2rac-54/23 — încasarea penalitătii, dobânzii de întârziere si compensarea cheltuielilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea penalitătii, dobânzii de întârziere si compensarea cheltuielilor
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2rac-54/23 — încasarea penalitătii, dobânzii de întârziere si compensarea cheltuielilor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Autoritatea Aeronautică
Civilă,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Autoritatea Aeronautică Civilă împotriva Societății cu Răspundere Limitată „FLY
ONE”, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu
privire la încasarea penalității. dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor
de judecată,
împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a respins apelul declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă și s-a menținut
hotărârea din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
(Dosarul nr. 2rac-54/23
NR. PIGD 2-19154135-01-2rac-22022023)
Recursul declarat până la 1 septembrie 2023. Recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările
operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea
cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, în vigoare din 01 septembrie
2023). Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a
acesteia.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: I. Potînga)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton)
18 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de Autoritatea
Aeronautică Civilă,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Ion Malanciuc, Președinte
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 20 septembrie 2019, Autoritatea Aeronautică Civilă a depus cerere
de chemare în judecată împotriva SRL „FLY ONE” cu privire la încasarea
penalității, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 25 aprilie 2017, între
SRL „Avia Invest”, în calitate de cedent, Autoritatea Aeronautică Civilă, în calitate
de cesionar, și SRL „FLY ONE”, în calitate de debitor, a fost încheiat contractul
de cesiune de creanță, prin care SRL „Avia Invest” a cedat, Autoritatea Aeronautică
Civilă a preluat, iar SRL „FLY ONE” a acceptat transmiterea de la cedent către
cesionar a creanței parțiale în valoare de 12321461,36 de lei. Contractul a intrat în
vigoare la data semnării.
Potrivit pct.5 din contract, SRL „FLY ONE” urma să achite datoria în
sumă de 12321461,36 de lei, la data de 25 aprilie 2017. Cu toate acestea, debitorul
nu a respectat prevederile acestui contract din care motiv reclamanta s-a adresat în
judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „FLY ONE” cu privire
la încasarea datoriei, penalității și a dobânzii de întârziere.
La propunerea și promisiunile pârâtei că va stinge integral datoriile
sale, la 13 septembrie 2017 a fost încheiat un Acord de eșalonare, prin care
Autoritatea Aeronautică Civilă a acceptat ca din contul sumelor transferate să
reducă mărimea datoriei de bază, deoarece SRL „FLY ONE” a recunoscut și a
acceptat să achite penalitatea în sumă de 806 163,03 lei împreună cu dobânzile în
sumă de 769 856,51 de lei, calculate începând cu 25 aprilie 2017 până la 13
septembrie 2017, și să stingă datoria rămasă în sumă de 10 121 461,36 de lei, până
la 25 decembrie 2017.
Reclamanta a precizat că prin Acordul din 13 septembrie 2017 și în
conformitate cu art.586 alin.(4) din Codul civil (în redacția Legii nr.1107 din 06
iunie 2002), pârâta SRL „FLY ONE” a acceptat și s-a obligat ca mai întâi să achite
Autorității Aeronautice Civile penalitățile și dobânzile, mai apoi datoria rămasă.
Din transferurile bănești efectuate, de către SRL „FLY ONE” mai
întâii au fost achitate penalitățile, dobânzile și din sumele rămase – datoria de bază.
Pe parcursul examinării cauzei, Autoritatea Aeronautică Civilă a
înaintat cereri de concretizare a pretențiilor, prin care la fiecare termen de
1
examinare a cauzei și-a concretizat mărimea pretențiilor, ultima cererea fiind
înaintată la 3 octombrie 2018, cu calculul penalităților și a dobânzilor până la 31
august 2018.
Pentru a nu tergiversa procesul, a solicitat instanței de judecată
examinarea cauzei în lipsa Autorității Aeronautice Civile.
Prin hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Central a fost admisă acțiunea depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă. S-a
încasat din contul SRL „FLY ONE” în beneficiul Autorității Aeronautice Civile,
în temeiul contractului de cesiune de creanță din 25 aprilie 2017 și Acordul de
eșalonare a datoriei din 13 septembrie 2017, datoria în sumă de 9332552,89 de lei,
dobânda de întârziere în sumă de 167 986, 08 lei pentru perioada 14.09.2017 –
31.08.2018, penalitatea în sumă de 142 673,04 lei pentru perioada 14.09.2017 –
31.08.2018, în total 9643 212,01 lei. Însă, pentru perioada 1 septembrie 2018 – 16
octombrie 2018, penalitatea și dobânda de întârziere nu a fost încasată, întrucât nu
au fost prezentate calculele respective, și pentru a nu tergiversa examinarea cauzei,
instanța judecătorească a lăsat încasarea acestor plăți într-un alt proces separat.
Hotărârea menționată a devenit irevocabilă la 5 iunie 2019, iar la 3 iulie 2019 a fost
executată integral de către SRL „FLY ONE”.
