2rac-236/21 — încasarea penalității și dobânzii de întârziere

2rac-236/21 — încasarea penalității și dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-236/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, D. Dulghieru, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Autoritatea Aeronautică Civilă și Societatea cu Răspundere Limitată „Fly One”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Autoritatea

Aeronautică Civilă împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Fly One”,

intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor cu privire la încasarea penalității și

dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Autoritatea Aeronautică Civilă și Societatea cu

Răspundere Limitată „Fly One” și a fost menținută hotărârea din 30 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 09 iulie 2020, Autoritatea Aeronautică Civilă a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Fly One”, intervenient accesoriu Ministerul

Finanțelor cu privire la încasarea penalității și dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că SRL „Avia Invest” în calitate de

operator de aerodrom, în temeiul Legii aviației civile nr. 1237 din 09 iulie 1997, este

obligată la achitarea plăților de supraveghere pentru menținerea condițiilor de

certificare a operatorilor de aerodrom, care trebuie transferate până la data de 25 a lunii

imediat următoare. SRL „Avia Invest” nu s-a conformat legii, acumulând datorii pentru

luna septembrie în mărime de 7 273 541,94 de lei, pentru luna octombrie 2017 –

5 472 738,04 lei și pentru luna noiembrie 2017 – 4 475 786,40 de lei, în total 17 222

066,38 de lei.

A menționat că, având în vedere că SRL „Fly One” acumulase o datorie

impunătoare față de SRL „Avia Invest” și în scopul stingerii datoriilor ultimei față de

1

Autoritatea Aeronautică Civilă, la data de 22 decembrie 2017, între SRL „Avia Invest”

în calitate de cedent, Autoritatea Aeronautică Civilă în calitate de cesionar și SRL „Fly

One” în calitate de debitor, au fost încheiate contractele de cesiune de creanță nr. 3/17,

nr. 4/17 și nr. 5/17 prin care cedentul a cedat, cesionarul a preluat, iar debitorul a

acceptat transmiterea de la cedent la cesionar a creanței în sumă de 7 273 541,94 de lei

conform contractului nr. 3/17 din 22 decembrie 2017, 5 472 738,04 lei conform

contractului nr. 4/17 din 22 decembrie 2017 și 4 475 786,40 lei - conform contractului

nr. 5/17 din 22 decembrie 2017. Astfel, suma totală cesionată constituia 17 222 066,38

de lei.

Conform pct. 2 din contractul nr. 4/17 din 22 decembrie 2017, la data semnării

contractului SRL „Fly One” cunoștea că obligația preluată este în întârziere și că este

garantată cu penalitate, însă, obligându-se să stingă această datorie până la data de

25 mai 2018, a fost de acord să achite, pe lângă datoria în sumă de 5 472 738,04 lei și

penalitatea în mărime de 0,05% pe care ar fi plătit-o cedentul, calculată începând cu

ziua semnării contractului până la data de 25 mai 2018. Iar, conform pct. 6 din

contractul nr. 4/17 din 22 decembrie 2017, în cazul nerespectării de către debitor a

acestui termen, adică neonorării obligațiunilor începând cu ziua semnării contractului

și până la data de 25 mai 2018, Autoritatea Aeronautică Civilă era în drept de a se adresa

cu o acțiune în instanțele judecătorești, fără somație și fără acordarea unui termen de

grație, având dreptul de a cere și dobânzi de întârziere și pentru perioada de după

25 mai 2018 până la stingerea integrală a datoriei.

Reclamanta a susținut că, SRL „Fly One” cu rea credință nu și-a onorat obligațiile

contractuale, motiv din care s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată prin care a

solicitat încasarea datoriei conform contractului nr. 4/17 din 22 decembrie 2017 în sumă

de 5 472 738,04 lei, penalității în mărime de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere

începând cu data de 22 decembrie 2017 inclusiv și până la data pronunțării hotărârii,

precum și a dobânzii legale de întârziere conform art. 619 din Codul civil (în vigoare la

data înaintării acțiunii), calculate de la data scadentă (22 decembrie 2017) până la data

pronunțării hotărârii.

