamente ar

fi fost achitate integral, în numerar, în ziua semnării contractelor de investiții,

acesta fiind, potrivit clarificărilor ulterioare ale tatălui, principalul motiv al

prețului mai redus. Comisia a solicitat informații privind prețurile practicate de

dezvoltator, însă acesta a comunicat că nu dispune de un mecanism care să-i

permită selectarea și furnizarea datelor solicitate.

audiere, reclamantul a arătat că „apartamentul 1” a fost contractat de tatăl său, la

solicitarea sa, din sursele bănești ale părinților. Tatăl a achitat pentru acest imobil

suma de 39.200 EUR (841.137 MDL). La 28 decembrie 2018, Corneliu Popescu

a dobândit „apartamentul 1” de la tatăl său pentru prețul de 667.535 MDL

(aproximativ 33.645 EUR), rezultând o diferență negativă de cel puțin 173.602

MDL (5.555 EUR) față de suma investită de vânzător. Potrivit informațiilor

furnizate Comisiei de către compania imobiliară „LARA”, valoarea de piață a

apartamentelor cu caracteristici similare (număr de camere, suprafață

aproximativă, aceeași adresă) în 2018 s-a situat între 998.620 MDL și 1.052.520

MDL (aproximativ 50.333–53.050 EUR), ceea ce indică un preț de înstrăinare

către reclamant mai mic cu cel puțin 331.085 MDL (16.688 EUR) decât limita

inferioară a valorii de piață estimate pentru perioada de referință.

reclamantului a încheiat un contract de investiții pentru „apartamentul 2”, cu

suprafața de 49,8 m.p., prețul fiind de 19.920 EUR (aproximativ 395.212 MDL).

Potrivit informațiilor colectate de Comisie, în intervalul ianuarie 2008 – ianuarie

2017, bunica nu a înregistrat venituri impozabile și a încasat doar pensie pentru

limită de vârstă în cuantum total de 136.128 MDL (aproximativ 7.720 EUR).

Cheltuielile de consum pe cap de locuitor (CCP) calculate de BNS pentru aceeași

perioadă au totalizat 184.453 MDL, ceea ce indică imposibilitatea de a realiza

economii din pensie. În comunicarea scrisă și la audiere, reclamantul Corneliu

Popescu a indicat ca sursă de finanțare a „apartamentului 2” prețul obținut din

vânzarea de către bunică a unui bun imobil (casă și terenuri) în satul Caracușenii

Vechi, r. Briceni, fără a preciza data sau anul tranzacției; reclamantul a mai arătat

că este posibil să fi existat și alte surse, pe care nu a reușit să le clarifice cât timp

bunica era în viață.

întrebări referitoare la tipul imobilului deținut de bunică în Caracușenii Vechi,

47

anul și prețul vânzării, precum și la celelalte imobile pe care aceasta le-ar fi deținut

până în 2017. De asemenea, i s-a solicitat să precizeze dacă i-a cerut bunicii să

achiziționeze „apartamentul 2” și dacă a verificat sursele de finanțare la momentul

achiziției, precum și dacă a negociat prețul apartamentului, având în vedere că a

reprezentat-o prin procură la semnarea contractului de investiții.

din fondurile proprii ale bunicii, a căror proveniență nu a verificat-o; a arătat că

tatăl său a efectuat plata către compania de construcții; și a confirmat că, încă de

la început, „apartamentul 2” i-a fost destinat lui.

reclamantului a achiziționat un apartament de 53,6 m.p. în municipiul Chișinău,

la prețul contractual de 10.000 MDL (aproximativ 500 EUR), fiind reprezentată

prin procură de tatăl reclamantului. La 12 iunie 2007 imobilul a fost înregistrat la

Oficiul Cadastral Teritorial, iar la 19 iunie 2007 a fost vândut pentru 301.510

MDL (aproximativ 18.500 EUR). Ulterior, la 25 iulie 2008, în baza unui contract

de investiții, bunica reclamantului a achiziționat un apartament de 76,5 m.p. în

municipiul Chișinău, la prețul contractual de 52.533 EUR (aproximativ 803.230

MDL), pe care l-a deținut până la deces; imobilul a fost ulterior moștenit de fratele

reclamantului și înscris în proprietatea acestuia la 2 iunie 2020.

reclamantului a dobândit în proprietate un lot pomicol de 0,06 ha situat în r. Orhei,

com. Ivancea. La 28 februarie 2008, dreptul de proprietate a fost înregistrat la

Oficiul Cadastral Teritorial, iar în aceeași zi terenul a fost donat mamei

reclamantului.

teren agricol de 0,2439 ha în r. Briceni, s. Caracușenii Vechi, pe care l-a înstrăinat

la 25 septembrie 2012 pentru prețul contractual de 2.817 MDL (aproximativ 180

EUR). La 7 noiembrie 2006, în baza unui certificat, aceasta a dobândit 0,58 cotă-

parte dintr-o construcție auxiliară agricolă cu suprafața totală de 1.100,8 m.p.

