2rac-259/23 — Cu privire la încasarea penalității de intirziere

La 21 octombrie 2021, S.R.L. „ROVET GRUP” a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „KIRSAN COM”, solicitând încasarea penalității de întârziere în mărime de 268 100 euro și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 17 noiembrie 2015 a încheiat cu S.R.L. „KIRSAN COM” contract de colaborare, autentificat notarial și înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 18 noiembrie 2015, cu scopul proiectării, construirii și dării în exploatare a unui bloc locativ din mun. Chișinău, str. I. Nistor, nr. 2. Conform obligațiilor asumate prin contractul enunțat, pentru executarea cu succes a proiectului comun, a întreprins următoarele acțiuni: a obținut de la Primăria mun. Chișinău certificatul de urbanism nr. 385/14 din 16 iulie 2014; a transmis pârâtului în posesie lotul de pământ nr. 1 cu suprafața de 0,11 ha, număr cadastral XXXXX și lotul de pământ nr. 2 cu suprafața de 0,03 ha, număr cadastral XXXXX, conform actului de predare primire din 18 noiembrie 2015; a obținut de la Primăria mun. Chișinău autorizația de construire nr. 01 din 13 martie 2017, care a transmis-o S.R.L. „KIRSAN COM”. La rândul său, pârâtul s-a obligat să finanțeze, efectueze/execute lucrările de proiectare, construcție-montaj, recepția finală și darea în exploatare a blocului locativ menționat.

Reclamantul a precizat că în baza pct. 4.1.6 din contract, S.R.L. „KIRSAN COM” s-a obligat în termen de 24 de luni de la primirea autorizației de construire să execute lucrările de proiectare, construcție- montaj a blocului enunțat, iar în următoarele 6 luni să organizeze recepția finală și darea în exploatare a blocului locativ. Autorizația de construire a fost eliberat la 13 martie 2017 pe un termen de 30 de luni și a expirat la 13 septembrie 2019. La fel, a afirmat că lucrările de construcție-montaj nu sunt finisate și respectiv nu s-au dat în exploatare.

Conform pct. 6.3 din contract, în caz de nefinisare a lucrărilor de construcție-montaj și de dare în exploatare în termenul enunțat, pârâtul achită penalitate de întârziere în mărime de 350 euro, pentru fiecare zi de întârziere 1 până la executarea integrală a obligațiilor. Pentru perioada 14 septembrie 2019 – 18 octombrie 2021 suma penalității constituia 268 100 euro.

În scopul soluționării amiabile a divergenților apărute, la 23 august 2021 a expediat o cerere prealabilă către pârât, recepționată la 26 august 2021, prin care a solicitat achitarea benevolă a penalității. În răspunsul din 06 septembrie 2021, pârâtul a încercat să pună culpa pe seama S.R.L.

La 08 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol. I, f.d. 201), S.R.L. „KIRSAN COM”, reprezentat de avocatul Oleg Tănase, a depus apel incident, solicitând admiterea acestuia, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10 000 lei, neîncasate de prima instanță.

În motivarea recursului, cu referire la contractul de societate civilă încheiat la 17 noiembrie 2015, reiterând acordul părților exprimat în pct.1.3 lit. a), pct.1.3 lit. b) din contract, natura acestuia, aportul la data constituirii Societății Civile, recurentul a menționat că S.R.L. „ROVET GRUP” conform pct.1.4 din contract, pentru realizarea activităților sale, beneficiază de o dare în plată prin primirea anumitor bunuri/suprafețe din construcția finală a blocului locativ și anume: suprafața locativă de 1 200,00 m.p. (de la etajul 5 și 7) și 5 locuri de parcare. La 03 mai 2017, la cererea intimatului au încheiat notarial Acordul nr. 1 la contractul enunțat, care reflectă o modificare a bunurilor de dare în plată pentru S.R.L. „ROVET GRUP”. Acordul nr. 1 evidențiază pentru intimat o repartizare a: suprafeței locative de 1 241,60 m.p., formată din ap. 31-40 de la etajul 5, ap. 51-60 de la etajul 7, ap. 84 - de la etajul 10; suprafeței de parcare 108,32 m.p., formată din 7 locuri de parcare (nr. 4-8, nr. 45-46), suprafeței de 15,33 m.p., formată din 2 încăperi nelocative (nr. 21-22).