La 16 august 2019, Autoritatea Aeronautică Civilă a expediat în adresa
SRL „FLY ONE” notificarea nr.2460, recepționată de către ultima la 19 august
2019, prin care a solicitat achitarea dobânzii de întârziere calculată din suma
datoriei de 9332552,89 de lei pentru perioada 01.09.2018 – 16.10.2018, în sumă de
182304,39 de lei, potrivit următoarei formule: 9332 552,89 de lei × 0,05% × 46 de
zile, precum și penalitatea în sumă de 214 648,72 de lei calculată pentru aceeași
perioadă conform calculului: 9332552,89 de lei × (6,5% + 9%) ÷ 365 × 46 de zile,
anexând calculul nr.1/2019 din 09 august 2019 a penalității și a dobânzii de
întârziere. Astfel, procedura prealabilă a fost respectată.
Cu trimitere la prevederile art.572 alin.(2), art.585, art.617 alin.(2)
lit.a), art.618, art.619 alin.(1) și (2), art.668 alin.(1) din Codul civil (în redacția legii
în vigoare până la modificările în vigoare din 01.03.2019), Autoritatea Aeronautică
Civilă a solicitat admiterea acțiunii și încasarea din contul SRL „FLY ONE” în
bugetul de stat penalitatea pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 214 648, 72
de lei, calculată pentru perioada 1 septembrie 2018 inclusiv până la 16 octombrie
2018 inclusiv, a dobânzii de întârziere în sumă de 182 304,39 de lei calculată pentru
perioada 1 septembrie 2018 inclusiv până la 16 octombrie 2018 inclusiv, precum
și a taxei de stat.
La 20 decembrie 2019, Autoritatea Aeronautică Civilă a depus cerere,
prin care și-a modificat pretențiile din acțiune, solicitând suplimentar atragerea în
proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al RM, încasarea
din contul SRL „FLY ONE” în bugetul de stat penalitatea pentru fiecare zi de
întârziere în mărime de 214 648, 72 de lei, calculată pentru perioada 1 septembrie
2
2018 inclusiv până la 16 octombrie 2018 inclusiv, a penalității pentru fiecare zi de
întârziere în sumă de 1082 576,14 lei calculată pentru perioada 17.10.2018 inclusiv
– 05 iunie 2019 inclusiv, a dobânzii de întârziere în sumă de 182 304,39 de lei
calculată pentru perioada 01 septembrie 2018 inclusiv până la 16 octombrie 2018
inclusiv, a dobânzii legale în sumă de 535 023,75 de lei calculate pentru perioada
17 octombrie 2018 inclusiv – 28 februarie 2019 inclusiv, precum și a taxei de stat.
Reclamanta a menționat că la 3 iulie 2019, SRL „FLY ONE” a
executat integral hotărârea din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Central. Prin încheierea executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie din 30
septembrie 2019, (dosarul de executare nr.056-1072/2019 privind procedura de
executare a titlului executoriu nr.2c-577/17), executorul judecătoresc a încasat din
contul debitorului a dobânzii legale de întârziere de la data rămânerii definitive și
irevocabile a hotărârii până la data plății efective a datoriei.
Pentru perioada de la data pronunțării hotărârii (17.10.2018) până la
data plății efective a datoriei (05.06.2019), SRL „FLY ONE” datorează penalități
în mărime de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere calculate conform formulei de
calcul: 9 332 552,89 de lei × 0,05% × 232 de zile = 1082576,14 lei.
Cu trimitere la art.619 alin.(2) din Codul civil (în vigoare până la
01.03.2019), reclamanta consideră că pârâta este obligată la achitarea dobânzilor
de întârziere.
Totodată, a precizat că la 01.03.2019 a intrat în vigoare prevederile
art.942 alin.(4) din Codul civil (în vigoare din 01.03.2019) potrivit cărora, în cazul
în care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la alegere, fie dobânda
de întârziere calculată conform dispozițiilor prezentului articol, fie penalitatea
pentru întârziere. De asemenea, creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul
cauzat în partea neacoperită de dobânda de întârziere.
În viziunea reclamantei, pârâta urmează să achite dobânda legală de
întârziere calculată începând cu 17 octombrie 2018 inclusiv - până la 28 februarie
2019 inclusiv, potrivit următoarei formule: 9332552,89 de lei × (6,5% + 9%) ÷ 365
× 135 de zile = 535 023,75 de lei.
La 16 august 2019, Autoritatea Aeronautică Civilă a expediat în adresa
SRL „FLY ONE” notificarea nr.2460, recepționată de către ultima la 19 august
2019, prin care a solicitat achitarea dobânzii de întârziere calculată din suma
datoriei de 9332552,89 de lei pentru perioada 01.09.2018 – 16.10.2018, în sumă de
182304,39 de lei, potrivit următoarei formule: 9332 552,89 de lei × 0,05% × 46 de
zile, precum și penalitatea în sumă de 214 648,72 de lei calculată pentru aceeași
perioadă conform calculului: 9332552,89 de lei × (6,5% + 9%) ÷ 365 × 46 de zile,
anexând calculul nr.1/2019 din 09 august 2019 a penalității și a dobânzii de
întârziere. Astfel, procedura prealabilă a fost respectată.
