3-35/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare

3-35/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la cererea de contestare depusă de

Ina Fencovschi

împotriva

Comisiei de evaluare a procurorilor

privind anularea deciziei nr. 25 din 10 decembrie 2024 cu privire la candidatura Inei

Fencovschi, candidată la funcția de membră a Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor și dispunerea reluării

procedurii de evaluare a candidatului de către Comisie,

(evaluarea integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, conform Legii nr. 26/2022)

(Dosarul nr. 3-35/24

NR. PIGD 2-24148378-01-3-26122024)

Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea candidatului la funcția de

membră a Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea

Consiliului Superior al Procurorilor.

4 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință de judecată publică cererea de contestare depusă de

Ina Fencovschi împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor privind anularea

deciziei nr. 25 din 10 decembrie 2024 cu privire la candidatura Inei Fencovschi,

candidată la funcția de membră a Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor și dispunerea

reluării procedurii de evaluare a candidatului de către Comisie,

Completul de judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate

împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la

funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor,

compus din:

Ion Malanciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

Cristina Cebotari, grefier,

Cu participarea:

Reprezentantului reclamantului – avocatul Petru Balan,

Reprezentantului pârâtei – avocatul Roger Gladei.

constată următoarele:

ÎN FAPT

A. Poziția reclamantei (f.d. 2-21)

Comisiei de evaluare a procurorilor privind anularea deciziei nr. 25 din 10 decembrie

2024 cu privire la candidatura Inei Fencovschi, candidată la funcția de membră a

Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului

Superior al Procurorilor și dispunerea reluării procedurii de evaluare a candidatului

de către Comisie.

carieră și a candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor. A fost numită în

funcția de ajutor-interimar al procurorului în Procuratura raionului Dondușeni la 17

iulie 2000. Ulterior, a activat în funcția de ajutor al procurorului în Procuratura

raionului Dondușeni și ajutor superior al procurorului în Procuratura raionului

Briceni. La 10 decembrie 2004, reclamanta a fost numită în funcția de procuror,

adjunct al procurorului raionului Briceni. La 1 iunie 2021, reclamanta a fost numită

în funcția de procuror-șef al Procuraturii raionului Ocnița.

Procurorilor în adresa Comisiei la 15 decembrie 2023 în vederea evaluării pentru

1

funcția de membru în Colegiul pentru selecția și evaluarea procurorilor din

subordinea Consiliului, în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 26/2022. La 22

decembrie 2023, Comisia a notificat reclamanta despre inițierea evaluării și i-a

solicitat să completeze și să returneze Declarația de avere și interese personale pentru

ultimii cinci ani, care include lista persoanelor apropiate din sistemul judecătoresc, al

procuraturii și în serviciul public, precum și un chestionar privind integritatea etică,

în termen de șapte zile, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr.

26/2022. Reclamanta s-a conformat și a remis Comisiei declarația pentru ultimii cinci

ani completată și chestionarul privind integritatea etică în termenul stabilit, la 29

decembrie 2023. Deși, reclamanta a furnizat răspunsuri și documente, în termen și în

partea tuturor chestiunilor abordate de Comisie, totuși, la 18 noiembrie 2024, Comisia

a notificat reclamanta că a identificat anumite aspecte, referitor la care ar exista dubii

cu privire la conformitatea cu criteriile de integritate financiară și etică și a invitat-o

să participe la o audiere publică, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2022. La

26 noiembrie 2024, reclamanta a participat la o audiere publică în fața Comisiei, iar

la 20 decembrie 2024 a recepționat pe e-mail o copie scanată a deciziei nr. 25 din 10

decembrie 2024 cu privire la candidatura sa, potrivit căreia Comisia a decis:

„candidata nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică, deoarece s-au

constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor de

integritate etică și financiară și, prin urmare, nu promovează evaluarea”.

candidatura sa, este un act administrativ individual defavorabil ilegal. A invocat

netemeinica și ilegalitatea acestuia, în partea concluziilor Comisiei de evaluare ce ține

de: 1. Nedeclararea valorii autoturismului Land Rover Discovery pentru 2015-2016

și a autoturismului Toyota Auris pentru 2017-2020, în declarațiile anuale; 2. Pretinsul

dezechilibru dintre venituri și cheltuieli în 2015; 3. Nedeclararea bunurilor imobile și

a valorii bunurilor imobile în declarațiile anuale pentru perioada 2012 - 2022.

Nedeclararea bunurilor imobile pentru 2012; Nedeclararea bunurilor imobile pentru

2018 și 2019; Nedeclararea bunurilor imobile pentru 2022; Nedeclararea valorii

bunurilor imobile pentru perioada 2013 - 2022.

logice Comisiei, veridice contextului social-economic al Republicii Moldova, atunci,

probabilitatea că, un fapt a fost într-un fel sau altul, balansează, iar orice dubiu trebuie

tratat în favoarea candidatului, și acesta este un principiu înrădăcinat în ideea statului

de drept.

„în condițiile în care nu există nici o concluzie cu privire la ilegalitatea acțiunilor

reclamantului în exercitarea drepturilor sale civile, acordate de lege pentru calitățile

oficiale pe care le-a deținut, interpretarea făcută de Comisia de evaluare nu poate fi

reținută” La fel, completul de judecată special a subliniat faptul că la aprecierea

2

dubiilor serioase cu privire la conformitatea candidatului cu criteriul de integritate

financiară ale art. 8 alin. (4) lit. b) și alin. 5 lit. c) din Legea nr. 26/2022, Comisia de

evaluare trebuie să țină cont de faptul că averea candidatului a fost declarată în modul

stabilit de legislație și că candidatul a dovedit cu certitudine modul de dobândire a

bunurilor aflate în proprietatea și posesia sa și a persoanelor specificate la art. 2 alin.

(2). Comisia, în cadrul evaluării candidatului, de fapt a sancționat reclamantul și a

pus în sarcina acestuia o serie de însărcinări neclare în calitatea sa de candidat care

pledează în fața Comisiei. Aceste însărcinări sunt puse de Comisie și unor persoane

terțe care la anumite intervale de timp au interacționat cu reclamantul. Or, aceste

însărcinări fiind neclare și pornind de la ideea că nici reclamantul și nici rudele lui

sau persoanele terțe cu care a interacționat nu au presupus și nici nu puteau presupune

cu mulți ani în urmă că urmau să arhiveze toate cecurile, facturile, recipisele și

bonurile de plată, sau că trebuie să documenteze strict și scris fiecare act juridic de

împrumut, în pofida relațiilor apropiate sau de încredere.

Aliona contra Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția

de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 3-

9/23, Curtea Supremă de Justiție a constatat cu autoritate de lucru judecat că: Comisia

de evaluare nu a ținut cont de probele prezentate de reclamantă; solicitarea

reclamantei de a fi audiată mama acesteia în legătură cu întrebările survenite;

specificul culturii Republicii Moldova, care atestă că cetățenii nu păstrează bonuri,

cecuri, chitanțe, pentru cheltuielile suportate; faptul că lucrările sunt efectuate de

către persoane fizice, pe care, în încercarea de a le contacta, s-a stabilit că sunt plecate

peste hotare, sau refuză să contribuie la administrarea probelor vizate; conduita

obișnuită a unor persoane fizice neantrenate în activități și funcții publice și care nu

au nici un motiv serios de a păstra ani în șir documente ce confirmă cheltuielile

realizate, deoarece nu au nici un motiv să considere că într-un viitor nedeterminat vor

trebui să le prezinte autorităților, motiv care se referă la mama reclamantei, care nu a

păstrat cecuri/facturi/bonuri care să confirme cheltuielile suportate pentru construcția

și reparația caselor de locuit. Completul de judecată special relatează că reclamanta

Aliona Miron a pus la dispoziția Comisiei toate extrasele bancare, în care sunt

reflectate cheltuielile de construcție, dar în același timp nu a putut proba fapte

inexistente, astfel reclamanta nu a putut proba o negație. Or, Comisia pornind de la o

prezumție falsă, solicită probarea unor circumstanțe imposibile, fapt ce rezultă din

concluzie greșită. Prin urmare, nu poate fi pusă în sarcina reclamantei, probațiunea

unor circumstanțe inexistente. Completul subliniază că, reclamanta Aliona Miron a

prezentat argumente suficiente că, faptele s-au petrecut în modul respectiv, iar

Comisia eronat nu a reținut aceste argumente. Totodată, Comisia nu a avut dubii

serioase (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022), cu privire la conformitatea

candidatei cu criteriul de integritate financiară și etică conform art. 8 alin. (2) lit. c)

3

și integritatea financiară conform art. 8 alin. (4) lit. a) și b) și alin. (5) lit. b), c) și d)

din Legea nr. 26/2022, privind rulajul contului bancar, deoarece informațiile furnizate

de către candidată de la bancă au atenuat preocupările Comisiei cu privire la acest

aspect. Astfel, dacă într-o cauză, care a ridicat mai multe probleme referitor la

nedeclararea unor conturi, probleme referitor la modul de declarare a valorii unui

automobil (diferența fiind de 70 000 lei) și probleme de declarare a unor conturi

bancare, Comisia de evaluare a susținut, că aceste omisiuni ale candidatului nu denotă

„dubii serioase” privind integritatea financiară și etică a candidatului. În prezenta

cauză, deși Comisia nu a constatat careva probleme în realizarea veniturilor de către

familia reclamantei, Comisia de evaluare a avut o altă abordare, considerând că lipsa

unor înscrisuri (care de altfel au fost prezentate Comisiei) denotă dubii serioase

privind integritatea financiară și etică a reclamantei. Prin urmare, în situații similare,

Comisia de evaluare a acționat diferit, chiar dacă, pretinsele încălcări sunt similare.

Referitor la neindicarea valorii autoturismului Land Rover Discovery pentru 2015 -

2016 și a autoturismului Toyota Auris pentru 2017 - 2020, în declarațiile anuale de

avere și interese ale reclamantei.

neindicarea valorii automobilului Land Rover Discovery anul fabricației 2006,

achiziționat de soțul său, în declarațiile de avere pentru anul 2015 și 2016, nu se ridică

la nivelul de severitate pentru ca să fie constatate „dubii serioase” privind

conformitatea candidatului cu criteriul de integritate financiară și etică, conform art.

8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022, în contextul

în care: a) reclamanta nu a participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare

a mijlocului de transport; b) acest contract prevedea un preț indicat de părți, care putea

fi considerat de un observator ca fiind unul subevaluat; c) reclamanta era obligată să

declare valoarea bunului mobil conform actului juridic de achiziție („Valoarea

bunului conform actului care certifică proveniența acestuia”); d) declararea valorii

bunului strict conform actului care certifică proveniența acestuia, ar fi echivalat cu o

nedeclarare autentică a valorii bunului mobil; e) reclamanta nu dispunea de alte acte

care să ateste o altă valoare a bunului mobil; reclamanta a ales opțiunea cea mai legală

și corectă din punct de vedere etic; a ales să declare mijlocul de transport în declarația

de avere, și pentru a nu indica valori subevaluate a acestui bun, nu a indicat valoarea

acestuia din actul care certifică proveniența acestuia - contractul de vânzare

cumpărare a autoturismului. Această conduită a reclamantei nu poate fi considerată

ca o conduită ilegală premeditată, asociată unui incident de integritate etică și comisă

cu scopul de a ascunde de public și societate o parte a averii și a modului de dobândire

a acesteia. Astfel, conform Regulamentului de evaluare, art. 2 pct. 2, la evaluarea

integrității etice a unui candidat, Comisia poate lua în considerare seriozitatea sau

gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui incident de integritate

etică și, în cazul incidentele minore, dacă a existat o perioadă de timp suficientă fără

4

incidente ulterioare. La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare toate

circumstanțele, inclusiv, dar fără a se limita la următoarele: a) dacă incidentul a fost

un eveniment singular; b) lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii

nesemnificative în adresa intereselor private sau publice (inclusiv încrederii publice)

- cum ar fi o încălcări obișnuită a regulamentului rutier; c) sau care nu este percepută

de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect față de ordinea socială

care decurge din nerespectarea regulilor și reglementărilor. La caz, reclamanta: a) a

declarat mijlocul de transport de model Land Rover Discovery; b) nu a avut intenția

sau scopul de a ascunde valoarea acestuia; c) ANI nu a constatat încălcarea de către

reclamantă a regimului declarării averilor și intereselor personale în această privință;

d) chiar dacă potrivit Legii nr. 26/2022, Comisia nu este legată de concluziile unor

autorități publice, totuși, la caz, absența unor concluzii diferite a ANI urma a fi luată

în calcul de către Comisie în favoarea reclamantei; e) luarea în calcul a neindicării în

declarația de avere și interese a valorii unui bun mobil, cu efect negativ pentru cariera

reclamantei, putea fi făcută de Comisie doar dacă: i) neindicarea valorii bunului mobil

ar fi fost cu scopul să tăinuiască valoarea acestuia față de public; ii)reclamanta ar fi

dispus de acte care să certifice valoarea reală a bunului mobil și în pofida acestora ea

ar fi tăinuit valoarea bunului față de public; iii) reclamanta ar fi declarat valoarea

autoturismului declarată de reclamanta ar fi fost cea indicată în contractul de vînzare-

cumpărare - 10 000 lei, respectiv ar fi fost subevaluată. Prin urmare, acest incident nu

a cauzat prejudicii semnificative în adresa intereselor publice, nu poate fi percepută

de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect față de ordinea socială

care decurge din nerespectarea regulilor și reglementărilor.

a./f. 2008, la fel a opinat că chestiunea de fapt abordată de Comisie nu se ridică la

nivelul de severitate pentru ca să fie constatate „dubii serioase„ privind conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate financiară și etică, conform art. 8 alin. (2) lit.

c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022. Acest autoturism a fost

achiziționat de soțul reclamantei la 10 martie 2017. Reclamanta nu a participat la

negocierea și încheierea acestei tranzacții, însă a ales să respecte stricto sensu ordinul

Autorității Naționale de Integritate nr. 2 din 13 ianuarie 2017, care prevede la pct. 13

lit. f), că la rubrica „Valoarea bunului conform actului care certifică proveniența” - se

indică valoarea (costul) menționată în actul care certifică proveniența bunului mobil.