Prin același Acord a fost completat contractul de societate civilă cu pct. 1.6, prin care s-a indicat că [...] orice modificare a documentației de proiect a blocului locativ din str. I. Nistor, nr. 2, care va conduce la modificarea etajării blocului locativ (S+P+13E+PH), va urma procedura de coordonare și aprobare cu instituțiile de stat [...]. În acordul încheiat părțile au confirmat că pct. 3.1.3 și 4.1.5 din contract își mențin efectele juridice. Conform pct. 3.1.3 din contract, Asociatul 1 S.R.L. „ROVET GRUP” s-a obligat să efectueze plăți suplimentare în beneficiul Asociatului 2, dacă conform măsurărilor finale, suprafețele încăperilor vor fi majorate, reieșind din costul de 500 euro/per m.p.

Clauza contractuală invocată de S.R.L. „ROVET GRUP” este încheiată sub condiție suspensivă, conform art. 239 din Codul civil (redacția anterioară), art. 352 din Codul civil (redacția actuală), respectiv apariția drepturilor și obligațiilor depinde de împlinirea acestei condiții suspensive, în special de survenirea evenimentului viitor și incert de producere. În corespundere cu pct. 6.3 din contract, părțile au convenit la termenul de realizare a „proiectului în comun” anume: finisarea lucrărilor de montare, construire și recepția finală a obiectului în termen de 24 luni + 6 luni, în total 30 luni, din momentul primirii de către Asociatul 2 a Autorizației de construire [...]. Opinia S.R.L. „ROVET GRUP” precum că „avea obligația să construiască în termen de 30 luni, de la data primirii autorizației de către S.R.L. „KIRSAN COM”, sub sancțiunea plății penalității”, nu poate fi reținută ca justificabilă. Conform contractului, la 16 februarie 2016 a depus cerere pentru primirea autorizației de construire, însă autoritatea publică nu a emis Asociatului 2 actul solicitat. Art. 12 alin. (1) din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție prevede că autorizația de 3 construire se emite de către primarul unității administrativ-teritoriale în baza cererii proprietarului în care se indică locul amplasării imobilului/terenului, în cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Astfel, a considerat prezentă o condiție suspensivă, îndeplinirea acesteia este legată de un eveniment viitor și incert de producere, de care depinde nașterea (eficacitatea) drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative (art. 239 din Codul civil /redacția anterioară/). Astfel dacă condiția nu se îndeplinește, clauza contractuală nu produce niciun efect. Prin urmare, obligația nu există la data încheierii contractului, ci se naște la momentul îndeplinirii condiției, iar concomitent cu nașterea obligației se va naște și dreptul subiectiv corelativ.

Recurentul a declarat că la cererea sa, autoritatea publică locală nu a dat curs emiterii autorizației de construire, motiv pentru care clauza contractuală (pct. 6.3) este compromisă, devine inoperantă, întrucât condiția (obținerea de către S.R.L. „KIRSAN COM” a autorizației de construire) de care depindea punerea sa în aplicare, nu s-a produs.

Intimatul nu și-a executat în mod corespunzător obligațiile, iar inconsecvența în cursul îndeplinirii proiectului comun, a afectat interesele S.R.L. „KIRSAN COM”. Instanța de apel nu a observat că nu poate fi în întârziere în măsură în care, intimata a fost în întârziere în sensul art. 593 alin. (3) din Codul civil (redacția anterioară), corespondent cu art. 882 alin. (3) din Codul civil (redacția actuală), debitorul nu poate fi în întârziere în măsura în care creditorul este în întârziere.

Conform pct. 1.1, 5.1-5.2 din contractul din 17 noiembrie 2015, angajamentul reclamantului/intimatului l-a constituit inter alia și obținerea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în posesie și folosință (suprafața de 0,03 ha din str. I. Nistor, nr. 2, mun. Chișinău). Având în vedere că dreptul intimatului asupra acestui teren înceta la 12 martie 2019, așa precum a recunoscut în cererea sa către Primăria mun. Chișinău, la data de 11 februarie 2019 a făcut cerere pentru prelungirea arendei funciare, însă din cauza viciilor în cererea depusă, aceasta nu a fost examinată. Ulterior, la 09 iulie 2019 s-a depus cerere de privatizare, care, la fel, nu a fost obiect de examinare. Aceste omisiuni ale intimatului au avut efect prejudiciabil pentru S.R.L. „KIRSAN COM”, în sensul că se realizau lucrări pe un teren față de care intimatul a pierdut dreptul, iar acest lucru evidențiază o culpă a acestuia, iar unde începe culpa, încetează buna - credință. Prin urmare, intimatul nu este în drept să-și justifice pretenția în fond, atunci când a acționat culpabil în raport cu S.R.L. „KIRSAN COM”. Având în vedere faptul că intimatul a pretins încasarea penalităților ca despăgubiri bănești pentru neexecutarea obligațiilor asumate/repararea prejudiciului cauzat prin neexecutare, acestea trebuie dovedite, în condițiile art. 118, art. 121-122 din Codul de procedură civilă, or, S.R.L. „KIRSAN COM” a acționat licit și conform prevederilor contractuale. La dosar nu se conțin elemente ce ar proba culpa sa, respectiv pretenția înaintată este lipsită de temei. 4