A notat că, prin hotărârea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, acțiunea a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea de la SRL „Fly One” a

datoriei conform contractului de cesiune de creanță nr. 4/17 din 22 decembrie 2017 în

mărime de 5 472 738,04 lei, dobânzii legale de întârziere calculate pentru perioada

22 decembrie 2017 – 20 noiembrie 2018 în mărime de 776 229,18 lei, precum și

penalității în mărime de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere, calculate pentru perioada

22 decembrie 2017 – 20 noiembrie 2018 în mărime de 913 974,25 de lei. Nefiind de

acord cu hotărârea dată, pârâtul a contestat-o cu apel, care însă, prin încheierea din

28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit. Astfel, la 18 martie 2019

hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă.

Autoritatea Aeronautică Civilă a afirmat că la 20 iunie 2019 a înaintat titlul

executoriu spre executare. La 04 iulie 2019, executorul judecătoresc Bănărescu

Anatolie a executat titlul executoriu, transferând datoria în sumă de 5 472 738,04 lei,

2

penalitatea în sumă de 913 974,25 lei și dobânda de întârziere în sumă de 776 229,18

lei.

A declarat că la 25 iunie 2019, a depus o cerere la executorul judecătoresc

Bănărescu Anatolie, prin care a solicitat calcularea și încasarea de la SRL „Fly One” în

temeiul art. 24 din Codul de executare, a dobânzii și penalității de întârziere începând

cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești 20 noiembrie 2018 până la data

plății efective a obligației. Prin încheierea executorului judecătoresc Bănărescu

Anatolie nr. 056-1071/2019, s-a dispus în temeiul art. 942 din Codul civil (în vigoare

de la 01 martie 2019) doar încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada de când

hotărârea a devenit irevocabilă -18 martie 2019 și până la plata efectivă a obligației –

04 iulie 2019.

Autoritatea Aeronautică Civilă a invocat că, pentru perioada cuprinsă între data

pronunțării hotărârii – 20 noiembrie 2018 și perioada rămânerii definitive și irevocabile

a acesteia – 18 martie 2019, din cauza atacării de către pârât a hotărârii, nu a avut

posibilitatea de a solicita penalitatea și dobânda în cadrul aceluiași proces de judecată.

Prin urmare, reclamanta consideră că este în drept de a solicita încasarea

penalității în mărime de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere și pentru perioada

21 noiembrie 2018 – 18 martie 2019 (118 zile), în mărime de 322 891,54 de lei.

De asemenea, în temeiul art. 619 alin. (1) și (2) din Codul civil (în vigoare până

la 01 martie 2019) și art. 942 alin. (4) din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019),

pârâta datorează dobânda de întârziere în sumă de 232 403,94 lei, calculată conform

formulei: 5 472 738,04 x (9%+6,5%)/365 x 100 de zile.

Reclamanta a menționat că la 12 iunie 2020, a expediat în adresa SRL „Fly One”

notificarea nr. 1428, solicitând, în aceleași temeiuri legale care au fost puse la baza

hotărârii din 20 noiembrie 2018, achitarea penalității în sumă de 322 891,54 de lei,

calculată din suma datoriei de 5 472 738 de lei pentru perioada 21 noiembrie 2018 –

18 martie 2019, precum și dobânda legală de întârziere pentru perioada 21 noiembrie

2018 – 28 februarie 2019, în mărime de 232 403,94 de lei. Însă, pârâta nu a satisfăcut

solicitările din notificare,

A solicitat încasarea de la SRL „Fly One” a penalității în mărime de 322 891,54

de lei pentru perioada 21 noiembrie 2018 – 18 martie 2019 și a dobânzii de întârziere

în mărime de 232 403,94 de lei pentru perioada 21 noiembrie 2018 – 28 februarie 2019.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă a fost admisă parțial și s-a încasat

de la SRL „Fly One” în beneficiul Autorității Aeronautice Civile dobânda de întârziere

pentru perioada 21 noiembrie 2018 – 20 decembrie 2018 în mărime de 69 721,18 lei,

în rest acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată. Totodată, s-a încasat de la SRL „Fly

One” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2091,64 de lei.