În cazul în care bunul mobil a fost obținut prin tranzacții de vânzare-cumpărare

(inclusiv procură), se indică valoarea contractuală. Cu toate că nu dispunea de acte

care să ateste altă valoare a bunului mobil, conduita reclamantei a fost apreciată ca

fiind neconformă de către Comisie. La caz, reclamanta: a) a declarat mijlocul de

transport de model Toyota Auris a.f.2008; b) nu a avut intenția sau scopul de a

ascunde valoarea acestuia; c) ANI nu a constatat încălcarea de către reclamantă a

regimului declarării averilor și intereselor personale în această privință; d) chiar dacă

5

potrivit Legii nr. 26/2022, Comisia nu este legată de concluziile unor autorități

publice, totuși, la caz, absența unor concluzii diferite a ANI urma a fi luată în calcul

de către Comisie în favoarea reclamantei; e) luarea în calcul a neindicării în declarația

de avere și interese a valorii unui bun mobil, cu efect negativ pentru cariera

reclamantei, putea fi făcută de Comisie doar dacă: i) neindicarea valorii bunului mobil

ar fi fost cu scopul să tăinuiască valoarea acestuia față de public; ii) reclamanta ar fi

dispus de acte care să certifice valoarea reală a bunului mobil și în pofida acestora ea

ar fi tăinuit valoarea bunului față de public.

intereselor publice, nu poate fi percepută de către un observator obiectiv drept

atitudine lipsită de respect față de ordinea socială care decurge din nerespectarea

regulilor și reglementărilor. În cazul unui candidat, evaluat anterior, Comisia de

evaluare a constatat că „La 3 mai 2019, candidata a primit un împrumut de 140.000

de lei la dobândă de 9% pe doi ani, scadent în 2021. Candidata a declarat acest

împrumut în declarațiile sale anuale 2019 și 2020 depuse la Autoritatea Națională de

Integritate, dar nu a declarat împrumutul în declarația anuală din 2021”. Și totuși,

Comisia de evaluare a nu a aplicat legea stricto sensu și nu a constatat existența unor

dubii serioase privind conformitatea candidatei cu criteriul de integritate financiară,

conform art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/2022, referitoare la nedeclararea

împrumutului, pe motivul atenuant că la data depunerii declarației anuale datoria

candidatei fusese stinsă. Prin aceasta, Comisia de evaluare, încalcă limitele exercitării

discreției administrative (art. 137 alin. (3) și alin. (4) din Codul administrativ).

Referitor la pretinsul dezechilibru între venituri și cheltuieli în 2015.

și neîntemeiate. Or, reclamanta a declarat la Autoritatea Națională de Integritate

venitul în sumă de 20 000 de lei, obținut de soț din activitatea sa de afaceri în

Republica Moldova. Comisia a refuzat să ia în calcul acest venit pe motiv că nu ar fi

fost depusă de către gospodăria țărănească a soțului o declarație fiscală la Serviciul

Fiscal de Stat. Aici a menționat următoarele: a) faptul că soțul reclamatei a desfășurat

activitate de întreprinzător în această perioadă, precum și în alți ani, nu a fost infirmat

de Comisie, prin urmare este un fapt acceptat; b) faptul că adesea gospodăriile

țărănești nu depuneau la organele fiscale declarațiile pe venit pe formularele special

aprobate pentru aceste entități este un fapt notoriu, pentru aceste încălcări fiscale

Codul fiscal prevede sancțiuni fiscale; c) nedepunerea sau depunerea peste termen a

declarațiilor pe venit (Formular UNIF21 și forma VEN) nu echivalează ipso facto cu

neobținerea venitului în anul precedent declarării, aceasta este doar o încălcare a

legislației fiscale. Prin urmare, Comisia neavând date din care să rezulte că soțul

reclamantei nu a desfășurat activitate în anul 2015, nu a avut motive întemeiate să

refuze să inclusă suma menționată și declarată de ea la Autoritatea Națională de

Integritate ca venit al soțului în calcului veniturilor pentru anul 2015. Ce ține de

6

veniturile obținute de soțul reclamantei în activitatea sa de comerciant în Federația

Rusă. Astfel, reclamanta a comunicat Comisiei informație despre o sumă de venituri

ale soțului pe care a estimat-o aproximativ la 5 000 – 7 000 de USD. Comisia nu a

luat în calcul această informație, dar a indicat în decizie ca dacă ar fi luat-o în calcul

reclamanta ar fi avut o încălcare gravă a regimului juridic al declarării veniturilor și

proprietății, stabilit prin Legea nr. 1264/2002, și anume lipsa declarării venitului

soțului său obținut în Federația Rusă de 5 000 – 7 000 de USD.

economice din Republica Moldova, atunci o bună parte din cetățenii acestei țări,

inclusiv și soțul reclamantei, lucrau sau încă lucrează temporar, periodic și ocazional

în alte țări, inclusiv în Federația Rusă. Veniturile astfel obținute nu sunt stabile, nu

sunt ușor cuantificate și în marea lor parte sunt îndreptate pentru consumul curent și

acoperirea necesităților cotidiene ale familiilor. În cazul reclamantei, înțelegerea

Comisiei a fost greșită odată ce a pornit de la ideea că soțul reclamantei ar fi obținut

o sumă certă de 5 000-7 000 de USD în anul 2015, ușor cuantificată și pasibil a fi

declarată. Comisia nu a luat în calcul specificul muncii în Federația Rusă, care implică

obținerea unor venituri periodice, obținute și introduse în Republica Moldova

fracționat și care se îndreaptă direct și nemijlocit spre cheltuieli curente. Este evident

că reclamanta este pusă într-o situație dificilă de a-și realiza sarcina probei unor fapte

nedocumentate financiare, petrecute cu 9 ani în urmă. În aceste condiții

imposibilitatea probării afirmațiilor reclamantei nu-i poate fi opusă cu efect negativ

asupra carierei. Comisia urma să ia în calcul că această versiune a faptelor este una

care poate exista, este specifică realităților vremii din Republica Moldova și este în

măsură să atenueze dubiile care planau asupra pretinsei discrepanțe de venituri și

cheltuieli, în această parte reclamantul invocă încălcarea de către Comisie a

principiului proporționalității, prevăzut de art. 29 din Codul administrativ, pe motiv

că argumentarea autorității și constatările de mai sus sânt nerezonabile

disproporționate în raport cu scopul urmărit.

Referitor la nedeclararea bunurilor imobile și a valorii bunurilor imobile în

declarațiile anuale pentru perioada 2012 – 2022.

declarația anuală pentru 2012, candidata nu a declarat șapte bunuri imobile obținute

anterior anului 2012 și deținute de candidată și soțul său la data depunerii declarației,

după cum urmează: (1) apartamentul nr. xxxxx, dobândit în baza unui contract de

vânzare-cumpărare din 26 februarie 2001; (2) teren pentru construcții cu suprafața de

xxxxx, dobândit în baza unei hotărâri judecătorești din 22 iulie 2010; (3) teren pentru

construcții cu suprafața de xxxxx, dobândit în baza unui contract de vânzare-

cumpărare din 2 noiembrie 2007; (4) teren pentru construcții cu suprafața de xxxxx,

înregistrat în baza Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren din 10

octombrie 2007; (5) două terenuri agricole cu suprafața de xxxxx dobândite prin

7

contracte de donație din 13 august 2007 și 9 august 2007 (din 2014 au fost unificate

sub un singur nr. cadastral); (6) teren agricol cu suprafața de xxxxx și înregistrat în

baza Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren din 2 decembrie 2000”,

fapt ce constituie o necorespundere atât cu criteriul de integritate financiară, cât și cu

criteriul de integritate etică. Totuși, Comisia și-a permis să se abată de la această

regulă în cazurile în care „datorită informațiilor detaliate/precise și a explicațiilor

convingătoare oferite (de candidat n.n.). Astfel, candidatul a atenuat preocupările

Comisiei cu privire la acest aspect”.

judecat de către Curtea Supremă de Justiție în cauza Miron Aliona contra Comisiei

de evaluare (dosarul nr. 3-9/23) potrivit cărora „Astfel, dacă într-o cauză, care a

ridicat mai multe probleme referitor nedeclararea unor conturi, probleme referitor la

modul de declarare a valorii unui automobil (diferența fiind de 70 000 lei) și probleme

de declarare a unor conturi bancare, Comisia de evaluare a susținut, că aceste omisiuni

ale candidatului nu denotă „dubii serioase” privind integritatea financiară și etică a

candidatului....Prin urmare, în situații similare, Comisia de evaluare a acționat diferit,

chiar dacă, pretinsele încălcări sunt similare. Principiul general al egalității reprezintă

unul dintre principiile constituționale fundamentale ale Constituției și acordă un drept

subiectiv. Interzice tratarea acelorași fapte în mod inegal sau a lucrurilor inegale în

același mod, cu excepția cazului în care o abordare diferită ar fi justificată în mod

obiectiv. Această formulare tradițională definește, de asemenea, structura de bază

controversată și, prin urmare, secvența de examinare. Întrebarea de bază este

întotdeauna justificarea, adică dacă ponderea tratamentului (ne) egal este compensată

de motivele de fapt relevante. Gradul de justificare cerut variază în funcție de

gravitatea materială a tratamentului inegal și poate varia de la un simplu test arbitrar

la un test bazat pe aspecte de proporționalitate. Stabilirea în ce măsură egalii sunt

tratați inegal sau inegalii în același mod duce rareori la probleme în practică”. Tot,

Comisia în cadrul evaluării unui magistrat, candidat în Consiliul Superior al

Magistraturii, a constatat că „în perioada 2012 - 2015 candidata deținea un cont

bancar pe care l-a deschis în 2003, utilizat ultima dată în mai 2008 și un cont bancar

(salarial) pe care l-a folosit din 2014 până în prezent. Contul bancar deschis în anul

2003 nu a fost declarat în declarațiile anuale ale candidatei pentru anii 2012-2015, iar

contul bancar deschis în anul 2014 nu a fost declarat în declarațiile anuale ale

candidatei pentru anii 2014-2015. În răspunsurile scrise transmise Comisiei,

candidata a declarat că în declarațiile sale anuale nu a declarat niciodată conturile

bancare, ci a declarat întotdeauna doar sumele care au constituit venitul său anual”.

În acel caz, în cursul audierilor din ședință publică, „candidata a confirmat că nu a

declarat contul deschis în 2003, care cel mai probabil era unul salarial, deoarece a

uitat de acel cont. Candidata a explicat că, contul deschis în 2014 a fost de asemenea

unul salarial și, întrucât și-a declarat toate veniturile, a trecut cu vederea prevederile

8

care impun și declararea conturilor bancare”. Comisia de evaluare a acceptat acest

argument și a promovat candidata. Astfel, deși, stricto sensu, sunt incidente

prevederile art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022,

Comisia a preferat un tratament mai favorabil candidatului respectiv, un tratament

care este total diferit față de cel de care s-a bucurat reclamanta în prezenta speță.