La 22 ianuarie 2024 și la 03 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copiile recursului declarat, inclusiv acelui suplimentar și a încheierii de numire spre examinare a admisibilității acestuia, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, avizul de recepție și extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului (Vol. II, f.d. 11,13, 24-25).

La 12 iulie 2024, S.R.L. „ROVET GRUP” a depus referință la cererea de recurs, solicitând declararea recursului inadmisibil.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 431 din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor 5 prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător. (3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale invocate în recurs.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție;

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 432 alin. (1) lit. b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.

Art. 445 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre”.

Art. 7 alin. (1) ,(2) ,(4) din Codul civil (în redacția din 01 martie 2019): „Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intării sale în vigoare. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare. În cazul situațiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura și întinderea drepturilor și obligațiilor părților, precum și orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel”.

Art. 512 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019): „(1) În virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.”

Prevederi similare se regăsesc în art. 774 din Codul civil (în redacția din 01 martie 2019): „(1) În virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.”

Art. 513 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019): „(1) Debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință și diligență la momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul executării și stingerii obligației. 6 (2) Este nulă clauza prin care se derogă de la prevederile alin. (1).”

Prevederi similare se regăsesc în art. 775 din Codul civil (în redacția din 01 martie 2019): „(1) Debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință la momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul executării și stingerii obligației. (2) Este nulă clauza prin care se derogă de la dispozițiile alin. (1).”

Art. 572 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019): „(1) Temeiul executării rezidă în existența unei obligații. (2) Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.”

Prevederi similare se regăsesc în art. 858 din Codul civil (în redacția din 01 martie 2019): „(1) Temeiul executării rezidă în existența unei obligații. (2) Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.”

Art. 624 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019): „(1) Clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Art. 625 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019): „(1) Clauza penală se face în scris”.

Art. 949 din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019 (aplicabil la caz potrivit art. 7 alin. (2) din Codul Civil): „(1) Dacă penalitatea este stipulată pentru cazul în care debitorul nu execută obligația, creditorul poate cere atât executarea obligației, cât și plata penalității. Nu se poate cere atât executarea obligației, cât și plata penalității dacă penalitatea s-a stipulat cu titlu de despăgubire în locul prestației și nu doar cu titlu de mijloc de garantare a executării obligației. (2) Creditorul are dreptul să pretindă repararea prejudiciului în partea neacoperită prin penalitate (clauză penală inclusivă). În cazurile prevăzute de lege sau contract, creditorul poate cere sau despăgubiri, sau penalitate (clauză penală alternativă), poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauză penală punitivă) sau poate cere doar penalitate (clauză penală exclusivă). (3) În cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea executării.”

Art. 82 din Codul de procedură civilă, în redacția la data decalării recursului: „Cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.”

Art. 82 din Codul de procedură civilă, în redacția în vigoare din 23 ianuarie 2024: „Cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat, taxa de timbru și cheltuielile de judecare a cauzei.” 7

Art. 90 lit. (i) din Codul de procedură civilă: „Din cheltuielile de judecare a cauzei fac parte cheltuielile de asistență juridică.”

Art. 94 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului. (3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii. (4) Dacă, fără a trimite cauza spre rejudecare, modifică hotărârea atacată sau pronunță o nouă hotărâre, instanța ierarhic superioară poate schimba corespunzător repartizarea cheltuielilor de judecată.”

Art. 96 din Codul de procedură civilă: (1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. (11) Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Prin prisma prevederilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz, examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat cu invitarea și respectiv prezența participanților la proces în ședința din 20 decembrie 2024.