La 8 noiembrie 2019, Autoritatea Aeronautică Civilă a expediat în
adresa SRL „FLY ONE” notificarea nr.3405, solicitând în baza acelorași temeiuri
legale care au fost puse la baza hotărârii din 16 octombrie 2018, să achite dobânda
3
egală calculată începând cu 17 octombrie 2018 inclusiv - până la 28 februarie 2019
inclusiv, potrivit următoarei formule de calcul: 9332552,89 de lei × (6,5% + 9%) ÷
365 × 135 de zile = 535 023,75 de lei, precum și penalitatea pentru perioada 17
octombrie 2018 inclusiv – 5 iunie 2019 inclusiv, în sumă de 1082 576,14 lei,
calculată în felul următor: 9332 552,89 de lei × 0,05% × 232 de zile.
La 15 octombrie 2020, în cadrul ședinței de judecată, Autoritatea
Aeronautică Civilă a depus cerere, prin care și-a concretizat pretențiile, solicitând
încasarea din contul SRL „FLY ONE” în bugetul de stat, la contul trezorial al
Autorității Aeronautice Civile: MD54TRPAAA142310A15853AA, TREZMD2X:
penalitatea pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 214 648, 72 de lei, calculată
pentru perioada 01 septembrie 2018 inclusiv - până la 16 octombrie 2018 inclusiv,
a penalității pentru fiecare zi de întârziere în sumă de 1082 576,14 lei calculată
pentru perioada 17.10.2018 inclusiv – 05 iunie 2019 inclusiv, a dobânzii de
întârziere în sumă de 182 304,39 de lei calculată pentru perioada 01 septembrie
2018 inclusiv - până la 16 octombrie 2018 inclusiv, a dobânzii legale în sumă de
535 023,75 de lei calculate pentru perioada 17 octombrie 2018 inclusiv – 28
februarie 2019 inclusiv, precum și a taxei de stat.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin încheierea din 20 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, Ministerul
Finanțelor al Republicii Moldova (f.d.80).
Prin hotărârea din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
s-a respins acțiunea depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă ca neîntemeiată.
Prima instanță a motivat soluția de respingere a acțiunii, constatând că
la 25.04.2017, între SRL „AVIA INVEST” în calitate de cedent, Autoritatea
Aeronautică Civilă în calitate de cesionar și SRL „FLY ONE” în calitate de debitor
a fost încheiat contractul de cesiune de creanță, prin care cedentul a cedat,
cesionarul a preluat, iar debitorul a acceptat transmiterea de la cedent la cesionar a
creanței parțiale în valoare de 12 321461,36 lei. Urmare a acestor acțiuni, pârâtul
în calitate de debitor nu a achitat integral această datorie, astfel că Autoritatea
Aeronautică Civilă a înaintat acțiune în instanța de judecată, care s-a soldat cu
pronunțarea la 16.10.2018 de către Judecătoria Chișinău, sediul Central a hotărârii,
prin care s-a încasat din contul SRL „FLY ONE” datoria de bază în valoare de 9332
552,89 lei, penalitățile în mărime de 142 673,04 lei și dobânzile de întârziere în
valoare de 167 986,08 lei, în total 9.643.212,01 lei. Prin încheierea Curții de Apel
Chișinău din 22.01.2019 a fost restituită, ca fiind depusă în afara termenului legal,
cererea de apel depusă de SRL „FLY ONE” împotriva hotărârii instanței de fond,
iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05.06.2019 s-a respins recursul
4
declarat de SRL „FLY ONE” și s-a menținut încheierea Curții de Apel Chișinău
din 22.01.2019.
Prima instanță a notat că la 13.09.2017 între părțile în litigiu a fost
încheiat Acordul de eșalonare, prin care Autoritatea Aeronautică Civilă a acceptat
ca din contul sumelor transferate să reducă cuantumul datoriei de bază, deoarece
pârâtul a recunoscut și a acceptat să achite penalitatea în sumă de 806163,03 lei
împreună cu dobânzile în sumă de 769856,51 lei, calculate începând cu 25.04.2017
- până la 13.09.2017, și să stingă datoria restantă în sumă de 10.121.461,36 lei -
până la 25.12.2017. Astfel, din transferurile bănești efectuate de către pârâta SRL
„FLY ONE” mai întâi au fost stinse penalitățile, dobânzile și din sumele rămase -
datoria de bază.
Prima instanță a remarcat că pârâta SRL „FLY ONE” a declarat, iar
reclamantul nu a negat că au fost decontate prin ordinele de plată următoarele sume:
nr.317 din 13.06.2019 – 1.000.000,00 lei, nr.517 din 03.07.2019 – 8.332.552,89
lei, nr.228 din 27.07.07.2018 – 2.000.000,00 lei, nr.271 din 21.12.2017 –
550.000,00 lei, nr.270 din 19.12.2017 – 1.500.000,00 lei, nr.269 din 18.12.2017 =
950.000,00 lei, nr.187 din 29.09.2017 – 200.000,00 lei, nr.122 din 09.08.2017 –
500.000,00 lei, nr.134 din 03.08.2017 – 500.000,00 lei, nr.113 din 26.07.2017 –
200.000,00 lei, nr.120 din 30.06.2017 – 1.000.000,00 lei, în total 16.732.552,90 lei.
Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit pct.2 din Acordul de
eșalonare a datoriei din 13.09.2017, au fost prevăzute penalitățile în valoare de
0,05% pentru fiecare zi de întârziere pentru nerespectarea graficului de eșalonare,
care urmau a fi încasate pe durata valabilității acordului încheiat. Ulterior, la
29.12.2017, Acordul de eșalonare a datoriei din 13.09.2017, a fost reziliat la
inițiativa reclamantului prin cererea nr.4045.