Codul administrativ, care stabilește limitele exercitării discreției administrative. În

special, se încalcă alin. (3) și alin. (4) a art. 137 din Codul administrativ, care prevede

că „(3)Stările de fapt identice în esență se tratează identic. O tratare neidentică a două

stări de fapt identice se admite numai dacă există un motiv obiectiv. (4) Dacă într-un

caz autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar într-un anumit mod, atunci

în cazuri similare ea este obligată să își exercite dreptul discreționar în același mod.

Această regulă nu se aplică dacă autoritatea publică intenționează să își schimbe în

viitor practica de exercitare a dreptului discreționar în cazuri similare”.

57 din decizia contestată „că Legea nr. 1264/2002, în vigoare la data depunerii

declarației anuale pentru 2012, conținea dispoziții foarte clare privind declararea

bunurilor imobile. Astfel, art. 4 alin. (1) lit. b) prevedea că subiectul declarării

declară: bunurile mobile și imobile de orice tip, deținute [...] la data depunerii

declarației cu privire la venituri și proprietate”. Or, inițierea procedurilor de declarare

a averii și intereselor personale a fost legată în primii ani de aplicare de o serie de

neconformități și practici diferite de declarare. Astfel, nu toți procurorii au declarat

de aceeași manieră averea și interesele personale, legislația fiind interpretată și

aplicată diferit de subiecții declarării. Pe subiectul completării corecte a declarațiilor

de avere și interese personale nefiind efectuate instruiri sau sesiuni de formare pentru

procurori. Din acest motiv au fost și făcute anumite greșeli sau omisiuni la declararea

inițială și cele ulterioare. Cu toate acestea, omisiunile respective nu înseamnă deloc

că a existat o intenție sau premeditare a reclamantei de a ascunde averea pe care o

deținea la data inițierii procedurilor de declarare a averii.

Referitor pretinsa nedeclarare a unui teren pentru 2018 și 2019.

realității constatările Comisiei din decizie precum că „La 22 martie 2019, soțul

candidatei a achiziționat, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, un teren agricol

cu o suprafață de xxxxx, la prețul contractual de 20 000 de lei. În declarația sa anuală

pentru 2018, depusă la 26 martie 2019, și în declarația sa anuală pentru 2019, depusă

la 31 martie 2020, candidata nu a declarat dreptul de proprietate asupra acestui

imobil”. Or, reclamanta nu era obligată să declare achiziția soțului din anul 2019 în

declarație ei din anul 2018. La fel, dat fiind faptul că până la 31 martie 2019 se declara

averea și interesele personale pentru anul 2018, reclamanta nu era obligată să declare

9

această achiziție în declarație pentru 2019. Reclamanta corect a declarat acest bun

imobil în anul 2020 când a depus declarația de avere și interese pentru anul 2019.

Referitor pretinsa nedeclarare a unor bunuri imobile pentru 2022.

și faptul că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile: teren agricol cu o

suprafață de xxxxx; clădire cu o suprafață de xxxxx; depozit cu o suprafață de xxxxx;

și clădire auxiliară cu o suprafață de xxxxx a fost dobândit de către soțul reclamantei

în anul 2024. Dat fiind faptul că este vorba despre drepturi reale asupra bunurilor

imobile, proprietatea se dobândește pentru titular și este opozabilă terților și statului

din momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile. În aceste condiții, stricto

sensu, reclamanta nici nu avea obligațiunea de a include aceste imobile în declarația

sa de avere și interese personale până la înregistrarea lor în registru. Autoritatea

Națională de Integritate a efectuat controlul declarației de avere și interese ale

reclamantei pentru anul 2022, fiind perfectat Procesul-verbal nr. 177/29 din 18

ianuarie 2024 cu privire la verificarea declarațiilor de avere și interese personale. Prin

acest act s-a constatat conformitatea declarației de avere și interese personale ale

reclamantei depuse pentru anul 2022. Chiar dacă potrivit Legii nr. 26/2022, Comisia

nu este legată de concluziile unor autorități publice, totuși, la caz, existența unor

concluzii diferite a Autorității Naționale de Integritate urma a fi luată în calcul de

către Comisie în favoarea reclamantei.

Referitor la nedeclararea valorii bunurilor imobile pentru perioada 2013 – 2022.

deoarece, reclamanta: a) a declarat toate bunurile imobile menționate la acest capitol

al deciziei contestate; b) nu a avut intenția sau scopul de a ascunde valoarea acestor

bunuri; c) Autoritatea Națională de Integritate nu a constatat încălcarea de către

reclamantă a regimului declarării averilor și intereselor personale în această privință;

d) Autoritatea Națională de Integritate a efectuat controlul declarațiilor de avere și

interese ale reclamantei pentru anul 2021 și anul 2022, fiind perfectate Procesul-

verbal nr. 543/10 din 21 octombrie 2022 și Procesul-verbal nr. 177/29 din 18 ianuarie

2024 cu privire la verificarea declarațiilor de avere și interese personale. Prin aceste

acte s-a constatat conformitatea declarațiilor de avere și interese personale ale

reclamantei depuse pentru anul 2021 și anul 2022; e) chiar dacă potrivit Legii nr.

26/2022, Comisia nu este legată de concluziile unor autorități publice, totuși, la caz,

existența acestor concluzii diferite urma a fi luată în calcul de către Comisie în

favoarea reclamantei; f) luarea în calcul a neindicării în declarația de avere și interese

a valorii unui bun imobil, cu efect negativ pentru cariera reclamantei, putea fi făcută

de Comisie doar dacă: i) neindicarea valorii bunului imobil ar fi fost cu scopul să

tăinuiască valoarea acestuia față de public; ii) reclamanta ar fi dispus de acte care să

certifice valoarea reală a bunului imobil și în pofida acestora ea ar fi tăinuit valoarea

10

bunului față de public. Acest incident nu a cauzat prejudicii semnificative în adresa

intereselor publice, nu poate fi percepută de către un observator obiectiv drept

atitudine lipsită de respect față de ordinea socială care decurge din nerespectarea

regulilor și reglementărilor.

abordare semnificativ mai formalistă, severă și subiectivistă în situația sa de către

Comisia de evaluare, în condițiile în care nu există o justificare excepțională pentru

o astfel de diferență de tratament a unor situații similare.

B. Poziția pârâtei (f.d. 132-168):

care a solicitat respingerea cererii de contestare înaintată de către Ina Fencovschi, ca

fiind neîntemeiată.

decembrie 2024 este legală și nu încalcă drepturile și interesele legale ale reclamantei.

Or, Comisia a executat cu diligentă și bună-credință toate obligațiile în sarcina sa,

prevăzute de Legea nr.26/2022. În particular, atunci când a constatat anumite

neclarități, Comisia a oferit reclamantei posibilitatea de a le elucida, prin prezentarea

datelor și informațiilor suplimentare (în sensul art. 10 alin. (7) din Legea nr.26/2022),

oferind un termen suficient (fapt confirmat implicit de către reclamantă prin

prezentarea datelor și informațiilor suplimentare). Mai mult ca atât, atunci când

reclamanta a furnizat documente, acestea au fost luate în considerare de către

Comisie, reclamantei fiindu-i asigurat pe deplin dreptul de a înlătura orice potențiale

suspiciuni privind integritatea sa. Sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe

parcursul procesului de evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a

acumula date și informații, făcând uz de competențele sale legale (art.6 din Legea

nr.26/2022) și cu respectarea obligațiilor legale (art.7 din Legea nr.26/2022). Însă,

odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia oferă

candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare (art. 10 alin.(7)

din Legea nr.26/2022). Prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept

al candidatului (art. 12 alin.(4) din Legea nr.26/2022), însă neexercitarea acestui drept

(prin refuz, fățiș sau tacit, ori prin prezentarea unor date incomplete sau

neconcludente) riscă să inducă Comisia la concluzia că există dubii serioase că

candidatul nu întrunește criteriile de integritate (art. 13 alin.(5) din Legea nr.26/2022).

Respectiv, este în interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer

legislativ nu numai că nu încalcă dar și protejează efectiv drepturile candidatului.

statutul profesional al candidatului, or: 1) obiectul mandatului Comisiei este expres

stabilit de lege (art.3 alin.(l) din Legea nr.26 /2022). Respectiv, Comisia nu substituie

și nu preia funcțiile vreunui organ public din Republica Moldova (inclusiv a organelor

de urmărire penală); 2) întinderea (domeniul de aplicare) a mandatului Comisiei este,

11

la fel, expres stabilit de lege, și anume verificarea integrității etice și a integrității

financiare a candidaților (art.8 alin.( 1) din Legea nr.26/2022), raportată la criteriile

de integritate etică și financiară (art.8 alin.(2) și, respectiv, alin.(4) din Legea

nr.26/2022); 3) efectul juridic al deciziilor Comisiei este expres și exhaustiv stabilit

de lege (art. 13 alin.(6) din Legea nr.26/2022), precum urmează: Decizia privind

nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la

alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii pentru

examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare

probantă pentru orice alte proceduri sau procese; 4) candidatul poate refuza

publicarea deciziei Comisiei care îl vizează. În speță, reclamanta a făcut uz de acest

drept, respectiv, decizia nu a fost publicată. Așadar, evaluarea integrității reclamantei,

efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr.26/2022 și culminată cu decizia, nu

a încălcat drepturile și interesele legale ale acesteia.

Rezultă din art.8 alin.(2), (4), art. 13 alin.(l), (2), (5) că, în urma evaluării integrității

etice și financiare a candidatului, în baza datelor și informațiilor primite de la candidat

și terți, Comisia constată dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu criteriile legale de integritate. Astfel, decizia reprezintă o constatare

a existenței unor dubii serioase cu privire la conformitatea reclamantei cu criteriile de

integritate etică și financiară. Decizia nu reprezintă însă, și nu pretinde să reprezinte,

o constatare a lipsei de conformitate cu aceste criterii.

serioase cu privire la conformitatea reclamantei cu criteriile de integritate etică și

financiară ține de oportunitatea deciziei. Conform art. 225 alin.( 1) din Codul

administrativ, instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra

oportunității unui act administrativ. Așadar, instanța de judecată este ținută să exercite

controlul de legalitate a deciziei, nu este în drept și să execute controlul de

oportunitate. În particular, instanța ar fi îndrituită să admită acțiunea reclamantei și

să dispună reluarea evaluării doar în situația în care constată (ii) că în cadrul

procedurii de evaluare au fost admise erori procedurale grave de către Comisie, care

afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare și (i) existenta unor

circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat, situații care

lipsesc în speță.

Supreme de Justiție, or, reclamanta nu a argumentat din ce motiv constatările din alte

decizii ale Curții ar fi aplicabile în prezenta cauză. Dimpotrivă, reclamanta invocă în

mod general anumite extrase din câteva decizii ale Curții, fără nici o explicație

aferentă relevanței acestora. Neîntemeiat este și argumentul reclamantei privind

critica conceptului de „dubii serioase” prevăzut de Legea nr.26/2022. În decizia sa

nr. 42 din 6 aprilie 2023 (pct. 133 și 134), Curtea Constituțională a analizat noțiunea

12

de dubiu serios, constatând caracterul constituțional al acesteia și statuând că: „Curtea

constată că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de

evaluare. Astfel, atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la

integritatea unui candidat, ea trebuie să constate dacă există sau nu dubii serioase cu

privire la respectarea criteriilor de integritate etică și financiară de către candidat,

stabilite de art. 8 din Lege. Curtea reține că definirea standardelor de probă implică

în mod inevitabil utilizarea unor texte flexibile. în acest caz, standardul de probă

stabilit de legislator urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea

rezultatelor evaluării”.

Codului administrativ, deoarece este cert că prevederile Codului administrativ

(Cartea I si II) nu sunt aplicabile în prezenta cauză din motiv că Comisia nu este o

autoritate publică în sensul Codului administrativ.

Toyota Auris a specificat că reclamanta își manifestă dezacordul cu concluziile din

decizie, indicând că, chestiunea de fapt abordată de Comisie nu se ridică la nivelul de

severitate pentru ca să fie constatate „dubii serioase” privind conformitatea

candidatului cu criteriul de integritate financiară și etică, conform art. 8 alin. (2) lit.

c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit.b) din Legea nr. 26/2022. Astfel, reclamanta nu explică

temeiul legal și faptic pentru o atare concluzie, limitându-se la o alegație declarativă.

