3-37/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare

3-37/24 — anularea deciziei Comisiei de evaluare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la contestarea depusă de

Ghenadie Pîrlii

împotriva

Comisiei de evaluare a procurorilor

privind anularea deciziei nr. 29 din 18 decembrie 2024 cu privire la

candidatura lui Ghenadie Pîrlii, candidat la funcția de membru al Colegiului

pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al

Procurorilor și dispunerea reevaluării de către Comisia de evaluarea a

procurorilor,

(evaluarea externă conform Legii nr. 26/2022)

(Dosarul nr. 3-37/24

PIGD 2-25001605-01-3-06012025)

Contestație în baza Legii nr. 26/2022; evaluarea candidatului la funcția de

membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea

Consiliului Superior al Procurorilor.

27 iunie 2025

Textul corespunde cu originalul

Examinând în ședință de judecată publică contestația depusă de

Ghenadie Pîrlii împotriva deciziei Comisiei de evaluare a procurorilor,

Completul de judecată special pentru examinarea contestațiilor declarate

împotriva deciziilor Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților

la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și

procurorilor, compus din:

Ion Malanciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

Olesea Suduc – grefier,

Cu participarea:

Reclamantului: Ghenadie Pîrlii

Reprezentantului reclamantului – avocatul Vitalie Zama

Reprezentantul pârâtei – avocatul Valeriu Cernei.

constată următoarele:

ÎN FAPT

A. Poziția reclamantului (f.d. 2-20)

împotriva Comisiei de evaluare a procurorilor, prin care a solicitat:

- anularea deciziei Comisiei de evaluare a procurorilor nr. 29 din 18

decembrie 2024 cu privire la candidatura lui Ghenadie Pîrlii, candidat la funcția

de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea

Consiliului Superior al Procurorilor;

- dispunerea reevaluării de către Comisia de evaluare a procurorilor a

candidaturii lui Ghenadie Pîrlii, candidat la funcția de membru al Colegiului

pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului Superior al

Procurorilor.

a depus dosarul pentru a participa la concursul pentru alegerea la funcția de

membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea

Consiliului Superior al Procurorilor.

2024 cu privire la evaluarea lui Ghenadie Pîrlii, candidat la funcția de membru al

Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului

Superior al Procurorilor, s-a decis că candidatul nu întrunește criteriile de

integritate etică și financiară, deoarece au fost constatate dubii serioase cu privire

la respectarea de către candidat a criteriului de integritate etică și financiară și prin

urmare, nu promovează evaluarea.

Comisia de evaluare a procurorilor a încălcat normele de drept procedural și

standardele internaționale.

1

combinat funcția de procuror cu cea de judecător.

La acest aspect reclamantul a susținut, că Comisia a încălcat standardele

stabilite de CtEDO, combinând competența de anchetă și investigare cu cea de

adoptare a deciziei pe fondul cauzei, s-a pronunțat fără a evalua în mod obiectiv

criteriul de integritate etică, respectiv a făcut constatări și concluzii eronate în

privința integrității etice a candidatului Ghenadie Pîrlii.

Astfel, Ghenadie Pîrlii a concluzionat că Comisia, la adoptarea deciziei în

privința acestuia a încălcat standardul imparțialității obiective - aparența

imparțialității, garantat de art.6 CEDO.

încălcat art. 137 din Codul administrativ.

Astfel, a menționat că stările de fapt identice în esență se tratează identic. O

tratare neidentică a două stări de fapt identice se admite numai dacă există un

motiv obiectiv. Dacă într-un caz autoritatea publică și-a exercitat dreptul

discreționar într-un anumit mod, atunci în cazuri similare ea este obligată să își

exercite dreptul discreționar în același mod. Această regulă nu se aplică dacă

autoritatea publică intenționează să își schimbe în viitor practica de exercitare a

dreptului discreționar în cazuri similare.

În acest sens a indicat că Legea nr.26 din 10 martie 2022 folosește doar în

art.13 alin. (5) sintagma „dubii serioase” privind conformitatea candidatului cu

cerințele prevăzute la art.8, care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

Legea nu definește conținutul acestui concept semnificativ nou pentru sistemul de

drept național. Din acest punct de vedere, Comisia de evaluare are o marjă largă

de apreciere a situațiilor de fapt pe care să le catalogheze în deciziile sale ca fiind

„dubii serioase” în privința criteriilor de integritate a unui candidat.

Totuși, marja de apreciere a Comisiei de evaluare nu poate fi absolută și este

limitată de prevederile art.16 și art.137 alin.(l) Codul administrativ, care prevăd

imperativ că discreția sau marja de apreciere a autorităților nu poate fi arbitrară și

urmează a fi exercitată cu bună-credință.

Astfel, în alte decizii de evaluare emise de Comisia de evaluare în privința

altor candidați a constatat aspecte financiare, care puteau genera dubii precum:

nedeclararea unui împrumut; nedeclararea a două conturi bancare în modul

prevăzut de lege; nedeclararea prețului corect pentru vânzarea a trei terenuri;

primirea unei sume diferite de valoarea contractului; neprezentarea dovezilor cu

privire la dobândirea legală a venitului de peste hotare de către părinți, etc. Totuși

de o manieră stranie, Comisia nu a avut dubii serioase cu privire la niciun aspect

privind integritatea etică a candidaților conform prevederilor art. 8 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 26/2022.

Prin urmare, având obligația de a trata situații identice în mod identic, fără a

lua în considerare faptul că în privința candidatului de către comisie nu au fost

constate încălcări plauzibile de ordin financiar, fără a fi luat în considerare că

acesta este un caz unic și nu s-a mai repetat și a existat o perioadă de timp

suficientă fără incidente ulterioare, reguli consimțite în prevederile art.2 alin.(2)

al Regulamentului de evaluare a Comisiei și de altfel indicate de către Comisie în

deciziile Panea și Cherpec.

2

decizia pe careva pretinse fapte care au avut loc tocmai în trecutul îndepărtat,

abordare care contravine tuturor reglementărilor naționale și internaționale.

La acest aspect reclamantul a evidențiat comportamentul Comisiei, exprimat

prin tratamentul la care a fost supus, în particular, prin termenul excesiv scurs de

la audierea acestuia și până la adoptarea deciziei, iunie - decembrie, perioadă în

care Comisia a întreprins doar câteva solicitări de informații, care în esența lor nu

sunt relevante pentru procedura de evaluare, fiind omisă posibilitatea de a

concretiza și elucida aspectele esențiale pentru justa soluționare a evaluării

candidatului. Or, în alte spețe, după rundele post-audiere, Comisia a acordat, în

mod discriminatoriu, posibilitatea altor candidați de a înlătura dubiile Comisiei

(de exemplu, speța Beșliu S.).

unitare a CtEDO, eliberarea din funcție sau nepromovarea în funcție

administrativă a unei persoane, constituie o ingerință în exercitarea de către

aceasta a dreptului la respectarea vieții private, în sensul art. 8 din Convenție,

anume din perspectivă că viața privată include dreptul unui individ de a crea și

dezvolta relații cu alte persoane, inclusiv relații de natură profesională sau de

afaceri. (a se vedea Volkov împotriva Ucrainei, nr. 21722/11, pct. 165-167, 09

ianuarie 2013; Ozpinar împotriva Turciei, nr. 20999/04, pct. 43-48, 19 octombrie

2010; C. împotriva Belgiei, 7 august 1996, pct. 25, Culegere 1996-111)

În speță, urmare a deciziei contestate a Comisiei de evaluare a procurorilor

au fost afectate un șir de relații personale și profesionale, ingerință care nu

răspunde exigenței legalității, scopului legitim și nu trece testul proporționalității.

cauza Oleksandr Volkov c. Ucrainei.

Totodată, având în vedere competențele limitate ale Curții Supreme de

Justiție pe această categorie de cauze și absența unor reguli privind desfășurarea

ulterioară a procedurii de re-evaluare, aceste elemente contribuie la crearea unui

nivel substanțial de incertitudine cu privire la consecințele juridice reale ale unor

asemenea decizii judiciare, ce urmează a fi adoptată în speța reclamantului.

din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, decizia completului de judecată special din

cadrul Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii.

Astfel, art.14 alin.(9) din Legea nr.26/2022 vine în contradicție cu

prevederile art.119 din Constituția Republicii Moldova.

Având în vedere faptul că, accesul la justiție constituie un element inerent

dreptului la un proces echitabil, intim legat de principiul preeminenței dreptului.

Preeminența dreptului nu poate fi imaginată fără posibilitatea de a avea acces la

justiție prin intermediul instanțelor de judecată, consideră oportună și rezonabilă

preluarea practicii Curții Constituționale a României precum că dreptul la „dublu

grad de jurisdicție” se extinde și cauzelor în materie civilă.

Pentru a stabili dacă un tribunal poate fi considerat „independent” în sensul art. 6

mandatului membrilor, existenta unei protecții contra presiunilor exterioare și

3

aspectul existenței unei aparențe de independență a organului dat (a se vedea

Finlanda c. Regatului Unit, 25 februarie 1997, § 73, Culegere de hotărâri și decizii

1997-1, și Brudnicka și Alții c. Poloniei, nr. 54723/00, § 38, ECHR 2005-11).

Curtea subliniază că noțiunea separării puterilor dintre puterea executivă și

autoritatea judecătorească are un rol tot mai important în jurisprudența sa (a se

vedea Stofford c. Regatului Unit [GC], nr. 46295/99, § 78, ECHR 2002-IV). În

același timp, nici art. 6 și nici oricare altă prevedere din Convenție nu obligă

Statele să respecte conceptele constituționale teoretice privind limitele admisibile

de interacțiune între puteri (a se vedea Kleyn și Alții c. Olandei [GC], nr.

39343/98, 39651/98, 43147/98 și 46664/99, § 193, ECHR 2003-VI).

De regulă, imparțialitatea denotă lipsa de prejudecăți sau a unei atitudini

părtinitoare. Conform jurisprudenței constante a Curții, în sensul art. 6 § 1,

imparțialitatea trebuie determinată în funcție de: (i) un test subiectiv, unde trebuie

să se țină seama de convingerea personală și comportamentul unui anumit

judecător - adică dacă judecătorul a avut o anumită prejudecată sau atitudine

părtinitoare într-o cauză dată; și (ii) un test obiectiv, adică de a verifica dacă însuși

tribunalul și, printre alte aspecte, componența sa, a oferit suficiente garanții pentru

a exclude orice dubiu legitim privind imparțialitatea sa (a se vedea, printre altele,

Fey c. Austriei, 24 februarie 1993, seria A nr. 255, §§ 28 și 30, și Wettstein c.

Elveției, nr. 33958/96, § 42, ECHR 2000-XII).

Frontiera dintre imparțialitatea subiectivă și cea obiectivă nu este totuși

ermetică întrucât pe lângă faptul că însăși comportamentul unui judecător poate,

din punctul de vedere al unui observator extern, stârni îndoieli obiective justificate

cu privire la imparțialitatea sa (testul obiectiv), ea poate, în egală măsură să țină

de aspectul convingerii sale personale (testul subiectiv) (a se vedea Kyprianou c.

Ciprului [GC], nr. 73797/01, § 119, ECHR 2005-XIII). Astfel, în unele cazuri în

care ar putea fi dificil să se aducă dovezi ce ar permite respingerea prezumției de

imparțialitate subiectivă a judecătorului, condiția imparțialității obiective oferă o

garanție importantă în plus (a se vedea Pullar c. the Regatului Unit, 10 iunie 1996,

În acest sens, chiar și aparențele pot avea o oarecare importantă sau, cu alte

cuvinte, „justiția nu trebuie doar făcută, ea de asemenea trebuie să fie văzută cum

este făcută”. Miza este încrederea pe care tribunalele unei societăți democratice

trebuie să o inspire publicului (a se vedea De Cubber c. Belgiei, 26 octombrie

1984, § 26, seria A no. 86).

În cele din urmă, conceptele de independență și imparțialitate obiectivă sunt

strâns legate și, în dependentă de circumstanțe, pot necesita o examinare comună

(a se vedea Sacilor-Lormines c. Franței, nr. 65411/01, § 62, ECHR 2006-XIII).

Ținând cont de faptele cauzei în speță, Curtea consideră că aspectele de

independență și imparțialitate trebuie examinate împreună.

Curtea a constatat că Consiliul Superior al Magistraturii și Parlamentul au

exercitat funcția de judecare a cauzei cu privire la reclamant și de adoptare a unei

decizii obligatorii. în continuare, înalta Curte Administrativă a reexaminat

concluziile și deciziile acestor organe. Prin urmare, Curtea trebuie mai întâi să

examineze dacă au fost îndeplinite condițiile unui tribunal independent și

imparțial la etapa judecării cauzei reclamantului și adoptării deciziei obligatorii.

4

Curtea a subliniat că, în cazul în care cel puțin jumătate din membrii care

compun un tribunal - incluzând și persoana care o prezidează, având drept de vot

- sunt judecători, există un puternic indiciu de imparțialitate (a se vedea Le

Compte, Van Leuven și De Meyere c. Belgiei, 23 iunie 1981, § 58, seria A nr.

43).

Având în vedere jurisprudența redată supra este incontestabil că Comisia de

evaluare nu este independentă și imparțială, fapte, care se reflectă în mod direct

în decizia reclamantului.

pârâtă, contrar principiului motivării actelor administrative, a omis cu desăvârșire

să indice, în mod expres și explicit, elementele de fapt și de drept care au

determinat soluția adoptată, precum și alte considerente prevăzute de lege, care

justifică emiterea actului administrativ individual.

În aceeași ordine de idei, a subliniat că în virtutea caracterului defavorabil al

actului administrativ, autorității pârâte îi revenea obligativitatea indicării

suplimentare și a unei succinte descrieri a procedurii care a stat la baza emiterii

deciziei sale, incluzând investigații, probe, audieri etc.

Evident este faptul că Comisia nu și-a onorat prevederile art. 6 lit. d) din

Legea nr.26/2022, or, are acces la orice sisteme informaționale care conțin date

relevante pentru realizarea mandatului său și anume pentru evaluarea integrității

etice și a integrității financiare a candidaților, inclusiv prin intermediul platformei

de interoperabilitate, precum și art.6 lit. f) din Legea nr.26/2022, or, poate solicita

informații de la persoanele fizice și juridice de drept public sau privat și acumula

orice informații relevante pentru realizarea mandatului său.

În opinia reclamantului Comisia de evaluare a procurorilor a avut o poziție

apriori de nepromovare a candidatului, iar evaluarea și audierea finală a fost

formală, or, membrii Comisie nu au depus diligența de rigoare pentru a-și motiva

soluția din speță.

Reclamantul a subliniat că motivarea unei decizii administrative emise de

către autoritatea pârâtă nu poate fi limitată la simpla invocare a prevederilor

legale, ci trebuie să conțină cu exactitate elementele de drept și de fapt care să

permită, pe de o parte, destinatarului să cunoască și să evalueze temeiurile

deciziei, iar pe de alta parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Nerespectarea sau după caz respectarea de către autoritatea emitentă a condiției

obligatorii de motivare completă a actului administrativ individual, condiționează

nemijlocit legalitatea acestuia.

