2ra-890/23 — Încasarea penalității de intirziere s.a.

La 19 octombrie 2021, Inspectoratul General al Poliției (IGP) a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Danstar Evolution” cu privire la încasarea penalității pentru executarea cu întârziere a lucrărilor de reparație și reconstrucție a edificiului conform contractului de antrepriză.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 15 octombrie 2019 între IGP în calitate de beneficiar și SRL „Danstar Evolution” în calitate de antreprenor a fost semnat contractul de antrepriză nr.XXX privind achiziția prin licitație deschisă.

Potrivit obiectului contractului, antreprenorul s-a obligat să execute lucrări de reparație și reconstrucție a edificiului amplasat pe str. XXXXX, și anume, lucrări de construcții complete sau parțiale și lucrări publice în conformitate cu prevederile proiectului tehnic, cu detaliile de executare, precum și a normativelor, standardelor și prescripțiilor tehnice în vigoare.

Potrivit pct.2, subpct 2.1 al contractului, durata de executare a lucrărilor contractate este de 90 de zile calendaristice după primirea ordinului de începere a executării și asigurării lucrului ritmic de către beneficiar- ordonatorul de credite.

Reclamantul a reținut că SRL „Danstar Evolution” a executat cu întârziere contractul nr. XXX din 15 octombrie 2019, dovadă constituind certificatul nr.XXXXX din 27 septembrie 2021 eliberat de Direcția finanțe a IGP, anexat la somația nr.XXXXX din 29 septembrie 2021 expediată în adresa agentului economic.

Conform pct.10.9 din contractul de antrepriză, dacă întârzierea în execuția lucrărilor este culpa uneia din părți a contractului, partea culpabilă va plăti celeilalte părți penalizări și/sau despăgubiri în mărime de 0,1% din valoarea lucrărilor, neexecutate/neonorate pentru fiecare zi de întârziere.

Potrivit pct.2.1 din contract, durata de executare a lucrărilor contractate este de 90 de zile calendaristice după primirea ordinului de începere a execuției. 1

Având în vedere că SRL „Danstar Evolution” nu a executat obligația conform contractului de antrepriză, IGP a încercat soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, expediind somația nr.XXXXX din 29 septembrie 2021, prin care pârâtului i s-a solicitat restituirea benevolă și imediată a penalității ca rezultat al executării cu întârziere a contractului în sumă de 167 837,26 de lei, fapt ce se confirmă prin certificatul privind calculul penalității ca rezultat al executării cu întârziere a contractului nr.XXXXX din 27 septembrie 2021. Somația nr.XXXXX din 29 septembrie 2021 a fost remisă la adresa agentului economic și recepționată de către acesta la 10 iunie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul poștal de recepție.

În vederea elucidării unor circumstanțe, IGP a înaintat demersul nr.XXXXX către grupul de lucru pe achiziții al IGP pentru verificarea circumstanțelor invocate în răspunsul la somația IGP a SRL „Danstar Evolution”.

Prin procesul-verbal nr. XXX al ședinței grupului de lucru pentru achiziții al IGP s-a decis urmărirea penalităților de la SRL „Danstar Evolution”, însă până în prezent pârâta nu și-a onorat obligațiunea și nu a motivat refuzul.

Cu trimitere la art.992 alin.(1)-(2), art.774 alin.(1), art.776, art.10 alin.(1) din Codul civil, reclamantul a rezumat că SRL „Danstar Evolution” nu și-a executat obligațiile pecuniare asumate prin contractul de antrepriză nr. XXX din 15 octombrie 2019.

De asemenea, reclamantul a notat că conform procesului-verbal nr. XXX al ședinței grupului de lucru pentru achiziții al IGP din 21 august 2021 s-a stabilit că circumstanțele care au dus la depășirea termenului au fost generate de către beneficiar și nu au depins de către antreprenor.

Totodată, s-a constatat că antreprenorul nu a solicitat prelungirea termenului de execuție și nu a informat beneficiarul despre sistarea lucrărilor pe perioada stării epidemiologice create de combaterea virusului COVID-19.

Prin Raportul nr.XXXXX din 24 noiembrie 2020 înaintat și semnat de inspectorul principal XXXXX coordonat cu șeful Direcției logistice, comisarul șef XXXXX, s-a stabilit că antreprenorul SRL „Danstar Evolution” întârzie cu finisarea lucrărilor de reparație cu aproximativ 11 luni calendaristice de la data expirării termenului de executare a lucrărilor edificiului situat pe str. XXXXX.

