2rac-190/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-190/2020 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: Gh. Stratulat) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima) Î N C H E I E R E 7 octombrie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Nicolae Craiu Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Autoritatea Aeronautică Civilă și de Societatea cu Răspundere Limitate „Fly One”, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă împotriva Societății cu Răspundere Limitate „Fly One”, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere, împotriva deciziei din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t a t ă : La 09 iulie 2018, Autoritatea Aeronautică Civilă a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Fly One” cu privire la încasarea datoriei în mărime de 4475786,40 de lei, penalității de întârziere în mărime de 91 753,49 de lei, dobânzii de întârziere în mărime de 77 927,88 de lei și taxei de stat.

În motivarea acțiunii a indicat că SRL „Avia Invest”, ca operator de aerodrom, este obligată la achitarea plăților de supraveghere pentru menținerea condițiilor de certificare a operatorilor de aerodrom care în conformitate cu art. 6 alin. (7) al Legii aviației civile nr. 1237 din 09 iulie 1997 trebuie transferate până la data de 25 a lunii imediat următoare. A afirmat că SRL „Avia Invest” nu s-a conformat legii, acumulând datorii la achitarea plăților de supraveghere pentru anul 2017, luna septembrie 7 273 541,94 de lei, pentru luna octombrie și pentru luna noiembrie 4 475 786,40 de lei.

Reclamanta a relatat că din motiv că compania SRL „Fly One” acumulase o datorie impunătoare față de SRL „Avia Invest ” și în scopul stingerii datoriilor SRL „Avia Invest” față de Autoritatea Aeronautică Civilă, la 22 decembrie 2017, între SRL „Avia Invest” ca cedent, Autoritatea Aeronautică Civilă, ca cesionar și SRL ,,Fly One”, ca debitor, au fost încheiate contractele de cesiune de creanță nr. 3/17, nr. 4/17 și nr. 5/17 prin care cedentul a cedat, cesionarul a preluat, iar debitorul a acceptat transmiterea de la cedent la cesionar a creanței în sumă de 7 273 541,94 de lei conform contractului nr. 3/17 din 22 decembrie 2017, suma de 5 472 738,04 de lei, conform contractului nr. 4/17 din 22 decembrie 2017 și suma de 4 475 786,40 de lei, conform contractului nr. 5/17 din 22 decembrie 2017. A mai comunicat că conform pct. 2 al contractului nr. 5/17 din 22 decembrie 2017, la data semnării contractului, SRL „Fly One” s-a obligat să achite până la data de 25 iunie 2018 pe lângă datoria în sumă de 4 475 786,40 de lei și penalitatea în 1 mărime de 0,05 %, calculate începând cu ziua semnării contractului și până la data de 25 iunie 2018. Totodată, conform pct. 6 al contractului nr. 5/7 din 22 decembrie 2017, în cazul nerespectării de către debitor a pct. 2, acesta este considerat în întârziere,

Autoritatea Aeronautică Civilă fiind în drept de a se adresa cu acțiune în instanța de judecată, fără somație și fără acordarea unui termen de grație, având dreptul de a cere și dobânzi de întârziere. A relevat că SRL „Fly One” nu și-a onorat obligațiunile contractuale, astfel în temeiul pct. 2.6., datorită nerespectării obligațiunilor prevăzute în contractul de cesiune de creanță nr. 5/17, SRL „Fly One”, conform calculului nr. 5/2018 din 31 ianuarie 2018, este obligată la achitarea penalității de întârziere în sumă de 91753,49 de lei, calculate pentru perioada 22 decembrie 2017 – 31 ianuarie 2018. Autoritatea Aeronautică Civilă a solicitat încasarea datoriei în sumă de 4 475 786,40 de lei, penalității de întârziere în sumă de 91 753,49 de lei, dobânzii de întârziere în sumă de 77 927,88 de lei și a taxei de stat.