(cota-parte echivalând aproximativ 6,38 m.p.), situată în s. Caracușenii Vechi, pe

care a vândut-o la 13 decembrie 2006 pentru 514,25 MDL (aproximativ 30 EUR).

construcții de 0,05 ha în mun. Chișinău, orașul Durlești, pe care l-a deținut până

la deces. Ulterior, terenul a fost moștenit de Corneliu Popescu și înscris în

proprietatea acestuia la 13 august 2020.

constituit un depozit bancar în sumă de 10.000 EUR într-o bancă din Republica

48

Moldova; la 5 ianuarie 2015, suma de 10.030 EUR a fost retrasă integral,

depozitul fiind închis în aceeași zi.

cauzei, argumentele formulate de reclamantul Corneliu Popescu și ansamblul

înscrisurilor administrate, statuează că rămân neînlăturate dubii serioase, în sensul

art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, cu privire la conformitatea reclamantului

cu criteriile de integritate etică și financiară prevăzute de art. 8 din aceeași lege.

Astfel, în privința nivelului prețurilor la momentul contractării din 31 ianuarie

2017, rezultă că cele două apartamente au fost dobândite la circa 400 EUR/m.p.,

în condițiile în care intervalul de piață comunicat era de 513–570 EUR/m.p., iar

un regim preferențial (300–360 EUR/m.p.) era rezervat unui contingent limitat de

angajați ai Curții Constituționale și ai Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

categorie în care nici tatăl, nici bunica reclamantului nu se încadrau. Reclamantul

a oferit explicații oscilante: în scris a invocat generic „relații profesionale” ale

tatălui său (avocat) cu mediul juridic al dezvoltatorului, iar la audiere a confirmat

expres că tatăl nu a prestat asistență juridică companiei de construcții și a introdus,

pentru prima dată, teza unei plăți integrale „în numerar” la data semnării. Această

teză intră în coliziune cu propria afirmație anterioară, potrivit căreia în decembrie

2018 a avut nevoie de lichidități pentru „achitarea apartamentului în care urma să

se mute”, ceea ce afectează verosimilitatea susținerii că, deja în ianuarie 2017,

prețul fusese integral achitat cash. Relevă, de asemenea, că reclamantul a

reprezentat-o prin procură pe bunica sa la semnarea unuia dintre contractele de

investiții, împrejurare care face neconvingătoare declarația că nu ar fi cunoscut

ori nu și-ar aminti rațiunea unui preț substanțial sub nivelul pieței într-o tranzacție

semnificativă și personal gestionată. În acest cadru, explicațiile tardive și

contradictorii nu disipă suspiciunea rezonabilă că obținerea prețului diminuat s-a

făcut în condiții neclare și incompatibile cu standardele de integritate, astfel încât

criteriul legal al „dubiilor serioase” subzistă.

tată către reclamant), se constată o diferență negativă de cel puțin 173.602 MDL

(circa 5.555 EUR) între costul suportat de tată la achiziția din 2017 și prețul de

revânzare către reclamant. Deși o vânzare între rude la un preț sub piață poate

reflecta o intenție de sprijin, absența unei justificări economice concrete,

coroborată cu celelalte neclarități, alimentează îndoiala asupra naturii juridice

efective a transferului (vânzare oneroasă vs. liberalitate mascată) și asupra

modului de dobândire, aspect direct incident art. 8 alin. (5) lit. c)–d) din Legea

nr.26/2022. Reclamantul nu a furnizat elemente obiective suplimentare care să

răstoarne această concluzie.

49

apartamentul înregistrat pe numele bunicii. Pentru intervalul ianuarie 2008–

ianuarie 2017, bunica nu a realizat venituri impozabile, încasând doar pensie

totală de cca 136.128 MDL, în timp ce cheltuielile medii de consum pe cap de

locuitor, potrivit BNS, au fost de cca 184.453 MDL, ceea ce face puțin plauzibilă

constituirea de economii apte să acopere prețul de 19.920 EUR. Tranzacțiile

imobiliare vechi identificate (teren agricol vândut în 2012 pentru 2.817 MDL și o

cotă-parte minoră într-o construcție auxiliară înstrăinată în 2006) sunt nerelevante

valoric pentru achiziția din 2017. Suma obținută în 2007 din vânzarea unui

apartament a fost urmată de achiziția în 2008 a unui alt apartament cu preț de

52.533 EUR, fără clarificarea sursei acelui preț, astfel încât nu poate fi proiectată,

prin simplă prezumție, asupra cumpărării din 2017. Depozitul bancar de 10.000

EUR (constituit în 2013 și retras în 2015), cu sursă neclară și pe care reclamantul

nici nu l-a indicat ca izvor al achiziției, ar fi acoperit cel mult jumătate din preț,

rămânând un deficit de cel puțin 9.920 EUR. Or, reclamantul a arătat constant că

apartamentele îi erau destinate, că el a inițiat aranjamentul familial și că a

reprezentat bunica la semnare; raportat la vechimea sa de peste 16 ani în funcția

de procuror la acel moment și la exigențele art. 6.3.1 din Codul de etică al

procurorului (standardele cele mai înalte de integritate și responsabilitate), era

rezonabil să verifice și să poată demonstra proveniența fondurilor. Lipsa unor date

verificabile privind prețul, data și celelalte părți la contract al eventualelor

înstrăinări anterioare ori alte surse certe întreține dubiul că fondurile

reclamantului au putut fi utilizate, în tot sau în parte, pentru achiziția trecută pe

numele bunicii, cu consecințele aferente asupra criteriului integrității financiare