În ceea ce privește suficiența circumstanțelor pentru constatarea severității dubiilor

serioase, acest aspect nu poate face obiectul unui control judiciar, deoarece se referă

la oportunitatea deciziei. Totodată, un atare dezacord însă nu demonstrează

ilegalitatea deciziei contestate, mai ales prin prisma temeiurilor de admitere a

contestației prevăzute la art. 14 alin.(8) lit. b) din Legea nr.26/2022. Prin urmare, un

atare dezacord nu reprezintă nici erori procedural grave care afectează caracterul

echitabil al procedurii de evaluare, și nici circumstanțe care puteau duce la

promovarea evaluării de către reclamantă.

tranzacția de vânzare- cumpărare a automobilului Land Rover Discovery, or

neparticiparea la tranzacție nu o scutea pe reclamantă de obligația de declarare

prevăzută de lege. În plus, a subliniat că însăși reclamanta a confirmat această

obligație indicând că, reclamanta era obligată să declare valoarea bunului mobil

conform actului juridic de achiziție. Nu în ultimul rând, reclamanta se contrazice în

poziția sa, or, pe de o parte, aceasta pretinde că absența unor concluzii diferite a

Autorității Naționale de Integritate urma a fi luată în calcul de către Comisie în

favoarea reclamantei; iar pe de altă parte aceasta, totuși, indică asupra incidenței

prevederilor art. 8 alin.(6) din Legea nr.26/2022, potrivit cărora: „În aprecierea

criteriilor prevăzute la alin. (2)-(5) și în luarea unor decizii cu privire la acestea,

13

Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în

domeniul respectiv”. Șirul de contradicții ale reclamantei continuă și în ceea ce

privește datele ce urmau a fi incluse în declarați, or în privința automobilului Land

Rover Discovery, aceasta a indicat că, declararea valorii bunului strict conform

actului care certifică proveniența acestuia, ar fi echivalat cu o nedeclarare autentică a

valorii bunului mobil”, iar în privința automobilului Toyota Auris, a inclus în

declarația prețul de 10 000 de lei, chiar dacă a declarat că acesta era un preț simbolic.

Este irelevantă și jurisprudența invocată de către reclamantă cu titlu de comparație

(cauza Chironeț), or, reclamanta a invocat circumstanțe care nu sunt comparabile și,

respectiv, nu pot fi invocate în contextul unei pretinse atitudini discriminatorii.

neîntemeiat argumentul reclamantei precum că, Comisia neavând date din care să

rezulte că soțul reclamantei nu a desfășurat activitate în anul 2015, nu a avut motive

întemeiate să refuze includerea sumei menționată de reclamantă și declarată de ea la

Autoritatea Națională de Integritate ca venit al soțului în calculul veniturilor pentru

anul 2015. De fapt, exercitarea activității de întreprinzător (inclusiv în cadrul

gospodăriei țărănești) nu presupune, a priori, obținerea veniturilor din această

activitate. În aceste condiții, era în sarcina reclamantei să acționeze în mod diligent

și, respectiv, să prezinte probe care să confirme obținerea veniturilor invocate, pentru

ca acestea să fie luate în considerare de către Comisie, fapt care însă nu s-a făcut. În

ceea ce privește veniturile soțului de aproximativ 5 000-7 000 de USD, reclamanta

continuă șirul contradicțiilor, or, deși a invocat aceste estimări la etapa de evaluare,

în contestația sa reclamanta deja pretinde că, înțelegerea Comisiei a fost greșită odată

ce a pornit de la ideea că soțul reclamantei ar fi obținut o sumă certă de 5 000-7 000

de USD în anul 2015, ușor cuantificată și pasibil a fi declarată. O atare contradicție

denotă o inconsecventă în poziția reclamantei la acest aspect.

perioada 2012-2022, pârâtul a apreciat că fiind irelevantă jurisprudența invocată de

către reclamantă cu titlu de comparație, or, circumstanțele invocate nu sunt

comparabile cu cele din cauza Lealin și cauza Chironeț, și respectiv, nu pot fi invocate

în contextul unei pretinse atitudini discriminatorii.

achiziția soțului din anul 2019 în declarație ei din anul 2018. La fel, dat fiind faptul

că până la 31 martie 2019 se declara averea și interesele personale pentru anul 2018,

reclamanta nu era obligată să declare această achiziție în declarație pentru 2019. De

fapt, potrivit pct. 33 din Ordinul ANI nr. 15 din 15 februarie 2018, subiectul declarării

este obligat să declare bunurile imobile, deținute inclusiv în calitate de beneficiar

efectiv, împreună cu membrii familiei lui și concubinul/concubina lui, [...] la data

depunerii declarației. Astfel, este absolut cert că reclamanta urma să includă

informația privind terenul agricol achiziționat în declarația sa pentru anul 2018, din

14

moment ce această declarația a fost depusă la 26 martie 2019, iar achiziția a avut loc

până la această dată, și anume 22 martie 2019. Succesiv, este neîntemeiată și poziția

reclamantei precum că, dat fiind faptul că este vorba despre drepturi reale asupra

bunurilor imobile, proprietate se dobândește pentru titular și este opozabilă terților și

statului din momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile. în aceste condiții,

stricto sensu, reclamanta nici nu avea obligațiunea de a include aceste imobile în

declarația sa de avere și interese personale până la înregistrarea lor în registru. De

fapt, această poziție a reclamantei nu are nici un suport legal, or legea clar stabilește

care bunuri urmează a fi incluse în declarația de avere și interese, și nu condiționează

includerea acestora de condiția opozabilității drepturilor dobândite.

C. Poziția părților în ședință publică

Petru Balan a susținut integral cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea

cererii de contestare în sensul formulat.

integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor, avocatul Roger Gladei a susținut argumentele invocate

în referința depusă, solicitând respingerea cererii de contestare ca fiind neîntemeiată.

LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE

constată că reclamantul a susținut în contestație că dispozițiile Codului administrativ

prevalează asupra prevederilor Legii nr. 26/2022. În acest context, Completul de

judecată special subliniază că aplicarea Codului administrativ și determinarea

limitelor sale reprezintă o chestiune de interpretare și aplicare a legii, asupra căreia

are competența de a se pronunța Curtea Supremă de Justiție în cadrul examinării

acțiunii în contencios administrativ (DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022, §24; DCC

nr. 2 din 18 ianuarie 2022, §19).

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor (în cont. – Legea nr. 26/2022):

„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului

Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de membru în organele specializate ale

acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de alegere sau numire a

acestora în funcțiile respective.”

15

„Prevederile prezentei legi se aplică candidaților la funcția de membru al Consiliului

Superior al Magistraturii.

În contextul evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea persoanelor

apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 133/2016 privind declararea

averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor menționate la art. 33 alin. (4) și (5) din

Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.”

intereselor personale:

„Persoană apropiată este soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării,

persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin sânge sau

prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată,

unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării (cumnat/cumnată,

socru/soacră, ginere/noră).

Venit este orice beneficiu financiar, indiferent de sursa de proveniență, obținut de subiectul

declarării și de membrii familiei, de concubinul/concubina acestuia atât în țară, cât și în străinătate.”

Autoritatea Națională de Integritate:

„Controlul averii și al intereselor personale se extinde asupra membrilor de familie,

părinților/socrilor și copiilor majori ai persoanei supuse controlului. Dacă persoana supusă

controlului se află în concubinaj cu o altă persoană, verificarea se va extinde și asupra averii acestei

persoane.”

2017:

„Climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor măsuri:

c) respectarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale.

d) respectarea regimului juridic al conflictelor de interese;

Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de integritate

instituțională și a integrității în sectorul public, la apariția manifestărilor de corupție, la afectarea

interesului public și atrage declanșarea măsurilor de control al integrității în sectorul public de către

autoritățile anticorupție responsabile sau alte autorități cu competențe specifice, precum și

răspunderea conducătorilor entităților publice și a agenților publici, în modul stabilit de cap. VI.”

„Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față de orice

persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de

fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor acesteia.

În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de

prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale. Comisia

de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare, aprobat de

către aceasta.”

„Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

16

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani

corespunde veniturilor declarate.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică:

a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea impozitelor

la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută, precum și a veniturilor

impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de import și drepturilor de export;

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor

personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a

persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile legate de întreținerea acestor bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2 alin. (2);

e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte contracte care

pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana specificată la art. 2 alin. (2) sau

persoana juridică în care aceștia au calitatea de beneficiari efectivi este parte contractantă;

f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art. 2 alin. (2) are

statut de donatar sau de donator;

g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru justificarea

acesteia.

În aprecierea criteriilor prevăzute la alin. (2)–(5) și în luarea unor decizii cu privire la

acestea, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în domeniul

respectiv.”

„Candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră necesare

în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea de a le

prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

„Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat existența

unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8, care nu au

fost înlăturate de către persoana evaluată.

Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea

candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii pentru

examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru orice

alte proceduri sau procese.”

„Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen de 5

zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii prealabile.

17

Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu procedura

prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are efect suspensiv

asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care participă candidatul

respectiv.

La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de judecată

special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele decizii:

a) respingerea cererii de contestare.

Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este

irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării acesteia pe

pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților în termen de 5 zile de

la data emiterii.”

„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură

reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului

judecătoresc asupra acesteia.

Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate

pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod

numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului

cod.”

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 26/2022 constituie, prin natura sa, un domeniu specific

de activitate în sensul art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Deși acest cod stabilește

o procedură administrativă și de contencios administrativ unitară, anumite aspecte pot

fi reglementate prin norme legislative speciale, conform prevederilor art. 2 alin. (2)

din Codul administrativ.

decembrie 2017:

„ Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor constituționale

și poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituție.”

„În cazul în care între două acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de

norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor

prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).”

„În vederea sporirii integrității viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai

Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora, precum și în vederea

sporirii încrederii societății în activitatea organelor de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor, dar și, în general, în sistemul justiției,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”

18

evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la

Veneția și Direcția Generală a Drepturilor Omului și Stat de Drept a Consiliului

Europei (DGI) au observat că:

„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și

procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe; asigură încrederea cetățenilor în

instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în integritatea acestora. Într-o societate care

respectă valorile fundamentale ale democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea Consiliilor

Superioare depinde foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de competența și

credibilitatea apartenenței sale.”

Drept a Consiliului Europei au exprimat anterior, în alte contexte, opinia că situațiile

critice din domeniul justiției, precum nivelurile extrem de ridicate de corupție, pot

justifica măsuri la fel de radicale, cum ar fi un proces de verificare a judecătorilor în

funcție. În cele din urmă, revine autorităților moldovenești responsabilitatea de a

decide dacă situația actuală din sistemul judiciar constituie o bază suficientă pentru

supunerea tuturor judecătorilor, procurorilor, precum și a membrilor CSM și CSP,

unor evaluări extraordinare de integritate.

responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea Strategiei privind

asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru anii 2022-2025 și a

Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din 6 decembrie 2021:

„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a

procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora.

Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a încrederii

cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea și

promovarea unei culturi a integrității judiciare constituie un element important în prevenirea

corupției care este una dintre principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului de

drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul

judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al patrulea ciclu

de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit cărora în funcția de

judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de integritate.

Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018, accentuează

importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută prin măsuri ferme și, în

mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept și drepturile omului. Aceasta este

îngrijorată de faptul că multe investigații penale par să fie concentrate mai degrabă pe suprimarea

opoziției sau prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc decât pe eradicarea reală a

corupției.

Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte și

să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori și menține

încrederea publicului în sistem.”

19

acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:

„Procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către

candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în special

imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a Direcției

Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-verificarea”

candidaților pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu, securitatea pe termen

determinat al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are scopul de a asigura

independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita continuitatea calității de

membru și ar interfera cu securitatea mandatului membrilor acestei autorități (vetting) ar ridica

suspiciunea că intenția din spatele acestor măsuri ar fi de a influența deciziile acesteia și, prin

urmare, ar trebui privite ca o măsură de ultimă oră. Controalele de integritate care vizează candidații

la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al

Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un proces de filtrare și nu un proces de verificare

judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt implementate corespunzător, că ating un echilibru

între beneficii a măsurii, în ceea ce privește contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte

negative ale acesteia.”

DGI au subliniat că sunt conștiente de faptul că proiectul articolului 12 reflectă

articolul 8 din Legea nr. 26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a

candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și al

Consiliului Superior al Procurorilor. Totuși, ceea ce este permis în scopul examinării

candidaților nu este neapărat aplicabil și în contextul evaluării extraordinare a

judecătorilor și procurorilor în funcție, având în vedere implicațiile mai mari pentru

aceștia și pentru stabilitatea ordinii juridice în ansamblu. În timp ce criteriile pentru

pre-vetting pot fi relativ flexibile, bazându-se pe o evaluare generală a integrității,

antecedentelor și relațiilor candidaților, destituirea unui judecător sau procuror numit

în mod legal trebuie să fie justificată printr-o referință clară la o conduită inadecvată,

care ar trebui să fie mai bine definită prin lege.

evaluare a integrității presupune implementarea unor mecanisme care urmăresc

asigurarea celor mai înalte standarde de conduită și integritate financiară necesare

pentru accesul în funcția publică. Într-un sistem de control prealabil al integrității,

decizia de a nu recruta un candidat poate fi justificată chiar și în prezența unei simple

îndoieli, pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși, nepromovarea evaluării unui

candidat trebuie să fie fundamentată pe un indiciu clar de ilegalitate, precum existența

unei averi inexplicabile, chiar dacă nu poate fi demonstrat dincolo de orice îndoială

că aceasta provine din surse ilicite (a se vedea CDL-AD(2022)011, §9-10).