În circumstanțele stabilite, instanța de fond a dedus că Acordul de
eșalonare nu mai producea efecte din data de 29.12.2017.
Prima instanță a precizat că prin cererea de concretizare a acțiunii,
reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă a indicat că instanța anterioară de
judecată nu a calculat penalitățile și dobânzile de întârziere până la data pronunțării
hotărârii, din care motiv în prezentul litigiu solicită încasarea din contul pârâtei
SRL „FLY ONE” a penalităților și a dobânzilor de întârziere pentru perioada
01.09.2018-16.10.2018.
La fel, instanța de judecată a remarcat că la 20.09.2019, Autoritatea
Aeronautică Civilă s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL
„FLY ONE” privind încasarea sumelor bănești cu titlu de penalități și dobânzi de
întârziere pentru perioada 01.09.2018-16.10.2018. Ulterior, reclamanta și-a
precizat obiectul acțiunii și a extins perioada cerând încasarea penalității și pentru
perioada 17.10.2018 - 05.06.2019; dobânzii de întârziere și pentru perioada
17.10.2018 - 28.02.2019.
5
În împrejurările menționate, prima instanță a concluzionat că acțiunea
formulată de Autoritatea Aeronautică Civilă împotriva SRL „FLY ONE” privind
încasarea sumelor bănești cu titlu de penalități și dobânzi de întârziere pentru
perioada 01.09.2018-16.10.2018 și respectiv pentru perioada 17.10.2018 -
05.06.2019 (penalitate), precum și pentru perioada 17.10.2018 - 28.02.2019
(dobânda de întârziere), este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
La acest aspect, instanța de fond, cu trimitere la prevederile art.123
alin.(2) din Codul de procedură civilă, a menționat că, faptele stabilite printr-o
hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în
instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța
care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la
judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.
Aici, prima instanță a subliniat că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău
sediul Centru din 16.10.2018, pârâta SRL „FLY ONE” a fost obligată la achitarea
sumei de 9 332 552,89 lei cu titlu de datorie de bază, dobândă de întârziere de 167
989,08 lei și penalitate de 142 673,04 lei, creanțe care au fost stinse prin ordinele
de plată menționate supra, iar alte obligații în temeiul hotărârii nominalizate,
compania „FLY ONE” SRL, nu mai are.
Instanța de fond a concluzionat că această statuare a instanței nu poate
fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat,
întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a
instanței. La caz, este vorba de prezumția lucrului judecat care funcționează în
cauză potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice
dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă
contrară, față de caracterul absolut al prezumției.
Prima instanță nu a reținut argumentele reclamantei Autoritatea
Aeronautică Civilă precum obiectul acțiunii constă în faptul că instanța de judecată
anterioară nu a calculat penalitățile și dobânzile de întârziere până la data
pronunțării hotărârii, invocând că ultima cerere de concretizare a acțiunii în cadrul
dosarului nr.2c-577/17, a fost prezentată la 03.10.2018, pentru perioada de până la
03.10.2018, or, scopul acțiunii este de a fi supusă unei reevaluări ulterioare a
primului dosar soluționat irevocabil, ceea ce va conduce la încălcarea autorității de
lucru judecat.
În acest sens, instanța de fond a menționat că prezumția de lucru
judecat care interzice readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja
rezolvate pentru a conferi stabilitate juridică si pentru a nu aduce atingere dreptului
la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la
justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări ce decurg din aplicarea altor
principii. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine
să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între
considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al
6
doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței
constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu
pot fi ignorate. În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești
semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură
dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă
de o altă hotărâre. Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea
din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat
între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică
infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o
hotărâre judecătorească posterioară dată într-un alt proces, tocmai în scopul de a se
realiza o administrare uniformă a justiției.
Distinct, instanța de fond a notat că din suportul probator administrat
la dosar, și anume: scrisoarea AAC nr.2460 din 16.08.2019; scrisoarea AAC
nr.3405 din 08.11.2019; explicația reprezentantului părții reclamante și a pârâtei în
instanța de judecată, cert atestă faptul că, obligația generatoare de penalități și
dobânzi de întârziere, a fost stinsă de către SRL „FLY ONE” la data de 03.07.2019.
Instanța de fond a concluzionat că la 03.07.2019, SRL „FLY ONE” a
stins toate obligațiile restante față de Autoritatea Aeronautică Civilă ce puteau
genera anumite penalități și dobânzi de întârziere.
De asemenea, prima instanță a remarcat că, aflând în cadrul unui raport
juridic stins, în vederea calculării penalităților și a dobânzilor de întârziere, după
stingerea tuturor obligațiilor, legislația în vigoare stabilește anumite condiții
imperative. Or, potrivit art.626 alin.(3) din Codul civil (în vigoare la momentul
apariției raportului juridic) și art.949 alin.(3) din Codul civil, (în vigoare la
momentul stingerii obligației), în cazul în care a primit executarea, creditorul poate
cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea
executării.
