2rac-230/19 — Încasarea penalitătii, dobânzii de întârziere

Dosarul nr. 2rac-230/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător – V. Holban

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL „Avia Invest”,

în cauza civilă la cererea înaintată de Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii

Moldova către SRL „Avia Invest”, intervenient accesoriu ÎS „Air Moldova” cu

privire la încasarea penalităților și dobânzilor de întârziere,

împotriva deciziei din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul SRL „Avia Invest”, a fost admis apelul declarat de Autoritatea

Aeronautică Civilă a Republicii Moldova, casată parțial hotărârea din 18 mai 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în partea în care au fost respinse pretențiile

privind încasarea penalităților și dobânzilor de întârziere pentru perioada 25

noiembrie - 26 decembrie 2016, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre de

admitere a acțiunii, în rest hotărârea a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La 24 martie 2017, Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii Moldova a depus

cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Avia Invest”, intervenient accesoriu

ÎS „Air Moldova” cu privire la încasarea penalităților, dobânzilor de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin încheierea Contractului nr. 4/03 din 30

august 2013 de concesiune a activelor aflate în gestiunea ÎS „Aeroportul

Internațional Chișinău” și a terenului aferent acestora, SRL „Avia Invest”, ca

operator de aerodrom, s-a obligat la achitarea tuturor plăților obligatorii de stat și

locale în corespundere cu actele normative. Una dintre plățile obligatorii de stat la

achitarea cărora este supusă SRL „Avia Invest”, este reglementată de art. 6 al Legii

1237 din 09 iulie 1997 aviației civile, și anume: plățile de supraveghere a menținerii

condițiilor de certificare a operatorilor de aerodrom.

La situația zilei de 25 octombrie 2016, SRL „Avia Invest” a admis restanțe în

achitarea obligațiunilor sale financiare pentru luna septembrie 2016 cu privire la

achitarea plăților de supraveghere stabilite de 6 alin. (7) al Legii 1237 din 09 iulie

1

1997 aviației civile, care trebuiau achitate până la data de 25 a lunii imediat

următoare și care constituiau suma de 6 330 961,06 lei (factura WI8431080 din

30.09.2016).

Astfel, SRL „Avia Invest” și-a onorat doar parțial obligațiile sale în termenii

prevăzuți de lege, adică la data de 25 a lunii următoare, în rest admițând restanțe la

achitarea plăților de supraveghere. Datorită stingerii parțiale a sumei de 93 520,34

lei prin compensare a datoriilor, în temeiul Actului de decontări reciproce nr. 59/9

din 30 septembrie 2016, suma rămasă spre achitare constituia 6 237 440,72 lei.

La 08 noiembrie 2016, a fost încheiat Contractul de cesiune de creanță prin care

o parte din creanța SRL „Avia Invest” avută față de ÎS „Air Moldova”, a fost cedată

în favoarea Autorității Aeronautice Civile la concursul sumei de 6 237 440,72 lei,

însă conform pct. 4 din contract, această sumă nu includea penalitățile și dobânzile

de întârziere.

În temeiul pct. 26 al Regulamentului de organizare și funcționare, structurii și

efectivului-limită ale Autorității Aeronautice Civile, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 645 din 07 august 2014, în vigoare de la 22 august 2014, pentru

neachitarea plăților în perioada cuprinsă 25 octombrie 2016-08 noiembrie 2016,

SRL „Avia Invest”, conform calculului nr. 12/2016 din 31 decembrie 2016,

datorează o penalitate în sumă de 43 662,09 lei.

Prin scrisoarea nr. 293 din 09 februarie 2017, Autoritatea Aeronautică Civilă a

notificat debitorul SRL „Avia Invest” despre restanțele la stingerea obligațiilor,

acesta fiind totodată avertizat că, în cazul neachitării penalităților și dobânzilor sus-

menționate, se va adresa instanțelor judecătorești în vederea recuperării acestora pe

cale judiciară, astfel, procedura prealabilă fiind respectată, pârâtul însă a neglijat

această somație și n-a dat curs cererii.

Pentru neachitarea plăților în perioada 25 octombrie 2016-08 noiembrie 2016,

SRL „Avia Invest”, conform calculului nr. 13/2016 din 31 decembrie 2016,

datorează dobânzi de întârziere în sumă de 43 234,86 lei.

Mai mult ca atât, SRL „Avia Invest” a admis restanțe în achitarea obligațiunilor

sale financiare și pentru lunile octombrie - noiembrie 2016 cu privire la achitarea

plăților de supraveghere stabilite de 6 alin. (7) al Legii 1237 din 09 iulie 1997 aviației

civile, care constituiau suma de 5 220 322,98 lei (factura nr. WI84311103 din 31

octombrie 2016) și 3 999 016,79 lei (factura nr. WI84311132 din 30 noiembrie

2016), care pe parcursul lunii decembrie a fost diminuată prin compensare datorită

încheierii Actelor de decontări reciproce nr. 66/10 din 31 octombrie 2016 și nr. 75/11

din 30 noiembrie 2016 și, respectiv, stinsă prin încheierea la 26 decembrie 2016 a

Contractului de cesiune de creanță.