20

Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când există „dubii serioase” cu

privire la posibila comitere de către un judecător sau procuror a unor încălcări.

Această normă indică faptul că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc

vinovăția persoanei vizate și nu implică direct răspunderea penală, care ar necesita,

cel mai probabil, un standard de probă mai ridicat. Într-o anumită măsură, această

structură contribuie la reducerea riscului unui conflict între constatările Comisiei de

evaluare și cele ale altor organe administrative sau judiciare menționate anterior.

prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În § 120, 123, 133, 134, 135 din

decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 6 aprilie 2023, Curtea Constituțională a

următoarele:

„Prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la

evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea

candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de o

gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție gravitatea încălcărilor

constatate de Comisie în fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care în cele din urmă

poate aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de circumstanțele particulare ale

cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul termenilor „reprobabile” și

„inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.

Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,

transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători (a

se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în calitate de membri ai acestui organ

constituțional trebuie să fie alese persoane (judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație

profesională și integritate personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare,

Curtea Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă extinsă

de verificare a integrității financiare a candidaților.

Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26, Curtea a

constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel,

atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea trebuie

să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică

și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.

Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod inevitabil

utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator urmărește să

ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.

De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie să

cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la promovarea sau

nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în discuție existența unor dubii

serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică și financiară în fața

completului special al Curții Supreme de Justiție.”

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea Constituțională

a stabilit că:

21

„ §80 Curtea observă că articolul 12 alin. (4) din Lege stabilește drepturile candidatului în

cadrul procedurii de evaluare. Astfel, candidatul are dreptul a) să participe la ședințele Comisiei de

evaluare și să dea explicații verbale; b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe

parcursul procedurii de evaluare; c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până

la audiere; d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră

necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea de

a le prezenta anterior; e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.

drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele carențe

procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural afectat, precum și de

circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui drept procedural poate fi

considerată o problemă centrală a litigiului.”

legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării

unor reguli de procedură nesemnificative. Totuși, acest obiectiv poate fi atins prin mijloace mai

puțin intruzive în dreptul candidaților nepromovați la o instanță cu jurisdicție deplină. Astfel,

obiectivul legislatorului poate fi realizat prin limitarea controlului judiciar la erorile procedurale

grave ale Comisiei de evaluare în cadrul procedurii de evaluare, care afectează caracterul echitabil

al procedurii de evaluare. Această soluție însoțită de competența completului special de a examina

„circumstanțele care puteau duce la promovarea evaluării” de către candidat sunt în măsură să

asigure o „examinare suficientă” a problemelor centrale abordate de candidații nepromovați.”

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022,

prevede că:

„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în considerare

seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui incident de

integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat o perioadă de timp suficientă fără

incidente ulterioare. La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare toate circumstanțele,

care să cuprindă, dar fără a se limita la următoarele:

a. dacă incidentul a fost un eveniment singular;

b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa intereselor

private sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare obișnuită a regulamentului

rutier;

c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de respect

față de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și regulamentelor.”

TERMENUL DE DEPUNERE A ACȚIUNII

judecată special al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia motivată contestată a

fost notificată reclamantei Ina Fencovschi la data de 20 decembrie 2024. Prin urmare,

în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, termenul de contestare a început să

curgă din ziua imediat următoare notificării, respectiv din 21 decembrie 2024.

decembrie 2024, completul de judecată special reține că aceasta a fost formulată în

22

termen legal, respectând astfel exigențele procedurale privind depunerea în termen a

contestațiilor.

ASPECTE DE PROCEDURĂ

A. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 26/2022

Codul administrativ sunt legi organice. Legea nr. 26/2022 a fost votată în lectură

finală după adoptarea Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura de

evaluare externă, modul de adoptare a deciziilor Comisiei de evaluare și de examinare

a contestației împotriva deciziilor adoptate în temeiul Legii nr. 26/2022. Așa, Legea

nr. 26/2022 este una specială. Din motivele expuse supra și prin prisma art. 2 alin. (2)

din Codul administrativ, prioritatea normelor din Legea nr. 26/2022 nu poate genera

în această cauză discuții.

2022, după consultarea repetată cu Comisia de la Veneția. Legea a fost adoptată

pentru a asigura integritatea viitorilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,

ai Consiliului Superior al Procurorilor și ai organelor specializate ale acestora,

precum și a spori încrederea publică în sistemul de justiție. Comisia de la Veneția a

examinat inclusiv necesitatea evaluării externe și a admis că, în contextul Republicii

Moldova, aceasta ar putea avea loc.

este într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce

privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor emise de Comisie,

procedura contenciosului administrativ, etc. Având în vedere că Legea nr. 26/2022

este o lege specială în raport cu Codul administrativ, prevederile Legii nr. 26/2022 au

prioritate față de celelalte norme din Codul administrativ, iar în cazul aspectelor

nereglementate de Legea nr. 26/2022 prevederile Codului administrativ sunt

aplicabile în măsura în care nu contravin scopului Legii nr. 26/2022. Or, excluderea

integrală de la aplicare a Codului administrativ este imposibilă din punct de vedere al

rolului central și legăturii organice a Codului administrativ cu

domeniile/subdomeniile dreptului administrativ.

B. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe

de o lege specială – Legea nr. 26/2022 – care prevalează asupra Codului administrativ

în materia sa de reglementare. Spre deosebire de regimul probatoriu clasic aplicabil

în contenciosul administrativ general, Legea nr. 26/2022 introduce un cadru

procedural specific, în care atât Comisia, cât și persoana supusă evaluării au obligații

probatorii distincte.

23

a justifica constatările sale privind dubiile stabilite în privința conformității unei

persoane cu standardele de integritate, însă, în același timp, persoana evaluată trebuie

să coopereze activ și să furnizeze probe care să contrazică eventualele suspiciuni sau

concluzii negative. Această împărțire a sarcinii probațiunii derivă din natura evaluării

externe, care nu este un simplu act unilateral, ci un proces complex de verificare a

conformității cu standardele de integritate.

obligații exclusive a Comisiei, ci trebuie analizat în funcție de normele speciale ale

Legii nr. 26/2022, care stabilesc un echilibru între drepturile persoanei evaluate și

obiectivul urmărit – asigurarea integrității în sistemul judiciar.

spiritul și prevederile Legii nr. 26/2022, sarcina probațiunii se modifică pe parcursul

procesului de evaluare externă, trecând progresiv asupra candidatului în anumite

etape procedurale. În faza inițială, Comisia de evaluare are obligația de a colecta

informații și date relevante privind integritatea candidatului, exercitându-și

competențele legale în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 26/2022 și respectând

obligațiile procedurale prevăzute la art. 7 din aceeași lege. Această etapă asigură un

cadru obiectiv și imparțial de analiză a conformității candidatului cu standardele de

integritate. Odată identificate neclarități sau aspecte care necesită clarificare, Comisia

de evaluare îi oferă candidatului oportunitatea de a furniza informații suplimentare

pentru elucidarea situației, fapt prevăzut de art. 10 alin. (7) din Legea nr. 26/2022.

Deși prezentarea acestor date constituie un drept al candidatului, nu o obligație strictă

(art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022), refuzul expres sau implicit de a coopera,

precum și prezentarea unor informații incomplete sau neconcludente, poate conduce

la concluzia că există dubii serioase privind conformitatea acestuia cu cerințele de

integritate (art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022).

încălcare a drepturilor acestuia, ci, dimpotrivă, constituie un mecanism menit să îi

asigure posibilitatea efectivă de a-și demonstra conformitatea cu cerințele de

integritate. În acest sens, cadrul procedural stabilit de Legea nr. 26/2022 nu doar că

respectă principiile fundamentale ale justiției, dar și oferă un echilibru între

prerogativele Comisiei de evaluare și dreptul candidatului la un proces echitabil.

asupra candidatului în cadrul procesului de evaluare externă nu este o inovație izolată

a legislației naționale, ci se aliniază unor standarde recunoscute la nivel internațional.

Europei (Comisia de la Veneția) a analizat și validat acest principiu în raport cu

sistemele de vetting și verificare a integrității implementate în diverse jurisdicții. În

Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 9 februarie 2022, referitoare la

24

dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar din Kosovo, s-a reținut că este

perfect legitim ca, în cadrul unui astfel de mecanism, sarcina probei să fie transferată

de la stat către magistratul (judecător sau procuror) care aspiră la ocuparea sau

menținerea unei funcții publice (§68). Această logică derivă din faptul că evaluarea

integrității unei persoane presupune o analiză detaliată a conformității acesteia cu

standardele etice și financiare impuse de funcția respectivă. Mai mult, în cadrul

proceselor de redesemnare, unde toți angajații devin, în esență, solicitanți pentru

menținerea funcției, Comisia de la Veneția a concluzionat că sarcina probei trebuie

să revină acestora, fiind obligați să demonstreze că îndeplinesc criteriile necesare

pentru exercitarea atribuțiilor publice (§95). Acest principiu este esențial pentru

asigurarea unui sistem de justiție independent și transparent, în care persoanele

supuse evaluării trebuie să ofere suficiente garanții privind integritatea lor

profesională și personală.

adaptare la contextul național, ci și o conformare la bunele practici europene în

materie de verificare a integrității, consolidând astfel legitimitatea și obiectivitatea

procedurilor de evaluare externă din Republica Moldova.

sarcinii probațiunii în cadrul procesului de evaluare externă nu contravine

dispozițiilor constituționale, făcând referire, printre altele, la o opinie a Comisiei de

la Veneția. Această concluzie subliniază faptul că transferul sarcinii probei asupra

candidatului este un mecanism justificat și compatibil cu principiile constituționale

privind accesul la funcțiile publice și respectarea drepturilor fundamentale.

confirmă că o astfel de inversare nu este, în sine, arbitrară sau incompatibilă cu

standardele privind procesul echitabil și respectarea drepturilor fundamentale. În

hotărârea Xhoxhaj vs Albania, 2021, §352, CtEDO a recunoscut că în cadrul

procesului de vetting aplicat în sistemul judiciar albanez, transferul sarcinii

probațiunii asupra judecătorului evaluat este justificat, având în vedere obiectivele

legitime ale reformei judiciare și necesitatea menținerii integrității sistemului de

justiție. O concluzie similară a fost formulată în cauza Sevdari vs Albania, 2022,

cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, atâta timp cât există garanții

procedurale suficiente pentru ca persoana vizată să își poată prezenta poziția și să își

exercite dreptul la apărare.

transferul sarcinii probațiunii asupra candidatului în cadrul procesului de evaluare

externă este considerat un mecanism legal și proporțional, care urmărește

consolidarea integrității în sistemul judiciar și creșterea încrederii publice în actul de

justiție.

25

C. Cazurile în care CSJ poate admite contestația

(CSJ) poate admite o contestație împotriva deciziei Comisiei de evaluare doar în

situațiile în care se constată existența unor erori procedurale grave care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare și dacă există circumstanțe care ar fi

putut conduce la promovarea evaluării de către candidat. Această prevedere a fost

introdusă în Legea nr. 26/2022 ca urmare a unei hotărâri a Curții Constituționale din

14 februarie 2023. În acea hotărâre, Curtea Constituțională a stabilit că nu este necesar

ca o decizie a Comisiei de evaluare să fie anulată pentru erori procedurale

nesemnificative, ci doar în cazul în care aceste erori au un impact real asupra echității

procedurii și ar fi putut influența rezultatul evaluării. Astfel, controlul judiciar

exercitat de CSJ asupra actelor emise în cadrul evaluării externe este unul limitat și

se concentrează pe două aspecte esențiale: circumstanțele de fapt care ar fi putut

schimba rezultatul evaluării – CSJ analizează dacă, în absența unei erori sau a unui

viciu de procedură, candidatul ar fi avut șanse reale de a promova evaluarea. În caz

contrar, cererea de contestare nu poate fi admisă. Erori procedurale grave – CSJ

verifică dacă au existat încălcări ale procedurii care afectează echitatea procesului de

evaluare, adică dreptul candidatului la o evaluare corectă, transparentă și imparțială.