Prin urmare, în contextul lipsei unei motivări conforme cerințelor legale,

decizia contestată este ilegală, în acest sens impunându-se necesitatea anulării

acesteia.

Adițional, a precizat că lipsa indicării în actul administrativ defavorabil, a

motivelor care au stat la baza emiterii lui, reprezintă, din perspectiva

jurisprudenței CEDO, o exercitare arbitrară a puterii publice (a se vedea hot.

CEDO Lupșa împotriva României; cererea nr. 10.337/04, § 31 - 34).

La fel, contrar legislației naționale și principiului „bunei guvernanțe”

autoritatea publică pârâtă, prin omisiunea de a motiva actul administrativ, nu a

acționat într-un mod corespunzător și cu maximă consecvență (a se vedea hot.

5

CEDO din 08.07.2008, Megadat.com S.R.L. v. Republica Moldova, nr. 21151/04,

Referitor la dubiu reținut de Comisia de evaluare privind nedeclararea

dreptului de abitație în apartamentul socrului candidatului, în care candidatul și

familia sa locuiesc în prezent.

(art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022) cu privire la conformitatea candidatului

cu criteriile de integritate etică și financiară prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. c), alin.

(4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 26/2022, cu referire la nedeclararea de

către candidat a dreptului său și al soției de abitație în 2018, 2019 și 2020 în

apartamentul deținut de socrul candidatului, unde candidatul și familia sa locuiesc

cel puțin din 2018, precum și a trei bunuri situate la aceeași adresă cu apartamentul

respectiv, pentru anii 2018 și 2019, care nu au fost atenuate de către candidat.

criteriile de integritate etică și financiară. Comisia trebuia să verifice dacă acest

candidat a respectat regimul juridic al declarării averii și a intereselor personale,

în conformitate cu art. 8 alin. (2) lit. c), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. b) din Legea

nr. 26/2022.

Pîrlii a indicat că având în vedere că, legislația națională nu definește, cu suficientă

precizie, noțiunea de abitație, acest text legislativ nu corespunde exigențelor de

previzibilitate și calitate a legii.

Constituției Republicii Moldova și anume art. 23, alin. (2), care reglementează

„dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle”, precum și, art. 54,

alin. (2), care stabilește că „restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor

libertăți”.

- hotărârea Curții Constituționale privind controlul constituționalității

dispozițiilor pct.10 alin.2 din Regulamentul cu privire la modul de perfectare și

eliberare a actelor de identitate ale Sistemului național de pașapoarte nr.16 din 19

mai 1997, potrivit căreia se recunoaște neconstituționalitatea pct. 10 din

„Regulamentul cu privire la modul de perfectare și eliberare a actelor de identitate

ale Sistemului național de pașapoarte”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 376

din 6 iunie 1995 cu privire la măsurile suplimentare de realizare a Sistemului

național de pașapoarte, precum și toate dispozițiile care conțin locuțiunea „viză

de domiciliu” și „viză de reședință”;

- hotărârea Curții Constituționale din 06 martie 2018 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 10 pct. 4 și pct. 5 din Legea nr. 845-

XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenorial și întreprinderi:

- hotărârea Curții Constituționale din 03 martie 2022 pentru controlul

constituționalității unor prevederi din Legea nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la

energia termică și promovarea cogenerării și din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

6

cauzele care implică o presupusă încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea de

la Strasbourg trebuie să verifice dacă, ca urmare a acțiunii statului sau a lipsei de

acțiune, persoana în cauză a trebuit să suporte o sarcină disproporționată și

excesivă. Pentru a evalua respectarea acestei cerințe, Curtea trebuie să efectueze

o examinare globală a diferitelor interese în cauză, ținând seama de faptul că

scopul Convenției este să garanteze drepturi care sunt „practice și efective”. în

acest context, trebuie subliniat că incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă

sau decurgând din practicile aplicate de autorități, este un element care trebuie

luat în considerare la aprecierea comportamentului statului [Broniowski c.

Poloniei (MC), p. 151].

prevederilor Constituției Republicii Moldova și Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, din cauza că conferă

autorităților publice și instanțelor de judecată, care le aplică, o marjă excesivă de

discreție și interpretare, fiind posibile abuzuri și o practică neunitară în cauze

similare, iar din cauza caracterului abstract există și riscul arbitrariului.

restrângerea dreptului respectiv nu răspunde testului legalității, din motivul lipsei

previzibilității normelor respective.

constituie, în lumina jurisprudenței Curții de la Strasbourg, o sarcină

disproporționată și excesivă.

legii. În particular, textele legislative nu corespund principiului unității materiei

legislative și corelației între textele regulatorii, pentru ca persoanele să-și poată

adapta comportamentul la reglementările existente, ce exclud interpretări

contradictorii sau concurența între normele de drept aplicabile.

ceea ce constituie elemente sine qua non ale constituționalității unei norme, care

în activitatea de legiferare acestea nicidecum nu pot fi omise, aceste norme

urmează a fi considerate neconstituționale și nu pot fi aplicate situației din speță.

Referitor la dubiu reținut de Comisia de evaluare privind sursele de

finanțare pentru trei autoturisme deținute de mama candidatului.

criteriul de integritate etică. Comisia trebuia să stabilească despre candidat dacă

nu a încălcat grav normele de etică și deontologie profesională ale judecătorilor,

procurorilor [...] și nu a admis, în activitatea sa, acțiuni sau inacțiuni reprobabile

care ar fi inexplicabile din punctul de vedere al unui profesionist în domeniul

dreptului și al unui observator imparțial (art. 8 alin. (2) lit. (a) din Legea nr.

26/2022).Totodată pentru a stabili dacă un candidat întrunește criteriul de

integritate financiară, Comisia trebuia să verifice dacă averea candidatului

dobândită în ultimii 15 ani corespunde veniturilor declarate, în conformitate cu

art. 8 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 26/2022. Comisia trebuia să verifice modul de

dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului sau a

7

persoanelor menționate la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 26/2022, precum și

cheltuielile legate de întreținerea acestor bunuri și sursele lor de venit. Persoane

apropiate, astfel cum sunt definite în Legea nr. 133/2016 privind declararea averii

și a intereselor personale, includ „[...] soț/soție.

autoturisme deținute de mama candidatului Ghenadie Pîrlii a relatat că

automobilul Toyota Rav-4 a fost procurat de mama sa cu suportul financiar al

familiei surorii, acest fapt a fost înțeles și de către membrii Comisiei în cadrul

audierilor publice.

concretizare și/sau suplimentare referitor la suportul financiar acordat mamei

candidatului de către familia surorii și având în vedere că în rundele anterioare,

candidatul a prezentat informații relevante aferente disponibilității financiare a

familiei surorii, fapt care a fost perceput de candidat ca fiind subiect epuizat, care

nu necesita concretizări sau completări.

declarația mamei, care a informat Comisia despre disponibilitatea elucidării și

confirmării faptelor respective, în special ce ține de achiziția automobilelor și

veniturilor sale, la o eventuală solicitare a Comisiei, fapt a fost neglijat de

autoritatea pârâtă.

model Huyndai Santa Fe, anul 2014, care a confirmat suma de 20 000 Euro

achitați mamei candidatului, în prezența ginerelui ultimei. Pe subiectul abordat,

Comisia nu a întreprins careva acțiuni, inclusiv prin contactarea, cel puțin

telefonică în vederea verificării veridicității acestei informații privind prețul de

vânzare a autoturismului de model Huyndai Santa Fe, anul 2014. La fel, Comisia

a omis să contacteze și persoana (ginerele) care a asistat la vânzarea

autoturismului sus-menționat, cu toate că candidatul a prezentat datele de contact

a persoanei respective.

candidatului și valorii prețului încasat, Comisia, în mod sistematic-tendențios, nu

a contactat, deși avea datele de contact și declarația confirmativă a

cumpărătorului.

telefonică, veridicitatea declarațiilor cumpărătorului, privind achiziționarea

garajului de la mama candidatului și prețului achitat.

invocat careva dubii aferent procurării și vânzării automobilelor de către mama

candidatului, acesta a considerat că dubiile Comisiei au fost înlăturate.

particular platforma www.999.md, utilizată de Comisie, or, nu sunt clar expuși și

aplicați în acest sens următorii parametri: a) parcursul automobilelor, b) starea

automobilelor, c) dotarea automobilelor, etc., pe când aceste elemente sunt

definitorii pentru formarea prețului automobilelor. Spre exemplu, chiar la dealerii

oficiali, prețul variază esențial în dependență de dotarea automobilelor. Acest fapt

8

a fost invocat de către candidat în cadrul audierii, precum și răspunsurilor oferite

la rundele de întrebări.

B. Poziția pârâtei (f.d. 44-51):

prin care a solicitat respingerea cererii de contestare înaintată de către Ghenadie

Pîrlii, deoarece este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

decembrie 2024 este legală și nu încalcă drepturile și interesele legale ale

reclamantului.

- Comisia a desfășurat evaluarea reclamantului în conformitate cu Legea nr.

26/2022. Decizia nr. 29 din 18 decembrie 2024 privind candidatura lui Ghenadie

Pîrlii la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor

din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor a fost emisă în urma evaluării

realizate cu respectarea în întregime a Legii nr. 26/2022.

- Comisia a executat cu diligență și bună-credință toate obligațiile în sarcina

sa, prevăzute de Legea nr.26/2022. În particular, atunci când a constatat anumite

neclarități, Comisia a oferit reclamantului posibilitatea de a le elucida, prin

prezentarea datelor și informațiilor suplimentare, oferind un termen suficient. Mai

mult ca atât, atunci când reclamantul a furnizat documente, acestea au fost luate

în considerare de către Comisie, reclamantului fiindu-i asigurat pe deplin dreptul

de a înlătura orice potențiale suspiciuni privind integritatea sa.

- Sarcina probațiunii trece asupra candidatului pe parcursul procesului de

evaluare. În faza inițială este în obligația Comisiei de a acumula date și informații,

făcând uz de competențele sale legale și cu respectarea obligațiilor legale, însă,

odată cu apariția unor neclarități și în scopul elucidării acestora, Comisia oferă

candidatului posibilitatea de a prezenta date și informații suplimentare.

Prezentarea datelor și informațiilor suplimentare este un drept al candidatului, însă

neexercitarea acestui drept riscă să inducă Comisia la concluzia că există dubii

serioase că candidatul nu întrunește criteriile de integritate. Respectiv, este în

interesul candidatului să preia sarcina probațiunii, iar acest transfer legislativ nu

numai că nu încalcă dar și protejează efectiv drepturile candidatului. Rațiunea

trecerii sarcinii probațiunii către candidat a fost dezvoltată la nivel internațional.

- Procesul de evaluare a integrității, dar și decizia, nu afectează statutul

profesional al candidatului, deoarece, obiectul mandatului Comisiei este expres

stabilit de lege, care efectuează evaluarea integrității candidaților la funcția de

membru în organele prevăzute la art.2 alin.(l). Respectiv, Comisia nu substituie și

nu preia funcțiile vreunui organ public din Republica Moldova.

explicită în dispozitivul deciziei că candidatul nu întrunește criteriile de integritate

etică și financiară, întrucât s-au constatat dubii serioase cu privire la respectarea

de către candidat a criteriilor de integritate etică și financiară și, prin urmare,

candidatul nu promovează evaluarea. Decizia este, deci, în strictă conformitate cu

prevederile art.13 alin.(5) din Legea nr.26/2022. La fel, întinderea mandatului

Comisiei este expres stabilit de lege, și anume verificarea integrității etice și a

9

integrității financiare a candidaților, raportată la criteriile de integritate etică și

financiară.

anume constatarea Comisiei a existenței dubiilor serioase privind corespunderea

candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară și posibilitatea

candidatului de a desființa aceste dubii. În speță, Comisia a aplicat plenar acest

construct juridic, oferind reclamantului posibilitatea de a înlătura orice dubiu, prin

date și informații suplimentare. În fiecare dintre adresările sale către reclamant

Comisia a făcut referire la temeiul legal și a oferit reclamantului posibilitatea

prezentării actelor suplimentare.

lege, precum urmează: decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei

juridic pentru neadmiterea candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se

expediază organelor competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor

depistate, însă, constatările din decizie nu au o valoare probantă pentru orice alte

proceduri sau procese.

reputației unui individ trebuie să prezinte un anumit nivel de gravitate și să fie atât

de ample încât să producă un prejudiciu exercițiului personal al dreptului la

respectarea vieții private. Această condiție este valabilă pentru reputația socială

în general și pentru reputația profesională în special (a se vedea Denisov v.

Ucraina [MC], 25 septembrie 2018, § II2). În cazul în care apare o problemă legată

de „viața privată” din cauza consecințelor unei măsuri nefavorabile, pragul de

gravitate în ceea ce privește aspectele menționate mai sus capătă o importanță

crucială. Reclamantului îi revine sarcina de a demonstra în mod convingător că

pragul a fost atins în cazul său și de a demonstra consecințele foarte grave ale

măsurii contestate, care îi afectează viața privată într-un grad foarte semnificativ.

Suferința unui reclamant este evaluată prin compararea vieții sale înainte și după

măsura în cauză. Reclamantul trebuie să definească și să justifice natura și

amploarea acestei suferințe, care ar trebui să aibă o legătură cauzală cu măsura

contestată (a se vedea Bala v. Albania (dec.), 9 aprilie 2024, § 57)

profesională și exercitarea activității sale.

în decizie sunt în conformitate Legea nr.26/2022, or, în urma evaluării integrității

etice și financiare a candidatului, în baza datelor și informațiilor primite de la

candidat și terți, Comisia constată dacă există sau nu dubii serioase privind

conformitatea candidatului cu criteriile legale de integritate.

a Comisiei la efectuarea constatărilor sale, din motiv că în aprecierea criteriilor

prevăzute la alin. (2)—(5) și în luarea unor decizii cu privire la acestea, Comisia

de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în domeniul

respectiv, Comisia de evaluare apreciază materialele acumulate după intima sa

convingere, formată în urma cercetării multiaspectuale, complete și obiective a

informației. Niciunul dintre materialele prezentate nu are o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lui de către Comisia de evaluare.