În susținerea concluziei respective se atestă și răspunsurile nr.XXXXX din 19 ianuarie 2021 și nr.XXXXX din 27 septembrie 2021 adresate Direcției finanțe împreună cu copiile autentificate ale facturilor fiscale și a răspunsului Direcției logistice cu nr.XXXXX din 29 septembrie 2021 de recepționare a lucrărilor prestate de către SRL „Danstar Evolution” materializate prin procesele-verbale semnate de părți. 2

Cu referire la art.858 alin.(1) și (2), art.774-776 din Codul civil și art.10 alin.(1) și art.12 alin.(1) din Legea nr.320/2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, Inspectoratul General al Poliției a solicitat admiterea acțiunii și încasarea din contul SRL „Danstar Evolution” în beneficiul său a sumei de 167837,26 de lei cu titlu de penalitate pentru executare cu întârziere a contractului de antrepriză.

Prima instanță a motivat soluția de respingere a acțiunii prin faptul că la 15 octombrie 2019, între Inspectoratul General al Poliției și SRL „Danstar Evolution” a fost încheiat contractul de antrepriză nr.105.

Prima instanță a stabilit că potrivit pct.2.1 din contract, durata de execuție a lucrărilor contractate este de 90 zile calendaristice după primirea ordinului de începere a execuției și asigurării lucrului ritmic de către beneficiar – ordonatorul de credite. Din prevederile pct.2.5 din contract, antreprenorul va notifica beneficiarul că sunt îndeplinite condițiile de recepție, solicitând convocarea comisiei. În baza acestei notificări, beneficiarul va convoca comisia de recepție pentru terminarea lucrărilor. Reieșind din prevederile pct.3.3 din contract, beneficiarul va verifica procesele verbale de recepție a lucrărilor executate în termen de 20 zile calendaristice de la primirea acestora de la antreprenor. Iar potrivit pct.3.6, lucrările nu vor fi considerate finalizate până căind procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nu va fi semnat de comisia de recepție, care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului. Iar, conform pct.10.9 al contractului de antrepriză, părțile au convenit că dacă întârzierea în execuția lucrărilor este din culpa uneia dintre părți a contractului, partea culpabilă va plăti celeilalte părți penalizări și/sau despăgubiri în cuantum de 0,1% din valoarea lucrărilor rest de executat/neonorate pentru fiecare zi de întârziere. Penalizarea devine operantă în momentul în care partea inculpă a intrat în întârziere.

Instanța de fond a reținut că în raportul din 21.04.2021, întocmit de șeful SCDI a DL a IGP, inspector principal XXXXX, s-a adus la cunoștință Președintelui grupului de lucru pentru achiziții al IGP că în urma executării lucrărilor de reparație a edificiului din str. XXXXX al INI al IGP, conform contractului nr. XXX din 15.10.2019, antreprenor SRL „Danstar Evolution”, au fost calculate penalități pentru depășirea termenului de executare a lucrărilor în sumă de 36 634,21 lei. SCDI a examinat solicitările parvenite din partea 3 antreprenorului privind motivele invocate care au cauzat depășirea termenului de execuție și comunică că circumstanțele apărute nu puteau fi prevăzute de ambele părți contractante. Suplimentar, au fost prezentate motivele invocate de către antreprenor, după cum urmează: lucrări neprevăzute fără de care nu este posibilă finisarea integral a obiectivului; situația epidemiologică create de virusul Covid-19. Reieșind din cele expuse, SCDI consideră că depășirea termenului de execuție a lucrărilor nu a fost generat de acțiunile antreprenorului și propune ca acesta să fie exonerate de penalitățile calculate (f.d.39).

Prima instanță a dedus că prin raportul nominalizat supra însuși reprezentantul Inspectoratului General de Poliție a menționat că circumstanțele apărute nu puteau fi prevăzute de ambele părți contractante, fiind apariția lucrărilor neprevăzute și intervenirea situației epidemiologice create de virusul Covid-19, precum și depășirea termenului de execuție a lucrărilor nu a fost generate de către acțiunile antreprenorului și a fost propus ca acesta să fie exonerate de penalitățile calculate.

Pe lângă acestea, au fost prezentate două procese-verbale din anul 2020 privind recepția lucrărilor executate, care au fost semnate și ștampilate atât de antreprenorul SRL „Danstar Evolution”, cât și de investitorul Inspectoratul General de Poliție (f.d.46-54), fără înaintarea obiecțiilor și anumitor rezerve, ca pe viitor să fie solicitată plata penalității, drept care urmează a fi rezervat expres la primirea executării, în virtutea prevederilor art.949 alin.(3) din Codul civil.