În ședința de judecată de examinare a recursului, la care au fost convocate părțile, reprezentantul S.R.L. „KIRSAN COM” a menționat că la caz sunt aplicabile prevederile art. 949 alin. (3) din Codul civil, în baza căruia nu este obligat la plata penalităților, deoarece la primirea prestației (pretins întârziate), intimatul S.R.L. „ROVET GRUP” nu și-a rezervat dreptul la penalitate, prin urmare nu mai poate pretinde la aceasta.

În ședința de judecată de examinare a recursului, la care au fost convocate părțile, reprezentantul S.R.L. „ROVET GRUP” a menționat că la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 949 alin. (3) din Codul civil, deoarece simplul fapt de executare a obligației cu întârziere obligă intimatul la plata despăgubirilor sub formă de penalitate.

Audiind poziția participanților la proces, verificând legalitatea actului de dispoziție contestat în limitele controlului judiciar, prin prisma argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de 8 drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând recursul admisibil, urmează a-l admite cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată, din motivele ce succed.

Având în vedere că, în sistemul legislației procesuale, instanța de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile (a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finland, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).

Inițial, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Instanțele ierarhic inferioare conform materialelor cauzei civile au constatat că, potrivit pct. 1.1. al contractului de colaborare din 17 noiembrie 2015, între S.R.L. „ROVET GRUP”, denumită Partea 1 și S.R.L. ,,KIRSAN COM”, Partea 2, s-a convenit că acesta este încheiat cu scopul realizării de către ambele părți a unui proiect comun privind construirea unui bloc locativ cu 11 etaje pe terenul ce aparține Părții 1 cu drept de proprietate, cu drept de primire în proprietate de către părți a suprafețelor stabilite în contractul dat. Conform pct. 1.3 din contract, Partea 1 participă cu terenul pentru construcție cu suprafața de 0,11 ha, număr cadastral XXXXX din str. I. Nistor, mun. Chișinău, care îi aparține cu drept de proprietate și 1 000 000 de euro, cu terenul pentru construcție cu suprafața de 0,03 ha, număr cadastral XXXXX din str. I. Nistor, mun. Chișinău, care îi aparține cu drept de folosință în baza deciziei Primăriei nr. 22/18-4 din 22 ianuarie 2009, contractului de arendă din 12 martie 2009 și acordul adițional la acesta din 07 aprilie 2014, cu certificatul de urbanism pentru proiectare privind pregătirea terenului pentru construcția blocului locativ, iar Partea 2, finanțează și execută toate lucrările, inclusiv de proiectare, construcție cu darea finală în exploatare a obiectului comun, cu deținerea licențelor în construcție și proiectare (Vol .I, f.d. 9-20).

Conform pct. 1.4 din contractul enunțat, părțile au convenit că la implementarea „proiectului comun”, părțile dobândesc dreptul de proprietate 9 în conformitate cu termenii prezentului contract (ținând cont de faptul că suprafața totală finală a obiectului va fi determinată după primirea măsurărilor de către organul cadastral la finalul construcției și darea în exploatare a acestuia): Partea 1- apartamente, a căror suprafață totală este de 1 200,0 m.p., situate la etajele 5 și 7 ale obiectului și 5 locuri de parcare; Părții 2 îi revine întreagă parte rămasă din clădirea locativă construită și dată în exploatare cu 11 etaje (supraetajate) cu excluderea suprafețelor care revin Părții 1. (Vol..I, f.d.11) Conform Acordului Adițional nr. 1 din 03 mai 2017 la contractul de colaborare din 17 noiembrie 2015, în pct. 1.1.1., s-a indicat că alineatul 1 al pct. 1.4, să fie în următoarea redacție: „partea 1. apartamente, a căror suprafață totală este de 1 241,60 m.p., 7 locuri de parcare, cu suprafața totală de 108,32 m.p., 2 debarale, cu suprafața de 15,33 m.p., dintre care: apartamentele la etajul 5: nr. 31 […] - nr. 40 […], în total 585, 98 m.p.; apartamentele la etajul 7: nr. 51 […] - nr. 60 […], în total 585, 98 m.p.; apartamentul la etajul 10: nr. 84 cu suprafața totală de 69,64 m.p. –.cu 2 odăi; locurile de parcare: nr. 4 […] - nr. 8 […], nr. 45 […] – nr. 46 […], în total 108,32 m.p.; 2 debarale: nr. 21 […] - nr. 22 […], în total 15,33 m.p. (Vol. I, f.d. 75-78).