10

promovării sau nepromovării evaluării, reprezintă o apreciere, după intima sa

convingere, a faptului dacă există sau nu dubii serioase privind conformitatea

candidatului cu criteriile de integritate financiară și etică. Comisia nu constată

existenta sau lipsa conformității candidatului cu criteriile de integritate, ci doar

existenta sau lipsa dubiilor serioase privind conformitatea. Anumite circumstanțe

faptice ar putea fi suficiente pentru a constata că există dubii serioase privind

conformitatea, dar în același timp ar putea fi insuficiente pentru a constata lipsa

de conformitate.

organ similar, iar acțiunile ei nu sunt o verificare judiciară sau de alt gen menită

să constate cu certitudine un anumit fapt (existența sau lipsa conformității cu

criteriile de integritate).

prevăzute de art.8 din Legea nr.26/2022, ci doar verifică dacă există sau nu dubii

serioase privind integritatea (financiară și etică) a candidatului, ceea ce înseamnă

că Comisia nu este obligată să demonstreze circumstanțe care să confirme

„încălcarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale”.

privire la conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și

financiară. Decizia nu reprezintă însă, și nu pretinde să reprezinte, o constatare a

lipsei de conformitate cu aceste criterii.

deciziei nu poate fi obiect al controlului judiciare, deoarece aprecierea

oportunității actelor administrative nu este de competența justiției, care poate

examina actul administrativ numai sub aspectul legalității lui, inclusiv pentru

conformarea acestuia scopului legii.

pe care o are organul care emite actul de a alege, dintre mai multe soluții posibile

si egale, în aceeași măsură pe cea care corespunde cel mai bine interesului public

care trebuie satisfăcut. Dacă legalitatea face trimitere la litera legii, apoi

oportunitatea urmărește corespunderea cu spiritul legii.

legii și să se încadreze în limitele stabilite de lege. Totuși, aceste limite nu

presupun o încorsetare rigidă, o lipsă totală de libertate de mișcare, în sensul de a

nu avea independență să aprecieze în mod concret o situație dată sau de a nu avea

inițiativă. Legea nu poate fi aplicată mecanic, după cum nici nu poate să prevadă

în cuprinsul său toate situațiile care se pot ivi în viața societății și a cetățenilor.

apreciind în baza criteriilor de conformitate stabilite de Legea nr.26/2022,

raportate la circumstanțele de fapt rezultate din datele și informațiile acumulare

(inclusiv cu concursul reclamantului), dacă există sau nu dubii serioase privind

conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară. Decizia

emisă în acest sens reprezintă realizarea acestei puteri discreționare care nu poate

fi supusă unui control judiciar.

11

al deciziei, nu și controlul de oportunitate. În particular, instanța ar fi îndrituită să

admită acțiunea reclamantului și să dispună reluarea evaluării doar în situația în

care constată că în cadrul procedurii de evaluare au fost admise erori procedurale

grave de către Comisie, care afectează caracterul echitabil al procedurii de

evaluare și existența unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării

de către candidat, situații care lipsesc în speță.

definește, cu suficientă precizie, noțiunea de abitație, Comisia de evaluare a

procurorilor a menționat că art. 635, alin. (2) din Codul civil descrie în mod

detaliat conținutul dreptului de abitație, reclamantul în mod eronat pretinde că nu

ar fi definit cu suficientă precizie, fără însă a explica ce anume nu-i este clar în

noțiunea legală.

contestat poate fi dedus nu doar cu ajutorul consultanței juridice de specialitate,

ci și din sensul obișnuit al acestuia (a se vedea Berardi și Mularoni v. San Marino,

10 ianuarie 2019, §54). Astfel, înalta Curte a stabilit că instanțele judecătorești

pot stabili caracteristicile esențiale ale obligațiilor pecuniare doar în baza textului

care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică,

(pct. 29 din Decizia nr. 122/2019).

noțiune ar fi neclară, acesta totuși a declarat dreptul de abitație al soției sale asupra

apartamentului. În plus, chiar dacă s-ar admite că această noțiunea ar fi neclară

reclamantul putea solicita asistența Autorității Naționale de Integritate la acest

aspect, însă nu a făcut-o, deci acest fapt nu îl scutește de obligația de declarare.

erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de

evaluare și nici circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către

candidat. Totuși, reclamantul insistă în alegații declarative precum că, obligația

declarării abitației constituie, în lumina jurisprudenței Curții de la Strasbourg, o

sarcină disproporționată și excesivă, asta deși caracterul obligației de declarare a

dreptului de abitație nu are nici o relevanță pentru examinarea legalității deciziei,

mai ales prin prisma temeiurilor de admitere a contestației prevăzute la art. 14

alin.(8) din Legea nr.26/2022.

Comisia nu a contactat mai multe persoane întru verificarea veridicității mai

multor declarații, or, reclamantul omite instituția inversării sarcinii probațiunii.

reclamantului cu privire la pretinsă lipsă a independenței și imparțialității

Comisiei, or, însăși Legea nr.26/2022 stabilește la art. 10 alin.(9) că Comisia

urmează să aprecieze materialele acumulate după intima sa convingere, formată

în urma cercetării multiaspectuale, complete și obiective a informației. Niciunul

dintre materialele prezentate nu are o forță probantă prestabilită fără aprecierea

lui de către Comisie.

modificarea unor acte normative nr.252/2023 (în baza căreia a fost constituită

12

Comisia de evaluare a procurorilor) prevede la art.5 alin.(l) că: „Comisiile de

evaluare sunt independente funcțional și decizional fată de orice persoane fizice

sau juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare,

inclusiv față de fracțiunile parlamentare și partenerii de dezvoltare, care au

participat la desemnarea membrilor acestora.”

procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare și

nici circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat.

privind pretinsa aplicare discriminatorie a legii în raport cu acesta din motiv că

cazurile invocate de reclamant cu titlu de comparație se referă la circumstanțe de

fapt diferite și, respectiv, nu pot fi invocate în calitate de argument referitor la

aplicarea discriminatorie.

respectiv, nu pot fi invocate în contextul unei pretinse atitudini discriminatorii.

Comisiei, fără însă a face o analiză a acestora care ar demonstra că există

circumstanțe similare sau identice, limitându-se doar la simpla citare a

conținutului acestor decizii.

pretinsa lipsei a dublului grad de jurisdicție, insuficiența controlului judiciar și

termenul de prescripție excesiv, or, aceste argumente nu reprezintă nici erori

procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, și

nici circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către candidat, în

calitate de temeiuri de admitere a contestației prevăzute la art. 14 alin.(8) din

Legea nr.26/2022.

argumentele reclamantului cu privire la pretinsa încălcare a dreptului

reclamantului la viață privată și obligația Comisiei de motivare a deciziei, or,

reclamantul s-a limitat la citarea conținutul jurisprudenței CtEDO și a prevederilor

Codului administrativ, fără însă a explica în ce mod aceste constatări ar fi

aplicabile în prezenta cauză.

C. Poziția părților în ședință publică

acestuia avocatul Vitalie Zama a susținut integral cererea de chemare în judecată,

solicitând admiterea cererii de contestare în sensul formulat.

proprietatea mamei acestuia, dar soția în baza mandatului folosea automobilele la

necesitate în proporție de 60%, la fel de automobile se folosea și sora acestuia.

Necesitatea de a elibera mandat pe numele soției a survenit deoarece, se deplasa

cu familia în România. La fel a evidențiat că mama acestuia avea surse financiare

suficiente pentru procurarea automobilelor.

în apartamentul socrului, iar în anul 2021 a declarat dreptul de abitație a titularului

13

acestui drept, adică a soției, ca urmare a cazului vestit mediatizat și după

consultarea cu angajații Autorității Naționale de Integritate.

avocatul Valeriu Cernei, a susținut argumentele invocate în referința depusă,

solicitând respingerea cererii de contestare ca fiind neîntemeiată.

fi vorba despre circumstanțe similare sau comparabile, or, urma a fi prezentate

situații juridice identice sau similare ca să poată fi analizată posibilitatea aplicării

diferenței de tratament. La caz, în jurisprudența invocată nu sunt circumstanțe

identice sau similare prezentului litigiu.

LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE

selectării candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale

judecătorilor și procurorilor prevede că:

„Prezenta lege reglementează raporturile juridice aferente procedurii de evaluare a

integrității candidaților la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, al

Consiliului Superior al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de membru în organele

specializate ale acestora, ca etapă obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de

alegere sau numire a acestora în funcțiile respective.”

„Prevederile prezentei legi se aplică candidaților la funcția de membru al Colegiului

pentru selecția și evaluarea procurorilor.

În contextul evaluării candidaților menționați la alin. (1) este verificată și averea

persoanelor apropiate candidaților, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr. 133/2016

privind declararea averii și a intereselor personale, precum și a persoanelor menționate la art.

33 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.”

„Comisia de evaluare are independență funcțională și autonomie decizională față de orice

persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față

de fracțiunile politice și partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor

acesteia.

În activitatea sa, Comisia de evaluare se conduce de Constituția Republicii Moldova, de

prezenta lege și de alte acte normative ce reglementează domeniile conexe activității sale.

Comisia de evaluare funcționează în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare,

aprobat de către aceasta.”

„Se consideră că un candidat corespunde criteriului de integritate financiară dacă:

a) averea candidatului a fost declarată în modul stabilit de legislație;

b) Comisia de evaluare constată că averea dobândită de către candidat în ultimii 15 ani

corespunde veniturilor declarate.

Pentru evaluarea integrității financiare a candidatului, Comisia de evaluare verifică:

a) respectarea de către candidat a regimului fiscal în partea ce ține de achitarea

impozitelor la folosirea mijloacelor și veniturilor rezultate din proprietatea deținută, precum și

a veniturilor impozabile, și în partea ce ține de achitarea drepturilor de import și drepturilor de

export;

14

b) respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării averii și intereselor

personale;

c) modul de dobândire a bunurilor aflate în proprietatea sau posesia candidatului ori a

persoanelor specificate la art. 2 alin. (2), precum și cheltuielile legate de întreținerea acestor

bunuri;

d) sursele de venit ale candidatului și, după caz, ale persoanelor specificate la art.2 alin.

(2);

e) dacă există sau nu contracte de împrumut, credit, leasing, asigurare sau alte contracte

care pot asigura beneficii de ordin financiar, în care candidatul, persoana specificată la art. 2

alin. (2) sau persoana juridică în care aceștia au calitatea de beneficiari efectivi este parte

contractantă;

f) dacă există sau nu donații în care candidatul sau persoana specificată la art. 2 alin. (2)

are statut de donatar sau de donator;

g) alte aspecte relevante pentru clarificarea originii averii candidatului și pentru

justificarea acesteia.

În aprecierea criteriilor prevăzute la alin. (2)–(5) și în luarea unor decizii cu privire la

acestea, Comisia de evaluare nu depinde de constatările altor organe cu competențe în domeniul

respectiv.”

„Candidatul are următoarele drepturi:

a) să participe la ședințele Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale;

b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare;

c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puțin 3 zile până la audiere;

d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe care le consideră

necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în imposibilitatea

de a le prezenta anterior;

e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.”

„Se consideră că un candidat nu întrunește criteriile de integritate dacă s-a constatat

existența unor dubii serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele prevăzute la art. 8,

care nu au fost înlăturate de către persoana evaluată.

Decizia privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea

candidatului la alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor competente potrivit legii

pentru examinarea încălcărilor depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare probantă

pentru orice alte proceduri sau procese.”

că:

„Decizia Comisiei de evaluare poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen

de 5 zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate, fără respectarea procedurii

prealabile.

Cererea de contestare a deciziei Comisiei de evaluare se judecă în conformitate cu

procedura prevăzută în Codul administrativ, cu excepțiile stabilite prin prezenta lege, și nu are

efect suspensiv asupra deciziilor Comisiei de evaluare, alegerilor sau concursului la care

participă candidatul respectiv.

La examinarea cererii de contestare a deciziei Comisiei de evaluare, completul de

judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție poate adopta una dintre următoarele

decizii:

a) respingerea cererii de contestare.

Decizia completului de judecată special din cadrul Curții Supreme de Justiție este

irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din momentul plasării acesteia

15

pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se notifică participanților în termen de 5

zile de la data emiterii.”

intereselor personale statuează că:

„Persoană apropiată este soțul/soția, copilul, concubinul/concubina subiectului declarării,

persoana aflată la întreținerea subiectului declarării, de asemenea persoana înrudită prin sânge

sau prin adopție cu subiectului declarării (părinte, frate/soră, bunic/bunică, nepot/nepoată,

unchi/mătușă) și persoana înrudită prin afinitate cu subiectul declarării (cumnat/cumnată,

socru/soacră, ginere/noră).

Venit este orice beneficiu financiar, indiferent de sursa de proveniență, obținut de

subiectul declarării și de membrii familiei, de concubinul/concubina acestuia atât în țară, cât și

în străinătate.”

averii și a intereselor personale, în vigoare în perioada de referință reglementa

următoarele:

„Subiecții prevăzuți la art.3 alin.(1) declară: bunurile mobile și imobile, inclusiv cele

nefinalizate, deținute în proprietate cu drept de uzufruct, de uz, de abitație, de superficie de

către subiectul declarării și membrii familiei, concubinul/concubina acestuia, inclusiv în

calitate de beneficiari efectivi, ori aflate în posesia acestora în baza unor contracte de mandat,

de comision, de administrare fiduciară, unor contracte translative de posesie și de folosință.”

Autoritatea Națională de Integritate, în vigoare de la 29 octombrie 2021 prevede

că:

„Controlul averii și al intereselor personale se extinde asupra membrilor de familie,

părinților/socrilor și copiilor majori ai persoanei supuse controlului. Dacă persoana supusă

controlului se află în concubinaj cu o altă persoană, verificarea se va extinde și asupra averii

acestei persoane.”

mai 2017 statuează următoarele:

„Climatul de integritate instituțională se cultivă prin realizarea următoarelor măsuri:

c) respectarea regimului juridic al declarării averii și intereselor personale.

d) respectarea regimului juridic al conflictelor de interese;

Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de

integritate instituțională și a integrității în sectorul public, la apariția manifestărilor de corupție,

la afectarea interesului public și atrage declanșarea măsurilor de control al integrității în sectorul

public de către autoritățile anticorupție responsabile sau alte autorități cu competențe specifice,

precum și răspunderea conducătorilor entităților publice și a agenților publici, în modul stabilit

de cap. VI.”

evaluare, prin Avizul nr. 1069/2021 din 13 decembrie 2021 (§11), Comisia de la

Veneția și Direcția Generală a Drepturilor Omului și Stat de Drept a Consiliului

Europei (DGI) au observat că:

„Integritatea personală a membrilor care constituie Consiliile Superioare (de judecători și

procurori) este un element esențial al naturii unor astfel de organe; asigură încrederea

cetățenilor în instituțiile de justiție – încredere în magistrați și în integritatea acestora. Într-o

societate care respectă valorile fundamentale ale democrației, încrederea cetățenilor în acțiunea

16

Consiliilor Superioare depinde foarte mult, sau esențial, de integritatea personală și de

competența și credibilitatea apartenenței sale.”

