3r-312/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3r-312/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosar nr. 3r-312/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, I. Muruianu, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul depus de Oxana Robu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Oxana Robu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva încheierii din 28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost declarată inadmisibilă acțiunea depusă de Oxana Robu,

c o n s t a t ă :

La 24 iulie 2020, Oxana Robu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea în parte a hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 150/12 din 09 iunie 2020 privind

desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător la Curtea

Supremă de Justiție și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o

hotărâre cu privire la desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor vacante

de judecător la Curtea Supremă de Justiție, în conformitate cu prevederile art.20 din

Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947-XIII din 19 iulie 1996

și pct.3.35 al Regulamentului cu privire la organizarea și desfășurarea concursului

pentru suplinirea funcțiilor de judecător, de vicepreședinte și de președinte al

instanței judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 612/29 din 20 decembrie 2018.

Iar, la 01 martie 2021 Oxana Robu a depus cerere de completare a cererii de

chemare în judecată, prin care a solicitat anularea parțială a hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 150/12 din 09 iunie 2020 privind

desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător la Curtea

Supremă de Justiție și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o

hotărâre cu privire la propunerea Parlamentului Republicii Moldova numirea în

1

funcție de judecător la Curtea Supremă de Justiție până la atingerea plafonului de

vârstă a judecătorului Oxana Robu (f.d.149).

Prin încheierea din 28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost declarată

inadmisibilă acțiunea depusă de Oxana Robu împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (f.d190-195).

La 18 august 2021 Oxana Robu a depus recurs împotriva încheierii din

28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea acesteia cu restituirea

cauzei Curții de Apel Chișinău, în același complet de judecată pentru examinarea

acțiunii în termeni rezonabili.

Recurenta a remarcat că recursul a fost depus în termen, deoarece încheierea

din 28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău i-a fost notificată la 13 august 2021, prin

intermediul oficiului poștal.

În susținerea recursului, Oxana Robu a indicat că consideră încheierea

contestată nefondată, lipsită de consistență și suport juridic, bazată pe aplicarea

incorectă a circumstanțelor cauzei și pe interpretarea eronată a normelor de drept

material.

Astfel, în argumentarea opiniei enunțate, Oxana Robu a relevat că la caz,

condițiile de încălcare a dreptului vătămat prin activitatea administrativă a

Consiliului Superior al Magistraturii este întrunit, deoarece a depus о acțiune în

contencios administrativ: privind anularea în parte a actului administrativ individual,

adică a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător la Curtea

Supremă de Justiție nr. 150/12 din 09 iunie 2020, ca fiind neîntemeiată și dictată de

concluzii nemotivate (acțiune in contestare), precum și obligarea autorității publice

a Consiliului Superior al Magistraturii sa emită hotărârea cu privire la desfășurarea

concursului pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător la Curtea Supremă de

Justiție, în conformitate cu prevederile art.20 din Legea cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii nr.947-XIII din 19 iulie 1996 și pct.3.35 al Regulamentului

cu privire la organizarea si desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor de

judecător, de vicepreședinte și de președinte al instanței judecătorești, aprobat prin

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 612/29 din 20 decembrie 2018

(acțiune în obligare).

Prin urmare, recurenta a notat că, deoarece admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme, care

constă în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

cauzelor de contencios administrativ, prima instanță a ignorat faptul invocat de

reclamantă referitor la existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea actului administrativ individual defavorabil pe motivele indicate,

considerând că nu este necesar să se purceadă la examinarea și soluționarea fondului

cauzei. Or, în urma unei examinări sumare se atestă că acesta ar fi ilegal, deoarece

ilegalitatea propriu-zisă este о chestiune de fond care se constată în urma examinării

cauzei de contencios administrativ în cadrul dezbaterilor judiciare, în speță, a

dreptului la independența judecătorului, a dreptului de a fi promovat în instanțele

judecătorești superioare, încălcat prin adoptarea actului administrativ nr.150/12 la

2

09 iunie 2020 de către Plenul Consiliul Superior al Magistraturii, act care la data

adresării în instanța de contencios administrativ cu acțiune în contestare și obligare,

nu era consumat, iar instanța de contencios administrativ a examinat chestiunea

admisibilității cererii întrun termen rezonabil de un an de zile, în final dispunând

inadmisibilitatea acțiunii.

Subsecvent, recurenta a subliniat că Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de

fond, urma să examineze cauza sub aspectul anularii parțiale a actului administrativ

individual defavorabil (acțiunea în contestare), or, potrivit prevederilor art. 17 din

Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de

lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă, iar în speță, este

vorba de revendicarea dreptului judecătorului la carieră și a garanțiilor juridice ce

asigură independența judecătorului, precum și inamovibilitatea lui. Revendicarea

dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin cererea de chemare în

judecată, fapt menționat de reclamantă în motivele de fapt si de drept a acțiunii

înaintate, fiind invocat vătămarea dreptului propriu, care constituie în sine un drept

subiectiv concret.