La fel, în baza aceluiași acord, în pct. 1.1.2. au fost convenit că: 1.6. părțile anunță și garantează că orice modificare în proiectul construcției (S+P+11E+PH) a casei locative din str. Nistor, nr. 2, care va duce la modificarea etajării casei locative, mai mult de (S+P+13E+PH), în mod obligatoriu trec procedura stabilită de lege prin coordonarea și aprobarea în instituțiile de stat […].

În pct. 4.1.6 din contractul de colaborare din 17 noiembrie 2015, Partea 2, s-a obligat să realizeze: proiectarea, construcția și lucrările de construcție și instalare, confirmate printr-un document privind darea în exploatare a obiectului – blocul locativ cu 11 etaje în termen de 24 luni; darea în exploatare a obiectului – blocul locativ cu 11 etaje, confirmată de documentele corespunzătoare și procesul-verbal de recepție finală în termen de plus 6 luni de la finalizarea lucrărilor de construcție și instalare. Termenii specificați în această clauză sunt calculați din momentul în care Partea 2 primește o autorizație de construire.

Totodată, în pct. 6.3, părțile au stabilit termenul pentru implementarea „Proiectului comun” și anume: finalizarea lucrărilor de construcție, instalare și dare în exploatare a obiectului în termen de 24 de luni plus 6 luni (în total 30 de luni) de la data primirii de către Partea 2 a autorizației de construcție. Această perioadă poate fi prelungită prin acordul comun al părților. În cazul în care Partea 2 nu respectă termenul specificat în această clauză, survine răspunderea Părții 2 față de Partea 1 sub forma unor penalități în valoare de 350,00 de euro pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea integrală a obligațiilor, precum și a răspunderii prevăzute de legislația actuală a Republicii Moldova (f.d. 17). 10

La 21 octombrie 2021, S.R.L. „ROVET GRUP” a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L. „KIRSAN COM”, solicitând încasarea penalității de întârziere în mărime de 268 100 de euro pentru perioada 14 septembrie 2019-18 octombrie 2021 și a cheltuielilor de judecată (Vol. I, f.d. 2-4). Or, reclamantul a pretins că autorizația de construire a fost eliberată la 13 iulie 2017, termenul de 30 luni a expirat la 13 septembrie 2019, iar din 14 septembrie 2019 până la 18 octombrie 2021 pârâtul urmează să achite penalitatea de întârziere (Vol. I, f.d. 2 verso).

Prima instanță judecând cauza în fond, prin hotărârea din 25 mai 2023, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „ROVET GRUP” împotriva S.R.L. „KIRSAN COM” cu privire la încasarea penalității de întârziere și a cheltuielilor de judecată. A încasat de la S.R.L. „ROVET GRUP” în beneficiul S.R.L. „KIRSAN COM” cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 15 000 de lei (Vol. I, f.d. 171,176-180).

În motivarea soluției, prima instanță a reținut că din probele administrate rezultă că blocul de locuit din str. Nistor, nr. 2, a fost recepționat la 25 august 2021, fiind întocmit actul de recepție finală.

Argumentul reclamantului că pârâtul a întârziat în îndeplinirea obligației de construcție-montaj și efectuarea lucrărilor de recepție finală a blocului locativ, a fost apreciat critic de prima instanță, în condițiile în care acest proces implică participarea activă a ambilor semnatari ai contractului de colaborare (de societate civilă) în realizarea proiectului comun. Acest lucru se impune având în vedere demersurile reclamantului în obținerea dreptului de proprietate asupra terenului cu număr cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,03 ha, care la data încheierii contractului de colaborare (de societate civilă) se afla în posesia și folosința reclamantului, fiind necesar pentru recepția finală a blocului de locuit.

În aceste condiții întârzierea reclamantului în îndeplinirea obligațiilor condiționează întârzierea pârâtului în efectuarea recepției finale. În context prima instanță a citat prevederile art. 593 alin. (3) din Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019 corespondent cu art. 882 alin. (3) din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii prime instanțe, prin decizia din 26 septembrie 2023, a respins apelul incident depus de S.R.L. „KIRSAN COM”. A admis apelul declarat de S.R.L. „ROVET GRUP” și a casat hotărârea din 25 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. A adoptat o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „ROVET GRUP”. A încasat de la S.R.L. „KIRSAN COM” în beneficiul S.R.L. „ROVET GRUP” penalitatea de întârziere în mărime de 248 850 de euro, convertiți în valută națională conform cursului BNM la data executării și cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 50 000 de lei. În rest, a respins acțiunea înaintată 11 de S.R.L. „ROVET GRUP”. A încasat de la S.R.L. „KIRSAN COM” în beneficiul S.R.L. „ROVET GRUP” cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 37 500 de lei pentru examinarea cauzei în instanța de apel (Vol. II, f.d. 215-228).