Drept a Consiliului Europei au exprimat anterior, în alte contexte, opinia că

situațiile critice din domeniul justiției, precum nivelurile extrem de ridicate de

corupție, pot justifica măsuri la fel de radicale, cum ar fi un proces de verificare a

judecătorilor în funcție. În cele din urmă, revine autorităților moldovenești

responsabilitatea de a decide dacă situația actuală din sistemul judiciar constituie

o bază suficientă pentru supunerea tuturor judecătorilor, procurorilor, precum și a

membrilor CSM și CSP, unor evaluări extraordinare de integritate.

integrității și responsabilității în sectorul justiției” din Legea pentru aprobarea

Strategiei privind asigurarea independenței și integrității sectorului justiției pentru

anii 2022-2025 și a Planului de acțiuni pentru implementarea acesteia nr. 211 din

6 decembrie 2021:

„Identificarea unor pârghii eficiente de întărire a independenței judecătorilor și a

procurorilor urmează a fi corelată cu creșterea responsabilității și integrității acestora.

Responsabilitatea și integritatea sunt printre principalele elemente de asigurare a încrederii

cetățenilor în sistemul justiției și de garanție a derulării unor proceduri echitabile. Dezvoltarea

și promovarea unei culturi a integrității judiciare constituie un element important în prevenirea

corupției care este una dintre principalele amenințări în adresa societății și funcționării statului

de drept.

În prezent, potrivit sondajelor realizate, corupția și lipsa de integritate în sistemul

judecătoresc sunt percepute de publicul larg la un nivel înalt. În Raportul privind al patrulea

ciclu de evaluare a Moldovei, GRECO este profund îngrijorat de indicii potrivit cărora în

funcția de judecător sunt numiți candidați care prezintă riscuri de integritate.

Comisia Internațională a Juriștilor, în Raportul misiunii de evaluare din 2018,

accentuează importanța faptului ca corupția în sistemul judecătoresc să fie combătută prin

măsuri ferme și, în mod prioritar, în deplină armonie cu principiile statului de drept și drepturile

omului. Aceasta este îngrijorată de faptul că multe investigații penale par să fie concentrate mai

degrabă pe suprimarea opoziției sau prevenirea părerilor disidente în sistemul judecătoresc

decât pe eradicarea reală a corupției.

Este esențial ca actorii din cadrul sistemului justiției, individual și în colectiv, să respecte

și să onoreze funcția deținută ca fiind un mandat public și să depună efort pentru a spori și

menține încrederea publicului în sistem.”

rolul acestora în sisteme judiciare independente și imparțiale, Consiliul

Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) a reamintit că:

„Procesul de selecție a membrilor unui Consiliu, inclusiv posibile campanii de către

candidați ar trebui să fie transparente și să se asigure că calificările candidaților, în special

imparțialitatea și integritatea acestora sunt verificate. În opinia Comisiei de la Veneția și a

Direcției Generale, ar trebui făcută o distincție între verificarea membrilor în exercițiu și „pre-

verificarea” candidaților pentru o poziție în aceste organisme. Ca o chestiune de principiu,

securitatea pe termen determinat al mandatelor membrilor organelor (constituționale) are

scopul de a asigura independența acestora față de presiunile externe. Măsurile care ar periclita

continuitatea calității de membru și ar interfera cu securitatea mandatului membrilor acestei

autorități (vetting) ar ridica suspiciunea că intenția din spatele acestor măsuri ar fi de a influența

17

deciziile acesteia și, prin urmare, ar trebui privite ca o măsură de ultimă oră. Controalele de

integritate care vizează candidații la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii

și al Consiliului Superior al Magistraturii și organele lor specializate reprezintă un proces de

filtrare și nu un proces de verificare judiciară și, ca atare, pot fi considerate, dacă sunt

implementate corespunzător, că ating un echilibru între beneficii a măsurii, în ceea ce privește

contribuția la încrederea justiției, și posibilele efecte negative ale acesteia.”

subliniat că:

„Sunt conștiente de faptul că proiectul articolului 12 reflectă articolul 8 din Legea nr.

26/2022, care reglementează procedura de pre-vetting a candidaților la funcția de membru al

Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior al Procurorilor. Totuși, ceea ce

este permis în scopul examinării candidaților nu este neapărat aplicabil și în contextul evaluării

extraordinare a judecătorilor și procurorilor în funcție, având în vedere implicațiile mai mari

pentru aceștia și pentru stabilitatea ordinii juridice în ansamblu. În timp ce criteriile pentru pre-

vetting pot fi relativ flexibile, bazându-se pe o evaluare generală a integrității, antecedentelor

și relațiilor candidaților, destituirea unui judecător sau procuror numit în mod legal trebuie să

fie justificată printr-o referință clară la o conduită inadecvată, care ar trebui să fie mai bine

definită prin lege.

Conform opiniei amicus curiae a Comisiei de la Veneția, conceptul de evaluare a

integrității presupune implementarea unor mecanisme care urmăresc asigurarea celor mai înalte

standarde de conduită și integritate financiară necesare pentru accesul în funcția publică. Într-

un sistem de control prealabil al integrității, decizia de a nu recruta un candidat poate fi

justificată chiar și în prezența unei simple îndoieli, pe baza unei evaluări a riscurilor. Totuși,

nepromovarea evaluării unui candidat trebuie să fie fundamentată pe un indiciu clar de

ilegalitate, precum existența unei averi inexplicabile, chiar dacă nu poate fi demonstrat dincolo

de orice îndoială că aceasta provine din surse ilicite (a se vedea CDL-AD(2022)011, §9-10).

Comisia de evaluare emite un raport negativ atunci când există „dubii serioase” cu privire

la posibila comitere de către un judecător sau procuror a unor încălcări. Această normă indică

faptul că concluziile Comisiei de evaluare nu stabilesc vinovăția persoanei vizate și nu implică

direct răspunderea penală, care ar necesita, cel mai probabil, un standard de probă mai ridicat.

Într-o anumită măsură, această structură contribuie la reducerea riscului unui conflict între

constatările Comisiei de evaluare și cele ale altor organe administrative sau judiciare menționate

anterior.”

Veneția și DGI au concluzionat că:

„Proiectul de lege revizuit (Legea nr. 26/2022) precizează clar că rezultatele evaluării

integrității nu vor avea niciun impact asupra carierei candidatului .”

și rolul acestora în asigurarea independenței și imparțialității sistemului judiciar,

Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni a subliniat că:

„Procesul de selecție a membrilor unui consiliu, inclusiv eventualele campanii

desfășurate de candidați, trebuie să fie transparent și să garanteze verificarea calificărilor

acestora, în special a imparțialității și integrității lor.”

unor prevederi din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. În § 120, 123, 133, 134, 135

din decizia de inadmisibilitate nr. 42, Curtea Constituțională a constatat

următoarele:

18

„Prin termenul „grav”, legislatorul a limitat marja discreționară a Comisiei de evaluare la

evaluarea integrității etice a candidaților. Criteriul îi permite Comisiei să decidă nepromovarea

candidatului doar dacă a constatat încălcări ale regulilor de etică și de conduită profesională de

o gravitate ridicată. Acest fapt presupune că candidatul poate pune în discuție gravitatea

încălcărilor constatate de Comisie în fața completului special al Curții Supreme de Justiție, care

în cele din urmă poate aprecia caracterul „grav” al abaterii constatate în funcție de

circumstanțele particulare ale cauzei. Raționamentele sunt aplicabile, mutatis mutandis, în cazul

termenilor „reprobabile” și „inexplicabile” din articolul 8 alin. (2) lit. a) din Lege.

Pentru ca Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,

transferării, detașării, promovării în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători

(a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în calitate de membri ai acestui

organ constituțional trebuie să fie alese persoane (judecători și non-judecători) cu o înaltă

reputație profesională și integritate personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15

ani. Prin urmare, Curtea Constituțională a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a

stabili o perioadă extinsă de verificare a integrității financiare a candidaților.

Cu privire la textul „dubii serioase” din articolul 13 alin. (5) din Legea nr. 26, Curtea a

constatat că textul criticat instituie un standard de probă aplicabil procedurii de evaluare. Astfel,

atunci când Comisia de evaluare trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, ea

trebuie să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de

integritate etică și financiară de către candidat, stabilite de articolul 8 din Lege.

Curtea Constituțională a reținut că, definirea standardelor de probă implică în mod

inevitabil utilizarea unor texte flexibile. În acest caz, standardul de probă stabilit de legislator

urmărește să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării.

De asemenea, legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie

să cuprindă faptele relevante, motivele și concluzia Comisiei cu privire la promovarea sau

nepromovarea. Mai mult, legea îi permite candidatului să pună în discuție existența unor dubii

serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică și financiară în

fața completului special al Curții Supreme de Justiție.”

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 26/2022, Curtea

Constituțională a stabilit că:

„ §80 Curtea observă că articolul 12 alin. (4) din Lege stabilește drepturile candidatului

în cadrul procedurii de evaluare. Astfel, candidatul are dreptul a) să participe la ședințele

Comisiei de evaluare și să dea explicații verbale; b) să fie asistat de un avocat sau de un avocat

stagiar pe parcursul procedurii de evaluare; c) să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel

puțin 3 zile până la audiere; d) să prezinte, în formă scrisă, date și informații suplimentare pe

care le consideră necesare în vederea înlăturării suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost

în imposibilitatea de a le prezenta anterior; e) să conteste decizia Comisiei de evaluare.

asigurate drepturile procedurale în cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele

carențe procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului procedural afectat, precum și

de circumstanțele particulare ale cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui drept procedural

poate fi considerată o problemă centrală a litigiului.”

legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării

unor reguli de procedură nesemnificative. Totuși, acest obiectiv poate fi atins prin mijloace mai

puțin intruzive în dreptul candidaților nepromovați la o instanță cu jurisdicție deplină. Astfel,

obiectivul legislatorului poate fi realizat prin limitarea controlului judiciar la erorile procedurale

grave ale Comisiei de evaluare în cadrul procedurii de evaluare, care afectează caracterul

echitabil al procedurii de evaluare. Această soluție însoțită de competența completului special

de a examina „circumstanțele care puteau duce la promovarea evaluării” de către candidat sunt

19

în măsură să asigure o „examinare suficientă” a problemelor centrale abordate de candidații

nepromovați.”

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022,

prevede că:

„La evaluarea conformității cu criteriul de integritate etică, Comisia poate lua în

considerare seriozitatea sau gravitatea, contextul adiacent și premeditarea asociată oricărui

incident de integritate etică și, în cazul incidentelor minore, dacă a existat o perioadă de timp

suficientă fără incidente ulterioare. La determinarea gravității, Comisia va lua în considerare

toate circumstanțele, care să cuprindă, dar fără a se limita la următoarele:

a. dacă incidentul a fost un eveniment singular;

b. lipsa unor prejudicii sau producerea de prejudicii nesemnificative în adresa intereselor

private sau publice (inclusiv încrederii publice) – cum ar fi o încălcare obișnuită a

regulamentului rutier;

c. sau care nu este perceput de către un observator obiectiv drept atitudine lipsită de

respect față de ordinea socială care decurge din nerespectarea regulilor și regulamentelor.”

evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în temeiul Legii nr. 26/2022,

stabilește că:

„Rezumatul procesului-verbal va conține informații cu privire la ziua și ora, membrii

participanți, informații despre ceilalți participanți, subiectele examinate, deciziile aprobate,

inclusiv votul fiecărui membru (cu excepția voturilor secrete, atunci când doar totalul voturilor

„pentru” și „împotrivă” pot fi notate) și orice declarație pe care un membru solicită să fie

inclusă.

Președintele va distribui, prin email, proiectul procesului-verbal tuturor membrilor

Comisiei cât mai curând posibil și în cel mult trei zile lucrătoare. Procesul-verbal se aprobă prin

email, în cazul în care, timp de două zile lucrătoare, nu survin obiecții sau dacă toți membrii

aprobă. De asemenea, procesul-verbal poate fi aprobat prin decizia majorității în conformitate

cu art. 11 din prezentul Regulament, reflectând toate declarațiile expuse de membrii care au

înaintat obiecții. După aprobare, președintele va semna procesul-verbal în termen de o zi

lucrătoare.

După aprobare și semnare, șeful secretariatului va expedia procesul-verbal fără întârziere,

prin email, tuturor membrilor.”

TERMENUL DE DEPUNERE A ACȚIUNII

judecată special al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia motivată contestată

a fost notificată reclamantului Ghenadie Pîrlii la data de 26 decembrie 2024, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică. (dosarul electronic a candidatului)

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, termenul de

contestare a început să curgă din ziua imediat următoare notificării, respectiv din

27 decembrie 2024.

Având în vedere că cererea de contestare a fost depusă de reclamant la data

de 30 decembrie 2024, completul de judecată special reține că aceasta a fost

formulată în termen legal, respectând astfel exigențele procedurale privind

depunerea în termen a contestațiilor.

20

ASPECTE DE PROCEDURĂ

Cazurile în care Curtea Supremă de Justiție poate admite contestația.

poate admite o contestație împotriva deciziei Comisiei de evaluare doar în

situațiile în care se constată existența unor erori procedurale grave care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare și dacă există circumstanțe care ar fi

putut conduce la promovarea evaluării de către candidat. Această prevedere a fost

introdusă în Legea nr. 26/2022 ca urmare a unei hotărâri a Curții Constituționale

din 14 februarie 2023.

decizie a Comisiei de evaluare să fie anulată pentru erori procedurale

nesemnificative, ci doar în cazul în care aceste erori au un impact real asupra

echității procedurii și ar fi putut influența rezultatul evaluării. Astfel, controlul

judiciar exercitat de Curtea Supremă de Justiție asupra actelor emise în cadrul

evaluării externe este unul limitat și se concentrează pe două aspecte esențiale:

circumstanțele de fapt care ar fi putut schimba rezultatul evaluării – Curtea

Supremă de Justiție analizează dacă, în absența unei erori sau a unui viciu de

procedură, candidatul ar fi avut șanse reale de a promova evaluarea. În caz contrar,

cererea de contestare nu poate fi admisă. Erori procedurale grave – Curtea

Supremă de Justiție verifică dacă au existat încălcări ale procedurii care afectează

echitatea procesului de evaluare, adică dreptul candidatului la o evaluare corectă,

transparentă și imparțială. Dacă se constată astfel de nereguli, instanța de judecată

poate interveni pentru a le remedia. Această abordare echilibrează necesitatea

unui control judiciar efectiv cu principiul autonomiei Comisiei de evaluare,

evitând intervențiile nejustificate asupra deciziilor acesteia, dar asigurând, în

același timp, protecția dreptului la un proces echitabil pentru candidați.