Dacă se constată astfel de nereguli, instanța de judecată poate interveni pentru a le

remedia. Această abordare echilibrează necesitatea unui control judiciar efectiv cu

principiul autonomiei Comisiei de evaluare, evitând intervențiile nejustificate asupra

deciziilor acesteia, dar asigurând, în același timp, protecția dreptului la un proces

echitabil pentru candidați.

Moldova a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

(CtEDO), în special la cauza Pișkin vs Turcia (2020). În §131 al acelei hotărâri,

CtEDO a subliniat că instanțele naționale trebuie să fie competente să examineze

toate aspectele esențiale ale cauzei, atât în ceea ce privește faptele, cât și aspectele

juridice. Conform acestei abordări, instanța de contencios administrativ trebuie să

poată analiza: Chestiunile de fapt – instanța trebuie să evalueze dacă anumite fapte

reținute de Comisia de evaluare au fost stabilite în mod corect și obiectiv. Dacă se

constată că un fapt decisiv nu a avut loc sau nu a fost demonstrat în mod

corespunzător, acest aspect poate influența rezultatul final al evaluării. Chestiunile de

drept – instanța trebuie să verifice dacă normele juridice aplicate de Comisia de

evaluare au fost interpretate și aplicate corect. Dacă instanța constată că o normă a

fost greșit interpretată sau aplicată în mod eronat și că o soluție juridică diferită ar fi

dus la un alt rezultat, atunci este justificată o intervenție judiciară. Aceste criterii

reflectă principiul unui control judiciar efectiv, care nu se limitează la un simplu

control formal al legalității deciziei administrative, ci permite instanței să intervină

26

atunci când există vicii grave de fapt sau de drept, susceptibile să fi influențat

rezultatul procedurii de evaluare. Astfel, hotărârea Curții Constituționale și referirea

sa la jurisprudența CtEDO confirmă că, deși controlul judiciar al CSJ este limitat la

aspecte fundamentale, acesta trebuie să asigure un echilibru între autonomia Comisiei

de evaluare și dreptul candidatului la o analiză judiciară efectivă și echitabilă.

examinarea contestațiilor depuse împotriva deciziilor Comisiei de evaluare este mai

restrânsă decât cea prevăzută de Codul administrativ. CSJ poate anula o decizie a

Comisiei doar în cazurile expres reglementate de Legea nr. 26/2022, iar temeiurile

generale de anulare a actelor administrative, prevăzute de Codul administrativ, nu

sunt aplicabile în această materie. Conform art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022,

CSJ nu poate admite contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu cu

privire la integritatea candidatului, așa cum este prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) din

aceeași lege. Această regulă impune un standard ridicat de probă pentru candidatul

care contestă decizia Comisiei de evaluare, întrucât existența unui singur dubiu este

suficientă pentru a justifica nepromovarea evaluării externe.

evaluare, reevaluând anumite aspecte din analiza acesteia. De exemplu, instanța poate

constata că unele dintre dubiile identificate de Comisie de evaluare nu sunt

întemeiate, însă, dacă rămâne cel puțin un dubiu rezonabil asupra integrității

candidatului, cererea de contestare va fi respinsă. Completul de judecată special,

aplicând aceste principii și criteriile stabilite de Curtea Constituțională în Hotărârea

nr. 5 din 14 februarie 2023, nu va analiza toate argumentele reclamantului, ci doar pe

acelea care se referă la erori procedurale grave, verificând exclusiv vicii de procedură

ce ar fi afectat caracterul echitabil al evaluării și dreptul la apărare al candidatului. De

asemenea, instanța va examina existența unor circumstanțe care ar fi putut conduce

la promovarea evaluării, analizând dacă există elemente ce ar fi schimbat rezultatul

în favoarea candidatei Ina Fencovschi.

este limitat și strict condiționat de criteriile stabilite de Legea nr. 26/2022 și de

interpretarea Curții Constituționale. Această abordare menține echilibrul între

autonomia Comisiei de evaluare și dreptul candidatului la un control judiciar efectiv,

evitând însă un control de oportunitate asupra deciziilor adoptate în cadrul evaluării

externe.

D. Efectele juridice ale deciziei Comisiei de evaluare

nr. 26/2022, o decizie de nepromovare a evaluării constituie un temei juridic pentru

excluderea candidatului din procesul de selecție în cadrul alegerilor sau concursurilor.

27

asupra parcursului profesional al candidatului, limitând accesul acestuia la funcțiile

publice exclusiv în cadrul organelor de autoadministrare ale judecătorilor. Întrucât

integritatea reprezintă un criteriu esențial pentru ocuparea unor funcții de

responsabilitate în organele specializate ale Consiliului Superior al Procuraturii,

nepromovarea evaluării echivalează cu o constatare a faptului că există dubii serioase

privind conformitatea candidatului cu standardele legale aplicabile.

alte consecințe juridice în afara celor expres menționate în textul normativ. În absența

unor reglementări suplimentare, orice efecte juridice adiționale ale deciziei Comisiei

de evaluare trebuie analizate prin prisma principiului legalității și cu respectarea

drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate. Astfel, o decizie de nepromovare nu

poate produce efecte care să depășească limitele restricțiilor expres prevăzute de lege,

iar interpretarea sa trebuie să mențină un echilibru just între interesul public de

asigurare a integrității sistemului judiciar și protecția drepturilor individuale ale

candidatului.

posibilității candidatului de a accede la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor, efectele acesteia nu pot depăși limitele stabilite

prin lege. Orice interpretare care i-ar atribui consecințe juridice neprevăzute de

legislație ar contraveni principiului legalității și ar putea aduce atingere drepturilor

fundamentale ale persoanei vizate, inclusiv accesului la justiție și protecției împotriva

restricțiilor nejustificate asupra carierei profesionale.

nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu are competența de a decide în mod absolut dacă

un candidat îndeplinește criteriile de integritate sau dacă a comis încălcări specifice.

Rolul său este de a analiza existența unor circumstanțe faptice suficiente pentru a

putea formula o concluzie cu privire la eventualele dubii serioase privind

conformitatea candidatului cu cerințele legale de integritate. Dacă aceste circumstanțe

nu sunt suficient de clare sau concludente, Comisia de evaluare poate concluziona că

nu există elemente suficiente pentru a susține o lipsă de conformitate. În cazurile în

care sunt identificate dubii serioase privind respectarea criteriilor de integritate etică

și financiară de către candidat, acestuia i se oferă posibilitatea de a le înlătura prin

prezentarea de explicații și probe relevante în sprijinul poziției sale. Această

metodologie garantează respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la

apărare, oferind candidatului oportunitatea de a furniza clarificări și probe

suplimentare înainte ca o decizie finală să fie adoptată.

precizează că, procesul de evaluare nu implică o prezumție de neconformitate, ci

constă într-o analiză detaliată a elementelor care pot genera suspiciuni rezonabile cu

28

privire la integritatea candidatului. Respectiv, concluziile Comisiei nu se bazează pe

constatarea unor încălcări certe, ci pe identificarea unor indicii suficiente care

justifică menținerea unor dubii rezonabile privind conformitatea acestuia cu

standardele legale. Existența dubiilor, în sensul Legii nr. 26/2022, poate rezulta din

neclarități, lipsa probelor sau insuficiența informațiilor. Atunci când aceste elemente

nu sunt furnizate Comisiei, dubiile capătă un caracter serios, ceea ce determină

nepromovarea candidatului. În acest context, procedura de evaluare funcționează ca

un mecanism preventiv și de consolidare a încrederii publice în sistemul judiciar,

având drept scop asigurarea unor standarde ridicate de integritate pentru candidații la

funcții de conducere în justiție.

importanța aplicării principiului supremației dreptului și a conformității cu

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) în cadrul

contenciosului administrativ. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanțelor

naționale de a-și motiva hotărârile nu trebuie interpretată în sensul că acestea sunt

obligate să răspundă exhaustiv fiecărui argument formulat de părți (Hotărârea García

Ruiz v. Spania, 1999, §26).

trebuie să primească un răspuns clar și motivat (Hotărârea Ruiz Torija v. Spania,

1994, §30; și, prin analogie, Petrović și Alții v. Muntenegru, 2018, §43). Această

cerință devine și mai stringentă în ceea ce privește argumentele ce vizează drepturile

și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, întrucât

respectarea acestor drepturi constituie un element fundamental al unui proces

echitabil (Hotărârea Fabris v. Franța, 2013, §72 in fine; Paun Jovanović v. Serbia,

2023, §108).

răspunde motivat oricăror aspecte esențiale invocate de părți, asigurând astfel

transparența și previzibilitatea actului de justiție, în conformitate cu principiile

statului de drept și cu exigențele unui proces echitabil.

MOTIVAREA INSTANȚEI

special menționează că, prin decizia nr. 25 din 10 decembrie 2024 cu privire la

candidatura Inei Fencovschi, candidată la funcția de membră a Colegiului pentru

selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor,

în temeiul art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și b) și alin. (5) lit. b) și art. 13 alin. (5)

din Legea nr. 26/2022, Comisia independentă de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor

a decis că candidata nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică, deoarece

s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidată a criteriilor

29

de integritate etică și financiară și, astfel, ea nu a promovat evaluarea, constatând trei

probleme, și anume:

I. Nedeclararea valorii autoturismului Land Rover Discovery pentru anul 2015-

2016 și a autoturismului Toyota Auris pentru anul 2017-2020, în declarațiile

anuale;

II. Dezechilibrul dintre venituri și cheltuieli în 2015;

III. Nedeclararea bunurilor imobile și a valorii bunurilor imobile în declarațiile

anuale pentru perioada 2012-2022:

- Nedeclararea bunurilor imobile pentru 2012;

- Nedeclararea bunurilor imobile pentru 2018-2019;

- Nedeclararea bunurilor imobile 2022;

- Nedeclararea bunurilor imobile perioada 2013-2022.

Comisiei de evaluare, în raport cu criteriile de integritate prevăzute la art. 8 din Legea

nr. 26/2022, Completul de judecată special examinează atât fundamentarea evaluării,

cât și conformitatea acesteia cu cerințele de legalitate și echitate procedurală. În

această privință, reclamantul contestă decizia Comisiei de evaluare, susținând că

aceasta s-a bazat pe aprecieri subiective și a depășit limitele competențelor sale

legale. În viziunea sa, evaluarea nu este susținută de o justificare clară și detaliată care

să explice temeinic concluziile formulate, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire

la echitatea procedurii. În această perspectivă, Completul de judecată special denotă

că orice evaluare administrativă trebuie să se conformeze principiilor legalității,

proporționalității și nediscriminării, iar orice ingerință în drepturile fundamentale ale

unei persoane trebuie să fie susținută de criterii obiective și transparente. Prin urmare,

o decizie care influențează parcursul profesional al unui candidat trebuie să se bazeze

pe fapte concrete și probe concludente, fiind formulată astfel încât să asigure părții

interesate posibilitatea reală de a-și exercita dreptul la apărare.

decizia Comisiei de evaluare se conformează acestor exigențe și dacă aspectele

invocate de Ina Fencovschi sunt de natură să compromită echitatea procedurii. Dacă

se constată că motivarea deciziei este insuficient de clară sau că procesul decizional

nu a fost desfășurat într-un mod transparent și previzibil, instanța va trebui să

analizeze posibilitatea unei încălcări a drepturilor reclamantei și a principiului

proporționalității.

I. Nedeclararea valorii autoturismului Land Rover Discovery pentru anul 2015-

2016 și a autoturismului Toyota Auris pentru anul 2017-2020, în declarațiile

anuale.

administrat în dosarul candidatului prezentat electronic, dar și în conformitate cu

explicațiile însăși ale reclamantei, completul de judecată special constată că la data

30

de 18 decembrie 2015, soțul candidatei a achiziționat un autoturism Land Rover

Discovery, ( anul fabricării 2006).

„Valoarea bunului conform actului care certifică proveniența”, reclamanta Ina

Fencovschi nu a indicat nicio sumă, pentru autoturismul Land Rover Discovery.

Ulterior, în declarația anuală pentru 2016, la aceeași rubrică, reclamanta a indicat din

nou că bunul – autoturismul Land Rover Discovery, este neevaluat. În declarațiile

anuale ulterioare pentru 2017 - 2022, reclamanta Ina Fencovschi a indicat pentru

autoturismul Land Rover Discovery o valoare în sumă de 100 000 de lei. Deși, potrivit

contractului de vânzare-cumpărare a acestui autoturism din 18 decembrie 2015, prețul

autoturismului este indicat în sumă de 10 000 de lei.