Pentru a decide astfel, instanța de apel, în esență, a reținut că în baza contractului de colaborare din 17 noiembrie 2015, S.R.L. ,,KIRSAN COM” datorează o penalitate S.R.L. „ROVET GRUP”. Or, penalitatea are un caracter compensatoriu al prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației, fie executarea necorespunzătoare sau tardivă, iar din conținutul actului de recepție nr. 2, imobilul a fost recepționat final la 25 august 2021, ceea ce denotă că S.R.L. ,,KIRSAN COM” a admis o întârziere la darea în exploatare a imobilului, circumstanțe care la caz au fost constatate cu certitudine.

Totodată, instanța de apel nu a stabilit obligații corelative puse pe seama S.R.L. „ROVET GRUP” și care nu au fost îndeplinite, astfel încât din momentul eliberării autorizației de construire, S.R.L. ,,KIRSAN COM” nu a avut impedimente în realizarea lucrărilor de construire și darea în exploatare, impedimente parvenite de la S.R.L. „ROVET GRUP” și rezultate din contractul de colaborare din 17 noiembrie 2015. Mai mult, S.R.L. ,,KIRSAN COM” a acceptat condițiile contractului de colaborare din 17 noiembrie 2015, nu a obiectat, nu a solicitat prelungirea termenului de executare a lucrărilor de montare și construire și nici nu a notificat Partea 1, despre impedimente justificative în executarea obligațiilor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind eronată soluția instanței de apel, determinată de interpretarea legii contrar jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, prin ce se impune casarea integrală a deciziei instanței de apel, precum și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată, din motivele redate infra.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că deși soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată este corectă, însă la caz se impune casarea acesteia, în vederea motivării acesteia prin prisma dreptului reclamantului de a pretinde despăgubiri, la caz a penalității, în lipsa rezervării acestui drept la semnarea actului de recepție, adică la acceptarea tardivă a prestației.

Din criticile recursului formulat de S.R.L. „KIRSAN COM”, prin prisma art. 432 alin. (1) lit. a), e), f) din Codul de procedură civilă, se deduce dezacordul cu decizia instanței de apel, motivat, în esență, prin faptul că a fost încheiată clauza contractuală sub condiție și respectiv survenirea drepturilor și obligațiilor depinde de îndeplinirea acesteia, în special de un eveniment viitor și incert de producere. Totodată, în cadrul ședinței de judecată în instanța de recurs, reprezentantul recurentului, avocatul Oleg Tănăse, a indicat că la semnarea actului de recepție, intimatul nu a înaintat obiecții referitor la termenul de executare și nici la penalități. Or, chiar până 12 la sesizarea instanței de judecată, intimatul nu a consemnat niciun drept referitor la penalitate în legătură cu executarea tardivă. Rezervarea dreptului la penalitate nu a fost făcută la data și în timpul primirii prestației.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că litigiul dedus judecății vizează pretenția S.R.L. „ROVET GRUP” privind încasarea de la S.R.L. „KIRSAN COM” a penalității de întârziere în mărime de 268 100 de euro, prin prisma pct. 6.3 din contractul de colaborare, pentru perioada 14 septembrie 2019-18 octombrie 2021, având în vedere încălcarea de către S.R.L. „KIRSAN COM” a termenului convenit de executare a obligației. Or, autorizația de construire a fost primită la 13 martie 2017, termenul de 30 de luni a expirat la 13 septembrie 2019.

La caz, într-adevăr s-a admis încălcarea termenului convenit de părți în pct. 6. 3 din contractul de colaborare, în condițiile în care s-a convenit: finalizarea lucrărilor de construcție, instalare și darea în exploatare a obiectului în termen de 24 de luni plus 6 luni (în total 30 de luni) de la data primirii autorizației de construcție, însă finalizarea în realitate s-a realizat abia la 25 august 2021, prin semnarea actului de recepție a lucrărilor, doar că acest aspect nu acordă dreptul reclamantului/intimat de a pretinde automat la penalități.