De altfel, recurenta a punctat că normele legale prevăzute de art.3, 17,38, 189

din Codul administrativ interzic un contencios obiectiv de legalitate și denotă

opțiunea legiuitorului pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv,

implicând revendicarea apărării unui drept subiectiv propriu al reclamantului, astfel

încât înaintarea oricărei acțiuni în contencios administrativ, prevăzute la art.206

alin.(1) din Codul administrativ, evocă pentru admisibilitate revendicarea unui drept

subiectiv exclusiv al reclamantului.

În final, recurenta a opinat că cele enunțate generează anularea încheierii

recurate. Or, menținerea acesteia în condițiile menționate, ar constitui pentru

reclamantă о îngrădire a posibilității de a-și valorifica drepturile procedurale

conform normelor în vigoare, care sunt garantate și de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În context, recurenta a susținut că soluția adoptată de Curtea de Apel Chișinău,

prin încheierea contestată, nu este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces

echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 CEDO, care statuează că orice persoană

are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și întrun termen rezonabil a cauzei

sale, de către о instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî

asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

La 20 septembrie 2021 în adresa Consiliului Superior al Magistraturii a fost

expediată copia recursului depus de Oxana Robu.

Prin referința depusă la 19 octombrie 2021 Consiliul Superior al Magistraturii,

a lăsat la discreția instanței de recurs admisibilitatea recursului depus de Oxana

Robu.

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

3

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 28 iunie 2021,

fiind notificată Oxanei Robu la data de 13 august 2021, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție, anexat la materialele dosarului (f.d. 197).

Astfel, recursul depus de Oxana Robu, la data de 18 august 2021, este în termen

(f.d.199-203).

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul

depus de Oxana Robu, de a anula încheierea din 28 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și de a restitui cauza Curții de Apel Chișinău pentru examinarea acțiunii,

din următoarele motive.

Conform art. 243 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:

anulează încheierea și adoptă o nouă încheiere.

Din materialele cauzei rezultă, că prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 436/32 din 13 decembrie 2019, s-a anunțat concurs pentru

suplinirea posturilor vacante de judecători la Curtea Supremă de Justiție - 8 posturi,

Curtea de Apel Chișinău - 4 posturi, Judecătoria Chișinău -4 posturi (sediul Ciocana-

2 posturi, sediul Centru-2 posturi), Judecătoria Bălți-3 posturi (sediul Bălți-2 posturi,

sediul Fălești-1 post), Judecătoria Cahul-1 post (sediul Taraclia), judecătoria

Căușeni –2 posturi (sediul Căușeni-1 post, sediul Ștefan Vodă-1 post), Judecătoria

Comrat-4 posturi (sediul Comrat-1 post, sediul Ceadîr-Lunga-2 posturi, sediul

Vulcănești-1 post), Judecătoria Edineț-1post (sediul Briceni), Judecătoria Hâncești-

1 post (sediul Ialoveni), Judecătoria Soroca-1 post (sediul Soroca) (f.d.40-42).

La 13 ianuarie 2020, judecătorul Curții de Apel Chișinău, Oxana Robu, a depus

la adresa Consiliului Superior al Magistraturii cerere, prin care a solicitat admiterea

pentru participarea la concursul pentru suplinirea funcției vacante de judecător al

Curții Supreme de Justiție, anunțat prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 436/32 din 13 decembrie 2019 (f.d.53).

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/1 din

14 ianuarie 2020 „Cu privire la anunțarea concursului pentru suplinirea posturilor

vacante de judecător, președinte al Curții Supreme de Justiție și de vicepreședinte al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție”, s-a anunțat concurs pentru suplinirea a două posturi vacante de judecător

la Curtea Supremă de Justiție și pentru suplinirea funcțiilor de conducere: președinte

al Curții Supreme de Justiție și de vicepreședinte al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ din cadrul Curții Supreme de Justiție (f.d. 43- 45).

La 09 iunie 2020, judecătorul Curții de Apel Chișinău Oxana Robu, a depus la

adresa Consiliului Superior al Magistraturii cerere, prin care a solicitat admiterea

pentru participarea la concursul pentru suplinirea funcției vacante de judecător al

Curții Supreme de Justiție, anunțat prin hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. nr. 21/1 din 14 ianuarie 2020 (f.d.54).

4

La 09 iunie 2020, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis hotărârea

nr. 150/12 „Cu privire la desfășurarea concursului pentru suplinirea funcției vacante

de judecător la Curtea Supremă de Justiție”, care la pct. 1 și 2 prevede propunerea

Parlamentului Republicii Moldova, numirea judecătorului Viorica Puica, în funcția

de judecător la Curtea Supremă de Justiție și anunțarea concursului pentru suplinirea

a nouă posturi vacante de judecători la Curtea Supremă de Justiție (f.d.13-20).

Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la 24 iulie 2020 Oxana Robu, a

depus prezenta cerere de chemare în judecată, concretizată la 01 martie 2021

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil.

Prin încheierea din 28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea depusă

de Oxana Robu a fost declarată inadmisibilă (f.d.190-195).

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut dispozițiile

art. 207 alin. (2) lit. e) și art. 17 ale Codului administrativ, motivând că prin prisma

art. 17 Cod administrativ, Oxana Robu, nu a făcut dovada dreptului încălcat.

La acest capitol, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră pripite și nefondate concluziile primei

instanțe, precum și soluția emisă privind declararea inadmisibilă a acțiunii

reclamantei Oxanei Robu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire

la contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil.

Așadar, în argumentarea concluziei enunțate, instanța de recurs relevă că Codul

administrativ a instituit reguli clare de înaintare a unei acțiuni în contencios

administrativ.

Conform art. 2 alin. (2) Cod administrativ, anumite aspecte ce țin de activitatea

administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme

legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această

reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.

În sensul art. 3 din Codul administrativ, legislația administrativă are drept scop

reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a

libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținîndu-se cont de

interesul public și de regulile statului de drept.

Conform art. 5 Cod administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Iar, în corespundere cu art. 10 alin. (1) Cod administrativ, actul administrativ

individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de

autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului

public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea

sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

5

Conform art. 189 alin. (1) Cod administrativ, orice persoană care revendică

încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă

se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Conform art. 39 Cod administrativ, controlul judecătoresc al activității

administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice persoană care revendică un

drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.

Articolul 206 alin. (1) lit. a) și b) Cod administrativ prevede că, o acțiune în

contencios administrativ poate fi depusă pentru: anularea în tot sau în parte a unui

act administrativ individual (acțiune în contestare); obligarea autorității publice să

emită un act administrativ individual (acțiune în obligare).

În conformitate cu art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când:

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art.17.

Potrivit art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Din interpretarea logico-juridică a normelor precitate rezultă că unul din

elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ, inclusiv a acțiunii în

contestare și acțiunii în obligare, este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin

una din formele activității administrative, or, acțiunea în contencios administrativ

trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

La acest aspect, instanța de recurs notează că testului de admisibilitate a acțiunii

în contencios administrativ urmează a fi supuse inclusiv și acțiunile în contestare și

obligare, inclusiv prin verificarea revendicării unui drept propriu vătămat prin una

din formele activității administrative, conform articolelor 10 și 206 alin. (1) lit. a) și

b) din Codul administrativ. Or, în esență, scopul acțiunii în contestare constă în

anularea unui act administrativ individual, care prin acțiunea sa aduce o atingere

ilegală unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite persoane.

Astfel, din normele precitate rezultă cert că scopul acțiunii în contestare

constă în anularea unui act administrativ individual, care prin acțiunea sa aduce o

atingere ilegală unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite

persoane.

Sub acest aspect, Colegiul relevă că prevederile articolului 207 alin. (2) lit. e)

din Codul administrativ urmează a fi aplicate în corespundere cu dispozițiile

articolelor 17, 20, 39 și 189 din Codul administrativ.

6

Din coroborarea normelor enunțate rezultă că revendicarea dreptului

propriu este una din condițiile fundamentale, pentru ca acțiunea în contencios

administrativ să treacă testul admisibilității.

Această concluzie rezultă și din dispozițiile articolelor 3 și 39 alin. (2) din

Codul administrativ, care în esență stipulează că orice persoană care revendică un

drept vătămat de către o autoritate publică, în sensul articolului 17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de judecată

competente.

Așadar, normele legale citate supra interzic un contencios obiectiv de legalitate

și denotă opțiunea legiuitorului pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv,

implicând revendicarea apărării unui drept subiectiv propriu al reclamantului, astfel

încât înaintarea oricărei acțiuni în contencios administrativ prevăzute la articolul 206

alin. (1) din Codul administrativ evocă pentru admisibilitate revendicarea unui drept

subiectiv exclusiv al reclamantului.

Revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin

cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată vătămarea

dreptului propriu, deoarece expresiile utilizate în textul articolelor 17, 39 și 189 din

Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se referă

la drepturi subiective concrete.