Instanța de judecată a subliniat că creditorul care a primit executarea
cu întârziere a obligației, el va fi în drept să ceară plata penalității numai dacă si-a
rezervat expres acest drept la primirea executării.
La caz, Autoritatea Aeronautică Civilă nu a combătut împrejurarea
privind data primirii executării și rezervarea (expresă) a dreptului de a calcula
penalități de întârziere. Or, ACC a primit executarea la 03.07.2019, respectiv,
pentru a fi calculate penalitățile de întârziere după primirea executării, norma
juridică de la art.626 alin.(3) Cod civil, (art.949 alin.(3) din Codul civil (în vigoare
la momentul stingerii obligației), reglementează în mod necondiționat că creditorul
trebuie (expres) să își rezerve dreptul de a calcula penalități după primirea
executării.
Din 11 achitări efectuate de către pârât la nicio plată reclamanta
Autoritatea Aeronautică Civilă, în calitatea sa de creditor la momentul dat, nu și-a
rezervat expres dreptul de a calcula penalitățile și/sau dobânzile de întârziere.
7
Instanța de fond a constatat că Autoritatea Aeronautică Civilă nu a
respectat prevederile imperative stabilite la art.626 alin.(3) (art.949 alin.(3) din
Codul civil), respectiv, după stingerea obligațiilor pecuniare nu mai poate cere plata
penalităților de întârziere și/sau a dobânzilor.
Mai mult, reclamantul în cadrul procesului de judecată a recunoscut
expres că obligația generatoare de penalități de întârziere a fost stinsă, și, totodată,
a recunoscut că nu și-a rezervat expres dreptul la primirea executării (pentru fiecare
ordin de plată în parte) să solicite încasarea penalității și/sau dobânzii de întârziere.
În acest sens, prima instanță a făcut trimitere la prevederile art.123
alin.(6) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora faptele invocate de una din
părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.
Prima instanță a dedus că în speță, condițiile imperative statuate la
art.626 alin.(3) (art.949 alin.(3)) din Codul civil nu au fost respectate de către
reclamantă, prin urmare nici penalitățile/dobânzile nu pot fi solicitate, motiv din
care instanța a concluzionat că acțiunea urmează a fi respinsă integral.
Instanța de fond nu a reținut argumentele reclamantei precum că prin
scrisorile din 16.08.2019 și 08.11.2019, și-ar fi rezervat dreptul la calcularea
penalităților și dobânzilor, or, aceste scrisori au fost eliberate după un interval de
mai bine de 1 lună - 4 luni din momentul primirii executării obligației, obligația
fiind recepționată la data de 03.07.2019, pe când scrisorile expediate la 16.08.2019
și respectiv la 08.11.2019, denotă faptul că procedura prevăzută la art.949 alin.(3)
din Codul civil, nu a fost respectată, or, rezerva urma a fi făcută la momentul
primirii executării. Iar, momentul primirii executării trebuie considerat așa cum îl
reglementează expres art.872 alin.(4) din Codul civil, dacă plata se face prin
transfer, obligația pecuniară se consideră executată la data la care suma de bani
care a făcut obiectul plății a fost înregistrată în contul prestatorului de servicii de
plată al persoanei căreia trebuia să i se facă plata.
Prima instanță a rezumat că reieșind din prevederile art.949 alin.(3) și
art.872 alin.(4) din Codul civil, primirea executării, în speță, este data de
03.07.2019, respectiv, la această dată nu și-a rezervat reclamantul dreptul de a
calcula penalitățile și dobânzile de întârziere, respectiv și din aceste motive
acțiunea Autorității Aeronautice Civile a fost considerată neîntemeiată.
Distinct, prima instanță a reținut că prin scrisoarea din 16.08.2019,
Autoritatea Aeronautică Civilă a solicitat încasarea penalității doar pentru perioada
cuprinsă între 01.09.2018-16.10.2018, însă nu solicitat penalități sau dobânzi
pentru perioada de 17.10.2018-05.06.2019.
În acest sens, instanța de judecată a conchis că acest fapt demonstrează
că reclamantul cu rea-credință acționează față de pârâtă.
Afară de aceasta, prima instanță a precizat că în cadrul cercetării
judecătorești s-a constatat că în aceste scrisori Autoritatea Aeronautică Civilă nu
și-a rezervat dreptul la calcularea penalităților și dobânzilor de întârziere, ci doar a
8
solicitat să-i fie achitate deja aceste penalități, indiferent de faptul că nu și-a
rezervat în acest sens un drept.
Prima instanță a considerat neîntemeiate și argumentele reclamantei
precum că prin scrisorile din 16.08.2019 și 08.11.2019, și-a rezervat dreptul de a
calcula penalitățile și dobânzile de întârziere. Aici, instanța de fond a ținut să
precizeze că nu constituie o rezervare expresă după cum o cere prevederile art.949
alin.(3) din Codul civil. Or, această rezervare expresă se efectuează doar la primirea
executării, în speță, la 03.07.2019. Sintagma „primirea executării” utilizată de
legiuitor la art.949 alin.(3) din Codul civil, urmează a fi înțeleasă și interpretată ca
fiind expres data și ziua când au intrat mijloacele financiare în contul creditorului,
(acesta are acces oricând la cont și vede mijloacele financiare când intră în cont).