Moldova a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

(CtEDO), în special la cauza Pișkin vs Turcia (2020).

să fie competente să examineze toate aspectele esențiale ale cauzei, atât în ceea

ce privește faptele, cât și aspectele juridice. Conform acestei abordări, instanța de

contencios administrativ trebuie să poată analiza: Chestiunile de fapt – instanța

trebuie să evalueze dacă anumite fapte reținute de Comisia de evaluare au fost

stabilite în mod corect și obiectiv. Dacă se constată că un fapt decisiv nu a avut

loc sau nu a fost demonstrat în mod corespunzător, acest aspect poate influența

rezultatul final al evaluării. Chestiunile de drept – instanța trebuie să verifice dacă

normele juridice aplicate de Comisia de evaluare au fost interpretate și aplicate

corect. Dacă instanța constată că o normă a fost greșit interpretată sau aplicată în

mod eronat și că o soluție juridică diferită ar fi dus la un alt rezultat, atunci este

justificată o intervenție judiciară. Aceste criterii reflectă principiul unui control

judiciar efectiv, care nu se limitează la un simplu control formal al legalității

deciziei administrative, ci permite instanței să intervină atunci când există vicii

21

grave de fapt sau de drept, susceptibile să fi influențat rezultatul procedurii de

evaluare.

CtEDO confirmă că, deși controlul judiciar al Curții Supreme de Justiție este

limitat la aspecte fundamentale, acesta trebuie să asigure un echilibru între

autonomia Comisiei de evaluare și dreptul candidatului la o analiză judiciară

efectivă și echitabilă.

examinarea contestațiilor depuse împotriva deciziilor Comisiei de evaluare este

mai restrânsă decât cea prevăzută de Codul administrativ. Curtea Supremă de

Justiție poate anula o decizie a Comisiei doar în cazurile expres reglementate de

Legea nr. 26/2022, iar temeiurile generale de anulare a actelor administrative,

prevăzute de Codul administrativ, nu sunt aplicabile în această materie. Conform

art. 14 alin. (8) din Legea nr. 26/2022, Curtea Supremă de Justiție nu poate admite

contestația dacă constată existența cel puțin a unui dubiu cu privire la integritatea

candidatului, așa cum este prevăzut la art. 8 alin. (2)-(5) din aceeași lege. Această

regulă impune un standard ridicat de probă pentru candidatul care contestă decizia

Comisiei de evaluare, întrucât existența unui singur dubiu este suficientă pentru a

justifica nepromovarea evaluării externe.

diferită de cea a Comisiei de evaluare, reevaluând anumite aspecte din analiza

acesteia. De exemplu, instanța poate constata că unele dintre dubiile identificate

de Comisie de evaluare nu sunt întemeiate, însă, dacă rămâne cel puțin un dubiu

rezonabil asupra integrității candidatului, cererea de contestare va fi respinsă.

stabilite de Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, nu va

analiza toate argumentele reclamantului, ci doar pe acelea care se referă la erori

procedurale grave, verificând exclusiv vicii de procedură ce ar fi afectat caracterul

echitabil al evaluării și dreptul la apărare al candidatului. De asemenea, instanța

va examina existența unor circumstanțe care ar fi putut conduce la promovarea

evaluării, analizând dacă există elemente ce ar fi schimbat rezultatul în favoarea

candidatului Ghenadie Pîrlii.

deciziilor Comisiei de evaluare este limitat și strict condiționat de criteriile

stabilite de Legea nr. 26/2022 și de interpretarea Curții Constituționale. Această

abordare menține echilibrul între autonomia Comisiei de evaluare și dreptul

candidatului la un control judiciar efectiv, evitând însă un control de oportunitate

asupra deciziilor adoptate în cadrul evaluării externe.

Efectele juridice ale deciziei Comisiei de evaluare

Legea nr. 26/2022, o decizie de nepromovare a evaluării constituie un temei

juridic pentru excluderea candidatului din procesul de selecție în cadrul alegerilor

sau concursurilor. Astfel, decizia Comisiei de evaluare produce efecte directe și

obligatorii asupra parcursului profesional al candidatului, limitând accesul

acestuia la funcțiile publice exclusiv în cadrul organelor de autoadministrare ale

22

judecătorilor. Întrucât integritatea reprezintă un criteriu esențial pentru ocuparea

unor funcții de responsabilitate în organele specializate ale Consiliului Superior

al Procuraturii, nepromovarea evaluării echivalează cu o constatare a faptului că

există dubii serioase privind conformitatea candidatului cu standardele legale

aplicabile.

alte consecințe juridice în afara celor expres menționate în textul normativ. În

absența unor reglementări suplimentare, orice efecte juridice adiționale ale

deciziei Comisiei de evaluare trebuie analizate prin prisma principiului legalității

și cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate. Astfel, o decizie

de nepromovare nu poate produce efecte care să depășească limitele restricțiilor

expres prevăzute de lege, iar interpretarea sa trebuie să mențină un echilibru just

între interesul public de asigurare a integrității sistemului judiciar și protecția

drepturilor individuale ale candidatului.

posibilității candidatului de a accede la funcția de membru în organele de

autoadministrare ale judecătorilor, efectele acesteia nu pot depăși limitele stabilite

prin lege. Orice interpretare care i-ar atribui consecințe juridice neprevăzute de

legislație ar contraveni principiului legalității și ar putea aduce atingere drepturilor

fundamentale ale persoanei vizate, inclusiv accesului la justiție și protecției

împotriva restricțiilor nejustificate asupra carierei profesionale.

Legii nr. 26/2022, Comisia de evaluare nu are competența de a decide în mod

absolut dacă un candidat îndeplinește criteriile de integritate sau dacă a comis

încălcări specifice. Rolul său este de a analiza existența unor circumstanțe faptice

suficiente pentru a putea formula o concluzie cu privire la eventualele dubii

serioase privind conformitatea candidatului cu cerințele legale de integritate. Dacă

aceste circumstanțe nu sunt suficient de clare sau concludente, Comisia de

evaluare poate concluziona că nu există elemente suficiente pentru a susține o

lipsă de conformitate. În cazurile în care sunt identificate dubii serioase privind

respectarea criteriilor de integritate etică și financiară de către candidat, acestuia

i se oferă posibilitatea de a le înlătura prin prezentarea de explicații și probe

relevante în sprijinul poziției sale. Această metodologie garantează respectarea

principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, oferind candidatului

oportunitatea de a furniza clarificări și probe suplimentare înainte ca o decizie

finală să fie adoptată.

că, procesul de evaluare nu implică o prezumție de neconformitate, ci constă într-

o analiză detaliată a elementelor care pot genera suspiciuni rezonabile cu privire

la integritatea candidatului. Prin urmare, concluziile Comisiei nu se bazează pe

constatarea unor încălcări certe, ci pe identificarea unor indicii suficiente care

justifică menținerea unor dubii rezonabile privind conformitatea acestuia cu

standardele legale. Existența dubiilor, în sensul Legii nr. 26/2022, poate rezulta

din neclarități, lipsa probelor sau insuficiența informațiilor. Atunci când aceste

elemente nu sunt furnizate Comisiei, dubiile capătă un caracter serios, ceea ce

determină nepromovarea candidatului. În acest context, procedura de evaluare

23

funcționează ca un mecanism preventiv și de consolidare a încrederii publice în

sistemul judiciar, având drept scop asigurarea unor standarde ridicate de

integritate pentru candidații la funcții de conducere în justiție.

subliniază importanța aplicării principiului supremației dreptului și a

conformității cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) în

cadrul contenciosului administrativ. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația

instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile nu trebuie interpretată în sensul că

acestea sunt obligate să răspundă exhaustiv fiecărui argument formulat de părți

(Hotărârea García Ruiz v. Spania, 1999, §26).

cauzei trebuie să primească un răspuns clar și motivat (Hotărârea Ruiz Torija v.

Spania, 1994, §30; și, prin analogie, Petrović și Alții v. Muntenegru, 2018, §43).

Această cerință devine și mai stringentă în ceea ce privește argumentele ce vizează

drepturile și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului, întrucât respectarea acestor drepturi constituie un element fundamental

al unui proces echitabil (Hotărârea Fabris v. Franța, 2013, §72 in fine; Paun

Jovanović v. Serbia, 2023, §108).

a răspunde motivat oricăror aspecte esențiale invocate de părți, asigurând astfel

transparența și previzibilitatea actului de justiție, în conformitate cu principiile

statului de drept și cu exigențele unui proces echitabil.

Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe.

reglementată de o lege specială – Legea nr. 26/2022 – care prevalează asupra

Codului administrativ în materia sa de reglementare. Spre deosebire de regimul

probatoriu clasic aplicabil în contenciosul administrativ general, Legea nr.

26/2022 introduce un cadru procedural specific, în care atât Comisia, cât și

persoana supusă evaluării au obligații probatorii distincte.

de a justifica constatările sale privind dubiile stabilite în privința conformității

unei persoane cu standardele de integritate, însă, în același timp, persoana

evaluată trebuie să coopereze activ și să furnizeze probe care să contrazică

eventualele suspiciuni sau concluzii negative. Această împărțire a sarcinii

probațiunii derivă din natura evaluării externe, care nu este un simplu act

unilateral, ci un proces complex de verificare a conformității cu standardele de

integritate.

unei obligații exclusive a Comisiei, ci trebuie analizat în funcție de normele

speciale ale Legii nr. 26/2022, care stabilesc un echilibru între drepturile persoanei

evaluate și obiectivul urmărit – asigurarea integrității în sistemul judiciar.

spiritul și prevederile Legii nr. 26/2022, sarcina probațiunii se modifică pe

parcursul procesului de evaluare externă, trecând progresiv asupra candidatului în

anumite etape procedurale. În faza inițială, Comisia de evaluare are obligația de a

24

colecta informații și date relevante privind integritatea candidatului, exercitându-

și competențele legale în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 26/2022 și

respectând obligațiile procedurale prevăzute la art. 7 din aceeași lege. Această

etapă asigură un cadru obiectiv și imparțial de analiză a conformității candidatului

cu standardele de integritate. Odată identificate neclarități sau aspecte care

necesită clarificare, Comisia de evaluare îi oferă candidatului oportunitatea de a

furniza informații suplimentare pentru elucidarea situației, fapt prevăzut de art. 10

alin. (7) din Legea nr. 26/2022. Deși prezentarea acestor date constituie un drept

al candidatului, nu o obligație strictă (art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/2022),

refuzul expres sau implicit de a coopera, precum și prezentarea unor informații

incomplete sau neconcludente, poate conduce la concluzia că există dubii serioase

privind conformitatea acestuia cu cerințele de integritate (art. 13 alin. (5) din

Legea nr. 26/2022).

reprezintă o încălcare a drepturilor acestuia, ci, dimpotrivă, constituie un

mecanism menit să îi asigure posibilitatea efectivă de a-și demonstra

conformitatea cu cerințele de integritate. În acest sens, cadrul procedural stabilit

de Legea nr. 26/2022 nu doar că respectă principiile fundamentale ale justiției, dar

și oferă un echilibru între prerogativele Comisiei de evaluare și dreptul

candidatului la un proces echitabil.

probațiunii asupra candidatului în cadrul procesului de evaluare externă nu este o

inovație izolată a legislației naționale, ci se aliniază unor standarde recunoscute la

nivel internațional.

Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) a analizat și validat acest principiu în

raport cu sistemele de vetting și verificare a integrității implementate în diverse

jurisdicții. În Opinia Comisiei de la Veneția nr. 1064/2021 din 9 februarie 2022,

referitoare la dezvoltarea procesului de vetting în sistemul judiciar din Kosovo, s-

a reținut că este perfect legitim ca, în cadrul unui astfel de mecanism, sarcina

probei să fie transferată de la stat către magistratul (judecător sau procuror) care

aspiră la ocuparea sau menținerea unei funcții publice (§68). Această logică derivă

din faptul că evaluarea integrității unei persoane presupune o analiză detaliată a

conformității acesteia cu standardele etice și financiare impuse de funcția

respectivă. Mai mult, în cadrul proceselor de redesemnare, unde toți angajații

devin, în esență, solicitanți pentru menținerea funcției, Comisia de la Veneția a

concluzionat că sarcina probei trebuie să revină acestora, fiind obligați să

demonstreze că îndeplinesc criteriile necesare pentru exercitarea atribuțiilor

publice (§95). Acest principiu este esențial pentru asigurarea unui sistem de

justiție independent și transparent, în care persoanele supuse evaluării trebuie să

ofere suficiente garanții privind integritatea lor profesională și personală.

adaptare la contextul național, ci și o conformare la bunele practici europene în

materie de verificare a integrității, consolidând astfel legitimitatea și obiectivitatea

procedurilor de evaluare externă din Republica Moldova.

25

sarcinii probațiunii în cadrul procesului de evaluare externă nu contravine

dispozițiilor constituționale, făcând referire, printre altele, la o opinie a Comisiei

de la Veneția. Această concluzie subliniază faptul că transferul sarcinii probei

asupra candidatului este un mecanism justificat și compatibil cu principiile

constituționale privind accesul la funcțiile publice și respectarea drepturilor

fundamentale.

(CtEDO) confirmă că o astfel de inversare nu este, în sine, arbitrară sau

incompatibilă cu standardele privind procesul echitabil și respectarea drepturilor

fundamentale. În hotărârea Xhoxhaj vs Albania, 2021, §352, CtEDO a recunoscut

că în cadrul procesului de vetting aplicat în sistemul judiciar albanez, transferul

sarcinii probațiunii asupra judecătorului evaluat este justificat, având în vedere

obiectivele legitime ale reformei judiciare și necesitatea menținerii integrității

sistemului de justiție. O concluzie similară a fost formulată în cauza Sevdari vs

Albania, 2022, §130, unde CtEDO a reafirmat că inversarea sarcinii probei nu

echivalează automat cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, atâta timp

cât există garanții procedurale suficiente pentru ca persoana vizată să își poată

prezenta poziția și să își exercite dreptul la apărare.

transferul sarcinii probațiunii asupra candidatului în cadrul procesului de evaluare

externă este considerat un mecanism legal și proporțional, care urmărește

consolidarea integrității în sistemul judiciar și creșterea încrederii publice în actul

de justiție.

MOTIVAREA INSTANȚEI

pentru soluționarea cererii de contestare formulate împotriva deciziei Comisiei de

evaluare a procurorilor, prin care reclamantul a fost declarat necorespunzător

criteriilor de integritate financiară și etică pentru a candida la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale procurorilor. Această evaluare s-a efectuat în

baza prevederilor Legii nr. 26/2022, care stabilește procedura și criteriile de

verificare a conformității cu standardele de integritate aplicabile funcțiilor din

sistemul judiciar al Republicii Moldova.

cu grave erori procedurale, susținând că legislația națională nu definește noțiunea

de abitație, Comisia de evaluare a procurorilor a încălcat standardele stabilite de

CtEDO combinând competența de anchetă și investigare, exercitarea discreției în

mod diferit și select, precum și faptul că Comisia nu este independentă și

imparțială, termenul de prescripție excesiv de mare, violarea dreptului la

respectarea vieții private, insuficiența controlului judiciar, lipsa dublului grad de

jurisdicție.

nu este motivat, odată ce autoritatea pârâtă, contrar principiului motivării actelor

administrative, a omis cu desăvârșire să indice, în mod expres și explicit,

26

elementele de fapt și de drept care au determinat soluția adoptată, precum și alte

considerente prevăzute de lege, care justifică emiterea actului administrativ

individual.