În această ordine de idei, instanța de recurs reiterează că la data de 25 august 2021 de către comisia de recepție, inclusiv cu participarea administratorului S.R.L. „ROVET GRUP”, Valentina Muratova, a fost semnat actul de recepție nr. 2 a construcțiilor și instalațiilor aferente, finanțate din mijloace financiare proprietate privată (Vol. I, f.d. 109). Actul a fost înregistrat la 04 martie 2022 la I.P. „Agenția Servicii Publice”, Serviciul cadastral teritorial Chișinău. La recepționarea obiectului, reprezentantul S.R.L. „ROVET GRUP” nu a înaintat pretenții referitor la termenul de executare și nu și-a rezervat dreptul de a solicita suma eventualelor penalități aplicabile, înregistrând și dreptul de proprietate asupra construcției, drept de care a beneficiat deplin. În actul de recepție s-a menționat expres: obiectul - construirea unui bloc de locuințe cu încăperi comerciale, prestări servicii cu nivelul pe vertical S+P+11E+PH, lucrările au fost executate în baza autorizației nr. 01 din 13 martie 2017 eliberată de Primăria mun. Chișinău (Vol. I, f.d. 109).

Or, în virtutea art. 949 alin. (3) din Codul civil, în cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea executării. De altfel, în cazul penalității nesubstitutivă, acceptarea executării de către creditor, nu exclude dreptul de a pretinde această penalitate, însă cu condiția procedurală impusă de art. 949 alin. (3) ca creditorul să-și fi rezervat expres pretenția la penalități cu ocazia acceptării executării obligației principale, chiar dacă aceasta a fost făcută cu întârziere. 13

Declararea rezervei de către creditor nu este o obligație, însă este o sarcină. Creditorul nu poate fi silit să o îndeplinească, ci el doar are interesul propriu de a o îndeplini pentru a evita decăderea din dreptul la penalități. Legea decade creditorul din dreptul la penalitate dacă el acceptă executarea obligației fără a-și rezerva penalitățile. Decăderea are loc chiar dacă creditorul omite să facă rezervă din motiv de necunoaștere a legii, deoarece nu se cere ca creditorul să aibă intenția de a pierde dreptul la penalități.

Plata penalității de către debitor după decăderea creditorului conform alin. (3) constituie o îmbogățire nejustificată a creditorului. Astfel, pentru evitarea decăderii, creditorul trebuie să facă rezerva la momentul acceptării executării, fapt ce nu există la caz. Rezervarea este o manifestare de voință a creditorului prin care comunică debitorului faptul că, deși acceptă executarea obligației cu întârziere, penalitățile rămân a fi datorate și nu sunt iertate. După natura sa juridică, ea nu este un act juridic civil, ci o acțiune asimilată actelor juridice supus recepției.

De altfel, instanța de apel dispunând încasarea penalității, a reținut că penalitatea are un caracter compensatoriu al prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației, fie executarea necorespunzătoare sau tardivă, iar din conținutul actului de recepție nr. 2, imobilul a fost recepționat final la 25 august 2021, ceea ce denotă că S.R.L. ,,KIRSAN COM” a admis o întârziere la darea în exploatare a imobilului, însă a ignorat faptul că S.R.L. „ROVET GRUP” nu și-a rezervat dreptul la penalități. Or, faptul că încasarea penalităților constituie o clauză reflectată în contractul de colaborare, nu este suficientă în sensul dispunerii încasării clauzei penale, în lipsa rezervării acestui drept într-un înscris la recepția bunului imobil, în condiția executării tardive.

La caz, s-a stabilit cu certitudine că reclamantul/intimat nu și-a rezervat expres acest drept la primirea executării, fapt recunoscut de ultimul în instanța de recurs, și, drept urmare nu poate cere plata penalității.

Cu referire la argumentul reprezentantului intimatului adus în cadrul ședinței publice în instanța de recurs precum că actul de recepție nu a fost semnat de administratorul care era în funcție, nu poate fi reținut, or, însuși intimatul a acceptat efectele juridice a acestuia și și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra bunului anume în baza actului menționat. Mai mult, ultimul pe tot parcursul examinării cauzei a invocat faptul că executarea tardivă a obligațiilor se confirmă anume prin predarea tardivă a lucrărilor potrivit actului de recepție menționat, însă abia în ședința instanței de recurs declarativ a indicat că nu-l recunoaște.

În circumstanțele conturate supra, în situația în care reclamantul/intimat nu și-a rezervat dreptul la penalități, or, solicitarea acestora s-a realizat efectiv după acceptarea lucrărilor, fiind acceptate fără anumite rezerve și obiecții la primirea acestora, cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 14

Aici instanța de recurs consideră necesar a menționa jurisprudența națională referitor la rezervarea dreptului creditorului în vederea solicitării penalității la primirea tardivă a prestației, și anume, cauzele CSJ, nr. 2ra- 890/23, 2ra-171/23; 2rac-54/23; 2ra-902/23, însă se atestă o practică divergentă la nivelul instanțelor inferioare.