2008 achiziționat de soțul reclamantei la 10 martie 2017.

depusă la 19 aprilie 2018, reclamanta Ina Fencovschi a declarat autoturismul Toyota

Auris, iar la rubrica „Valoarea bunului conform actului care certifică proveniența” a

indicat suma de 10 000 de lei. Ulterior, în declarațiile anuale pentru 2018 - 2020,

reclamanta a indicat aceeași sumă la valoarea autoturismului Toyota Auris.

cumpărare, soțul reclamantei a vândut autoturismul Toyota Auris, la un preț de 100

000 de lei. Această sumă în valoare de 100 000 de lei a fost declarată în declarația

anuală pentru 2021 (varianta corectată a declarației fiind depusă la 11 aprilie 2022),

la rubrica Venituri din vânzarea acestui autoturism, dar, concomitent (la secțiunea IV.

Bunuri mobile în țară și în străinătate), a specificat, pentru prima dată, valoarea

autoturismului Toyota Auris – 7 330 de Euro (ce constituie aproximativ 140 000 de

lei).

unitară, completă și documentată, ci a încercat să justifice omisiunile sale la

completarea declarațiilor anuale de avere și interese personale, prin niște alegații

declarative.

privind declararea averii și intereselor personale, subiecții prevăzuți la art. 3 alin. (1)

declară: bunurile mobile și imobile, inclusiv cele nefinalizate, deținute în proprietate

cu drept de uzufruct, de uz, de abitație, de superficie de către subiectul declarării,

inclusiv în calitate de beneficiar efectiv, de membrii familiei lui și de

concubinul/concubina lui ori aflate în posesia acestora în baza unor contracte de

mandat, de comision, de administrare fiduciară, a unor contracte translative de

posesie și de folosință.

interese personale, aprobată prin ordinul Autorității Naționale de Integritate nr. 2 din

31

13 ianuarie 2017 (pct. 13 lit. f), la rubrica „Valoarea bunului conform actului care

certifică proveniența” – se indică valoarea (costul) menționată în actul care certifică

proveniența bunului mobil.

a recunoscut că era conștientă de existența contractului și a prețului declarat, dar a

refuzat să îl includă în declarație, considerând valoarea „nerealist de mică” și

exprimând intenția de a nu furniza „date neveridice”.

acțiunile întreprinse de ea personal în vederea stabilirii prețului real care a fost achitat

pentru achiziționarea autoturismului Land Rover Discovery (date necesare pentru

completarea declarațiilor anuale de avere și interese personale), aceasta a menționat

că „la momentul completării declarației anuale pentru 2016, a discutat această

chestiune cu soțul său; a precizat că soțul său a participat la achiziționarea și la

negocierile pentru autoturism, iar ea - nu, și că starea tehnică a autoturismului la

momentul achiziționării nu era bună”.

momentul depunerii declarației sale în 2016 (și anume, declarația anuală pentru 2015)

nu a dispus de timp ca să se clarifice, soțul său nu se afla acasă, și termenul era restrâns

pentru depunerea declarației, și a preferat decât să nu declare unitatea de transport

Land Rover Discovery, sau să o declare cu suma aceasta așa de mică, a preferat să nu

o indice, decât să o indice denaturat, conștientizând din start că nu poate fi un

asemenea preț.

autenticitatea prețului contractual nu justifică omisiunea acesteia, dimpotrivă susține

ideea că omisiunea are un caracter intenționat.

la autoturismul Toyota Auris, declarată inițial în sumă de 10 000 de lei (anii 2017-

2020), și ulterior în declarația anuală pentru 2021, în sumă de 7 330 de Euro,

reclamanta în comunicarea scrisă cu Comisa a declarat că la momentul depunerii

declarației anuale – 2017, nu a avut acces la contractul de vânzare-cumpărare, din

cauza pierderii acestuia, indicând astfel un „preț simbolic”. De asemenea, atât în

comunicarea scrisă, cât și în timpul audierii, Ina Fencovschi a declarat că în anii

următori, la întocmirea declarațiilor anuale, a utilizat opțiunea de pe site-ul ANI

„copiați declarația de anul trecut” și că „intervenea și modifica în compartimentele

unde avea schimbări de situație [...]. Fiindcă la automobilul dat nu se schimba statutul

lui față de anii precedenți, uita să modifice. Abia în 2021, când a vândut acest

automobil, în scopul omiterii unei evaziuni a prețului real, a indicat suma reală care

a fost achitată pentru acest automobil”.

minimă, întrucât valoarea putea fi estimată pe baza altor circumstanțe cunoscute

32

(contractul de leasing). Or, subiectul declarării/candidata nu are dreptul să substituie

cu propria evaluare subiectivă a valorii bunului în locul valorii contractuale.

opțiunea de pe site-ul ANI „copiază declarația precedentă”, deoarece această funcție

este un instrument tehnic, iar subiectul declarării rămâne pe deplin responsabil pentru

corectitudinea informațiilor, așa cum prevede dispozițiile art. 5 alin. (4) din Legea nr.

133/2016.

autoturismelor specificate nu constituie incidente de natură să genereze „dubii

serioase” privind integritatea sa, reieșind din lipsa participării directe la tranzacții,

inexistența unei intenții de ascundere și inexistența unor acte justificative alternative.

simple erori materiale sau omisiuni izolate, fiindcă au persistat în timp (2016-2022),

au fost însoțite de justificări contradictorii/incerte și au fost asumate de candidată că

acte de neglijență sau evitare a unor date „nerealiste”.

existența unor „dubii serioase” privind respectarea de către Ina Fencovschi a

criteriilor de integritate etică și financiară.

reclamantei referitor la faptul că Autoritatea Națională de Integritate nu a constatat în

privința sa o încălcare a regimului declarării. Conform art. 13 alin. (5) din Legea nr.

26/2022, Comisia poate constata neîntrunirea criteriilor de integritate chiar și în lipsa

constatării unei ilegalități de altă autoritate. Drept urmare, Comisia nu este ținută de

concluziile Autorității Naționale de Integritate, iar lipsa unei constatări nu

echivalează cu lipsa oricărei suspiciuni rezonabile sau cu validarea conduitei

reclamantei.

sa cu cea a altui candidat (Osoianu) care a omis declararea unui împrumut stins.

împrumut deja restituit, cu consecințe materiale anulate, iar, în cazul de față, este

vorba despre bunuri în posesie pe termen lung, cu valori substanțial denaturate în

raport cu realitatea. Așadar, fiecare caz trebuie evaluat în contextul său specific. Or,

în cazul reclamantei, Comisia a motivat că incidentele sunt multiple, persistente, și

au afectat în mod direct transparența averii în perioada de evaluare. Invocarea unui

tratament inegal nu se poate face în absența identității de circumstanțe de fapt.

II. Dezechilibrul dintre venituri și cheltuieli în 2015;

candidatei Ina Fencovschi a avut un venit net total în valoare de 282 682 de lei.

Venitul respectiv constă din:

33

Moldova – 20 000 de lei:

compun din: plăți de rambursare a împrumutului de 75 000 de lei, contractat la bancă

în 2014 –21 950 de lei; rambursarea unei părți din împrumut (80 000 de lei de la

S.V.) contractat în 2014 – 30 000 de lei; achiziționarea autoturismului Land Rover

Discovery – 100 000 de lei; rambursarea împrumutului revolving contractat la bancă

în 2012 – 131 617 de lei; și cheltuielile de consum ale populației, calculate de Biroul

National de Statistică, în valoare de 77 694 de lei (care au fost reduse/recalculate de

Comisie pe parcurs la solicitarea reclamantei).

de 98 573 de lei, ceea ce înseamnă că cheltuielile au depășit semnificativ veniturile

în 2015. Totodată, din calculele sale, Comisia a exclus venitul declarat de Ina

Fencovschi în sumă de 20 000 de lei, obținut de soț din activitatea sa de afaceri în

Republica Moldova, deoarece acest venit nu a fost declarat la Serviciul Fiscal de Stat

și nu au existat documente de confirmare. În timpul audierii Inei Fencovschi, Comisia

a întrebat despre veniturile obținute din activitatea antreprenorială a soțului său în

Federația Rusă. Candidata a trimis Comisiei documente care atestă faptul că soțul său

desfășura o activitate antreprenorială în Federația Rusă din anul 2011. La întrebările

repetate ale Comisiei cu privire la veniturile obținute de soțul său în Federația Rusă,

candidata a comunicat o sumă estimată a veniturilor soțului de aproximativ 5 000 – 7

000 de USD. Comisia a reținut că, chiar dacă ar accepta și suma cea mai mică de 5

000 de USD (estimativ 104 500 de), ca venit anual din străinătate al soțului

candidatei, discrepanța între venituri și cheltuieli în 2015 ar dispărea, însă în acest

caz, candidata ar fi avut o încălcare gravă a regimului juridic al declarării veniturilor

și proprietății, stabilit prin Legea nr. 1264/2002, și anume, candidata nu a declarat

venitul soțului său obținut în Federația Rusă de 5 000 – 7 000 de USD. Or, conform

declarației de avere pentru anul 2016, Ina Fencovschi a declarat venitul obținut de

soțul său, doar de 20 000 de lei.

în anul 2015, susținând că aceasta a ignorat venitul de 20 000 de lei din activitatea

gospodăriei țărănești a soțului, precum și o sumă estimativă de 5 000–7 000 de USD,

obținută de acesta (soțul) în Federația Rusă. Totodată, Ina Fencovschi a invocat că

realitățile sociale ale muncii informale peste hotare și dificultatea documentării unor

venituri obținute în urmă cu nouă ani ar fi trebuit să fie luate în considerare de către

Comisie cu caracter atenuant, iar refuzul Comisiei de evaluare de a accepta aceste

34

explicații ar fi contrar principiului proporționalității, prevăzut de art. 29 din Codul

administrativ.

or, Comisia a exclus venitul în sumă de 20 000 de lei al soțului reclamantei, nu pentru

că l-a negat ca existență, ci pentru că nu a fost probat în mod verificabil, fiind astfel

lipsit de suport fiscal. Din sensul art. 8 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 26/2022, rezultă

că veniturile luate în considerare trebuie să fie justificabile, cu toate acestea

reclamanta nu a depus către Comisie niciun document de natură contabilă,

contractuală sau bancară care să confirme obținerea reală a acestui venit.

întrucât obligația de a proba existența sa revenea reclamantei, conform principiului

sarcinii probei în evaluările de integritate. Iar, invocarea de către reclamantă la acest

aspect a unei „realități sociale” de nerespectare a obligațiilor fiscale de către

gospodăriile țărănești nu constituie o justificare juridică validă, cu atât mai mult că

reclamanta este jurist de profesie și exercită o funcție în care respectarea și aplicarea

legii sunt esențiale.

a oferit, într-un mod neconsecvent, o sumă estimativă, pretins obținută de soțul său

din activitate economică desfășurată în Federația Rusă. Deși, aceste venituri nu au

fost declarate în declarația de avere pentru anul 2015, or, conform art. 4 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 1264/2002, subiectul era obligat să declare veniturile proprii și ale

membrilor de familie.

venit de 5 000 – 7 000 de USD(contract, dovadă a transferurilor, declarații fiscale din

Federația Rusă), limitându-se la afirmații estimative și generale.

calcul pentru a acoperi dezechilibrul, dar în același timp admite că nedeclararea ei ar

fi constituit o încălcare a regimului declarării – ceea ce evidențiază caracterul

contradictoriu al poziției sale de apărare.

imposibilitatea de a proba fapte de acum nouă ani nu constituie cauze exoneratorii, ci

doar explicative, insuficiente pentru a elimina dubiile rezonabile care persistă.

contraveni principiilor de rigoare, previzibilitate și verificabilitate ale regimului

declarativ, consolidând, nu atenuând, dubiile.

proporțională dacă: urmărește un scop legitim; este necesară; și este adecvată în raport

cu scopul urmărit. În prezenta speță, scopul Comisiei de a verifica dacă averea este

în concordanță cu veniturile este legitim și este prevăzut expres de art. 8 din Legea

nr. 26/2022. Măsura constatării existenței „dubiilor serioase” este proporțională cu

35

diferența substanțială și nejustificată dintre veniturile și cheltuielile reclamantei.

Comisia a efectuat reduceri în favoarea reclamantei, acceptând cheltuieli de

subzistență estimate și ajustând calculul, ceea ce dovedește aplicarea echilibrată a

standardului.

unei vinovății în sens penal, contravențional sau disciplinar, ci doar existența unui

dubiu serios și rezonabil privind integritatea financiară și etică.

venituri și cheltuieli este semnificativă și susține concluzia existenței unor „dubii

serioase” privind integritatea financiară a reclamantei, conform art. 13 alin. (5) din

Legea nr. 26/2022.

III. Nedeclararea bunurilor imobile și a valorii bunurilor imobile în declarațiile

anuale pentru perioada 2012-2022:

- Nedeclararea bunurilor imobile pentru 2012.