și temeinicia deciziei contestate, având în vedere principiile fundamentale ale

echității, proporționalității și respectării dreptului la apărare.

dacă în cadrul procedurii de evaluare, Comisia de evaluare a admis unele erori

procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare,

urmează a fi verificat faptul dacă reclamantului Ghenadie Pîrlii i-au fost respectate

drepturile procedurale prevăzute de legea specială.

Constituționale reținute în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie 2023, completul de

judecată special nu va da apreciere tuturor argumentelor invocate de către

Ghenadie Pîrlii în cererea de contestare, ci va răspunde doar criticilor ce se

încadrează în criteriile statuate de Curtea Constituțională în vederea eventualei

admiteri a acțiunii și anume ce țin de presupusele erori procedurale grave admise

de Comisia de evaluare, care ar fi afectat caracterul echitabil al procedurii de

evaluare, precum și celor ce vizează presupusa existență a unor circumstanțe care

puteau conduce la promovarea evaluării de către candidat.

de către reclamant privind aspectele referitoare la criticile în privința termenului

de prescripție excesiv de mare, violarea dreptului la respectul vieții private,

insuficiența controlului judiciar, lipsa dublului grad de jurisdicție, or, aceste

argumente nu sunt relevante procedurii de verificare a legalității deciziei de

nepromovare a evaluării reluate de candidatul Ghenadie Pîrlii și nu se încadrează

în criteriile statuate de Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 5 din 14 februarie

2023, în vederea eventualei admiteri a acțiunii sale.

decizia de inadmisibilitate nr. 42 din 6 aprilie 2023, a reținut că legislatorul a

stabilit un termen, relativ extins, pe baza competenței sale care derivă din articolul

122 alin.(2) din Constituție, potrivit căreia „procedura și condițiile de alegere,

numire […] a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt stabilite de

lege”, precum și pentru a realiza scopul Legii nr.26: (i) sporirea integrității

viitorilor membri ai Consiliului; (ii) sporirea încrederii societății în sistemul

justiției și implicit în activitatea organelor de autoadministrare a judecătorilor și

procurorilor (a se vedea preambulul Legii).

Decizia de a candida pentru ocuparea acestor funcții prezumă faptul că

candidatul a cunoscut condițiile stabilite de textul contestat și a admis că va fi

verificat din perspectiva respectării criteriilor de integritate etică și financiară

stabilite de lege „în ultimii 15 ani”. Mai mult, depunerea cererii de a candida

presupune și acordul voluntar de a fi supus evaluării integrității, precum și

convingerea fiecărui candidat că a respectat în această perioadă criteriile de

integritate prevăzute pentru funcția la care aspiră.

Curtea a notat că, Consiliul Superior al Magistraturii, ai cărui membri vor să

fie judecătorii în interesele cărora au fost ridicate excepțiile de

27

neconstituționalitate, reprezintă o autoritate de rang constituțional și este garant al

independenței autorității judecătorești (articolul 1211 din Constituție). Pentru ca

Consiliul să-și exercite atribuțiile constituționale de asigurare a numirii,

transferării, detașării, promovării în funcție și aplicării de măsuri disciplinare față

de judecători (a se vedea articolul 123 din Constituție), legislatorul a stabilit că în

calitate de membri ai acestui organ constituțional trebuie să fie alese persoane

(judecători și non-judecători) cu o înaltă reputație profesională și integritate

personală verificată de Comisia de evaluare în ultimii 15 ani. Prin urmare, Curtea

a considerat rezonabilă decizia legislatorului de a stabili o perioadă extinsă de

verificare a integrității financiare a candidaților.

Omului a menționat că stabilirea întinderii perioadei supuse evaluării urmărește

realizarea mai multor obiective importante, și anume să asigure securitatea

juridică și caracterul definitiv al deciziilor și să protejeze potențialii pârâți de

revendicările bazate pe fapte care au avut loc în trecutul îndepărtat care ar putea

fi dificil de combătut. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare și

particularitățile proceselor de verificare a activelor utilizate la scară largă.

În opinia Curții Europene, având în vedere că bunurile personale sau

familiale se acumulează în mod normal pe parcursul vieții profesionale, stabilirea

unor limite temporale stricte pentru evaluarea bunurilor ar restrânge și ar afecta

în mare măsură capacitatea autorităților de a evalua legalitatea tuturor activelor

dobândite de către persoana care este verificată pe parcursul carierei sale

profesionale. În acest sens, o evaluare a bunurilor manifestă anumite

particularități, spre deosebire de procedurile disciplinare obișnuite, care impun

acordarea unui grad mai mare de flexibilitate autorităților statului pentru aplicarea

prescripțiilor legale, în concordanță cu obiectivul de restabilire și de consolidare

a încrederii publicului în sistemul de justiție și asigurarea unui nivel ridicat de

integritate așteptat de la membrii sistemului judiciar (a se vedea Xhoxhaj v.

Albania, 9 februarie 2021, § 348-349).

violarea dreptului la respectarea vieții private, totuși nu a adus niciun motiv

plauzibil, care ar demonstra că prin decizia de nepromovare a evaluării i s-ar fi

adus atingere vieții private. La acest aspect, completul de judecată va reține

constatările Curții Europene expuse în cauza BALA împotriva Albaniei, potrivit

cărora, articolul 8 nu garantează, ca atare, dreptul de a fi numit într-un post sau o

poziție în serviciul public (a se vedea Bara și Kola împotriva Albaniei, nr. 43391/18 și

17766/19, § 55, 12 octombrie 2021, și Frezadou împotriva Greciei, nr. 2683/12, § 28, 8

noiembrie 2018; a se vedea, de asemenea, Lorenzo Bragado și alții împotriva Spaniei, nr.

53193/21 și alte 5 cauze, §§ 82 și 119, 22 iunie 2023).

De asemenea, în jurisprudența sa privind aplicabilitatea articolului 8 în ceea

ce privește litigiile privind, în esență, raporturile de muncă deja existente, inclusiv

rezultate precum demiterea din funcție sau retrogradarea, și consecințele asupra

„vieții private” care decurg din aceste rezultate (a se vedea Denisov împotriva Ucrainei

[MC] , nr. 76639/11, §§ 92-117, 25 septembrie 2018), aspectele tipice ale „vieții private”

care pot fi afectate includ cercul apropiat al unei persoane, oportunitatea de a

stabili și dezvolta relații cu ceilalți și reputația acelei persoane. În cazul în care o

28

problemă de „viață privată” se presupune că apare din cauza consecințelor unei

măsuri adverse, pragul de severitate în ceea ce privește aspectele menționate mai

sus capătă o importanță crucială. Reclamantului îi revine sarcina de a demonstra

în mod convingător că pragul a fost atins în cazul său și de a justifica consecințele

foarte grave ale măsurii contestate, care îi afectează viața privată într-o măsură

foarte semnificativă. Suferința unui reclamant se evaluează prin compararea vieții

sale înainte și după măsura în cauză. Reclamantul trebuie să definească și să

justifice natura și amploarea acestei suferințe, care ar trebui să aibă o legătură de

cauzalitate cu măsura contestată (a se vedea Denisov , citată anterior, § 117, și Gyulumyan

și alții împotriva Armeniei (dec.), nr. 25240/20, § 88, 21 noiembrie 2023).

În jurisprudența sa, Curtea reține că, în măsura în care se pretinde că articolul

8 este aplicabil ratione materiae faptelor cauzei, reclamantul trebuie să facă

dovada că a fost afectat în mod direct în dezvoltarea sa profesională și în alegerile

sale de carieră de anumite interdicții care i-au fost impuse și, dacă da, în ce

măsură.

La fel, Curtea mai reține că, ”chiar presupunând că legislația privind verificarea a

restricționat într-o oarecare măsură opțiunile de carieră ale reclamantului în timpul procesului

de verificare, este necesar să se evalueze dacă natura și amploarea unei astfel de ingerințe în

viața sa privată au îndeplinit pragul necesar pentru aplicarea articolului 8. Presupusa ingerință

ar fi provenit din decizia sa de a începe un alt loc de muncă, care se afla în afara sistemului

judiciar și pe care îl considera a-i corespunde aspirațiilor sale profesionale la momentul

respectiv. Această decizie a fost luată în timpul procesului de reevaluare tranzitorie în curs

(procesul de verificare) în cadrul sistemului judiciar din Albania”.

candidat la funcția de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea

procurorilor din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor, i-ar fi adus

atingere vieții private și i-ar fi afectat relațiile personale și profesionale.

Dimpotrivă, norma art. 13 alin. 6 din Legea nr. 26/2022 prevede expres că, decizia

privind nepromovarea evaluării constituie temei juridic pentru neadmiterea

candidatului la alegeri sau concurs, iar constatările din decizie nu au o valoare

probantă pentru orice alte proceduri sau procese.

special evidențiază că legiuitorul prin art. 14, alin. (9) din Legea nr. 26 din 10

martie 2022 a stabilit că decizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din

momentul emiterii. Astfel, acest argument nu poate fi reținut de către instanța de

judecată ca temei de anulare a deciziei Comisiei de evaluare, deoarece în sine

reprezintă o critică a legii și nu de ilegalitate a deciziei de nepromovare a evaluării,

iar reclamantul nu a făcut uz de dreptul de a ridica excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 14, alin. (9) din Legea nr. 26 din 10 martie

2022.

din 6 aprilie 2023, cu privire la textul: „[d]ecizia completului de judecată special din cadrul

Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii” din articolul 14 alin.(9) din

Legea nr.26 a notat că nici Constituția, nici Convenția Europeană a Drepturilor

Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile

judecătorești. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituție stabilește că

împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac „în

29

condițiile legii”. Dreptul la un dublu grad de jurisdicție, garantat de articolul 2 §

1 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană, se referă doar la materia penală.

Curtea reiterează că acest drept se realizează în condițiile legii și, prin urmare, ține

de competența legislatorului să instituie numărul căilor de atac și condițiile în care

acestea pot fi exercitate, cu respectarea prevederilor Constituției (a se vedea DCC

nr.15 din 16 februarie 2023, § 21).

argumentul lui Ghenadie Pîrlii precum că Comisia de evaluare a procurorilor nu

ar fi independentă și imparțială, or, prin prisma art. 4, alin. (1) din Legea nr. 26

din 10 martie 2022, Comisia de evaluare are independență funcțională și

autonomie decizională față de orice persoane fizice sau juridice, indiferent de

forma juridică de organizare a acestora, inclusiv față de fracțiunile politice și

partenerii de dezvoltare care au participat la desemnarea membrilor acesteia.

jurisprudența CtEDO privind principiul de independență și imparțialitate, nu a

indicat prin care anume acțiuni membrii comisiei au manifestat lipsa de

independență și imparțialitate în cadrul evaluării acestuia și la emiterea deciziei

de nepromovare a reclamantului.

Comisiei de evaluare au obligația să se abțină de la fapte ce ar putea discredita

Comisia de evaluare sau ar putea provoca îndoieli privind obiectivitatea deciziilor

acesteia.

(conflictul de interese) alin.(3) din Regulamentul de organizare și funcționare al

Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în conformitate

cu Legea nr.26/2022, candidatul avea dreptul de a înainta propunere de recuzare

a membrilor care consideră că nu sunt imparțiali.

evaluării, ar fi înaintat recuzare membrilor Comisiei de evaluare, expunându-și în

acest mod tacit încrederea acestora. Prin urmare, la examinarea contestației

împotriva deciziei Comisiei de evaluare, reclamantul nu poate invoca lipsa de

independență și imparțialitate a membrilor Comisiei, or, această obiecție urma a

fi înaintată la etapa evaluării candidatului, în caz contrar încrederea a fost

prezumată, iar lipsa încrederii nu poate fi invocată ulterior.

irelevant și care nu se încadrează în criteriul de eroare procedurală gravă, care a

afectat caracterul echitabil al procedurii de evaluare a reclamantului și, cu atât mai

mult, nu se încadrează în criteriul de circumstanță care putea conduce la

promovarea evaluării de către reclamant.

bazează acțiunea reclamantului, este nemotivarea deciziei contestate și

exercitarea discreției în mod diferit și select.

motivării actului administrativ nu este aplicabilă speței, iar concluzia Comisiei de

evaluare, exprimată prin decizia privind existența unor dubii serioase cu privire la

30

conformitatea reclamantului cu criteriile de integritate etică și financiară, ține de

oportunitatea deciziei, asupra căreia instanța nu este competentă să se pronunțe.

instituită prin Legea nr. 26/2022 prezintă anumite particularități în raport cu Codul

administrativ, în special în ceea ce privește termenele de procedură, regimul

probatoriu, anularea actelor emise de Comisia de evaluare, precum și aspectele

specifice contenciosului administrativ. Aceste diferențe rezultă din caracterul

special al Legii nr. 26/2022, care prevalează în domeniul său de reglementare

asupra normelor generale din Codul administrativ. Conform principiului lex

specialis derogat legi generali, normele speciale ale Legii nr. 26/2022 au prioritate

față de prevederile generale ale Codului administrativ.

dispozițiile Codului administrativ rămân aplicabile, în măsura în care nu contravin

scopului și obiectivelor stabilite de legea specială. Această interpretare este

necesară pentru a asigura un echilibru între normele specifice ale evaluării externe

și principiile generale ale dreptului administrativ, garantând astfel securitatea

juridică și coerența aplicării normelor legale. În plus, Codul administrativ nu poate

fi exclus în totalitate din aplicare, având în vedere rolul său central în

reglementarea raporturilor juridice de drept administrativ și interdependența sa

organică cu diversele subdomenii ale acestuia.

contestate completul de judecată menționează, că din conținutul prevederilor art.

118 din Codul administrativ rezultă, că motivarea actului administrativ trebuie să

conțină circumstanțele de fapt și de drept, la fel din motivarea deciziilor

discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care

autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar.

implicit a circumstanțelor de fapt și de drept, care determină soluția adoptată.

Motivarea nu poate fi limitată la competență, ori la temeiul de drept al acesteia, ci

trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor

să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibila

exercitarea controlului de legalitate.

decembrie 2024 cu privire la candidatura lui Ghenadie Pîrlii, candidat la funcția

de membru al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea

Consiliului Superior al Procurorilor, completul special constată că aceasta este

motivată, or, sunt inserate circumstanțele de fapt și de drept care au stat la baza

soluției adoptate.

motivată, este respinsă de către instanța de judecată, deoarece nu întrunește

condițiile prevăzute de legislația în vigoare și nu poate duce la anularea acesteia.

diferențiat în raport cu alți candidați care au fost evaluați pozitiv în situații

similare, reprezentantul Comisiei de evaluare, Valeriu Cernei a susținut că la caz,

nu poate fi vorba de circumstanțe similare sau comparabile cu cele invocate de

către reclamant.

