2rac-60/22 — Încasarea penalitătii

Dosarul nr. 2rac–60/22

2-18152071-01-2ra-05042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Autoritatea Aeronautică

Civilă,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Autoritatea

Aeronautică Civilă către SRL ,,Air Moldova”, intervenient accesoriu Ministerul

Finanțelor cu privire la încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă și menținută

hotărârea din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 19 aprilie 2018, Autoritatea Aeronautică Civilă s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către ÎS CA ,,Air Moldova”, solicitând încasarea din contul

pârâtei a sumei de 23 081 147,51 de lei cu titlul de datorie, a sumei de 1 949 185,59

de lei cu titlul de penalitate și a sumei de 2 271 437,86 de lei, cu titlul de dobândă

de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la 21 iulie 2017, între SRL ,,Avia

Invest”, Autoritatea Aeronautică Civilă și ÎS CA „Air Moldova” a fost încheiat

contractul de cesiune de creanță prin care, SRL ,,Avia Invest”, în calitate de cedent

a cedat, Autoritatea Aeronautică Civilă, în calitate de cesionar, a preluat, iar

debitorul ÎS CA ,,Air Moldova”, a recunoscut datoria sa în valoare de 23 081 147,51

de lei față de cedent și a acceptat transmiterea acestei datorii de la cedent la cesionar.

Conform pct. 3 al Contractului dat, ÎS CA „Air Moldova” s-a obligat să achite

această datorie în termen de 180 de zile, totodată obligându-se să achite o penalitate

1

pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 2 077 303,27 de lei. Conform pct. 4 al

contractului de cesiune de creanță, ÎS CA ,,Air Moldova” a fost de acord și s-a

obligat ca din sumele achitate, mai întâi vor fi stinse în cuantum deplin penalitatea

prevăzută la pct. 3 al contractului și numai după aceea va stinge datoria de bază. ÎS

CA ,,Air Moldova” nu s-a conformat acestor prevederi contractuale, achitând la 29

septembrie 2017 cu titlu de penalitate doar suma de 200 000 de lei. Tot la 29

septembrie 2017, ÎS CA „Air Moldova” a transferat suma de 200 000 de lei în contul

stingerii obligației principale. În pofida acestui fapt, conform pct. 4 al contractului

de cesiune de creanță din 21 iulie 2017, Autoritatea Aeronautică Civilă a acceptat

suma de 200 000 de lei transferată la 29 septembrie 2017 lei cu titlu de penalitate.

De asemenea, conform actelor contabile, Autoritatea Aeronautică Civilă a

acceptat stingerea penalităților prin compensarea plății pentru chiria spațiului, în

sumă de 224 362,35 lei. Astfel, la 28 februarie 2018, ÎS CA ,,Air Moldova” a stins

o parte din penalitate în sumă de 624 362,35 de lei și în acest fel, pentru perioada 21

iulie 2017 – 16 ianuarie 2018 ÎS CA ,,Air Moldova” datorează penalitate în cuantum

de 1 452 940,92 de lei, iar conform calculelor pentru perioada 17 ianuarie 2018-28

februarie 2018, ÎS CA ,,Air Moldova” datorează penalitate în sumă de 496 244,67

de lei.

Reclamanta a mai menționat în cererea de chemare în judecată, că în

conformitate cu prevederile pct. 4 al contractului de cesiune de creanță din 21 iulie

2017, în coroborare cu art. 618, 619 alin. (1), (2) Cod civil, pentru neachitarea

datoriei în perioada 21 iulie 2017 – 28 februarie 2018, ÎS CA ,,Air Moldova” este

obligată la achitarea dobânzii de întârziere în sumă de 2 271 437,86 de lei.