În aceste condiții, Completul de judecată apreciază necesitatea clarificării aplicării prevederilor art. 949 alin. (3) din Codul civil, având în vedere existența unui cadru normativ clar și bine definit privind procedura de încasare a penalităților în cazul acceptării tardive a prestațiilor, fără rezervarea dreptului la penalități, iar prin prezenta decizie Curtea Supremă de Justiție consacră o practică judiciară obligatorie. Se statuează că penalitățile, în condițiile în care obligațiile au fost executate tardiv dar acceptate de creditor fără rezerva dreptului la penalități, nu mai pot fi încasate. În consecință, solicitările privind plata penalităților în caz de întârziere, fapt acceptat de creditor, nu operează automat, ci doar cu condiția ca ultimul să-și fi rezervat expres dreptul menționat concomitent cu acceptarea.

Astfel, nu pot fi reținute criticile reclamantului/intimat S.R.L. „ROVET GRUP” că prevederile art. 949 alin. (3) din Codul civil nu sunt aplicabile speței, deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, întrucât ultima a semnat și a acceptat efectele procesului verbal de recepție a lucrărilor, a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului prin înregistrare în registrul bunurilor imobile, administrând și gestionând în mod efectiv imobilele indicate în act, inclusiv înstrăinând locuințele beneficiarilor/terților.

Prin urmare, instanțele inferioare au obligația de a respecta această practică judiciară pentru a evita pronunțarea unor hotărâri care ar putea fi casate din cauza aplicării eronate a legii. Respectarea acestui principiu contribuie la asigurarea unei jurisprudențe coerente, predictibile și conforme cu cadrul normativ național, consolidând astfel securitatea juridică și încrederea în sistemul judiciar.

Curtea Supremă de Justiție reafirmă în mod definitiv și argumentat că pentru ca creditorii să beneficieze de penalități nu este suficient de stabilit că debitorul este în întârziere, dar și să determine dacă creditorul a acceptat executarea tardivă și dacă și-a rezervat sau nu în mod expres plata penalităților, or, conform alin. (3), dacă creditorul a primit executarea obligației, el poate cere penalități doar dacă și-a rezervat expres acest drept la momentul primirii plății. Aceasta înseamnă că creditorul trebuie să menționeze în mod clar și explicit că rezervă dreptul de a pretinde penalități în viitor, chiar dacă a primit deja executarea.

În ceea ce vizează solicitarea recurentului privind compensarea cheltuielilor de judecată, având în vedere admiterea recursului declarat, instanța de recurs prin prisma art. 82, art. 94 alin. (1),(3) din Codul de 15 procedură civilă, citate supra, consideră necesar a dispune încasarea din contul intimatului în beneficiul recurentului a cheltuielilor de judecată în mărime de 25 000 de lei, achitate cu titlu de taxă de stat la depunerea recursului, conform ordinului de plată nr. 1384 din 17 octombrie 2023, precum și cheltuielile de asistență juridică de 25 000 de lei, conform ordinului de plată nr. 2206 din 29 decembrie 2022, care se consideră reale, necesare și rezonabile. Or, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că în cadrul judecării cauzei civile, participanților la proces le-au fost create condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6§1 CEDO.

Curtea Europeană cu referire la art. 6§1 CEDO amintește că, potrivit jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

Implicit, instanța de recurs a punctat doar motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma jurisprudenței CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, § 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, § 84).

Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție admite recursul declarat, casează integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 442, art.444, art. 445 alin. (1) lit. b), alin.(3) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „KIRSAN COM”, în proces de restructurare. Casează integral decizia din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 25 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „ROVET GRUP” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „KIRSAN COM” cu privire la încasarea penalității de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată și pronunță o nouă hotărâre prin care: Respinge cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „ROVET GRUP” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „KIRSAN COM” cu privire la încasarea penalității de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată. 16 Încasează din contul Societății cu Răspundere Limitată „ROVET GRUP”, IDNO 1003600064686, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „KIRSAN COM”, IDNO 1003600025092, cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat achitată în recurs în mărime de 25 000 de lei (douăzeci și cinci mii lei) și 25 000 (douăzeci și cinci mii lei ) cu titlu de asistență juridică. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Ion Malanciuc 17