31

nu a fost probată, reclamantul limitându-se doar la simpla citare a conținutului

acestor decizii. Mai mult, instanța de judecată, comparând situațiile din cauzele

menționate nu a reținut ca fiind identice sau aproape identice situației

reclamantului, pentru a fi supuse analizei dacă au fost sau nu aplicate diferențiat

prevederile legale.

procurorilor și-ar fi exercitat discreția în mod diferit sunt declarative și absolut

neîntemeiate.

de Justiție evidențiază că argumentele reclamantului cu privire la încălcarea de

către Comisie a normelor de procedură și a standardelor CtEDO, nu și-au găsit

confirmare, fiind apreciate ca irelevante, declarative, neprobate și nu constituie

erori procedurale grave care ar duce la anularea deciziei contestate.

Legii nr.26/2022, Comisia de evaluare nu constată dacă un candidat întrunește sau

nu criteriile de integritate și/sau existența a careva încălcări ale candidaților, ci

doar existența sau lipsa unor circumstanțe faptice suficiente ce permit să se ajungă

la concluzia că există dubii serioase privind conformitatea candidatului cu

criteriile legale de integritate sau, după caz, insuficiente pentru a constata lipsa de

conformitate.

serioase privind necorespunderea candidatului cu criteriile de integritate etică și

financiară, aceasta acordă candidatului posibilitatea de a desființa aceste dubii,

prin darea de explicații la întrebările formulate și prezentarea probelor în

susținerea poziției sale

completul de judecată special reiterează că, prin decizia nr. 29 din 18 decembrie

2024 cu privire la candidatura lui Ghenadie Pîrlii, candidat la funcția de membru

al Colegiului pentru selecția și evaluarea procurorilor din subordinea Consiliului

Superior al Procurorilor, în temeiul art. 8 alin. (1), (2) lit. c), (4) lit. a) și b) și (5)

lit. b), c) și d) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 26/2022, Comisia a decis că

candidatul nu întrunește criteriile de integritate etică și financiară, întrucât s-au

constatat dubii serioase cu privire la respectarea de către candidat a criteriilor de

integritate etică și financiară și, prin urmare, candidatul nu promovează evaluarea,

constatând două aspecte și anume:

I. Nedeclararea dreptului de abitație în apartamentul socrului

candidatului, în care acesta și familia sa locuiesc în prezent și

II. Sursele de finanțare pentru trei autoturisme deținute de mama

candidatului.

Comisiei de evaluare, în raport cu criteriile de integritate prevăzute la art. 8 din

Legea nr. 26/2022, completul de judecată special examinează atât fundamentarea

32

evaluării, cât și conformitatea acesteia cu cerințele de legalitate și echitate

procedurală.

I. Nedeclararea dreptului de abitație în apartamentul socrului candidatului,

în care acesta și familia sa locuiesc în prezent.

în dosarul candidatului prezentat electronic, dar și în conformitate cu explicațiile

însăși ale reclamantului, completul de judecată special constată, că potrivit

extrasului din Registrul bunurilor imobile apartamentul nr. x din str. G.V., mun.

Chișinău aparține cu drept de proprietate familiei reclamantului, în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare nr. 8032 din 21 iunie 2002.

imobile din același dosar, apartamentul nr. x din str. G. V., mun. Chișinău, care

aparține cu drept de proprietate familiei Pîrlii, a fost dat în locațiune în perioada

02 iulie 2018-02 iulie 2019.

candidatului, apartamentul nr. x din str. A., mun. Chișinău aparține cu drept de

proprietate socrului candidatului.

rundelor de întrebări, dar și reieșind din conținutul actualei cereri de chemare în

judecată, suplinită prin explicațiile reclamantului din ședința de judecată, urmează

că, reclamantul Ghenadie Pîrlii și familia sa au trecut cu traiul în apartamentul nr.

x din str. A., mun. Chișinău, în anul 2018, și anume înainte de a da în locațiune

apartamentul nr. x din str. G. V., mun. Chișinău, care îi aparține cu drept de

proprietate.

Națională de Integritate pentru anul 2018, 2019 și 2020, rezultă că Ghenadie Pîrlii

nu a declarat dreptul de abație al său și al soției sale în apartamentul socrului, cu

nr. x din str. A., mun. Chișinău.

personale depuse la Autoritatea Națională de Integritate, pentru anul 2021, a

declarat dreptul de abație al soției în apartamentul nr. x din str. A., mun. Chișinău,

care aparține cu drept de proprietate socrului.

depuse la data de 26 octombrie 2023 către Autoritatea Națională de Integritate,

reclamantul a declarat dreptul de abație al soției în apartamentul nr. x din str. A.,

mun. Chișinău, fără a declara dreptul său de abitație în acest apartament.

dreptul de abitație în apartamentul socrilor săi și că a început să declare dreptul

de abitație al soției în acel apartament abia din 2021, după ce a realizat că are

obligația de a declara, însă acesta nu a explicat de ce nu a declarat dreptul de

abitație al său, în declarațiile sale anuale pentru anii 2021 și 2022.

la faptul că Ghenadie Pîrlii nu și-a declarat dreptul de abitație în apartamentul

aflat în proprietatea socrului său, deși familia sa locuia acolo cel puțin din anul

2018, or, nedeclararea completă și la timp a locuinței sale de facto ridică dubii

33

serioase cu privire la respectarea de către candidat a regimului juridic al declarării

averii și a intereselor personale.

de judecată a susținut că omisiunea declarării în anul 2019 și 2020 a dreptului de

abitație se datorează interpretării logico-juridice a prevederilor legale care

reglementează dreptul de abitație și anume necesitatea declarării doar a dreptului

de abitație a titularului dreptului, care este soția acestuia.

Codul civil prevede că, titularul dreptului de abitație are dreptul să locuiască în

locuința unei alte persoane împreună cu soțul și copiii săi.

subliniază că art. 4, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016

reglementează în mod expres că, subiecții declarării averii și intereselor personale,

declară bunurile mobile și imobile, inclusiv cele deținute cu drept de abitație, de

către subiectul declarării și membrii familiei sale.

și obligația lui Ghenadie Pîrlii de a declara dreptul de abitație al său deținut

împreună cu familia în apartamentul nr. x din str. A., mun. Chișinău, care aparține

cu drept de proprietate socrului, iar faptul că acesta a interpretat eronat textul legii

nu-l scutește de consecințele neexecutării acestei obligații și nedeclararea acestui

drept.

judecată nu a putut argumenta faptul nedeclarării dreptului său de abitație în

apartamentul socrului, explicând că după consultarea cu reprezentanții Autorității

Naționale de Integritate, a declarat dreptul de abitație al titularul acestui drept,

adică al soției.

reclamantului precum că legislația națională nu definește, cu suficientă precizie,

noțiunea dreptului de abitație, or, Ghenadie Pîrlii la acest aspect se contrazice prin

faptul declarării dreptului de abitație al soției în apartamentul socrului.

iunie 2016, cât și a art.7, alin. (3), lit. g) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu

privire la Autoritatea Națională de Integritate, persoanelor responsabile de

colectarea declarațiilor subiecților declarării, acordă consultanță cu privire la

completarea și prezentarea în termen a declarației, deci, în cazul în care Ghenadie

Pîrlii avea careva neclarități referitoare la declararea dreptului său de abitație urma

să solicite asistența Autorității Naționale de Integritate.

evaluare a procurorilor, Nadejda Hriptievschi a avut opinie separată privind faptul

că nedeclararea dreptului de abitație în apartamentul socrului candidatului,

constituie temei de promovare a candidatului, instanța de judecată menționează

că la materiale dosarului lipsește opinia separată acestuia, prin ce admite că

membrul Nadejda Hriptievschi chiar și dacă a avut o altă opinie referitor la acest

dubiu, a acceptat decizia de nepromovare a candidatului Ghenadie Pîrlii.

candidatului de a declara dreptul său de abitație în apartamentul socrului său,

34

ridică probleme cu privire la respectarea standardelor etice și de integritate

necesare pentru ocuparea unei funcții în organele specializate ale Consiliului

Superior al Procuraturii.

candidatului criteriilor de integritate, prin prisma constatărilor reținute de către

Comisia de evaluare în decizia nr. 29 din 18 decembrie 2024 și a argumentelor

invocate de către reclamant în cererea de contestare, completul de judecată special

consideră, că candidatul Ghenadie Pîrlii nu a înlăturat dubiile Comisiei de

evaluare a procurorilor cu privire la integritatea sa etică, manifestată prin

nedeclararea dreptului de abitație în apartamentul socrului, în care candidatul și

familia sa locuiesc până în prezent.

și interese personale depuse la 24 martie 2021 către Autoritatea Națională de

Integritate, pentru anul 2020, Ghenadie Pîrlii pentru prima dată a declarat dreptul

de proprietate asupra a trei bunuri imobile nelocative procurate în anul 2018 cu

suprafețele de 10,6 m.p., 14,5 m.p., 13.1 m.p., din str. A., înregistrare pe numele

soției.

argumentul lui Ghenadie Pîrlii susținut în cadrul audierilor în fața Comisiei de

evaluare a procurorilor și în fața instanței de judecată, precum că, aceste bunuri

nu au fost declarate anterior anului 2020, deoarece nu erau înregistrate cu drept

de proprietate, or, subiectul declarării în temeiul art. 4, alin. (1), lit. b) din Legea

nr. 133 din 17 iunie 2016, în vigoare în perioada de referință, urma să declare și

bunurile imobile aflate în posesie și folosință.

bunurilor imobile constituie temei de declarare a acestor bunuri imobile, deoarece

această obligație a apărut din momentul posesiei și folosinței acestor bunuri

imobile.

procurorilor, principiul integrității constituie una dintre valorile fundamentale ale

profesiei, iar respectarea acestuia nu este doar o opțiune morală, ci o obligație

juridică și profesională. Procurorul este dator să adopte o conduită onestă și

decentă, să manifeste un comportament care să consolideze încrederea publicului

în imparțialitatea și prestigiul instituției și să se abțină de la orice acțiuni care ar

putea sugera lipsa de probitate sau înclinația spre practici corupte ori abuzive.

Această obligație este cu atât mai stringentă în cazul candidaților la funcții de

conducere sau de reprezentare în cadrul organelor de autoadministrare a

procurorilor, întrucât aceștia urmează să exercite nu doar o funcție administrativă,

ci și una simbolică, de garanți ai integrității instituționale.

de Justiție consideră că acțiunile reclamantului într-adevăr ridică dubii cu privire

la respectarea de către acesta a obligației de comportament ireproșabil, prevăzute

în Codul de etică al procurorilor, care impun procurorii să respecte cele mai înalte

standarde de integritate și responsabilitate, să acționeze cu onestitate, să se

conformeze regulilor de conduită și să nu ofere temeiuri pentru a fi perceput ca

persoană predispusă la acte de corupție sau abuzuri.

35

conduită și un comportament adecvat profesiei de procuror, atât în exercitarea

funcției, cât și în afara ei, prin prisma standardului intern al demnității profesiei,

precum și prin raportare la standardul extern, al încrederii publice în actul de

justiție.

impun în obligația procurorilor de a demonstra societății o integritate absolută a

comportamentului lor. Respectiv, pentru a nu provoca îndoieli în privința

integrității sale, reclamantul Ghenadie Pîrlii avea obligația de a declara dreptul

său de abitație în apartamentul socrului, la fel și toate bunurile imobile deținute

cu drept de proprietate, posesie și folosință.

II. Sursele de finanțare pentru trei autoturisme deținute de mama

candidatului.

dreptul de uzufruct asupra următoarelor autoturisme, care de fapt aparțineau cu

drept de proprietate mamei candidatului:

a) Autoturismul Toyota RAV-4, a./f. 2011, înregistrat în posesia soției între

8 decembrie 2014 și 5 august 2017;

b) Autoturismul Hyundai Santa Fe, a./f. 2014, înregistrat în posesia soției

între 29 iulie 2017 și 6 martie 2018;

c) Autoturismul Hyundai Santa Fe, a./f. 2017, înregistrat în posesia soției de

la 23 martie 2018.

trei autoturisme în declarațiile sale anuale relevante și anume:

a) Autoturismul Toyota RAV-4, a./f. 2011: în declarațiile anuale pentru anii

2014 - 2016;

b) Autoturismul Hyundai Santa Fe, a./f. 2014: în declarația anuală pentru

2017;

c) Autoturismul Hyundai Santa Fe, a./f. 2017: în declarațiile anuale pentru

2018 - 2020 și 2022. în declarația sa anuală pentru 2022, candidatul a declarat

propriul drept de uzufruct asupra acestui autoturism.

candidatului a primit o pensie totală de 255 201 MDL și un alt venit în sumă de

8,42 MDL, ceea ce reprezintă un venit total de 255 209 MDL (est. 13 500 EUR).

achiziționat de mama candidatului în decembrie 2014 cu prețul de 7 000 EUR,

autoturismul Hyundai Santa Fe, a./f. 2014 a fost achiziționat în 14 iunie 2017 cu

prețul de 160 000 MDL, estimativ 8 000 EUR, iar autoturismul Hyundai Santa

Fe, a./f. 2017 a fost achiziționat în 06 martie 2018 cu prețul de 400 000 MDL,

estimativ 20 000 EUR.

finanțare din care mama candidatului a achiziționat aceste trei autoturisme, or,

mama candidatului a obținut în perioada 2008 – 2022, doar un venit de 55 209 lei

(est. 13 500 EUR). Această sumă reprezintă mai puțin de 1.000 EUR pe an, cu

greu suficient pentru a acoperi cheltuielile de trai. Respectiv, Comisia nu a

36

acceptat venitul din pensie ca sursă a fondurilor pentru procurarea celor trei

automobile. La fel, a avut dubii privind prețurile reale de procurare și vânzare a

acestor automobile.

au utilizat cele trei autoturisme, cu toate că proprietara acestora este înregistrată

mama candidatului, în condițiile în care ultima nu deține permis de conducere și

ar avea lipsă de fonduri pentru achiziționarea de autoturisme, Comisia a avut dubii

serioase cu privire la faptul dacă, cu adevărat, mama candidatului ar fi proprietara

de facto a celor trei autoturisme și nu candidatul și soția dânsului.

la primul autoturism procurat în anul 2014 și anume Toyota RAV-4, a./f. 2011

Comisia de evaluarea a stabilit că candidatul nu a prezentat niciun document prin

care să confirme starea tehnică a autoturismului și să justifice prețul de procurare

atât de mic de 7 000 EUR, în condițiile în care prețul real pe piață al acestui

automobil era mai mare.

judecată a susținut că mama acestuia în anul 2014 a procurat autoturismul Toyota

RAV-4, a./f. 2011 la prețul de 7 000 EUR.

materialele dosarului candidatului prezentat electronic, a afirmat că a achiziționat

acest autoturism la recomandarea fiicei și a ginerelui său și că vânzătorul se

grăbea, iar autoturismul nu era echipat din punct de vedere tehnic, nu era într-o

stare bună și avea unele defecțiuni nesemnificative pe care ginerele ei le-a reparat

ulterior.

către Comisia de evaluare ca fiind credibilele, deoarece nu a clarificat nici într-un

fel prețurile reale de achiziție și de vânzare ale autoturismului.