(art. 8 alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c)–d)).

consacră obligația de cooperare activă a persoanei evaluate (art. 10 alin. (7) și

art.12 alin. (4)) și standardul decizional al „dubiilor serioase” (art. 13 alin. (5)),

Completul constată că explicațiile reclamantului sunt generale, tardive ori

inconsecvente și nu sunt dublate de probe obiective capabile să clarifice

diferențele de preț, realitatea tranzacției intrafamiliale și originea fondurilor

atribuite bunicii. Prin urmare, dubiile serioase privind conformitatea

reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară persistă și nu au fost

înlăturate nici în procedura administrativă, nici în fața instanței. În temeiul art. 13

alin. (5) din Legea nr. 26/2022, aceste dubii justifică soluția de nepromovare a

evaluării.

II. Achiziționarea unui automobil în 2016.

50

reclamantului a efectuat importul în Republica Moldova al autoturismului marca

Volvo XC90, an fabricație 2011. Vehiculul a fost adus din Germania, reclamantul

și soția acestuia însoțindu-l pe fratele reclamantului la deplasare. La acest aspect,

reclamantul a precizat că deplasarea în Germania și revenirea în Republica

Moldova au avut un caracter preponderent turistic.

424.000 MDL (aprox. 22.400 EUR), iar drepturile de import au însumat 62.255

MDL (aprox. 3.300 EUR), sume achitate de fratele reclamantului. Potrivit

declarației anuale de venituri și proprietate pentru anul 2014 depuse de acesta,

prețul achitat pentru autoturism a fost de 438.750 MDL (aprox. 23.000 EUR). La

aspectul dat, reclamantul a arătat că nu cunoaște modalitatea de plată (numerar ori

transfer bancar), menționând totuși că fratele său a acoperit costurile din veniturile

proprii (salariu și indemnizații aferente misiunilor diplomatice). Dreptul de

proprietate a fost înregistrat pe numele fratelui la 4 iunie 2014, iar la 5 iunie 2014

s-a încheiat și înregistrat un contract de comodat în favoarea reclamantului, în

temeiul căruia acesta a utilizat autoturismul în perioada 5 iunie 2014 – 15

septembrie 2016, utilizare declarată în declarațiile sale anuale pentru anii 2014 și

autoturism în proprietate.

evaluare, cât și în fața instanței, reclamantul a susținut că a utilizat autoturismul

Volvo XC90 doar la nevoie, în special pentru deplasări în străinătate, iar vehiculul

ar fi fost folosit și de fratele său și de soția sa. Coroborând însă declarațiile cu

înscrisurile administrate în cauză, rezultă contrariul: în intervalul 5 iunie 2014 –

15 septembrie 2016, reclamantul figurează ca asigurat principal în toate polițele

încheiate pentru acest vehicul (RCA și CASCO), exclusiv numele reclamantului

apare în rapoartele de inspecție tehnică periodică aferente, iar achiziționarea

polițelor CASCO de către reclamant a fost justificată de acesta doar prin trimiterea

la o „înțelegere” cu fratele său, fără alte dovezi obiective. În aceeași perioadă, în

registrul contravențiilor rutiere au fost consemnate nouă încălcări comise cu

autoturismul menționat, toate avându-l contravenient pe reclamant; de asemenea,

au avut loc două accidente rutiere în care același vehicul a fost implicat,

reclamantul aflându-se la volan. Susținerea privind existența unor „contravenienți

neidentificați” nu este probată și nu răstoarnă datele oficiale.

autoturismului a aparținut, în principal, reclamantului, depășind cadrul unei

utilizări ocazionale în temeiul comodatului, aspect relevant pentru aprecierea

integrității financiare și etice în sensul art. 8 din Legea nr. 26/2022.

iunie 2014, reclamantul a avut drept de folosință, în temeiul unui contract de

51

comodat, asupra unui autoturism Mitsubishi Outlander, an fabricație 2008, aflat

în proprietatea tatălui său, împreună cu plăcuțele de înmatriculare „K […]3”. La

4 iunie 2014, odată cu înregistrarea dreptului de proprietate de către fratele

reclamantului asupra autoturismului Volvo XC90, aceleași plăcuțe „K […]3” au

fost transferate de pe Mitsubishi Outlander pe Volvo XC90, iar Mitsubishi

Outlander a fost ulterior înstrăinat de tatăl reclamantului la 12 august 2014.

Întrebat în scris și la audiere dacă plăcuțele „K […]3” au fost un număr

personalizat utilizat de el, reclamantul a negat, arătând că acestea erau asociate

tatălui său (primele trei litere reprezentând inițialele acestuia) și precizând că

schimbarea plăcuțelor la 4 iunie 2014 a avut ca scop păstrarea numărului în

contextul intenției tatălui de a vinde autoturismul; reclamantul a negat că ar fi

solicitat ori achitat contravaloarea unui astfel de număr.