În același timp, sintagmă dată nu poate fi interpretată extensiv, or, în acest caz (o
eventuală interpretare extensivă) vor fi încălcate deja drepturile și interesele
debitorului, principiul egalității și nemijlocit voința legiuitorului de a oferi protecție
debitorului în cazul survenirii anumitor întârzieri.
Instanța de fond a subliniat că rezervarea dreptului de a calcula
penalitățile de întârziere, trebuia efectuată la fiecare dată când primea executarea,
inclusiv și parțial.
În speță, nu se atestă că anumite acțiuni (rezervări exprese) pentru
fiecare primire a executării în parte au fost întreprinse de reclamant, prin urmare,
nu sunt întrunite nici în acest sens condițiile cu caracter imperativ a art.949 alin.(3)
din Codul civil.
Prima instanță a menționat că potrivit art.642 alin.(1) din Codul civil,
(în vigoare la momentul apariției raportului juridic) și art.965 alin.(1) din Codul
civil (în vigoare la momentul stingerii obligației), prin stingerea obligațiilor,
încetează raporturile juridice dintre părți în partea ce se referă la obligația stinsă.
Aliniatul (2) al art.642 din Codul civil, (în vigoare la momentul apariției raportului
juridic) și art.965 alin.(2) din Codul civil (în vigoare la momentul stingerii
obligației) stipulează că, dacă obligația este stinsă, debitorul nu este obligat să
plătească dobânda și penalitățile ori să repare prejudiciul.
În contextul enunțat, instanța de fond a conchis că faptul că pârâtă și-
a executat obligația față de reclamantă, iar la data primirii prestației partea
reclamantă nu și-a rezervat dreptul de a încasa penalitățile și/sau dobânzile de
întârziere, se constată cu certitudine că data primirii executării indicată mai-sus
coincide cu data invocată de către reclamant în actul de penalitate, care nu a negat
acest fapt în cadrul procesului, luând în considerare că la actele dosarului,
reclamanta nu a prezentat nicio dovadă ce confirmă faptul că la primirea executări
(03.07.2019) și-a rezervat dreptul de a încasa penalitățile și dobânzile de întârziere
după ce a primit executarea. Or, prevederile art.965 alin.(2) Cod civil cert impune
imposibilitatea încasării penalităților/dobânzilor de întârziere, după primirea
executării obligației.
9
Pe final prima instanță a considerat că revendicările Autorității
Aeronautice Civile sunt neîntemeiate, și prin urmare, nu poate solicita de la SRL
„FLY ONE” aceste penalități și dobânzi, întrucât a primit executarea cu întârziere
a obligațiilor și la momentul intrării banilor în cont, nu și-a rezervat expres acest
drept.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 23 mai 2022, Autoritatea Aeronautică Civilă a declarat apel
(nemotivat) împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 28 iulie 2022 a prezentat
motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii din 19 mai 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii în
sensul formulat.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă și s-a menținută hotărârea
din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Instanța de apel a motivat decizia, concluzionând ca fiind corectă
soluția primei instanțe despre netemeinicia acțiunii formulată de Autoritatea
Aeronautică Civilă. Or, reieșind din probele anexate la dosar (scrisoarea AAC nr.
2460 din 16.08.2019; scrisoarea AAC nr. 3405 din 08.11.2019, inclusiv declarațiile
reprezentantului reclamantului în instanța de judecată), cert rezultă faptul că
obligația generatoare de penalității și dobânzi de întârziere a fost stinsă de către
SRL „FLY ONE”. Ultima restanță a fost stinsă de către pârâtă la 03 iulie 2019 prin
ordinul de plată nr.517.
Distinct, instanța de apel a precizat că Autoritatea Aeronautică Civilă
a primit executarea la 03.07.2019, respectiv, pentru a fi calculate penalități de
întârziere după primirea executării, norma juridică de la art.626 alin.(3) Cod civil,
(art.949 alin.(3) din Codul civil (în vigoare la momentul stingerii obligației)
stabilește necondiționat că creditorul trebuie (expres) să își rezerve dreptul de a
calcula penalitățile după primirea executării, circumstanțe care la cazul speței nu
se atestă.
Instanța de apel nu a reținut argumentele Autorității Aeronautice
Civile precum că nu putea să-și rezerve acest drept la momentul primirii plății din
motiv că banii ajung în cont și pot fi văzuți abia a doua zi, or, apelanta nici a doua
zi după primirea prestației nu și-a rezervat acest drept, iar dovezi la dosar care să
probeze faptul că la 04.07.2019 sau măcar la 05.07.2019, apelanta/reclamantă și-a
rezervat dreptul de a calcula penalitățile și dobânzile de întârziere, lipsesc.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI SOLICITĂRILE
RECURENTULUI:
10
La 26 ianuarie 2023, Autoritatea Aeronautică Civilă a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia casarea
integrală a deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii
din 19 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri
noi de admitere a acțiunii, prin care să se încaseze din contul SRL „FLY ONE”
în bugetul de stat, la contul trezorial al Autorității Aeronautice Civile penalitatea
pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 214 648, 72 de lei, calculată pentru
perioada 1 septembrie 2018 inclusiv până la 16 octombrie 2018 inclusiv, a
penalității pentru fiecare zi de întârziere în sumă de 1082 576,14 lei calculată
pentru perioada 17.10.2018 inclusiv – 5 iunie 2019 inclusiv, a dobânzii de
întârziere în sumă de 182 304,39 de lei calculată pentru perioada 01 septembrie
2018 inclusiv până la 16 octombrie 2018 inclusiv, a dobânzii legale în sumă de
535 023,75 de lei calculate pentru perioada 17 octombrie 2018 inclusiv – 28
februarie 2019 inclusiv, precum și a taxei de stat.