La data de 01 decembrie 2020, SRL „Fly One” a declarat apel împotriva hotărârii

instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii și emiterea unei

noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

3

La data de 08 decembrie 2020 Autoritatea Aeronautică Civilă a declarat apel

împotriva hotărârii din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând apelului, casarea hotărârii în partea respingerii acțiunii și pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Autoritatea Aeronautică Civilă și SRL „Fly One” și a fost

menținută hotărârea din 30 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut prevederile art. 949

alin. (3) din Codul civil (în vigoare la momentul stingerii obligației principale), potrivit

cărora, în cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității numai

dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea executării. În speță, creanța

reclamantului a fost stinsă la data de 04 iulie 2019, prin intermediul executorului

judecătoresc Bănărescu Anatolie, iar, prezenta acțiune a fost depusă ulterior la data de

09 iulie 2020.

Astfel, instanțele de judecată au stabilit că Autoritatea Aeronautică Civilă nu a

probat faptul că la momentul primirii executării obligației principale, și-a rezervat

expres dreptul de a pretinde plata penalității ulterior, prin urmare, pretenția cu privire

la încasarea penalității pentru întârzierea executării obligației principale ulterior

stingerii acesteia, este neîntemeiată.

Totodată, instanțele nu au reținut referirea Autorității Aeronautice Civile la

extrasul din contul curent A 15853 din 04 iulie 2019, deoarece din conținutul acestuia

se atestă achitarea de către SRL „Fly One” a unei penalități în mărime de 913 947,25

de lei în baza contractului de cesiune a creanței nr. 4/17 din 22 decembrie 2017, care a

fost încasată forțat în temeiul hotărârii din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central, respectiv, nu demonstrează faptul că reclamantul și-ar fi rezervat expres

dreptul de a cere penalități la primirea executării.

Cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, instanțele ierarhic inferioare au

conchis că Autoritatea Aeronautică Civilă este în drept să pretindă încasarea dobânzii

de întârziere doar pentru perioada 21 noiembrie 2018 – 20 decembrie 2018, or,

calcularea și încasarea acesteia pentru perioada 21 decembrie 2018 – 28 februarie 2019

urma a fi efectuată de către executorul judecătoresc ce deținea documentul executoriu,

prin care se stabilește obligația principală în temeiul art. 24 alin. (1) din Codul de

executare. În speță este relevant momentul când hotărârea din 20 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central a devenit definitivă și irevocabilă prin neatacare

la data de 21 decembrie 2018, întrucât apelul a fost restituit, nefiind astfel considerată

ca fiind atacată cu apel, respectiv, pentru perioada 21 decembrie 2018 – 28 februarie

2019 competența de a calcula dobînda era executorul judecătoresc și nu instanța de

judecată.

La data de 11 august 2021 Autoritatea Aeronautică Civilă a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și parțială a hotărârii primei instanțe în partea respingerii

acțiunii, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

4

admisă integral, în rest hotărârea să fie menținută. Totodată, a solicitat încasarea din

contul intimatei a taxei de stat.

În motivarea recursului s-a invocat că, concluzia instanțelor ierarhic inferioare

precum că nu au fost prezentate probe că la momentul primirii executării obligației

principale și-a rezervat expres dreptul de a pretinde plata penalității ulterior, este în

contradicție cu circumstanțele cauzei. Astfel, extrasul din contul curent nr. A 15853 din

04 iulie 2019, anexat la dosar, demonstrează faptul că odată cu primirea executării în

mod benevol de către intimată a datoriei de bază în sumă de 5 472 738.04 lei, și-a

rezervat expres de a încasa penalitatea, mai mult, la această dată a și încasat penalitatea

în sumă de 913 947,25 de lei.