Popescu a dobândit de la fratele său autoturismul Volvo XC90. În corespondența

scrisă și la audiere, reclamantul a declarat că nu deține o copie a contractului de

vânzare-cumpărare întrucât nu a păstrat-o, iar Agenția Servicii Publice nu a putut

furniza un duplicat, întrucât termenul de arhivare pentru astfel de documente

(cinci ani) expirase. Reclamantul a indicat prețul de achiziție la 170.000 MDL

(aprox. 7.600 EUR), arătând că plata a fost efectuată în rate, în perioada 2016–

2020.

pentru anul 2016 depuse de fratele reclamantului, prețul de vânzare al

autoturismului Volvo XC90 a fost indicat la suma de 10.000 MDL (aprox. 450

EUR), în timp ce Corneliu Popescu a susținut constant, în corespondența scrisă și

la audiere, că prețul efectiv plătit a fost de 170.000 MDL (aprox. 7.600 EUR),

achitat în rate în perioada 2016–2020. Invitat să explice această discrepanță,

reclamantul a arătat că este posibil să fie o eroare în declarația fratelui său,

precizând că nu cunoștea conținutul acesteia și că a luat cunoștință despre suma

de 10.000 MDL doar din materialele puse la dispoziție de Comisie înainte de

audiere.

polițe CASCO pentru același autovehicul au evaluat valoarea acestuia la 22.500

EUR (echivalent 470.250 MDL pentru 2015 și 496.125 MDL pentru 2016).

Reclamantul a susținut că astfel de evaluări sunt în mod obișnuit supraestimate și

că nu pot servi drept reper real al valorii, însă nu a indicat că ar fi contestat

vreodată sumele ori metodologia utilizată de asigurători.

funcționar public, ar fi achiziționat în 2014 autovehiculul cu 438.750 MDL

(aprox. 23.000 EUR), l-ar fi pus la dispoziția reclamantului în comodat chiar a

doua zi și, după circa doi ani de folosință gratuită, l-ar fi vândut reclamantului în

2016 cu 170.000 MDL (aprox. 7.600 EUR), ceea ce reprezintă aproximativ 39%

52

din prețul achitat inițial, Corneliu Popescu a arătat că a fost vorba despre o

înțelegere între frați: fratele urma să plece într-o nouă misiune diplomatică și nu

avea utilitatea unui autoturism de gabarit mare, iar suma de 170.000 MDL

reprezenta plafonul maxim pe care reclamantul îl putea oferi. Reclamantul a

invocat, suplimentar, devalorizarea naturală a bunului (aprox. 10% pe an) și

existența unor probleme tehnice (inclusiv la cutia de viteze), precum și implicarea

în două accidente rutiere în perioada iunie 2014 – septembrie 2016. Întrebat la

audiere cum anume aceste împrejurări l-ar fi determinat pe fratele său să accepte

un preț semnificativ diminuat, reclamantul a subliniat că factorul determinant a

fost relația de rudenie, și nu atât starea tehnică a autoturismului.

în cauză, la momentul anului 2014 nu rezultă că reclamantul Corneliu Popescu

dispunea de resurse financiare suficiente pentru achiziționarea autoturismului

Volvo XC90 la prețul de 438.750 MDL (aprox. 23.000 EUR), preț care, conform

declarației anuale pentru 2014 a fratelui reclamantului, a fost achitat de acesta din

urmă.

administrate creează un corpus de indicii concordante care justifică, în sensul art.

13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, existența unor dubii serioase cu privire la

realitatea prețului de 170.000 MDL (aprox. 7.600 EUR) pretins a fi plătit în

septembrie 2016 de către candidat fratelui său pentru autoturismul Volvo XC90

(a./f. 2011), precum și cu privire la existența efectivă a unei vânzări la acea dată.

Din datele cauzei rezultă că, de la o zi după importul vehiculului în Republica

Moldova (5 iunie 2014), candidatul l-a folosit în mod constant în temeiul unui

comodat, figurând ca asigurat principal în polițele RCA și CASCO pentru 2014–

2016, apărând exclusiv pe rapoartele de inspecție tehnică periodică aferente

vehiculului și fiind contravenientul consemnat în cele nouă încălcări rutiere

identificate pentru aceeași perioadă; fratele său nu figurează cu nicio contravenție,

iar în paralel deținea și folosea un alt autoturism. În aceeași zi cu înmatricularea

pe numele fratelui, numărul de înmatriculare „K […] 3”, asociat anterior

autoturismului tatălui folosit de candidat, a fost transferat pe Volvo XC90, fără o

explicație plauzibilă pentru păstrarea acestui număr la vehiculul utilizat de

candidat și nu la cel al tatălui, ceea ce întărește aparența unei dețineri de facto de

la momentul importului.

candidatului în 2014 (438.750 MDL, aprox. 23.000 EUR) și prețul pretins al

vânzării din 2016 (170.000 MDL, aprox. 7.600 EUR) nu este susținută de o

rațiune economică obiectivă. Argumentele privind „relația frățească”, plecarea

iminentă în misiune și eventuale defecțiuni tehnice nu sunt probate prin înscrisuri

sau expertize; dimpotrivă, valorile de asigurare stabilite pentru 2015 și 2016

(22.500 EUR) indică un nivel de piață vădit superior. Mai mult, susținerea că

53

fratele „avea nevoie de bani” este incongruentă cu modalitatea de plată invocată

de candidat (rate eșalonate în 2016–2020), care nu corespunde unei nevoi

imediate de lichidități. Lipsa totală a unui exemplar al contractului de vânzare-

cumpărare din partea candidatului, dublată de imposibilitatea obținerii copiei de

la autoritatea de înregistrare din motive de arhivare, nu poate fi opusă Comisiei

pentru a suplini obligația pozitivă a persoanei evaluate, prevăzută de art. 10 alin.

(7) și art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022, de a furniza probe apte să înlăture

dubiile. În plus, potrivit datelor financiare disponibile, candidatul nu dispunea în

2014 de resurse legitime suficiente pentru a achita un preț de ordinul a 438.750

MDL, ceea ce face verosimilă ipoteza că actul din 2016 a avut rolul de

formalizare, la un preț vădit diminuat, a unei situații de folosință și control anterior

existente.

de către candidat, asumarea tuturor obligațiilor de asigurare și întreținere, lipsa

oricărei trasabilități a unei plăți integrale și imediate către vânzător, precum și

discrepanța neexplicată dintre valorile de referință și prețul declarat al tranzacției,

conturează o aparență puternică de deținere de facto a autoturismului de către

candidat încă din 2014 și de simulare a transmiterii proprietății în 2016.

Candidatul nu a oferit elemente obiective capabile să răstoarne această aparență.

Prin raportare la criteriile art. 8 alin. (2) lit. a), alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c)–d)

din Legea nr. 26/2022, Completul statuează că dubiile serioase privind integritatea

etică și financiară a candidatului în legătură cu deținerea de facto a vehiculului,

veridicitatea prețului declarat și suficiența surselor financiare rămân neînlăturate.

minime prevăzute de art. 12 alin. (4): a fost informat, a avut acces la materiale

înaintea audierii, i s-au solicitat și a putut transmite explicații și înscrisuri în mai

multe runde, a fost audiat public și a exercitat calea de atac. În acest cadru,

susținerea privind o „răsturnare” a sarcinii probei nu poate fi primită. Legea

specială instituie un mecanism de cooperare: Comisia strânge date din surse

oficiale (art. 6–7), iar dacă din analiza cumulată rezultă neclarități sau incoerențe,

candidatul are dreptul – și sarcina pozitivă – să le clarifice prin date și documente

(art. 10 alin. (7) și art. 12 alin. (4)). Nerealizarea sau realizarea insuficientă a

acestui demers poate, în mod legitim, conduce la constatarea „dubiilor serioase”

(art. 13 alin. (5)). Standardul stabilit de legiuitor nu pretinde dovedirea unei

încălcări „dincolo de orice dubiu”, nici nu importă prezumțiile procesului penal,

ci permite Comisiei să concluzioneze în sens negativ atunci când setul de

împrejurări obiective, privite împreună, reclamă explicații credibile pe care

candidatul nu le oferă sau le oferă contradictoriu.

ar fi întemeiată pe o „intimă convingere” abstractă. Din considerente reiese un

corp factual clar și concordant, descris detaliat și raportat la criteriile art. 8. În

54

segmentul imobiliar, Comisia a reținut achiziții în 2017 la aproximativ 400

EUR/m², situate sensibil sub intervalul de piață de 513–570 EUR/m², în paralel

cu existența unui regim de preț preferențial destinat unui grup circumscris

(angajați ai Curții Constituționale și ai Judecătoriei Chișinău – s. Rîșcani), la care

tatăl și bunica reclamantului nu aparțineau. Reclamantul a oferit explicații

oscilante: în scris a invocat vechimea profesională a tatălui (avocat) și posibile

legături cu dezvoltatorul, iar la audiere a confirmat că tatăl nu a acordat asistență

juridică acelei companii; tot la audiere a schimbat explicația indicând plata

„integral și în numerar în ziua semnării”, deși în alt răspuns scris justificase

vânzarea propriului apartament în decembrie 2018 prin „nevoia de bani până la

sfârșitul anului 2018” pentru locuința în care urma să se mute. Mai mult,

reclamantul a reprezentat-o prin procură pe bunica la semnarea unuia dintre

contractele de investiții, fapt greu compatibil cu pretinsa necunoaștere a prețului

și a rațiunii reducerii. Comisia a verificat și sursele bunicii pentru apartamentul 2:

în intervalul 2008–2017 bunica nu a realizat venituri impozabile, pensia totală

(circa 136.128 MDL) fiind inferioară cheltuielilor medii de consum extrapolate

pentru aceeași perioadă, iar tranzacțiile patrimoniale anterioare identificate (teren

agricol vândut cu aproximativ 2.817 MDL, cota-parte într-o construcție auxiliară

vândută în 2006, depozitul de 10.000 EUR depus în 2013 și retras în 2015 cu

proveniență neclară) nu acoperă prețul de 19.920 EUR al apartamentului 2 și nici

nu au fost legate prin probe de această achiziție. În aceeași cheie, tranzacția tată–

fiu din 2018, prin care tatăl, după ce plătise în 2017 aproximativ 39.200 EUR

(841.137 MDL), ar fi vândut apartamentul reclamantului la 28 decembrie 2018 cu

667.535 MDL (circa 33.645 EUR), implică o pierdere economică imediată de cel

puțin 173.602 MDL într-un interval scurt, fără explicație economică acceptabilă

și în contradicție cu uzanțele pieței, sugerând, în lipsa probelor contrare, o

aparență de simulare a circuitului patrimonial. Toate aceste elemente, analizate

cumulat, depășesc nivelul unor simple bănuieli și reclamau o clarificare

substanțială din partea candidatului, care nu s-a produs la un nivel apt să înlăture

dubiile.