În susținerea recursului Autoritatea Aeronautică Civilă a invocat că
nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru
soluționarea juste a cauzei atât de către prima instanță, cât și de către instanța de
apel, ceea ce a condiționat soluționarea greșită a cauzei, la fel, concluziile
instanțelor de judecată ierarhic inferioare referitor la neprezentarea probelor că la
momentul primirii executării obligației principale și-a rezervat dreptul de a
pretinde plata penalității ulterioare, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei,
deoarece potrivit ordinelor de plată și a tabelului, cu indicarea transferurilor
efectuate, constituie temeiul unei concluzii clare că odată cu primirea executării
și prin imputarea plăților, mai întâi la stingerea dobânzii și a penalității, și-a
rezervat expres dreptul de a solicita încasarea ulterioară a penalității/dobânzilor
de întârziere.
Recurenta consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare au
interpretat în mod eronat prevederile art.626 alin.(3) din Codul civil, în redacția
legii în vigoare la momentul apariției dreptului său de a pretinde penalitatea, în
coroborare cu art.949 alin.(3) din Codul civil, în vigoare la momentul stingerii
obligației principale, care reglementează doar situațiile în care clauza penală are
un caracter sancționator pentru neexecutarea obligației stricto sensu și se aplică
odată cu stingerea obligației. În speță, clauza penală este un mijloc legal de
garantare (conform pct.26 din Hotărârea Guvernului nr.645 din 07 august 2014 și
pct.3 din Hotărârea Guvernului nr.133 din 27 februarie 2019) a executării
obligației în modul corespunzător și fără întârziere, poartă un caracter
compensatoriu pentru executarea cu întârziere a obligației de către intimat.
De asemenea, instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au
interpretat prevederile art.626 alin.(3) din Codul civil în vigoare până la 01 martie
2019, or, potrivit acestei norme de drept, în cazul în care a primit executarea,
creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept
la primirea executării. Norma dată de drept nu stipulează un alt moment în care
11
creditorul își poate rezerva dreptul de a cere penalitatea înaintea primirii
executării, ci prevede în mod expres – „la momentul primirii executării”. Or,
Autoritatea Aeronautică Civilă nu avea de unde să cunoască despre data când
intimata SRL „FLY ONE” intenționa să transfere sumele încasate prin hotărârea
din 16 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.
De asemenea, instanțele de judecată ierarhic inferioare au aplicat
eronat legea atunci când au respins pretenția privind încasarea penalității legale
de întârziere și a dobânzii pentru perioada de la data pronunțării hotărârii și până
la executarea acesteia, deoarece apelul constituie o prelungire de examinare a
cauzei în fond și la momentul examinării cauzei în apel (în cazul în care acesta n-
ar fi fost restituit pe motive de tardivitate) ar fi avut posibilitatea de a înainta
pretențiile de încasare a penalității și dobânzii calculate din data pronunțării
hotărârii și până când hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă, adică pentru
perioada 17 octombrie 2018 — 05 iunie 2019.
În viziunea recurentei, revendicările sale sunt întemeiate, fiind
înaintate intimatei SRL „FLY ONE” prin scrisoarea din 08 noiembrie 2019, și nu
reprezintă o manifestare de rea-credință după cum au prezumat instanțele de
judecată ierarhic inferioare, întrucât doar buna-credință se prezumă, dar nu și rea-
credința, trebuie probată.
În speță, simpla prezumție că Autoritatea Aeronautică Civilă prin
scrisoarea din 16.08.2019 nici nu a solicitat penalitățile sau dobânzile pentru
perioada 17.10.2018-05.06.2019, fiind de altfel răsturnată prin notificarea din 08
noiembrie 2019, nu reprezintă o dovadă a relei credințe, atât timp cât nu s-a probat
că a acționat cu rea-credință față de intimată.
Afară de aceasta, de nenumărate ori a menționat că la primirea
plăților de la SRL „FLY ONE” și-a rezervat expres dreptul de a încasa penalitățile
și dobânzile de întârziere, aplicând prevederile art.586 alin.(4) Cod civil.
Mai mult ca atât, din sumele transferate au fost stinse mai întâi
penalitățile calculate, apoi dobânzile, iar din suma rămasă, a fost stinsă datoria de
bază. Din acestea rezultă în mod clar că la primirea plăților Autoritatea
Aeronautică Civilă și-a rezervat dreptul la calcularea și încasarea penalităților și
dobânzilor de întârziere.