Comisia de evaluare, precum și cele prezentate de către Ghenadie Pîrlii, completul

de judecată reține că probe, care ar confirma prețul real de procurare în anul 2014

a autoturismului Toyota RAV-4, a./f. 2011 nu sunt anexate, la fel nu au fost

prezentate probe ce ar confirma starea tehnică a autoturismului și ce defecțiuni

semnificative au fost reparate de către mama candidatului și ginerele acesteia.

procurorilor cu privire la prețul real de achiziționare a autoturismului menționat.

de pe situl www.999.md, care atestă că în anul 2025 autoturismul Toyota RAV-

4, a./f. 2011 se vinde cu prețul de 10 290 EUR și 13 999 EUR, probe care în opinia

completului de judecată special, agravează dubiile Comisiei de evaluare

referitoare la prețul de procurare, în anul 2014, a autoturismul Toyota RAV-4,

a./f. 2011 cu 7 000 EUR.

de Justiție acceptă ca fiind justificate dubiile Comisiei de evaluare cu privire la

prețul real de achiziționare a autoturismului Toyota RAV-4, a./f. 2011, or,

Ghenadie Pîrlii nu a prezentat nici Comisiei de evaluare nici instanței de judecată

probe care ar înlătura aceste dubii.

37

2017, trei ani mai târziu, la un preț de 8 000 EUR, mai mult decât prețul procurării,

prin ce se confirmă temeinicia acestor dubii.

venit pentru achiziționarea a trei autoturisme, Ghenadie Pîrlii, atât în fața Comisiei

de evaluare, cât și în instanța de judecată a susținut că mama acestuia a procurat

autoturismele din următoarele surse financiare:

a) vânzarea unui garaj în 1998 cu prețul de 2 500 USD;

b) vânzarea bijuteriilor în 2003 la suma de 8 000 USD;

c) restituirea unei datorii în mărime de 7 700 EUR achitată integral mamei

candidatului în 2015;

a) o arvună de 5 000 EUR achitată în 2016 pentru un apartament nevândut,

b) precum și din suportul financiar al familiei surorii candidatului.

autoturismului Toyota RAV-4, a./f. 2011, mama candidatului a obținut fonduri

pentru achiziționarea ulterioară a celorlalte autovehicule.

scrisă a cumpărătorului garajului, declarația scrisă din partea unei terțe persoane

care afirmă că soția sa a procurat bijuterii de la mama candidatului, un certificat

eliberat de un executor judecătoresc care confirmă că mama candidatului avea

dreptul la o datorie în baza unei decizii a Curții de Apel din 11 decembrie 2014,

care a fost achitată integral mamei candidatului în 2015 precum și o declarație

scrisă a unei părți terțe cu privire la o arvună achitată în 2016 pentru un apartament

nevândut.

reținut că candidatul a prezentat declarații scrise și documente suplimentare

pentru a justifica faptul că mama sa a obținut suma de 2 500 USD în 1998 - 1999

din vânzarea unui garaj și suma de 8 000 USD în 2003 din vânzarea de bijuterii,

însă le-a considerat neconvingătoare. Totodată, Comisia a reținut că, chiar dacă

aceste sume ar fi fost acceptate, oricum nu era suficientă pentru a acoperi prețul

de piață al autoturismului Toyota Rav-4, achiziționat în anul 2014. Celelalte sume

declarate au fost disponibile mamei candidatului abia ulterior, provenită din

executarea unei hotărâri judecătorești în decembrie 2014, care a fost achitată în

2015 și nu a fost disponibilă mamei candidatului pentru procurarea autoturismul

Toyota RAV-4, a./f. 2011, în 2014. Astfel, dubiile Comisiei cu privire la prețul

real și la sursele de fonduri pentru acoperirea costului automobilului nu au fost

atenuate.

Justiție constată că Ghenadie Pîrlii, atât în cadrul audierilor în fața Comisie de

evaluare, cât și în fața instanței de judecată nu a prezentat probe pentru a

demonstra că mama acestuia a avut suficiente surse financiare pentru a procura

autoturismul Toyota RAV-4, a./f. 2011, în 2014.

venit de 2 500 USD ca urmare a vânzării unui garaj, iar în anul 2003 un venit de

8 000 USD ca urmare a vânzării unor bijuterii, nu denotă că aceste sume au

constituit sursa financiară de achiziționare în anul 2014 a autoturismului Toyota

38

RAV-4, a./f. 2011 din motiv că de la data obținerii acestor venituri s-a scurs mai

bine de 11 ani.

persoanele, care au procurat garajul și bijuterii, nu este reținut de către instanța de

judecată, deoarece acestea nu constituie erori procedurale grave, care afectează

caracterul echitabil al procedurii de evaluare, or chiar și în condițiile în care mama

candidatului a obținut aceste venituri în anul 1998 - 2500 USD și 2003 - 8000

USD, această sumă oricum nu era suficientă pentru a achiziționa în anul 2014 un

autoturism la prețul real de piață mai mare de 10 000 EUR.

surorii acestuia a ajutat-o financiar pe mama candidatului să achiziționeze aceste

automobile, ceea ce constitui la fel o sursă de venit, iar membrii comisie deși au

înțeles acest fapt, nu l-au reținut.

Justiție conchide că aceste argument este unul declarativ, or, Ghenadie Pîrlii nu a

prezentat probe plauzibile, ce ar demonstra acest argument.

la 14 iunie 2017, Hyundai Santa Fe, a./f. 2014, la prețul de 14 000 EUR, Comisia

de evaluare a avut dubii cu privire la prețul real de achiziționare și sursele

financiare ale mamei candidatului pentru achiziționarea acestuia.

mama acestuia din sursele financiare obținute din vânzarea autoturismul Toyota

Rav-4, a./f. 2011 și anume de 8000 EUR, a datoriei de 7700 EUR precum și a

sumei de 5000 EUR în 2016 drept arvună pentru apartamentul nevândut.

iunie 2017 la propunerea ginerelui a înstrăinat autoturismul Toyota Rav-4, a./f.

2011 la un preț de 8000 EUR, adică cu 1000 EUR mai mult, deoarece acesta a

găsit o ofertă foarte bună de achiziționare al unui alt automobil de model Hyundai

Santa Fe, a./f. 2014. Totodată, aceasta a declarat că a procurat Hyundai Santa Fe,

a./f. 2014, la prețul de 14 000 EUR pe când la solicitarea vânzătorului a indicat

suma de 160 000 lei.

candidatului a vândut autoturismul Toyota Rav-4, a./f. 2011 și anume de 8 000

EUR, deși, a prezentat un contract de vânzare unde este indicat prețul de vânzare

de doar 2400 EUR. Astfel, adăugând suma recuperată cu titlu de datorie 7700

EUR, a sumei arvunei de 5000 EUR la prețul de vânzare a primului automobil -

de 2400 EUR, mama candidatului abia ar fi avut suficiente resurse pentru a

achiziționa autoturismul Hyundai Santa Fe, a./f. 2014, la prețul de 14 000 EUR în

iunie 2017.

Justiție reține ca fiind justificate dubiile Comisiei legate de faptul că mama

candidatului ar fi avut suficiente surse financiare pentru a procura în iunie 2017

autoturismul Hyundai Santa Fe, a./f. 2014, la prețul de 14 000 EUR, or, Ghenadie

Pîrlii, atât în cadrul audierilor în fața Comisiei de evaluare, cât și în fața instanței

de judecată nu a prezentat probe pentru a înlătura aceste dubii.

39

candidatului la 06 martie 2018 Hyundai Santa Fe, a./f. 2017, cu prețul de 400 000

MDL (est. 20 000 EUR), candidatul și mama acestuia au indicat că fondurile

pentru acest autoturism provin din vânzarea autoturismului deținut anterior,

Hyundai Santa Fe, a./f. 2014, vândut tot la 6 martie 2018 cu prețul de 20.000 EUR,

pe când în contractul de vânzare-cumpărare au indicat prețul de 200.000 MDL

(est. 10.000 EUR). În acest sens candidatul a prezentat o declarație scrisă din

partea cumpărătorului care confirmă prețul de cumpărare de 20.000 EUR.

cumpărare este fals, fie declarațiile prezentate de candidat din partea

cumpărătorului sunt false. Oricare dintre cele două rezultate ridică probleme

serioase pentru Comisie. Declarația cumpărătorului și veridicitatea prețului

pretins de 20.000 EUR sunt, de asemenea, foarte discutabile, având în vedere

diferența de 6.000 EUR dintre prețul de vânzare la un an după achiziționarea

autoturismului. Prețul autoturismelor în uz este de obicei în scădere, nu în creștere,

și nu atât de semnificativ. Acest preț pare mai degrabă o încercare de a justifica

sursa de fonduri pentru achiziționarea autoturismului Hyundai Santa Fe, a./f.

2017, la 6 martie 2018, pentru 400.000 MDL (est. 20.000 EUR), decât un preț real

achitat în 2018. Candidatul nu a făcut referință la nicio altă sursă de fonduri

disponibilă mamei sale pentru achiziționarea acestui autoturism. Comisia a

concluzionat că candidatul nu a atenuat dubiile privind sursele de finanțare pentru

achiziționarea în 2018 a autoturismului Hyundai Santa Fe, a./f. 2017.

autoturismului Hyundai Santa Fe, a./f. 2014, la prețul de 20 000 EUR, deoarece

cumpărătorului îi plăcea foarte mult acest automobil și respectiv a acceptat această

sumă, pe când în contract au convenit să indice prețul de 200 000 lei. Tot atunci

cu acești bani, 20 000 EUR, la propunerea ginerelui a achiziționat autoturism

Hyundai Santa Fe, a./f. 2017, cu prețul de 400 000 MDL.

mama acestuia din fondurile provenite din vânzarea autoturismului Hyundai

Santa Fe, a./f. 2014, vândut tot la 6 martie 2018 cu prețul de 20 000 EUR,

prezentând în acest sens declarația din partea cumpărătorului care confirmă prețul

de cumpărare de 20 000 EUR.

dubiile Comisiei de evaluarea cu referire la sursa de venit a mamei candidatului

de achiziționare a autoturismului Hyundai Santa Fe, a./f. 2017, la suma de 20 000

EUR, care ar fi provenit din vânzarea autoturismului Hyundai Santa Fe, a./f. 2014,

or, acest autoturism a fost procurat în iunie 2017 la prețul de 8 000 EUR și vândut

la 06 martie 2018 la prețul pretins de 20 000 EUR.

cadrul ședințelor de judecată în fața instanței, nu a reușit să înlăture dubiile

serioase identificate de Comisia de evaluare a procurorilor cu privire la

respectarea standardelor ridicate de etică și conduită profesională impuse unui

procuror. Deși, i s-a oferit posibilitatea de a prezenta explicații detaliate și probe

concludente, acesta nu a demonstrat în mod clar și convingător că acțiunile sale

40

sunt compatibile cu principiile transparenței, integrității și responsabilității care

guvernează funcției pentru care se aplică procedura de pre-vetting.

reclamantului, prezentate în fața instanței de judecată, nu se constată existența

unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării sale în fața Comisiei

de evaluare și care ar justifica reluarea procedurii de evaluare a candidatului,

nefiind înlăturate dubiile serioase formulate de Comisia de evaluare cu privire la

conformitatea candidatului cu criteriul de integritate financiară, conform art. 8

alin. (4) lit. b) și alin. (5) lit. c) și d) in Legea nr. 26/2022, cu referire la prețul real

și sursele de finanțare pentru achiziționarea de către mama candidatului a

autoturismelor Toyota Rav-4, a./f. 2011, în anul 2014, Hyundai Santa Fe, a./f.

2014, în anul 2017 și Hyundai Santa Fe, a./f. 2017, în anul 2018, utilizate de

candidat și de soția sa, precum și faptul dacă mama candidatului sau însăși

candidatul și soția sa au fost/sunt proprietarii acestor autoturisme.

neconcludente, candidatul nu doar că nu a clarificat situația financiară a mamei

acestuia de a procura aceste trei automobile, dar a consolidat suspiciunile

Comisiei, transformându-le în dubiile serioase care afectează evaluarea sa.

Această atitudine este incompatibilă cu cerințele de transparență și onestitate

impuse de standardele de integritate judiciară și ridică probleme serioase asupra

conformității sale cu exigențele funcției pentru care a aplicat.

acționat cu diligență și în conformitate cu Legea nr. 26/2022, solicitând informații

relevante de la instituțiile statului și de la instituțiile financiare pentru a verifica

aspectele neclare din declarațiile candidatului. În plus, în temeiul art. 10 alin. (7)

din Legea nr. 26/2022, Comisia a oferit candidatului posibilitatea de a clarifica

suspiciunile existente, solicitându-i date, documente și înscrisuri suplimentare

care să susțină declarațiile sale.

o atitudine pasivă în ceea ce privește furnizarea probelor necesare pentru a-și

susține poziția. Neîndeplinirea acestei obligații a dus la imposibilitatea Comisiei

de a verifica veridicitatea susținerilor sale și de a înlătura dubiile apărute în urma

examinării dovezilor incomplete sau contradictorii prezentate de candidat.

Această lipsă de cooperare și de transparență afectează credibilitatea sa și pune

sub semnul întrebării conformitatea sa cu standardele de integritate impuse unui

procuror.

evaluării, cât și în faza judecătorească, Ghenadie Pîrlii nu a reușit să înlăture

suspiciunile care au condus la concluziile Comisiei de evaluare. În această

situație, lipsa unor probe concludente împiedică instanța să constate existența unor

circumstanțe diferite de cele reținute de Comisie.

însă refuzul tacit sau furnizarea unor informații incomplete determină apariția

unor suspiciuni justificate asupra veridicității afirmațiilor sale. Prin urmare, în

interesul propriu al candidatului era să furnizeze toate documentele necesare

pentru clarificarea situației financiare ale mamei și eliminarea oricăror neclarități.

41

anularea deciziei nr. 29 din 18 decembrie 2024, emisă de Comisia independentă

de evaluare a procurorilor. Decizia contestată a fost emisă în conformitate cu

prevederile legale, iar în cadrul procedurilor inițiale nu s-au constatat erori

procedurale grave care să fi afectat echitatea procesului.

neîntemeiată și urmează a fi respinsă, întrucât nu există motive juridice care să

justifice anularea deciziei Comisiei de evaluare.

privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de membru în

organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 26 din 10 martie

2022,

COMPLETUL DE JUDECATĂ SPECIAL, instituit în cadrul Curții Supreme de

Justiție, pentru examinarea contestațiilor declarate împotriva deciziilor Comisiei

de evaluare procurorilor, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge contestația depusă de Ghenadie Pîrlii împotriva deciziei nr.29 din

18 decembrie 2024 a Comisiei de evaluare procurorilor.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Ion Malanciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

42