La 04 iulie 2019, reclamanta a formulat cerere de concretizare a acțiunii, în partea cuantumului acțiunii, prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 4 475 786,40 de lei, penalității de întârziere calculate de la data scadentă 22 decembrie 2017 până la pronunțarea hotărârii, dobânzii de întârziere în sumă de 824 893,71 de lei, calculate de la data scadentă până la intrarea în vigoare a modificărilor la Codul Civil și a taxei de stat, conform art. 98, alin. (1) Cod de procedură civilă. Prin încheierea protocolară a instanței de judecată din 04 martie 2019 s-a dispus atragerea în proces a Ministerului Finanțelor. Prin hotărârea din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s- a admis cererea de chemare în judecată depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă.

S-a încasat de la SRL „Fly One” în beneficiul Autorității Aeronautice Civile suma de 4 473 786,40 de lei, cu titlu de datorie; suma de 1 394 207,45 lei, cu titlu de penalitate; suma de 824 893,65 de lei, cu titlu de dobândă de întârziere. S-a încasat de la SRL „Fly One” în beneficiul Statului taxa de stat în sumă de 50 000 de lei. Prin încheierea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a corectat omisiunea admisă în dispozitivul hotărârii din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă împotriva SRL „Fly One” cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere, prin includerea sintagmei „intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al RM” după sintagma „SRL „Fly One”.

La 24 septembrie 2019, Autoritatea Aeronautică Civilă a declarat apel împotriva hotărârii din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea acesteia în partea încasării datoriei și penalității cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. Ulterior, la 07 octombrie 2019, SRL „Fly One” a declarat apel, împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiuni. Prin decizia din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă și apelul declarat de SRL „Fly One”.

S-a menținut hotărârea din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă împotriva SRL „Fly One”, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al RM cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere. 2 S-a admis cererea înaintată de Autoritatea Aeronautică Civilă cu privire la încasarea penalității. S-a încasat de la SRL „Fly One” în beneficiul Autorității Aeronautice Civile penalitatea pentru perioada 21 septembrie 2019 – 03 iunie 2020 în cuantum de 575 137,73 de lei. Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 512, 514, 556 Cod civil, a considerat că prima instanță, la soluționarea cauzei a stabilit pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru justa judecare a cauzei, concluziile instanței de judecată fiind corecte.

În același timp, Colegiul a învederat că prin contractul de cesiune a creanței SRL „Fly One” și-a asumat angajamentul față de reclamant de a achita datoria în mărime de 4 475 786,40 de lei până la data de 25 iunie 2018, iar, urmare a neexecutării de către pârât a obligațiilor asumate, Autoritatea Aeronautică Civilă la 29 decembrie 2017 a expediat în adresa SRL „Fly One” cererea prealabilă nr. 4047, prin care a solicitat ca în termen de 5 zile să transfere la contul Autorității Aeronautice suma datorată. Colegiul a reținut că prin referința depusă în instanța de fond, SRL „Fly One”, nu a negat existența obligației de achitare a datoriei revendicată de către partea reclamantă și a recunoscut obligația sa de achitare a acesteia.

În acest context, Colegiul a considerat că prima instanță corect a considerat la caz incidente dispozițiile art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, conform cărora, faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Astfel, Colegiul a considerat că prima instanță întemeiat a stabilit că acest capăt de cerere este dovedit nefiind necesar acumularea de noi probe/ dovezi și a admis integral pretenția respectivă.

Reținând prevederile art. 6 alin. (6) și (7) al Legii aviației civile nr. 1237 din 09.07.1997, și pct. 26 al Regulamentului privind organizarea și funcționarea Autorității Aeronautice Civile, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 645 din 07.08.2014, Colegiul a reținut că deși SRL „Fly One” la data semnării contractului de cesiune de creanțe cunoștea că obligația preluată este în întârziere și că este garantată cu penalitate, aceasta s-a obligat, conștient, să achite datoria începând cu data de 25 decembrie 2017 și până la data de 25 iunie 2018, obligație contractuală neachitată de SRL „Fly One” în termenul acordat. Prin urmare, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul SRL „Fly One”, precum că la data înaintării acțiunii nu era în întârziere, ori, creanța transmisă prin intermediul contractului de cesiune de creanță, își păstrează esența și conținutul reieșind din temeiul în care a apărut.

