2ra-1714/23 — incasarea dobinzii de intirziere pentru neexecutarea obligatiilor contractuale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea dobinzii de intirziere pentru neexecutarea obligatiilor contractuale
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-1714/23 — incasarea dobinzii de intirziere pentru neexecutarea obligatiilor contractuale (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Maricica Teut,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Maricica Teut către SRL „KIRSAN COM” cu privire la încasarea dobânzii de
întârziere pentru neexecutarea obligațiilor contractuale și a prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 18 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1714/23
NR. PIGD 2-20059282-01-2ra-20122023-1)
Recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. art. 433
alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru: jud. I. Potînga
Curtea de Apel Chișinău: jud. A. Bostan, I. Țurcan, G. Dașchevici
3 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Maricica Teut,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 2 iunie 2020, Maricica Teut, a depus în instanța de judecată cerere de
chemare în judecată către SRL „KIRSAN COM” cu privire la încasarea dobânzii
de întârziere pentru neexecutarea obligațiilor contractuale și a prejudiciului moral
(f. d. 3-5).
În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 11 iulie 2016 SRL
„KIRSAN COM” cu SRL „APARTAMENT CONFORTABIL” au încheiat
contractul de investiții obiectul cărui a fost încăpere locativă nr.XX, apartament
cu 2 odăi cu suprafața 67,78 m/p situat în mun. Chișinău, str. XXXX din cadrul
complexului locativ cu numărul cadastral XXXXX.
Potrivit pct.3 din Anexa nr.1 a contractului de investiții, executorul s-a
obligat transmiterea obiectului menționat mai sus până la 30 mai 2017.
Ulterior, prin contractul de cesiune de creanță nr.8317 din 23 septembrie
2016, reclamanta a fost substituită în drepturi și obligații cu SRL
„APARTAMENT CONFORTABIL”, achitând prețul total al obiectului în suma
34009 euro.
Din motiv că SRL „KIRSAN COM” nu și-a onorat obligațiile asumate prin
contractul de investiții și nu a transmis în proprietate obiectul contractului,
reclamanta s-a adresat în instanța de judecată solicitând încasarea dobânzii de
întârziere în suma de 6854,81 euro, a prejudiciului moral în suma de 300 000 lei
precum și a cheltuielilor de judecată.
În drept, Marcicica Teut și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor
art.19, 874, 934, 944, 2036-2038 din Codul civil.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
a fost respinsă acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată (f. d. 80).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 19 decembrie 2022, Maricica Teut a declarat apel nemotivat (f. d. 82),
împotriva hotărârii din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
iar la 1 martie 2023, au declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului,
casarea integrală a hotărârii instanței de fond, pronunțarea unei noi decizii prin
care acțiunea să fie admisă. integral (f. d. 107-111).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Maricica Teut, menținută hotărârea din 13 decembrie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d. 132).
În opinia instanței de apel, soluția primei instanțe privind respingerea
acțiunii, este justă și legală, aceasta având la bază cumulul dovezilor administrate
în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită.
Instanța de apel, a notat că pârâta în corespundere cu pct.6.2 din contractul
nr.055/KRS-22 cu privire la investirea capitalului în construcție, a extins
termenul de predare a bunului, având în vedere dreptul rezultat din contract. A
existat o diferență de majorare a suprafeței de imobil, prezentând în acest sens
planul amplasării și măsurările cadastrale ale ap.83, situat în mun. Chișinău,
sectorul Botanica, str. XXXX, număr cadastral XXXX, potrivit căruia suprafața
bunului imobil este de 67,00 m.p., care nu a fost acoperită prin plată de către
reclamant sau de către cedentul bunului, fapt neobiectat de partea adversă, în
conformitate cu art. 123 al.(6) Cod de procedură civilă.