după ce fratele a înmatriculat Volvo XC90 importat cu o valoare în vamă de

aproximativ 424.000 MDL și taxe de circa 62.255 MDL (în total aproximativ

438.750 MDL), s-a încheiat comodatul în favoarea reclamantului; pentru întreaga

perioadă până în septembrie 2016, reclamantul figurează ca asigurat principal în

polițele RCA/CASCO, apare în rapoartele ITP, a comis toate contravențiile rutiere

identificate cu acel autovehicul și a fost implicat ca șofer în două accidente, iar

numerele de înmatriculare folosite anterior pe automobilul tatălui său au fost

transferate imediat pe Volvo. Ulterior, în 2016, reclamantul afirmă o achiziție

pentru 170.000 MDL plătită în tranșe până în 2020, în timp ce declarația fratelui

pe 2016 consemnează 10.000 MDL, iar evaluările CASCO pentru 2015–2016

55

indică o valoare de 22.500 EUR. Lipsa contractului (explicată prin imposibilitatea

obiectivă de obținere a copiei de la ASP după termenul de arhivare) nu exonerează

reclamantul de obligația de a oferi o explicație coerentă și susținută probatoriu

privind rațiunea economică a unei reduceri până la aproximativ 39% din costul de

import la numai doi ani distanță, pe fondul unei utilizări preponderente de către

cumpărătorul declarat și a unor deficiențe tehnice invocate generic, dar neprobate.

Faptul că relația de rudenie poate justifica un preț sub piață nu înlătură, în sine,

standardul de claritate cerut de art. 8 alin. (4) lit. c)–d) cu privire la modul de

dobândire și sursele de finanțare, cu atât mai mult cu cât reclamantul a fost

beneficiarul efectiv al folosinței încă din 2014.

califica situațiile de fapt sunt neîntemeiate. Comisia nu a pronunțat sancțiuni, nu

a stabilit vinovății și nu a substituit instanța în cenzurarea valabilității actelor

civile; ea a făcut ceea ce legea îi cere: a evaluat, independent de constatările altor

autorități (art. 8 alin. (6)), dacă ansamblul de date creează dubii serioase cu privire

la integritate. În același registru, invocarea unor verificări fiscale/ANI fără

constatări nu împiedică și nici nu condiționează competența Comisiei: efectele

deciziei sunt limitate, iar evaluarea are o finalitate preventivă, de filtrare, nu de

sancționare.

Faptele relevante s-au derulat între 2014 și 2020, deci în interiorul ferestrei legale

de 15 ani prevăzute expres de art. 8 alin. (4) lit. b), fereastră validată de Curtea

Constituțională ca rezonabilă și necesară scopului legii. În lipsa unei vătămări

concrete, reclamantul nu poate transforma discuții teoretice despre „securitatea

juridică” într-un motiv de anulare a unei decizii motivate pe date recente și

relevante.

egalității operează între situații comparabile în fapt și în probatoriu. Reclamantul

nu indică spețe cu identitate de circumstanțe (nivel de preț vs. piață, rolul

persoanelor apropiate, folosința efectivă, documentația probantă oferită)

soluționate diferit, ci invocă generalități ori cauze unde candidații au înlăturat

dubiile prin probe concrete (defecțiuni documentate, traseu patrimonial coerent,

surse dovedite). În cauza de față, substratul probator este distinct: incoerențe

explicative, lipsă de documente esențiale, disproporții de preț, folosință

predominantă, surse financiare neacoperite. În aceste condiții, nu se poate reține

o discriminare în exercițiul dreptului discreționar.

procedurală de natură să afecteze caracterul echitabil al evaluării. Divergența

formală între data formală a deciziei și data semnării electronice ori existența

„amendamentelor” comunicate ulterior nu au generat vreo nesocotire a termenului

de atac sau vreo surpriză procedurală: decizia a fost comunicată reclamantului,

56

acesta a exercitat calea de atac, iar pretinsele neconcordanțe nu au fost corelate cu

o vătămare efectivă. În parametrii stabiliți de Curtea Constituțională, numai

erorile procedurale grave care afectează caracterul echitabil ar putea justifica

anularea; nu este cazul.

contestată nu produce consecințe asupra carierei de procuror, nu stabilește lipsa

integrității în sens sancționator și nici nu a fost publicată, la opțiunea

reclamantului. Pragul de ingerință în viața privată și în reputația profesională nu

este, așadar, atins. Finalitatea legii – protejarea încrederii publice în organele de

autoadministrare printr-un filtru de integritate la acces – justifică un standard

probator flexibil, dar previzibil: dubii serioase neînlăturate egal nepromovare, fără

alte consecințe.