Totodată, Colegiul a reținut că prin cererile prealabile expediate în adresa SRL „Fly One”, ultima a fost somată că în cazul neonorării obligațiilor, Autoritatea Aeronautică Civilă va înainta o acțiune în judecată și va solicita încasarea forțată a datoriilor, penalităților, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, însă, SRL „Fly One” nu a dat curs solicitării și nu a stins datoria. Astfel, din considerentul că obligația asumată nu a fost executată, conform art. 619 Cod civil (în redacția Legii de la data apariției raportului juridic) și art. 513 alin. (1) Cod civil (în redacția Legii de la data apariției raportului juridic), Colegiul a considerat întemeiată și concluzia instanței de fond prin care a admis pretenția cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.

Totodată, prin prisma art. 624 alin. (1) și (3) Cod civil (în redacția Legii de la data apariției raportului juridic), având în vedere faptul că SRL „Fly One” nu neagă 3 existența datoriei precum și termenul la care aceasta a devenit scadentă și exigibilă, Colegiul a reținut că aceasta din momentul respectiv este în întârziere și urmează să suporte consecințele legale ale întârzierii prevăzute de art. 619 și 624 Cod civil în redacția Legii din data apariției raportului juridic litigios.

Referitor la obiecțiile SRL „Fly One” expuse atât în instanța de fond cât și în instanța de apel, precum că conform modificărilor operate la Codul civil din 01.03.2019, partea poate revendica fie penalitatea de întârziere, fie dobânda de întârziere dar nu ambele concomitent, Colegiul a considerat că interpretarea oferită este una subiectivă, or, dreptul de a solicita concomitent și dobânda și penalitatea, a apărut prin efectul legii pentru perioada de întârziere sau de neexecutare a obligațiilor, iar durata procedurilor judiciare, nu poate afecta fondul cauzei, or modul de desfășurare a procedurilor nu poate afecta posibilitatea apărării dreptului. În rezultat, Colegiul a menționat că dreptul alternativ de a încasa dobânda de întârziere sau penalitatea este un drept material, întemeiat pe reglementările de drept civil, de la data apariției și derulării raportului civil.

Totodată, Colegiul a considerat necesar a admite cererea Autorității Aeronautice Civile cu privire la încasarea penalității de întârziere în mărime de 575137,73 de lei, calculată după pronunțarea hotărârii primei instanțe pentru perioada 21 septembrie 2019 – 03 iunie 2020, reținând prevederile art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, Colegiul a constatat că penalitatea pe care SRL „Fly One” urmează să o achite pentru perioadă supra enunțată este în mărime de 575 137,73 de lei, conform calculului 2237,89 de lei * 257 de zile = 575137,73 de lei. La 31 iulie 2020, Autoritatea Aeronautică Civilă a declarat recurs, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, în partea încasării datoriei și penalității, cu pronunțarea unei noi soluții de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată nu au constat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, or, concluziile instanțelor sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. Totodată, în susținerea recursului s-au indicat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând totodată conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de judecată a normelor legale aplicabile speței. La 17 august 2020, SRL „Fly One” a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De altfel, în susținerea recursului s-au indicat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând totodată conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de judecată a normelor legale aplicabile speței.

4 În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 03 iunie 2020. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel a fost expediată în adresa participanților la proces la 09 iulie 2020 (f.d. 23, vol. II). Astfel, recursurile declarate la 31 iulie 2020 și la 17 august 2020, sunt în termen. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

în cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 13 august 2020 și la 07 septembrie 2020, prin scrisorile de însoțire nr. 2rac- 190/20, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data recepționării (f.d. 33, 54, 77, Vol. II). Astfel, la 17 septembrie 2020, Autoritatea Aeronautică Civilă a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de SRL „Fly One” (f.d. 60-64, Vol. II), iar la 25 august 2020, SRL „Fly One” a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă (f.d.

65-68, Vol. II). Examinând temeiurile recursurilor declarate de Autoritatea Aeronautică Civilă și de SRL „Fly One”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile ca inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Autoritatea Aeronautică Civilă și de SRL „Fly One”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea 5 esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursurile declarate de Autoritatea Aeronautică Civilă și de SRL „Fly One”, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibile recursurile declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă și de Societatea cu Răspundere Limitată „Fly One”, împotriva deciziei din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Nicolae Craiu Galina Stratulat 6