A susținut că art. 626 alin. (3) din Codul civil, în vigoare la momentul apariției

dreptului de a pretinde penalitatea, în coraport cu art. 949 alin. (3) din Codul civil, în

vigoare la momentul stingerii obligației principale, reglementează doar situațiile în care

clauza penală are un caracter sancționator pentru neexecutarea obligației și se aplică

odată cu stingerea acesteia. În speță, însă, clauza penală, fiind un mijloc legal de

garantare a executării obligației în modul corespunzător și fără întârziere, poartă un

caracter compensatoriu pentru executarea cu întârziere a obligației de către intimată.

A afirmat că instanțele au interpretat eronat prevederile art. 626 alin. (3) din

Codul civil )în vigoare până la 01 martie 2019), deoarece conform acestora, creditorul

poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea

executării. Norma dată nu stipulează un alt moment în care creditorul își poate rezerva

dreptul de a cere penalitatea înaintea primirii executării, ci prevede în mod expres – la

momentul primirii executării.

La caz, Autoritatea Aeronautică Civilă nu avea de unde să cunoască despre data

când intimata intenționa să transfere sumele încasate prin hotărârea din 20 noiembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

A mai indicat că, motivarea instanțelor precum că dobânda de întârziere calculată

pentru perioada 21 decembrie 2018 – 28 februarie 2019 în sumă de 162 682,76 de lei,

urma să fie încasată de către executorul judecătoresc, este neîntemeiată, or, instanțele,

ignorând prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, nu au cercetat

multiaspectual, complet, nepărtinitor și nemijlocit probele din dosar și anume,

încheierea executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie nr. 056-1071/2019 din 30

septembrie 2019 și răspunsul nr. 829 din 18 septembrie 2019 al Judecătoriei Chișinău,

sediul Central, potrivit cărora hotărârea a devenit irevocabilă la 18 martie 2019.

La data de 07 septembrie 2021 SRL „Fly One” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie respinsă integral.

În susținerea recursului s-a indicat că instanțele ierarhic inferioare eronat au

aplicat în speță prevederile art. 619 din Codul civil și au dispus calcularea dobânzilor,

deoarece obligația generatoare de dobânzi și penalități a fost stinsă. Astfel, dacă

5

obligația de bază a fost stinsă, creditorul nu mai poate cere încasarea unor dobânzi sau

penalități de întârziere.

A invocat că, la caz, sunt aplicabile cu certitudine prevederile art. 642 alin. (2)

din Codul civil ( redacția până la 01 martie 2019) și art. 965 alin. (2) din Codul civil (în

redacția după 01 martie 2019), care exonerează debitorul de plata dobânzilor după

achitarea datoriei.

A declarat că instanțele de judecată nu a motivat cu o suficientă precizie și

claritate de ce au ignorat argumentele cu privire la aplicarea art. 965 alin. (2) din Codul

civil și de ce au ajuns la concluzia de a calcula totuși dobânzi de întârziere, atâta timp

cât obligația a fost stinsă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 16 iunie 2021.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

la adresele electronice ale recurenților la data de 20 iulie 2021 (f.d. 169).

Astfel, recursurile declarate de către Autoritatea Aeronautică Civilă la 11 august

2021 și de către SRL „Fly One” la 07 septembrie 2021, sunt în termen.

Copia recursurilor a fost expediată în adresa părților, cu înștiințarea despre

depunerea referinței (f.d. 188, 210-214).

Prin referința depusă la 07 septembrie 2021, SRL „Fly One” a solicitat de a

considera recursul declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă ca inadmisibil.

La 28 octombrie 2021, Autoritatea Aeronautică Civilă a depus referință,

solicitând respingerea recursului declarat de SRL „Fly One”.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

6

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Autoritatea Aeronautică Civilă

și SRL „Fly One” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursurile declarate de

Autoritatea Aeronautică Civilă și SRL „Fly One”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

7

considera recursurile declarate de Autoritatea Aeronautică Civilă și SRL „Fly One”, ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Autoritatea Aeronautică Civilă și Societatea cu

Răspundere Limitată „Fly One”, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

8