pentru servicii în sumă de 160.000 MDL aferente anului 2021 are relevanță directă

pentru verificarea criteriului de integritate financiară prevăzut de art. 8 alin. (4)–

(5) din Legea nr. 26/2022. Regimul juridic al declarării averii și intereselor

personale impune o obligație pozitivă de transparență asupra fluxurilor care

majorează valoarea patrimoniului sau influențează raportul venituri/cheltuieli, iar

această obligație incumbă cu atât mai mult unui procuror, actor al autorității

publice care aplică legea. Invocarea necunoașterii obligației de declarare nu poate

exonera, în drept, de la o atare obligație („ignorantia legis non excusat”), iar, în

fapt, nu este de natură să înlăture dubiile serioase asupra conformității cu art. 8

alin. (4) lit. b) din Legea nr.26/2022, care cere explicit verificarea respectării

regimului declarării, a modului de dobândire și a surselor de finanțare. Cheltuieli

substanțiale de renovare – cu atât mai mult dacă au fost efectuate în numerar ori

fără documente fiscale complete – sunt, prin natura lor, elemente ce trebuie să fie

declarate și probabile, tocmai pentru a permite corelarea cronologică a plăților cu

veniturile licite ale titularului și ale persoanelor apropiate. Or, omisiunea sumelor

din anul 2021, chiar dacă nu este însoțită de o constatare sancționatorie a altei

autorități, rămâne un indiciu obiectiv că nu a fost asigurat nivelul de transparență

cerut de lege. În logica evaluării de integritate, unde standardul este cel al

„dubiilor serioase” și nu al certitudinii absolute, o asemenea omisiune cântărește

în tabloul cumulativ, pentru că afectează tocmai posibilitatea verificării potrivirii

averii cu veniturile declarate. Persistența lipsei de documente și explicații

verificabile, coroborată cu cuantumul semnificativ al cheltuielilor și cu celelalte

inconsecvențe constatate pe segmentul imobiliar, susține concluzia că dubiile nu

au fost înlăturate. În plus, independența Comisiei față de constatările altor

autorități este stabilită expres de art. 8 alin. (6) din Legea nr. 26/2022: faptul că

ANI sau Fiscul nu au emis o sancțiune nu împiedică, prin sine, reținerea unor

dubii serioase în procedura specială de filtrare a integrității.

57

decurge din arhitectura Legii nr. 26/2022 și din art. 14 alin. (8): chiar dacă s-ar

elimina integral segmentul auto din analiza Comisiei, substratul imobiliar –

diferențele semnificative față de nivelul pieței la contractarea din ianuarie 2017,

rolul reclamantului în perfectarea contractelor (inclusiv ca mandatar al bunicii),

deficitul obiectiv de surse ale bunicii pentru finanțarea „apartamentului 2”,

precum și transferul intrafamilial din decembrie 2018 la un preț inferior costului

inițial – singur ar susține concluzia existenței unor dubii serioase neînlăturate

privind conformitatea cu art. 8 alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c)–d). Mutatis

mutandis, și invers: chiar dacă s-ar elimina integral segmentul imobiliar,

materialul probator de pe segmentul auto – folosința continuă și predominantă a

vehiculului de către reclamant încă din 2014, asumarea polițelor RCA/CASCO și

apariția exclusivă în rapoartele ITP și în contravențiile rutiere, corelate cu absența

contractului, cu discrepanța notabilă dintre prețul inițial al importului și prețul

pretinsei vânzări din 2016 și cu valorile de referință din polițele CASCO – rămâne

apt, de sine stătător, să fundamenteze un dubiu serios cu privire la realitatea

tranzacției și la conformitatea financiară și etică în sensul art. 8 alin. (2) lit. a),

alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c)–d). Standardul legal nu reclamă cumulul tuturor

motivelor reținute de Comisie și nici o probă „dincolo de orice dubiu”, ci

menținerea soluției în ipoteza în care persistă cel puțin un dubiu serios, bine

motivat și neînlăturat de către candidat. În aceste condiții, chiar în scenariul

teoretic al excluderii unuia dintre pilonii faptic-juridici ai deciziei, celălalt pilon

este suficient pentru a păstra rezultatul evaluării; iar în speță ambele

subansambluri factuale se susțin reciproc și întăresc concluzia că reclamantul nu

a reușit să înlăture dubiile serioase reținute de Comisie.

reclamant privind datarea, semnarea și comunicarea deciziei nu pot conduce la

anularea actului în lipsa unei vătămări concrete, iar în speță o asemenea vătămare

nu a fost nici măcar indicată, cu atât mai puțin dovedită. Regula aplicabilă

momentului de la care curge termenul de contestare este stabilită explicit de art.14

alin. (1) din Legea nr. 26/2022: termenul de 5 zile se calculează „de la data

recepționării […] deciziei motivate” de către candidat. Reclamantul a recunoscut

primirea deciziei la 27 decembrie 2024 și a exercitat calea de atac la 31 decembrie

2024; prin urmare, chiar dacă data materială a deciziei este 18 decembrie 2024,

iar semnătura electronică poartă data de 27 decembrie 2024, aceste aspecte nu au

afectat curgerea termenului, accesul la instanță sau conținutul dreptului la apărare.