La 19 martie 2018, în adresa pârâtei a fost expediată cererea prealabilă nr. 622,

prin care i-a fost solicitat onorarea obligațiunilor de achitare a datoriei, a penalității

și dobânzii, însă pârâta n-a dat curs acestei cereri, fapt care a determinat Autoritatea

Aeronautică Civilă de a-și apăra interesele pe cale judiciară, procedura prealabilă

fiind respectată.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă și-a

concretizat cerințele de mai multe ori, iar potrivit cererii formulată în ședința din 05

octombrie 2020 a solicitat încasarea penalității în mărime de 0,05% pentru fiecare zi

de întârziere, calculată începând cu 17 ianuarie 2018 inclusiv, până la data intrării în

vigoare a modificărilor la Codul civil, în sumă totală de 4 702 614,74 de lei.

În motivarea cererii de concretizare a indicat, că pe parcursul examinării cauzei,

datorită modificării legislației, precum și faptului că pârâtul a stins parțial datoriile,

Autoritatea Aeronautică Civilă a înaintat cereri de precizare a temeiurilor și

concretizare prin reducerea cuantumului pretențiilor din acțiunea înaintată, ultima

fiind înaintată în ședința judiciară din 03.06.2020, prin care s-a solicitat încasarea

forțată de la pârâtul CA ,,Air Moldova” SRL, succesorul ÎS ,,Air Moldova”, în

bugetul de stat a datoriei rămase, conform Contractului de cesiune de creanță din 21

2

iulie 2017, care la 03 iunie 2020 constituia suma de 35 615,27 de lei, a penalității în

sumă totală de 4 702 614,74 de lei, obligarea SRL ,,Air Moldova” de a achita în

bugetul de stat dobânda legală de întârziere de la suma restantă a datoriei, începând

cu data pronunțării hotărârii și până la stingerea integrală a datoriei, obligarea pârâtei

la compensarea cheltuielilor efectuate în legătură cu executarea încheierii de aplicare

a sechestrului în sumă de 2 670 de lei, încasarea de la pârât a taxei de stat în

conformitate cu art. 98 alin. (1) Cod de procedură civilă, menținerea în vigoare a

măsurii asigurătorii sechestrul, aplicat prin încheierea din 20 iunie 2019.

Ulterior, la 03 iulie 2020, prin intermediul executorului judecătoresc, SRL ,,Air

Moldova” a transferat datoria restantă conform contractului de cesiune de creanță în

sumă de 35 615,27 lei și dobânda de întârziere în sumă de 509,36 lei. Iar, la 24

septembrie 2020, societatea pârâtă a achitat cheltuielile de executare în sumă de

2 670 de lei.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

acțiunea înaintată de Autoritatea Aeronautică Civilă a fost admisă parțial, fiind

dispusă încasarea din contul SRL ,,Air Moldova” în beneficiul Autorității

Aeronautice Civile a penalității în mărime de 2 077 303,28 de lei.

A fost încasată din contul SRL ,,Air Moldova” în beneficiul statului taxa de stat

în mărime de 50 000 de lei.

Prin decizia din 17 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Autoritatea Aeronautică Civilă și menținută hotărârea din

16 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

În motivarea soluției sale instanțele ierarhic inferioare au reținut că suma de

4 702 614,74 de lei cu titlu de penalitate a fost calculată pentru o perioadă mai mare

de 6 luni, ceea ce contravine prevederilor legale, care expres stabilesc termenul de

prescripție pentru astfel de acțiuni. Mai mult ca atât, contractul de cesiune de creanță

în cauză nu prevede obligația societății pârâte de a achita penalitatea până la

achitarea datoriei integrale. Astfel, părțile au evaluat de comun acord, așa cum

prevede art.624 alin (3) Cod Civil, mărimea sancțiunii (penalității) în mărime de 2

077 303,27 de lei.

La 02 martie 2022, Autoritatea Aeronautică Civilă a contestat cu recurs decizia

din 17 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a

acesteia și hotărârii primei instanței în partea pretențiilor respinse cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a

săvârșit alte încălcări care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 17

3

noiembrie 2021, expediată părților abia la 18 februarie 2022. Astfel, se constată că

recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei

instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Autoritatea Aeronautică Civilă, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Autoritatea Aeronautică Civilă, nu pot duce

la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

4

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Autoritatea Aeronautică Civilă.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Autoritatea Aeronautică

Civilă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5