2012, reclamanta Ina Fencovschi nu a declarat șapte bunuri imobile obținute anterior

anului 2012 și deținute de ea și soțul său la data depunerii declarației, după cum

urmează:

din 26 februarie 2001;

judecătorești din 22 iulie 2010;

vânzare-cumpărare din 2 noiembrie 2007;

autentificare a dreptului deținătorului de teren din 10 octombrie 2007;

din 13 august 2007 și 9 august 2007 (din 2014 au fost unificate sub un singur nr.

cadastral);

a dreptului deținătorului de teren din 2 decembrie 2000.

acestui an, deși art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1264/2002 impunea declararea

tuturor bunurilor deținute la data depunerii declarației.

nu urmau a fi declarate și în anul 2012 nu își are relevanță, deoarece este contrar

normei de drept citate – art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1264/2002.

angajat al Procuraturii Generale, nu poate înlătura obligația legală clară și personală

36

a subiectului declarării. Lipsa consultării legii de către o persoană cu funcție publică

și calificare juridică agravează omisiunea și denotă neglijență gravă.

- Nedeclararea bunurilor imobile pentru 2018-2019;

vânzare-cumpărare, un teren agricol cu o suprafață de xxxxx, la prețul contractual de

20 000 de lei. În declarația sa anuală pentru 2018, depusă la 26 martie 2019, și în

declarația sa anuală pentru 2019, depusă la 31 martie 2020, Ina Fencovschi nu a

declarat dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

obligația de a declara toate bunurile mobile și imobile deținute la data depunerii

declarației, inclusiv cele deținute de membrii familiei.

declarație de avere și interese personale pentru anul 2018 a fost depusă la 26 martie

2019, bunul dat trebuia indicat în declarația respectivă.

lipsei de diligență. Or, situația în care un bun imobil este dobândit cu doar 4 zile

înainte de depunerea declarației și totuși nu este menționat în declarație, deși

contractul este autentic și valabil, indică nu o simplă neglijență, ci o ignorare a unei

obligații legale esențiale, în special având în vedere profesia de procuror a candidatei.

înțelegere a legii care nu poate fi infirmată de invocarea unei simple erori. Când o

persoană investită cu autoritate publică omite să declare un bun recent dobândit, acest

fapt reflectă un grad inacceptabil de neglijență, cu valențe etice clare.

că aceștia trebuie să dea dovadă de onestitate, transparență și respect față de lege, iar

orice abatere de la obligațiile de integritate, chiar aparent minore, poate afecta

reputația profesională.

declarare a întregii averi și a valorii acesteia, explicațiile evazive și contradictorii ale

candidatului, dar și de lipsa diligenței unui profesionist al dreptului, care implică un

standard mai înalt de probitate morală.

declarației pentru anul 2019, nu are aptitudinea de a înlătura omisiunea admisă.

anul 2019, depusă la 31 martie 2020. Absența consecutivă a bunului în două declarații

anuale atrage o încălcare dublă a obligației de transparență patrimonială și denotă

lipsa de diligență în completarea declarațiilor. Regimul declarativ nu permite

amânarea obligației până la anul următor, ci reflectarea exactă a situației patrimoniale

existente la data completării.

37

juridic al declarării averii în ceea ce privește acest bun, cu relevanță pentru evaluarea

criteriului de integritate financiară.

- Nedeclararea bunurilor imobile 2022;

afaceri pe care o deține, a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare a bunurilor

imobile.

pomicole, fiecare cu o suprafață de xxxxx. Prețul contractual este indicat în sumă de

150 000 de lei.

achiziționat următoarele bunuri imobile:

Prețul contractual pentru cel de-al doilea contract a fost de 250 000 de lei. Aceste

bunuri imobile nu au fost declarate în declarația anuală 2022 a reclamantei, depusă la

30 martie 2023.

achiziții este infirmată de propriile sale declarații din timpul audierilor în fața

Comisiei. Reclamanta a recunoscut că s-a opus achizițiilor încă de la momentul

discutării acestora în familie, motivând refuzul prin lipsa oportunității și riscurilor

financiare. Mai mult, aceasta a relatat că a fost contactată de către un angajat al băncii

locale cu privire la neachitarea unei rate aferente creditului contractat pentru

finanțarea achiziției, fiind informată că figura în calitate de fidejusor în acel contract

de credit.

certificat bancar (f.d.87), din care rezultă că nu figurează ca fidejusor în contractul de

credit investițional încheiat de gospodăria țărănească condusă de soțul său, această

împrejurare nu este de natură să înlăture dubiile rezonabile deja conturate asupra

conduitei sale generale în procedura de evaluare. Or, aspectul esențial supus evaluării

nu este dacă reclamanta a deținut sau nu calitatea de fidejusor, ci dacă a cunoscut sau

trebuia să cunoască despre achizițiile imobiliare procurate de întreprinderea soțului

în cursul anului 2022, care trebuiau să fie reflectate în declarația anuală a reclamantei.

Iar, din declarațiile proprii rezultă că achizițiile respective au fost discutate în familie,

iar reclamanta s-a opus acestora; la fel a fost informată de bancă despre creditul

contractat; precum și avea posibilitatea de a verifica orice implicare patrimonială și

financiară în legătură cu gospodăria țărănească administrată de soț, odată ce datele

cadastrului bunurilor imobile sunt publice.

38

aceste achiziții este incompatibilă cu realitatea juridică și cu propria conduită

procesuală.

obligația subiectului declarării de a furniza date complete și veridice cu privire la

bunurile imobile, inclusiv cele deținute de membrii familiei. Informațiile despre

bunurile achiziționate erau disponibile și publice prin registrele cadastrale, iar simpla

absență a înregistrării oficiale nu exonerează subiectul declarării de obligația de a

reflecta în declarație bunurile efectiv dobândite. Astfel, neconformitățile constatate

de Comisie pentru anul 2022 reflectă nu doar o omisiune izolată, ci un cumul de

deficiențe de transparență, ce justifică concluzia privind existența dubiilor serioase

asupra integrității reclamantei.

- Nedeclararea bunurilor imobile pentru perioada 2013-2022

reclamanta Ina Fencovschi nu a declarat valoarea bunurilor imobile, astfel cum

prevede dispozițiile Legii nr. 1264/2002 și Legii nr. 133/2016, decât cu mici excepții.

cum urmează:

a menționat pentru fiecare bun imobil, la rubrica respectivă „neevaluat”;

valoarea fiecăruia a fost specificată ca fiind de 0 lei;

doar valoarea a două bunuri imobile, din cele 21 bunuri imobile declarate, pentru

restul fiind indicată valoarea 0 lei;

Ina Fencovschi a indicat valoarea doar a două imobile, restul fiind evaluate la 0 lei.

În total, au constituit 181 astfel de omisiuni de declarare în perioada 2023 – 2022.

inițială, precum și la cele ulterioare. Cu toate acestea, consideră că omisiunile

respective nu înseamnă deloc că a existat o intenție sau premeditare a sa de a ascunde

averea pe care o deținea la data inițierii procedurilor de declarare a averii.

repetată an de an, pe o perioadă de zece ani, în pofida obligațiilor legale clare și

39

accesului facil la datele necesare – denotă o atitudine de neglijență gravă, contrară

standardului de integritate cerut unui candidat la funcția de procuror.

drept incidente minore, ci reflectă o abatere sistemică cu relevanță directă în

evaluarea criteriilor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b)

din Legea nr. 26/2022.

obligații legale devine echivalentă cu reaua-credință, atunci când subiectul este

avertizat prin cadrul legal, dispune de capacitatea profesională de a înțelege obligația

și are acces facil la datele necesare îndeplinirii acesteia. Or, reclamanta este procuror

– profesionist al dreptului – și, conform art. 5 alin. (4) din Legea nr. 133/2016, poartă

responsabilitate exclusivă pentru veridicitatea declarației.

integritatea înseamnă asumare, iar nu explicație post-factum. Lipsa asumării e, prin

sine, o încălcare etică”(CDL-AD(2021)038, §46).

reclamanta avea acces la actele de proprietate, reflectă o atitudine formalistă și

superficială în raport cu exigențele de transparență financiară și cu standardul ridicat

de conduită publică pe care trebuie să-l respecte un candidat la o funcție de înaltă

responsabilitate juridică.

sunt de natură să înlăture existența unei neconformități obiective în raport cu regimul

declarării averii.

constitui o exonerare, și nici nu poate justifica abaterea de la obligația legală expresă,

neavând relevanță în cadrul unei evaluări bazate pe criteriul dubiului serios, conform

Legii nr. 26/2022.

fi justificate prin necunoașterea legii sau invocarea unor greșeli procedurale. Având

în vedere natura și valoarea bunurilor nedeclarate, precum și lipsa unui temei obiectiv

care să justifice abaterea, completul consideră că acest incident contribuie, prin

cumul, la conturarea unui profil de neglijență persistentă, cu relevanță pentru

evaluarea criteriilor de integritate etică și financiară.

cauzele Miron și Chironeț, susținând că s-au aplicat tratamente diferențiate. Invocarea

unui tratament inegal presupune identitatea de situații de fapt, ceea ce nu este cazul

aici, deoarece reclamanta are un cumul de incidente de integritate, care nu se regăsesc

în aceeași formă și intensitate în alte cauze. Iar, invocarea unei jurisprudențe

anterioare nu poate conduce la înlăturarea unor omisiuni/inacțiuni obiective și

repetate, atâta timp cât Comisia de evaluare a procurorilor a motivat temeinic decizia.

40

conform acțiunii și a reprezentantului acesteia prezentate în fața instanței de judecată,

nu se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării

sale în fața Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a

candidatei.

neconsecvențele și explicațiile incoerente ale candidatei cu privire la aspectele supuse

evaluării au subminat credibilitatea sa în fața Comisiei de evaluare. Or, procurorii

trebuie să respecte cele mai înalte standarde etice și profesionale, atât în exercitarea

atribuțiilor lor, cât și în afara lor, permițând astfel societății să aibă încredere în

justiție. Având în vedere că procurorii acționează în numele poporului și în interesul

public, ei trebuie să fie întotdeauna integri și întotdeauna să fie conștienți de riscurile

corupției și să nu admită aparența unui comportament corupțional în activitatea sa,

iar tranzacțiile cu privire la proprietatea personală să fie încheiate într-un mod care să

nu provoace îndoieli. Procurorul trebuie să se comporte întotdeauna, și nu numai în

exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod onorabil și demn de funcția sa, fiind un

exemplu de conduită pentru restul societății.

că anumite încălcări ale funcționarilor publici a obligațiilor cu privire la declararea

averii, pot fi considerate, în general, ca grave. Acestea pot include, printre altele,

nedeclararea principalelor active sau a surselor de venit sau încercări deliberate de a

le ascunde de autorități, incapacitatea de a justifica achiziții majore prin economii sau

resurse legitime și suficiente, deținute la momentul achiziționării; sau incapacitatea

de a justifica un stil de viață excesiv sau cheltuieli extravagante, care depășesc în mod

clar mijloacele legale declarate funcționarului vizat și ale familiei sale (nr. 40662/19,

din 13 decembrie 2022, § 85).

nu a desființat dubiile Comisiei de evaluare, ba mai mult ca atât, prin comportamentul

său, explicațiile incomprehensibile și inconsecvente, reclamanta a fortificat dubiile

Comisiei, transformându-le în dubii serioase.

se constată existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea de către Ina

Fencovschi, candidată la funcția de membră a Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, a evaluării în fața

Comisiei de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatei,

nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de evaluare (art. 13 alin. (5)

din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatei cu criteriul de integritate

etică și financiară, conform art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și b), alin. (5) lit. b) și

art. 13 din Legea nr. 26/2022. 304.

41

Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni a remarcat că procurorii trebuie să facă

dovada unei integrități absolute a comportamentului lor [Avizul CCPE nr. 13 (2018)

„Independența, responsabilitatea și etica procurorilor”, §§ 55].

că, în litigiu dedus judecății, nu se regăsesc temeiuri legale de anulare a deciziei

Comisiei de evaluare procurorilor nr. 25 din 10 decembrie 2024 privind candidatura

Inei Fencovschi, candidată la funcția de membră a Colegiului pentru selecția și

evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor.

prevederilor legii, nefiind constatată existența unor circumstanțe care puteau duce la

promovarea evaluării de către candidată, iar în cadrul procedurii de evaluare nu au

fost admise erori procedurale grave de către Comisia de evaluare, care să afecteze

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, astfel că cererea de contestare depusă

de Ina Fencovschi este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie 2022,

COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, instituit în cadrul Curții Supreme de

Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei de

evaluare procurorilor, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge contestația depusă de Ina Fencovschi împotriva deciziei nr. 25 din 10

decembrie 2024 a Comisiei de evaluare a procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

42