Instanțele de judecată nu au explicat modalitatea prin care se
efectuează rezervarea dreptului de a încasa penalitatea anume „la momentul
efectuării plății” de către debitorul obligației, or, momentul efectuării plății și
momentul recepționării plății trebuie să coincidă ca să producă efecte. Acest fapt
urma să fie inițiat de către un debitor de bună-credință, informându-l pe creditor
despre data și ora efectuării plății datoriei. Mai mult ca atât, de la momentul în
care s-a emis ordinul de plată de către cel care efectuează plata și până la
momentul în care banii au ajuns la contul celui care recepționează plata, trece o
12
perioadă de timp (mai cu seamă la sfârșitul zilei bancare) și nu poate fizic să
coincidă aceste două momente.
Este contradictorie concluzia instanței de apel precum că Autoritatea
Aeronautică Civilă nici a doua zi după primirea prestației nu și-a rezemat acest
drept. Este contradictorie și alegația instanței de apel este precum că rezervări
exprese pentru fiecare primire a executării în parte nu au fost întreprinse de
reclamant, nu corespunde realități. Or, plățile efectuate de către intimat până la
pronunțarea hotărârii din 16 octombrie 2018, au fost imputate nu după cum le-a
indicat debitorul, ci le-a imputat mai întâi la stingerea penalității și dobânzii, iar
din suma rămasă a fost stinsă datoria de bază. Achitarea tranșelor a fost efectuată
de către intimat cu întârziere, fapt care subliniază o executare necorespunzătoare
a obligației, iar potrivit art.643 alin.(1) Cod civil (în vigoare la data nașterii
raportului juridic) executarea stinge obligația numai în cazul în care a fost
efectuată în modul corespunzător.
Cu atât mai mult, dacă debitorul achită datoria pentru marfa
procurată, serviciul prestat după adresarea creditorului în instanța de judecată și
până la pronunțarea hotărârii, acest fapt nu-l scutește de obligația de a achita
penalitatea prevăzută în contract. Datoria a fost stinsă de către debitorul SRL
„FLY ONE” nu înaintea adresării în instanța de judecată, ci cu mult după
pronunțarea hotărârii, fapt care nu se înglobează în situația din speță.
La fel, instanțele nu au luat în considerare faptul că obligația a fost
executată necorespunzător, penalitatea era prevăzută de lege, iar obligația a fost
executată în timpul derulării unui proces de judecată.
În drept, Autoritatea Aeronautică Civilă și-a întemeiat recursul pe
prevederile art.432 alin.(2) lit.c) și alin.(4) din Codul de procedură civilă (în
redacția legii până la modificările din 01.09.2023), potrivit cărora se consideră că
normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care
instanța judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea, precum și săvârșirea
altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului.
La 13 martie 2023, SRL „FLY ONE”, reprezentată de avocatul
Cristian Iustin, a depus referință, solicitând să fie declarat inadmisibil recursul
declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă, întrucât temeiurile recursului nu se
încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă
(în redacția legii până la modificările din 01.09.2023), or, argumentele recurentei
se referă la dezacordul acesteia cu soluția pronunțată de instanța de apel și instanța
de fond. De altfel, recurenta intenționează examinarea stării de fapt constatată de
13
către instanțele de judecată ierarhic inferioare. La caz, lipsesc temeiuri de drept
de admisibilitate a recursului, din care motiv acesta este inadmisibil prin prisma
art.433 lit.a) CPC.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă statuează
că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în
vigoare la 01 septembrie 2023.
Articolul XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 statuează că,
recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat la 26 ianuarie 2023 de către Autoritatea
Aeronautică Civilă, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din
31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023, și prin urmare, va fi examinat
în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Articolul 432 din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la
modificările efectuate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din
01.09.2023) prevede că:
„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o
lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia
dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile
privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor
persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
14
greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Articolul 433 lit.a) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în
vigoare la data depunerii recursului 08 iunie 2023) reglementează că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă stipulează
că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:
Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat decizia la 17 noiembrie 2022, în ședință publică.
Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel
a fost expediată la adresa electronică a Autorității Aeronautice Civile la 31
ianuarie 2023, fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc
anexată la dosar (f.d.171).
Astfel, recursul declarat la 26 ianuarie 2023, de către Autoritatea
Aeronautică Civilă, se consideră ca fiind depus în interiorul termenului legal
prevăzut de art.434 CPC.
Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă
o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe
care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
15
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la
data declarării recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că în
recursul declarat Autoritatea Aeronautică Civilă a făcut referire al prevederile
art.432 alin.(2) lit.c) și alin.(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii
până la modificările din 01.09.2023), potrivit cărora se consideră că normele de
drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea, precum și săvârșirea altor
încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului
doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că
recurenta a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(2) lit.c)
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului
(26.01.2023), nu a stabilit că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie
aplicată sau că ar fi interpretat în mod eronat legea.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în
temeiurile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4),
(în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului – 26.01.2023), respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului
reprezintă de fapt dezacordul recurentei cu soluția instanței de apel și a primei
instanțe, care au emis soluțiile pe o cercetare multiaspectuală, completă,
nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și
interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
apel care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în mod
corespunzător.
Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să
cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici,
care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează
în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4), din Codul de procedură civilă,
în vigoare la data declarării recursului.
Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,
ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel
Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
16
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și
funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru
a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în
această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-
1,11p.141, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă,
urmează a fi considerat inadmisibil.
În conformitate cu art.431 alin.(1) și (2), art.433 lit.a) din Codul de
procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin.(1) și (2) din
Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
17