Astfel, studiind cererea de chemare în judecată, precum și cererea de recurs,

Colegiul atestă că recurenta-reclamantă Oxana Robu a invocat vătămarea unui drept

subiectiv propriu prin activitatea administrativă, in concreto, hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 150/12 din 09 iunie 2020 „Cu privire la

desfășurarea concursului pentru suplinirea funcției vacante de judecător la Curtea

Supremă de Justiție”, și anume dreptul judecătorului la carieră și a garanțiilor

juridice ce asigură independența judecătorului, precum și inamovibilitatea lui, sau

altfel spus, dreptul judecătorului Oxana Robu de a fi promovată în instanța

judecătorească superioară.

La capitolul dat, instanța de recurs învederează că revendicarea dreptului

trebuie să fie dedus din memoriul cererii de chemare în judecată, în conținutul căreia

urmează a fi invocată vătămarea dreptului propriu, or, sintagmele utilizate în textul

articolelor 17, 39 și 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea

unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse drepturile

prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau virtuale, precum și acțiunile populare actio

popularis. De altfel, circumstanțe ce au fost respectate de către Oxana Robu, care a

invocat vătămarea dreptului propriu în motivele de fapt și de drept ale cererii de

chemare în judecată, ce constituie în sine un drept subiectiv concret.

În această ordine de idei, Colegiul deduce că prima instanță pripit a conchis că

pretențiile formulate de Oxana Robu, nu pot fi considerate ca drept subiectiv propriu

lezat, prin prisma normelor Codului administrativ, iar drept consecință nu afectează

personal reclamanta. Or, actul administrativ contestat în speță, conține reglementări

individuale, conform articolului 10 alin. (l) din Codul administrativ, care în opinia

reclamantei Oxana Robu o afectează personal.

Cu referire la pretenția Oxanei Robu privind obligarea Consiliului Superior al

Magistraturii să emită o hotărâre cu privire la propunerea Parlamentului Republicii

7

Moldova numirea sa în funcție de judecător la Curtea Supremă de Justiție până la

atingerea plafonului de vârstă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține ca fiind nefondate concluziile primei instanțe că

în condițiile în care acțiunea în obligare este consumată prin emiterea hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la propunerea de numire în funcție

de judecător la Curtea Supremă de Justiție, a dispărut condiția dreptului la înaintarea

acțiunii conform art.art.17, 20, 39 și 189 alin.(1) Cod administrativ. Or, potrivit

art.189 alin.(1) Cod administrativ admisibilitatea acțiunii este condiționată de

revendicarea încălcării unui drept, respectiv, în aceste condiții, reclamanta a

justificat admisibilitatea în continuare a acțiunii și neradierea acesteia de pe rolul

instanței.

Astfel, instanța de recurs conchide că prima instanță greșit a ajuns la concluzia

de a declara inadmisibilă, în temeiul articolului 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din

Codul administrativ, acțiunea în contencios administrativ depusă de Oxana Robu

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea parțială a

hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 150/12 din 09 iunie 2020

privind desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător la

Curtea Supremă de Justiție și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită

o hotărâre cu privire la propunerea Parlamentului Republicii Moldova numirea în

funcție de judecător la Curtea Supremă de Justiție până la atingerea plafonului de

vârstă a judecătorului Oxana Robu.

Deci, raportând la caz cadrul legal nominalizat, Curtea de Apel Chișinău greșit

a constatat că, Oxana Robu, în acțiunea de contencios administrativ, nu a indicat

expres vreun drept personal vătămat prin actul administrativ contestat. Or, după cum

a invocat reclamanta Oxana Robu, prin adoptarea de către Consiliul Superior al

Magistraturii, a hotărâri nr. 150/12 din 09 iunie 2020 „Cu privire la desfășurarea

concursului pentru suplinirea funcției vacante de judecător la Curtea Supremă de

Justiție”, i-au fost încălcate drepturile și libertățile personale. Iar, după cum rezultă

din art.17 Cod administrativ, actele administrative urmează a fi contestate de

persoanele interesate, cărora nemijlocit le sunt încălcate drepturile și libertățile

prevăzute prin lege, pentru judecarea în fond a acțiunii.

Luând în considerare cele expuse, instanța de recurs concluzionează că

argumentele invocate în recurs sunt întemeiate, fapt pentru care recursul urmează a

fi admis cu anularea încheierii primei instanțe și restituirea cauzei Curții de Apel

Chișinău.

În circumstanțele descrise, instanța de recurs reține că soluția adoptată de prima

instanță, prin încheierea recurată privind declararea inadmisibilă a acțiunii depuse

de Oxana Robu nu este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil,

în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere că încheierea din

28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

8

concluzia de a admite recursul, a casa încheierea și a restitui cauza la Curtea de Apel

Chișinău pentru judecarea în fond a acțiunii.

Conform art. 243 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de Oxana Robu.

Se anulează încheierea din 28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, emisă în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Oxana Robu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil și se restituie cauza Curții de Apel Chișinău

pentru judecarea în fond a acțiunii.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

Judecători Victor Burduh

Nina Vascan

9