De asemenea, instanța de apel, a făcut referire la dispozițiile art. art. 585,
619 din Codul civil (în redacția Legii nr.1107 din 06.06.2002), care stipulează că
în cazul în care, conform legii sau contractului, obligația este purtătoare de
dobândă, se plătește o dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naționale a
Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Obligațiilor pecuniare
li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5%
peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede
altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la
care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzute
la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Cât privește obiectul obligației de a face, a fost menționat că prestația la
care s-a angajat pârâta, de predare a bunului imobil către reclamantă, reprezintă
o obligație de natură nepecuniară și nu este purtătoare de dobândă. În speță,
pârâta nu datorează reclamantei sume bănești, întrucât potrivit raportului juridic,
obiectul acestuia îl constituie transmiterea bunului ”obligația de a da”, iar
reclamanta solicită încasarea sumei în mărime de 6 854,81 Euro cu titlu de
dobândă de întârziere, pentru neexecutarea obligației de a face. Astfel lipsește
condiția esențială de fond a pretenției de încasare a dobânzii de întârziere și
anume ca obligația neexecutată să fie de natură bănească.
Completul judiciar a reținut ca întemeiat argumentul instanței de fond că,
în condițiile în care nu există culpa pârâtei la modificarea unilaterală a termenului
de executare a lucrărilor și nefinalizarea construcției bunului imobil sus indicat
cu transmiterea acestuia în proprietate investitorului până la data de 30 mai 2017,
pârâta este degrevată de răspundere.
Instanța de apel a reținut că din probatoriul cauzei rezultă purcederea
directă a reclamantei la formularea acțiunii în instanța de judecată, solicitând
repararea prejudiciului cauzat prin încasarea dobânzilor de întârziere, fără a
solicita desființarea (rezilierea/rezoluțiunea) contractului, în baza căruia părțile
și-au asumat obligații, deși, la caz, nu s-a constatat o neexecutare a obligațiilor
din partea pârâtului. Astfel, nefiind luat în considerare faptul că pentru a putea fi
aplicabilă speței prevederile art.619 Cod civil, ultima urma să recurgă la
desființarea (rezilierea/rezoluțiunea) contractului nr.055/KRS-22 din
11.07.2017.
Ce ține de argumentele reclamantei referitor la aplicabilitatea prevederilor
art.944 Cod civil (în redacția Legii nr. 133 din 15.11.2018, M.O. nr. 467-479),
Colegiul a considerat că instanța de fond just a concluzionat că prevederile
normei legale enunțate, nu sunt aplicabile speței, întrucât raportul juridic dedus
judecății, este guvernat de prevederile Codului civil (în redacția în vigoare până
la 01.03.2019), avându-se în vedere că contractul părților datează din anul 2016,
iar dobânzile de întîrziere la fel au fost calculate din 01.06.2017, fiind o situație
juridică constituită sub imperiul legii vechi.
Cu referire la pretenția reclamantei de reparare a prejudiciului moral în
mărime de 300 000 lei, Completul judiciar nu a identificat vreo clauză
contractuală din care ar rezulta că nerespectarea vreunei obligații contractuale de
către una din părți, oferă posibilitate părții, care pretinde că i-a fost încălcate
drepturile, să sesizeze instanța de judecată cu o acțiune de reparare a prejudiciului
moral.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 decembrie 2023, Maricica Teut, a declarat recurs împotriva deciziei
din 18 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,
casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu
pronunțarea unei noi decizii privind prin care acțiunea să fie admisă (f. d. 163-
169).
La 21 ianuarie 2025, în adresa SRL „KIRSAN COM” a fost expediată copia
recursului declarat de Maricica Teut, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele
dosarului (f. d. 179).
La 10 februarie 2025, prin intermediul poștei electronice, SRL „KIRSAN
COM” a depus referință la recursul declarat de Maricica Tăut, solicitând
respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta Maricica Teut, a reiterat argumentele
din cererea de apel. Totodată, a indicat că intimatul a fost în întârziere a
executării obligațiilor precum și în prezența condiției legale rezultate din
prevederile art. 994 din Codul Civil. Consideră că nu au fost prezentate probe
care ar confirma cerințele organelor de control, ceia ce ar putea introduce
modificări în documentația de proiect și în termenii de îndeplinire a lucrărilor.
Recurenta a reținut că i-a fost lezat un drept patrimonial, caz în care
urmează a fi compensat prejudiciul moral cauzat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 433 Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus cu
omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434”.
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se
expediază părților.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul
căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea
instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de
acte.”
Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este
stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert
că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii
perioade.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de
lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea
din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces
și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin
poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului
judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată
prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să
asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație
judiciară.”
Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de
exercitare abuzivă a unui drept procedural.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată remarcă că potrivit art.434 din Codul de procedură
civilă termenul de declarare a recursului de 2 luni, de la data comunicării deciziei
integrale dacă legea nu prevede altfel, este un termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
La 18 mai 2023, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul
deciziei, prin care apelul declarat de Maricica Teut a fost respins (f. d. 132).
Din sensul art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă rezultă în afara
oricărui dubiu că, decizia integrală a instanței de apel se întocmește în termen de
45 de zile lucrătoare, de la pronunțarea dispozitivului deciziei și se publică pe
pagina web a instanței judecătorești.
Potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor Judecătorești,
Curtea de Apel Chișinău a publicat decizia integrală pronunțată la 30 iunie 2023
[https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/OThjYzNlOWItNWQ3
YS00ZDYxLWJiY2UtYzQ4NDc4MThiODVj].
Totodată, potrivit extrasului din poșta electronică Zimbra cu adresa
valentina.trifan@justice.md rezultă că, decizia din 18 iunie 2023 a Curții de Apel
Chișinău a fost expediată apelantei în data de 3 iulie 2023 la adresa electronică
XXXXXX (f. d. 142 verso), utilizată de Maricaca Teut la depunerea cererii de
amânare (f. d. 48), la depunerea cererii de apel motivat (f. d. 102), inclusiv la
depunerea taxei de stat în instanța de recurs (f. d. 170). Astfel, acțiunile instanței
de apel cu privire la expedierea deciziei din 18 mai 2023 se încadrează pe deplin
rigorilor prevăzute la art. 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă, enunțate la
punctul 29 al prezentei încheieri.
Respectiv termenul-limită de 2 luni pentru depunerea recursului
împotriva deciziei instanței de apel, în conformitate cu prevederile art. 434 din
Codul de procedură civilă, a început să curgă din data de 4 iulie 2023, ziua imediat
următoare de la data notificării la poșta electronică a recurentei Maricica Teut, a
deciziei integrale a instanței de apel și a expirat la 4 septembrie 2023.
Maricica Teut, în pofida acestui fapt, a depus cererea de recurs tocmai la
15 decembrie 2023.
Astfel, omiterea efectuării actului de procedură (depunerea recursului) în
interiorul termenului legal (2 luni de la data comunicării deciziei integrale), se
datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentei, care urma să dea
dovadă de responsabilitate și atitudine activă la folosirea cu bună-credință de
drepturilor și obligațiilor sale procedurale. Or, admiterea spre examinare a unui
recurs depus peste termenul legal prevăzut la art. 434 din Codul de procedură
civilă, care este unul de decădere, poate duce la încălcarea principiului securității
raporturilor juridice garantat de art. 6 §1 din CtEDO.
Relevantă cazului, Completul de judecată reține hotărârea Curții
Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din 03
aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, potrivit căreia deși în speță nu
era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile
în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou
descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de
introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru
motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
La acest aspect se reține și jurisprudența CtEDO în cauza Bodiu contra
Republicii Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019, unde Curtea
a notat că sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii
termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens.
În același timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o
perioadă considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive,
această decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Curtea a
recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă în
privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această
discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive
poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile despre decizia
adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii
nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale
rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre
care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă
motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice
ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu
limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea
termenului limită. Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a
împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să
afle despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe,
Curtea a considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei
perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu
a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o
decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.
La fel, în cauzele Bacev contra fostei Republici Iugoslave a Macedoniei,
Kemp contra Luxemburgului, Diaz Ochoa contra Spaniei, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce
guvernează accesul la justiție.
În această consecvență, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră inadmisibilă cererea de recurs depusă de Maricica Teut, din
motiv că a fost depusă cu omiterea evidentă a termenului legal prevăzut la art. 434
din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. b) și art. 440 alin. (1) și (2) din
Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Maricica Teut, împotriva deciziei din
18 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni