2rac-52/19 — cu privire la incasarea penalitatii si a dobinzii de inatirziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la incasarea penalitatii si a dobinzii de inatirziere
- Temei legal
- Principiile interpretarii contractului, Factorii care influenteaza interpretarea contractului
2rac-52/19 — cu privire la incasarea penalitatii si a dobinzii de inatirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2rac-52/19
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central – A. Brăgaru
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Buhnaci, S. Gîrbu, L. Bulgac
DECIZIE
13 februarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Galina Stratulat
Nicolae Craiu
Nina Vascan
Maria Ghervas
examinând recursul declarat de către Autoritatea Aeronautică Civilă,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Autoritatea
Aeronautică Civilă împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Avia Invest” cu
privire la încasarea penalității, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care
s-a admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Avia Invest”,
s-a casat hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a
emis o nouă hotărâre,
c o n s t a t ă:
La 04 august 2017 Autoritatea Aeronautică Civilă s-a adresat cu cerere de
chemare în judecată împotriva SRL „Avia Invest”, prin care a solicitat încasarea
penalității conform Hotărârii Guvernului nr. 645 din 07.08.2014 în sumă de
369 566,28 lei, calculată pentru perioada 31.12.2016-25.04.2017, a dobânzii de
întârziere în mărime de 364 503,72 lei, calculată pentru perioada 31.12.2016-
25.04.2017.
În motivarea cererii reclamanta a indicat că prin încheierea contractului nr. 4/03
din 30 august 2013 de concesiune a activelor, aflate în gestiunea ÎS „Aeroportul
Internațional Chișinău” și a terenului aferent acestora, SRL „Avia Invest” ca
operator de aerodrom, s-a obligat la achitarea tuturor plăților obligatorii de stat și
locale în corespundere cu actele normative.
A mai indicat că una din plățile obligatorii de stat, la achitarea cărora este
obligată SRL „Avia Invest”, este reglementată de art. 6 al Legii aviației civile
nr. 1237 din 09 iulie 1997 și anume, plățile de supraveghere a menținerii condițiilor
de certificare a operatorilor de aerodrom.
1
Reclamanta a menționat că SRL „Avia Invest” nu și-a îndeplinit obligațiile sale
reglementate de lege în mod corespunzător, admițând restanțe la achitarea plăților
de supraveghere, astfel că conform facturii seria WI nr. 8431146 din 31 decembrie
2016 pentru luna decembrie 2016 pârâta urma să achite suma de 4 178 948,48 lei,
conform facturii seria WI nr. 8431192 din 31 ianuarie 2017 pentru luna ianuarie
2017 urma să achite suma de 4 636 408,64 lei, conform facturii seria WI nr. 8431191
din 28.02.2017 pentru luna februarie 2017 urma să achite suma de 3 651 683,72 lei,
stingând doar parțial datoria în mărime de 145 579,48 lei.
La 25 aprilie 2017 a fost încheiat Contractul de cesiune de creanță, prin care o
parte din creanța SRL „Avia Invest” avută față de SRL „Fly One” a fost cedată în
favoarea Autorității Aeronautice Civile la concursul sumei de 12 321 461,36 lei,
însă, conform pct. 4 din contract în această sumă nu sunt incluse penalitățile și
dobânzile de întârziere.
În temeiul pct. 26 din Regulamentul de organizare și funcționare, structurii și
efectivului-limită ale Autorității Aeronautice Civile, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 645 din 07 august 2014, în vigoare de la data de 22 august 2014
pentru neachitarea plăților de supraveghere pentru perioada cuprinsă între
31 decembrie 2016–25 aprilie 2017 SRL „Avia Invest”, conform calculului
nr. 16/2017 din 10 mai 2017, datorează o penalitate în sumă de 369 566,28 lei.
Totodată, pentru neachitarea plăților în perioada cuprinsă între 31 decembrie
2016–25 aprilie 2017 SRL „Avia Invest” conform calculului nr. 17/2017 din 10 mai
2017 datorează reclamantei dobânda de întârziere în mărime de 364 503,72 lei.
La 17 iulie 2017 în adresa pârâtei a fost expediată cererea prealabilă nr. 2644,
prin care s-a solicitat ca în termen de 5 zile să achite penalitatea în sumă de 369
566,28 lei și dobânda de întârziere în mărime de 364 503,72 lei, totodată fiind somată
că în cazul neachitării benevole, se va purcede la procedura recuperării sumei pe cale
judiciară, iar cheltuielile legate de judecarea cauzei fiind puse pe seama pârâtei.
Prin hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-a
admis cererea de chemare în judecată depusă de către Autoritatea Aeronautică
Civilă. S-a încasat de la SRL „Avia Invest” în beneficiul Autorității Aeronautice
Civile suma de 369 566,28 lei cu titlu de penalitate calculată pentru perioada
31.12.2016-25.04.2017, suma de 364 503,72 lei cu titlu de dobânzi de întârziere
calculată pentru perioada 31.12.2016-25.04.2017 și suma de 22 022,10 lei cu titlu
de taxă de stat în beneficiul statului. (f.d. 111, 115-119)
La 15 mai 2018 SRL „Avia Invest” a declarat apel împotriva hotărârii din
20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, solicitând casarea hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care a respinge pretențiile înaintate
de către Autoritatea Aeronautică Civilă. (f.d. 113, 123-130)
Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul
declarat de către SRL „Avia Invest”. S-a casat hotărârea din 20 aprilie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins
cererea de chemare în judecată depusă de către Autoritatea Aeronautică Civilă
împotriva SRL „Avia Invest” cu privire la încasarea penalității, a dobânzii de
întârziere și a cheltuielilor de judecată. S-a încasat de la Autoritatea Aeronautică
2
Civilă în beneficiul SRL „Avia Invest” taxa de stat în mărime de 17 012,08 lei
achitată pentru judecarea cauzei în instanța de apel (f.d. 94, 95-102)
La 20 noiembrie 2018 Autoritatea Aeronautică Civilă a declarat recurs
împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii din 20 aprilie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Central. (f.d. 171-176)
În motivarea recursului recurenta a invocat că instanța de apel a încălcat
esențial anumite norme ale dreptului material, a aplicat eronat, speței date, normele
de drept material și a apreciat arbitrar probele cauzei.
Consideră că s-a încălcat flagrant una din regulile de bază de apreciere a
probelor stabilite în art. 130 alin. (3) Cod de procedură civilă. Astfel, înscrisurile
prezentate de către SRL „Avia Invest” nu confirmă existența circumstanței de
imposibilitate de achitare a plăților de supraveghere în termen. Aceste acte sunt vădit
irelevante obiectului de examinare a cauzei, iar insuficiența lor pentru soluționarea
litigiului se confirmă însăși prin conținut. Existența unor creanțe față de terți nu
confirmă obiectiv nicidecum starea financiară a intimatei, ceea ce face a fi declarate
probele în cauză lipsite de pertinență.
Totodată, a menționat că prima instanță corect a constatat circumstanțele de
fapt ale cauzei, interpretând și aplicând corect normele de drept material și
procedural aplicabile pretenției privind încasarea penalității și a dobânzii de
întârziere. Însă, instanța de apel, încălcând normele de drept material și procedural,
precum și apreciind arbitrar niște probe lipsite de pertinență, nu a delimitat
penalitatea legală ce poate fi pretinsă doar de la SRL „Avia Invest” până la data de
25 aprilie 2017, de cea contractuală care a fost negociată și inclusă în pct. 6 al
Contractului de cesiune de creanțe valabilă, deja, doar pentru SRL „Fly One”
începând cu 25 aprilie 2017.
Recurenta a mai menționat că conform Legii taxei de stat nr. 1216 din
03.12.1992 și art. 85 alin. (1) lit. i) Cod de procedură civilă este scutită de la achitarea
taxei de stat, deoarece se află în subordinea Ministerului Economiei și Infrastructurii.
La 17 ianuarie 2019 SRL „Avia Invest” a depus referință, solicitând de a
considera recursul declarat de către Autoritatea Aeronautică Civilă inadmisibil. (f.d.
183-185)
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 18 octombrie
Recursul declarat la data de 20 noiembrie 2018 este depus în termen.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 ianuarie 2019 recursul depus
de către Autoritatea Aeronautică Civilă, s-a declarat admisibil pentru a fi examinat
în fond.
Articolul 441 al Codului de procedură civilă stipulează că în cazul în care
recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul
recursului.
Examinând materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea
de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
3
Supreme de Justiție conchide că recursul declarat urmează a fi admis din următoarele
considerente.
Conform art. 445 alin. (1) lit. c1) Cod de procedură civilă instanța de recurs,
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral decizia
instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, trimițînd cauza spre rejudecare în prima
instanță doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor
de drept procedural specificate la art. 432 alin. (3) lit. d) și f).
Materialele cauzei atestă că la 04 august 2017 Autoritatea Aeronautică Civilă a
depus cerere împotriva SRL „Avia Invest”, prin care a solicitat încasarea penalității
conform Hotărârii Guvernului nr. 645 din 07.08.2014 în sumă de 369 566,28 lei și a
dobânzii de întârziere în mărime de 364 503,72 lei, calculate pentru perioada
31.12.2016-25.04.2017.
Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 20 aprilie 2018 a admis
cererea de chemare în judecată depusă de către Autoritatea Aeronautică Civilă, a
încasat de la SRL „Avia Invest” în beneficiul Autorității Aeronautice Civile suma
de 369 566,28 lei cu titlu de penalitate, suma de 364 503,72 lei cu titlu de dobânzi
de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2016-25.04.2017 și suma de 22 022,10
lei cu titlu de taxă de stat în beneficiul statului.
Judecând apelul declarat de către SRL „Avia Invest”, instanța de apel a ajuns
la concluzia temeiniciei apelului, a casat hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Central și a emis o nouă hotărâre, prin care a respins cererea de
chemare în judecată depusă de către Autoritatea Aeronautică Civilă împotriva SRL
„Avia Invest” cu privire la încasarea penalității, a dobânzii de întârziere și a
cheltuielilor de judecată. A încasat de la Autoritatea Aeronautică Civilă în beneficiul
SRL „Avia Invest” taxa de stat în mărime de 17 012,08 lei achitată pentru judecarea
cauzei în instanța de apel.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în colaborare cu legislația în
vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că concluziile instanțelor
inferioare sunt premature din următoarele considerente.
Instanța de recurs reține că prin contractul de concesiune a activelor nr. 4/03
din 30 august 2013, aflate în gestiunea ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” și a
terenului aferent acestora, SRL „Avia Invest” ca operator de aerodrom, s-a obligat
la achitarea tuturor plăților obligatorii de stat și locale în corespundere cu actele
normative.
În conformitate cu art. (6) alin. (3) din Legea aviației civile nr. 1237 din
09.07.1997 asigurarea finanțării activității Autorității Aeronautice Civile se
efectuează prin încasarea plăților de supraveghere a menținerii condițiilor de
certificare a serviciilor de navigație aeriană, a operatorilor aerieni și a
aerodromurilor. Alin. (4) lit. b) prevede că Autoritatea Aeronautică Civilă
elaborează anual, până la data de 15 noiembrie, proiectul bugetului pentru anul
următor, care constă din plățile de supraveghere a menținerii condițiilor de
certificare a aerodromurilor în funcție de codul atribuit. Alin. (6) stipulează că
cuantumul plăților de supraveghere a menținerii condițiilor de certificare a
serviciilor de navigație aeriană este stabilit prin hotărâre de Guvern în mărime de
4
până la 1 euro/tonă/MTOW aeronavă la decolare/aterizare. Cuantumul plăților de
supraveghere a menținerii condițiilor de certificare a aerodromurilor este stabilit prin
hotărâre de Guvern în mărime de până la 0,5 euro/pasager la plecare și la sosire –
pentru aerodrom cod 2; până la 2 euro/pasager la plecare și la sosire – pentru
aerodrom cod 3 și cod 4. Cuantumul plăților de supraveghere a menținerii condițiilor
de certificare a operatorilor aerieni care efectuează transporturi de mărfuri în afara
teritoriului Republicii Moldova este stabilit prin hotărâre de Guvern în mărime de
până la 1 euro tonă/MTOW aeronavă la decolare. Alin. (7) indică că plățile de
supraveghere a menținerii condițiilor de certificare se transferă lunar de către agenții
economici certificați pe contul curent al Autorității Aeronautice Civile până la data
de 25 a lunii imediat următoare.
Din materialele cauzei instanța de recurs reține că Autoritatea Aeronautică
Civilă a înaintat SRL „Avia Invest” facturile fiscale Seria WI nr. 8431146 din 31
decembrie 2016 pentru achitarea plății de supraveghere în sumă de 4 178 948,48 lei
pentru luna decembrie 2016, Seria WI nr. 8431192 din 31 ianuarie 2017 pentru
achitarea plăților de supraveghere în sumă de 4 646 408, 64 lei pentru luna ianuarie
2017, Seria WI nr. 8431191 din 28 februarie 2018 pentru achitarea plăților de
supraveghere în sumă de 3 651 683,72 lei pentru luna februarie 2017.
Prin actele de decontări reciproce semnate de către SRL „Avia Invest” și
Autoritatea Aeronautică Civilă nr. 79 din 31.12.2016, nr. 82 din 31.01.2017, nr. 91
din 28.02.2017 și nr. 97 din 31.03.2017, SRL „Avia Invest” a stins prin compensare
datoria față de Autoritatea Aeronautică Civilă în sumă de 145 579,48 lei.
Astfel, până la data de 25 aprilie 2017 suma plăților de supraveghere a SRL
„Avia Invest” față de Autoritatea Aeronautică Civilă pentru lunile decembrie 2016,
ianuarie și februarie 2017 constituia 12 321 461,37 lei.
Prin contractul de cesiune de creanță din 25 aprilie 2017 cedentul SRL „Avia
Invest” a transmis, cesionarul Autoritatea Aeronautică Civilă a preluat, iar debitorul
SRL „Fly One” a acceptat transmiterea datoriei față de cedent la cesionar a creanței
parțiale a debitorului față de cedent în valoare de 12 321 461,36 lei.
Potrivit pct. 4 din contractul de cesiune părțile contractante au confirmat că
conform situației la data semnării contractului, cedentul nu are datorii rămase pentru
lunile decembrie 2016, ianuarie și februarie 2017 față de cesionar. Aceste datorii,
însă, nu includ penalități și dobânzi de întârziere.
La 07 iulie 2017 Autoritatea Aeronautică Civilă a înaintat în adresa SRL „Avia
Invest” cererea prealabilă nr. 2644, prin care a solicitat ca în termen de 5 zile, ultima
să achite penalitatea în sumă de 369 566,28 lei calculată în temeiul pct. 6 din
Regulamentul privind organizarea și funcționarea Autorității Aeronautice Civile,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 645 din 07.08.2014 și dobânda de întârziere
în mărime de 364 503,72 lei, calculată pentru perioada 31 decembrie 2016–25 aprilie
2017, iar în legătură cu nesoluționarea cererii prealabile, la 04 august 2017 a depus
acțiune în instanță.
Penalitatea a fost calculată în temeiul pct. 26 din Regulamentul privind
organizarea și funcționarea Autorității Aeronautice Civile, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 645 din 07.08.2014, care stipulează că un transfer incomplet sau
întârziat pe contul Autorității a plăților de supraveghere a menținerii condițiilor de
5
certificare atrage după sine penalitate în mărime de 0,05 la sută din suma
netransferată, pentru fiecare zi de întârziere.
Dobânda de întârziere a fost calculată în temeiul art. 619 alin. (2) Cod Civil.
Instanțele au soluționat litigiul diferit, interpretând diferit clauzele contractului
de cesiune de creanță din 25 aprilie 2017.
Instanța de recurs reține că pct. 4 din contract stipulează că cesionarul și
cedentul confirmă reducerea prin compensare a datoriei cedentului față de cesionar
în rezultatul cesionării creanței în valoare de 12 321 461,36 lei. Ca urmare, părțile
confirmă că conform situației la data semnării contractului cedentul nu are datorii
rămase pentru lunile decembrie 2016, ianuarie și februarie 2017 față de cesionar.
Aceste datorii, nu includ penalități și dobânzi de întârziere. Pct. 6 din contract
prevede că cedentul este responsabil față de cesionar privind valabilitatea drepturilor
concesionate și confirmate de către debitor, ultimul asumându-și și obligația de
stingere a penalităților potrivit Hotărârii Guvernului nr. 645 din 07.08.2014, precum
și a dobânzii de întârziere derivate din prevederile legii.
Astfel, pct. 6 din contractul de cesiune de creanțe din 25 aprilie 2017, încheiat
între, SRL „Avia Invest”, Autoritatea Aeronautică Civilă și SRL „Fly One”, având
o redacție confuză, a fost interpretat diferit de către instanțele inferioare.
Prima instanță a considerat că conform pct. 4 și pct. 6 din contractul de cesiune
de creanță din 25 aprilie 2017 SRL „Avia Invest” a fost de acord și s-a obligat să
achite Autorității Aeronautice Civile penalitățile și dobânzile de întârziere derivate
din prevederile legii, acumulate până la data cesiunii creanței sale față de SRL „Fly
One”.
Instanța de apel, judecând cauza, a considerat că prin pct. 6 din contractul de
cesiune de creanță din 25 aprilie 2017 SRL „Fly One” și-a asumat față de Autoritatea
Aeronautică Civilă și obligația de stingere a penalităților și dobânzilor de întârziere,
acumulate la data încheierii contractului de cesiune de creanță.
În opinia instanței de apel, pct. 4 coroborat cu pct. 6 din contractul de cesiune
de creanță din 25 aprilie 2017 precizează faptul că, ca urmare a cesiunii creanței,
SRL „Fly One” devine dator față de Autoritatea Aeronautică Civilă atât cu suma de
12 321 461 lei, adică datoria la plata de supraveghere a menținerii condițiilor de
certificare a operatorilor de aerodrom, cât și cu penalitățile și dobânzile de întârziere,
acumulate la data cesionării creanței.
Instanța de recurs reține că pct. 6 din contractul de cesiune de creanță din 25
aprilie 2017 este expus într-o manieră confuză și prin prisma art. 725-728 Cod Civil
urma să fie interpretat de către instanțele inferioare cu determinarea voinței părților
participante la contract.
Pentru a soluționa corect litigiul, instanțele trebuiau să determine existența și
conținutul drepturilor și obligațiilor părților. Acestea depind de justul sens al
contractului, ca urmare a interpretării sale.
Prin interpretarea contractului trebuie de înțeles operația logică prin
intermediul căreia se determină conținutul contractului. Deci prin interpretarea
contractului nu trebuie de înțeles nu numai determinarea conținutului clauzelor
incluse de către părți în contract ci și determinarea efectelor pe care le-a produs
6
contractul. Interpretarea contractului constă în determinarea voinței părților și numai
în lipsa acesteia se poate recurge la normele supletive sau la uzanțe.
Sunt anumite criterii pe care trebuie să le folosească instanța judecătorească în
cazul în care nu a putut determina intenția comună a părților în baza termenilor
folosiți de către părți. Spre exemplu instanța va putea să țină cont de negocierile
preliminare dintre părți, natura și scopul contractului, de practicile stabilite între
părți, de sensul acordat termenilor și expresiilor în sfera de activitate respectivă și
interpretările clauzele similare pe care le-au primit anterior. Trebuie de asemenea să
se țină cont și de regulile cu privire la bună credință și echitate.
Fiecare clauză a contractului va avea aceeași valoare pentru interpretarea
celorlalte clauze ale contractului indiferent de ordinea în care sunt expuse.
Potrivit art. 726 Cod Civil la interpretarea contractului se va ține cont, inclusiv,
și de interpretarea care este dată acestuia de către părți.
Din contractul de cesiune de creanță din 25 aprilie 2017 rezultă că părțile
contractului sunt Autoritatea Aeronautică Civilă, SRL „Avia Invest” și SRL „Fly
One”.
Este evident că pentru a interpreta clauzele incluse în pct. 4 și pct. 6 al
contractului tripartit, încheiat între SRL „Avia Invest”, Autoritatea Aeronautică
Civilă și SRL „Fly One”, era necesar antrenarea în proces a tuturor părților
contractante.
Din speță rezultă că în proces au fost antrenate numai două părți ale contractului
de cesiune de creanță din 25 aprilie 2017: SRL „Avia Invest” și Autoritatea
Aeronautică Civilă.
Instanța de apel a interpretat contractul de cesiune de creanță din 25 aprilie
2017 în defavoarea SRL „Fly One” fără ca aceasta să fie antrenată în proces.
Instanța de recurs reține că regulile de interpretare legale sunt obligatorii pentru
toate părțile contractante, iar atunci când ele au o divergență privind sensul unui text
contractual, este normal ca fiecare parte, din multitudinea de sensuri posibile să
invoce sensul care îi este mai favorabil.
În cazul dat, SRL „Fly One” a fost lipsită de dreptul de a își expune propria
interpretare a clauzelor contractului de cesiune de creanță din 25 aprilie 2017 și
sensul care se are în vedere prin manifestarea de voință a părților contractante.
Instanța de recurs mai menționează că atunci când intenția comună nu este
susceptibilă de deducere, iar regulile de interpretare subiective nu pot primi aplicare,
interpretul va tinde să reliefeze voința adevărată a părților din elementele externe
textului contractului.
Astfel, neantrenarea în proces a unei părți a contractului face imposibilă
aplicarea regulilor de interpretare a contractului.
Din considerentul că lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de
examinare în recurs nu este posibilă, decizia instanței de apel și hotărârea primei
instanțe urmează a fi casate integral, cu remiterea cauzei în instanța de fond în alt
complet de judecată.
La rejudecarea cauzei instanță urmează să țină cont de cele indicate, să
antreneze în proces toate părțile contractante, să verifice și alte circumstanțe ce
prezintă importanță pentru soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate
7
aspectele, complet și obiectiv, conform exigențelor art. 130 Cod de procedură civilă,
probele administrate și în dependență de situația stabilită, în raport cu normele de
drept material, care reglementează relațiile civile, să adopte o hotărâre legală și
întemeiată.
În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c1) Cod de procedură civilă,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție
decide:
Se admite recursul declarat de către Autoritatea Aeronautică Civilă.
Se casează integral decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central în cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de către Autoritatea Aeronautică Civilă
împotriva SRL „Avia Invest” cu privire la încasarea penalității, a dobânzii de
întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Se remite cauza la rejudecare la Judecătoria Chișinău, sediul Central în alt
complet de judecători.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Galina Stratulat
Nicolae Craiu
Nina Vascan
Maria Ghervas
8