În logica consacrată de Curtea Constituțională (Hotărârea nr. 5 din 14 februarie

2023) – potrivit căreia numai erorile procedurale grave, care afectează caracterul

echitabil al procedurii, pot justifica anularea – simpla neconcordanță între data

internă a actului și data semnării/comunicării, în absența unei consecințe

procesuale reale, nu produce nulitatea. Controlul judiciar nu sancționează formele

58

pentru forme, ci doar acele defecte care au deteriorat efectiv exercitarea

drepturilor procesuale ale candidatului ori ar fi putut schimba rezultatul evaluării.

„Amendamente” din 27 ianuarie 2025. Chiar prezumând că eticheta

administrativă aleasă este improprie – legea specială nu consacră o procedură

distinctă a „amendamentelor” – conținutul transmis are natura unor

rectificări/clarificări formale care nu ating nucleul factual și juridic al deciziei, nu

modifică dispozitivul (nepromovarea evaluării în temeiul art. 13 alin. (5)) și nu

introduc motive noi de fapt sau de drept. Rectificarea unor erori materiale sau

explicarea unor pasaje ale motivării, atunci când nu se schimbă fundamentul

faptic-juridic al soluției, nu provoacă vătămare: reclamantul a primit comunicarea

rectificată, a avut deplina posibilitate să o critice în fața instanței și, în concret, a

utilizat această posibilitate. Or, în parametrii art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022

și ai jurisprudenței constituționale, lipsa unei atingeri reale aduse dreptului la

apărare sau caracterului echitabil al procedurii face ca critica să fie nefondată.

dintre datarea internă a actului, data semnării electronice și data comunicării, nici

utilizarea etichetei „Amendamente” nu au generat o atingere efectivă a dreptului

la apărare, nu au îngreunat exercitarea în termen a căii de atac și nu au alterat

conținutul factual-juridic al deciziei contestate. Reclamantul a fost notificat, a

avut acces la materialele evaluării cu suficiente zile înaintea audierii, a participat

la audiere, a depus pe parcurs multiple runde de explicații și documente, a refuzat

publicarea deciziei conform art. 13 alin. (7) și a formulat contestația în termenul

legal, valorificând integral garanțiile pe care legea i le recunoaște. În lipsa unei

„vătămări calificate” care să fi putut conduce, în concret, la un alt rezultat

(promovarea evaluării), aceste critici formale nu pot prospera.

Legea nr. 26/2022, chiar și în ipoteza admiterii, in abstracto, a existenței unui

viciu procedural minor, reclamantul nu a demonstrat – și din dosar nu rezultă –

că, în absența lui, ar fi avut șanse reale de promovare. Dimpotrivă, cum s-a reținut

pe fond, ansamblul de indicii grave, precise și concordante păstrează caracterul

unor „dubii serioase” neînlăturate. În aceste condiții, completul confirmă că

susținerile privitoare la datare, semnare, comunicare și la „amendamente” sunt

lipsite de impact juridic asupra validității deciziei, iar trimiterea la Cartea II a

Codului administrativ este neîntemeiată în lumina cadrului special, ulterior și

derogatoriu, instituit de Legea nr. 26/2022.

întregul material probator, Comisia a motivat suficient și în drept și în fapt, a

respectat garanțiile procedurale ale reclamantului, a aplicat corect standardul

„dubiilor serioase” din art. 13 alin. (5) și a rămas în limitele competenței sale

legale. Reclamantul nu a oferit o versiune alternativă coerentă și probată capabilă

59

să neutralizeze un ansamblu de indicii grave, precise și concordante: prețuri

substanțial sub nivelul pieței fără explicație economică verificabilă, implicare

directă în semnarea contractelor cu pretinsă necunoaștere a prețului, deficit

obiectiv al surselor de finanțare ale bunicii, traseu patrimonial între rude cu

pierderi economice inexplicabile într-un interval scurt, folosință continuă și

exclusiv preponderentă a unui autovehicul urmată de o vânzare la un preț vădit

diminuat. În absența unor probe contrare convingătoare, aceste circumstanțe

justifică menținerea concluziei de nepromovare. Astfel, contestația urmează a fi

respinsă ca neîntemeiată.

este adoptată în limitele competenței sale legale, întemeiată pe un probatoriu

adecvat și motivată suficient, respectând exigențele de legalitate, transparență,

previzibilitate și proporționalitate ale procedurii de pre-vetting.

analiza fluxurilor financiare realizată de Comisie, Completul constată că Corneliu

Popescu nu a înlăturat dubiile identificate, astfel încât concluzia de nerespectare

a art. 8 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (4) lit. b), alin. (5) lit. c) și d) din Legea

nr.26/2022 și menținerea deciziei de nepromovare în temeiul art. 13 alin. (5) apar

ca fiind legal întemeiate, proporționale și motivate suficient.

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,

COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, CU MAJORITATE DE VOTURI,

Respinge cererea de contestare depusă de Corneliu Popescu împotriva Comisiei

de evaluare a procurorilor, privind anularea deciziei nr. 32 din 18 decembrie 2024

cu privire la candidatura lui Corneliu Popescu, candidat la funcția de membru a

Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al

Procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

60