În așa mod, pentru perioada 25 noiembrie 2016-26 decembrie 2016, în aceleași

temeiuri juridice invocate mai sus, SRL „Avia Invest” este obligată la achitarea

penalității, conform calculului nr. 14/2016 din 31 decembrie 2016, în sumă de 80

028,29 lei și dobânzii de întârziere în sumă de 78 932,01 lei.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat încasarea penalităților conform

Hotărârii Guvernului RM nr. 645 din 07 august 2014 în sumă de 43 662,09 lei pentru

perioada 25 octombrie 2016 - 08 noiembrie 2016; a penalităților conform Hotărârii

Guvernului RM nr. 645 din 07 august 2014 în sumă de 80 028,29 lei pentru perioada

25 noiembrie 2016 - 26 decembrie 2016; a dobânzilor de întârziere conform art. 619

din Codul civil în sumă de 43 234,86 lei, pentru perioada 25 octombrie 2016 - 08

2

noiembrie 2016; a dobânzilor de întârziere conform art. 619 din Codul civil, în sumă

de 78 932,01 lei pentru perioada 25 octombrie 2016 - 08 noiembrie 2016.

La 29 martie 2018, reprezentantul reclamantei - Oleg Balmuș a depus o cerere

de concretizare a cerințelor din acțiune, prin care a solicitat încasarea dobânzii de

întârziere pentru perioada 25 noiembrie 2016-26 decembrie 2016.

Prin hotărârea din 18 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea

depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii Moldova a fost admisă

parțial. S-a încasat din contul SRL „Avia Invest” în beneficiul Autorității

Aeronautice Civile penalitatea în mărime de 43 662,09 lei pentru perioada din 25

octombrie 2016 până la 08 noiembrie 2016 și dobânda de întârziere în mărime de 43

234,86 lei pentru perioada din 25 octombrie 2016 până la 08 noiembrie 2016, în total

suma de 86 896,95 lei (optzeci și șase lei opt sute nouăzeci și șase lei 95 bani). S-a

încasat din contul SRL „Avia Invest” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

2 606,90 lei (două mii șase sute șase lei și 90 bani). În rest pretențiile au fost respinse.

Prin decizia din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul SRL „Avia Invest”, a fost admis apelul declarat de Autoritatea Aeronautică

Civilă a Republicii Moldova, casată parțial hotărârea din 18 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central, în partea în care au fost respinse pretențiile privind

încasarea penalităților și dobânzilor de întârziere pentru perioada 25 noiembrie - 26

decembrie 2016, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre de admitere a

acțiunii. S-a încasat în beneficiul Autorității Aeronautice Civile a Republicii

Moldova din contul SRL „Avia Invest” penalitatea în mărime de 80 028,29 lei și

dobânda de întârziere în mărime de 78 932,01 lei, pentru perioada 25 noiembrie - 26

decembrie 2016 și suma de 2013,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru

achitarea taxei de stat în instanța de apel. În rest a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la 26 decembrie 2016, a fost

semnat contractul de cesiune de creanță între SRL „Avia Invest” și Autoritatea

Aeronautică Civilă, fiind confirmată de către cedent - SRL „Avia Invest” datoria

formată în perioada lunilor octombrie-noiembrie 2016 față de cesionar - Autoritatea

Aeronautică Civilă, în mărime de 9 016 105,35 lei.

În pct. 4 din contractul de cesiune de creanță din 26 decembrie 2016, este stipulat

că: „Ca urmare, părțile confirmă că conform situației la data semnării prezentului

Contract, cedentul (SRL „Avia Invest”) nu are datorii rămase pentru luna octombrie,

noiembrie 2016 față de cesionar (Autoritatea Aeronautică Civilă), aceste datorii,

însă, nu includ penalitățile și dobânzile de întârziere.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a ignorat să

aplice prevederile art. 629 din Codul civil situației de până la 26 decembrie 2016,

atunci când purtător al obligației era SRL „Avia Invest”, și nicidecum ÎS „Air

Moldova”.

La fel, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată, și anume art. 624 alin. (1) și (3) din Codul civil, care nu

este aplicabil raportului juridic produs în urma efectelor pct. 26 din Anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 645 din 07 august 2014 dintre Autoritatea Aeronautică

Civilă, în calitatea sa de autoritate administrativă de supraveghere, și SRL „Avia

Invest”, în calitatea sa de operator de aerodrom, deoarece penalitățile respective pot

fi pretinse în exclusivitate doar de la ultima pentru neexecutarea obligației legale

3

pecuniare, iar ÎS „Air Moldova” nu deține calitatea de operator de aerodrom, ci de

operator aerian, și nu poate fi obligată să răspundă, fiindu-i pretinse atât penalități,

cât și dobânzi de întârziere, pentru neexecutarea unei obligații care până la 26

decembrie 2016 nu era în sarcina sa.

La 26 martie 2019, SRL „Avia Invest” a contestat cu recurs decizia din 18

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și casarea

parțială a hotărârii primei instanțe, cu menținerea hotărârii primei instanțe în partea

respingerii pretențiilor formulate de către reclamantă.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au invocat argumente similare celor din cererea de apel,

făcându-se trimitere la interpretarea eronată a prevederilor contractului de cesiune

de creanță.

La 07 mai 2019, Autoritatea Aeronautică Civilă a Republicii Moldova a depus

referință la cererea de recurs, solicitând să fie considerată inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL

„Avia Invest” este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 18 decembrie 2018 și expediată participanților la proces la 14 ianuarie 2019 (f.d.

183), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să demonstreze momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost înregistrat la 26 martie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul

de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

4

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de SRL „Avia Invest”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat SRL „Avia Invest”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

5