Pe final, instanța de fond a concluzionat că, la caz, se atestă că antreprenorul a executat integral lucrările contractuale, iar beneficiarul le-a recepționat fără a înainta pretenții referitor la termenul de executare și totodată le-a achitat integral, fără a-și rezerva dreptul de a solicita suma eventualelor penalități aplicabile, semnând și ștampilând procesele-verbale de recepție a lucrărilor executate.

Având în vedere că reclamantul Inspectoratul General al Poliției a înaintat cererea de chemare în judecată privind încasarea penalității efectiv după executarea prestației din partea SRL „Danstar Evolution”, prestații care au fost acceptate de către IGP, fără rezerve și obiecții la momentul când a primit executarea, prima instanță a apreciat acțiunea ca fiind neîntemeiată, or, în speță nu se atestă temeiuri de încasare din contul pârâtei a penalității pentru executarea cu întârziere a lucrărilor de reparație și reconstrucție a edificiului conform contractului de antrepriză.

La 24 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul General al Poliției a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 14 februarie 2023, întru executarea încheierii din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii din 12 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Instanța de apel a considerat întemeiată și legală hotărârea primei instanțe, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Intimata „Danstar Evolution” nu și-a executat obligațiile pecuniare asumate prin contractul de antrepriză nr.XXXXX din 23 aprilie 2019 care a fost modificat ulterior prin Acordul adițional nr.XXXXX din 29 decembrie 2020 în partea ce ține de modificarea subpunctului 14.5 din pct.14 al contractului potrivit căruia prezentul contract se consideră încheiat la data semnării și intrării în vigoare după înregistrarea lui, după caz, de către Trezorăria de stat sau de către una din trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finețelor și Acordul adițional nr.XXXXX din 04 aprilie 2021 se aplică modificări în majorarea sumei contractului cu 127534, 87 de lei, inclusiv TVA ceea ce constituie 8,12% din valoarea totală a contractului, pct.4 subpct.4.1 5 din contractul nr.XXXXX din 23 aprilie 2019 privind executarea lucrărilor de reparație și reconstrucție a obiectivului.

De asemenea, a reținut că atât prima instanță, cât și instanța de apel eronat au stabilit că circumstanțele care au dus la depășirea termenului au fost generate de beneficiar și nu a depins de antreprenor, precum și instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că antreprenorul nu a solicitat prelungirea termenului de execuție și nu a informa beneficiarul despre sistarea lucrărilor din careva motive.

Potrivit pct.10.2 din contract, pentru livrarea cu întârziere a bunurilor, vânzătorul poartă răspundere materială în valoare de 0,1% din suma bunurilor nelivrate pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 5% din suma totală a prezentului contract.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023), invocând încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, în special interpretarea eronată a legii și aprecierea arbitrară a probelor.

La 27 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa SRL „Danstar Evolution” copia recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii a referinței (f.d.155).

La 21 iulie 2023, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Danstar Evolution” a depus referință, solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției, invocând că temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile prevăzute la art.432 CPC.

De asemenea, intimata a menționat că la momentul recepționării lucrărilor executate, recurentul nu a înaintat obiecții sau pretenții referitor la termenul de executare, achitând integral costul lucrărilor efectuate, fără să-și rezerve pe viitor dreptul de a solicita eventualele penalități, semnând procesele-verbale de recepție a lucrărilor executate, respectiv IGP a fost decăzut de dreptul de a mai solicita penalitățile pretinse în prezenta acțiune.

Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de 6 Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat la 07 iunie 2023 de către Inspectoratul General al Poliției a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă: (1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

În conformitate cu art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă: 7 „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost notificată la adresa electronică a Inspectoratului General al Poliției la 29 aprilie 2023, fapt ce rezultă din scrisoarea anexată la dosar (f.d.142).

Astfel, recursul declarat la 07 iunie 2023 de către Inspectoratul General al Poliției, se consideră ca fiind depus în interiorul termenului legal prevăzut de art.434 CPC.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii cererii de recurs).

La caz, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 alin.(2)-(4) din Codul de procedură civilă în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului (07 iunie 2023).

Din analiza recursului rezultă că Inspectoratul General al Poliției a invocat drept temei de admisibilitate a recursului prevederile art.432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023), invocând încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, în special a evidențiat interpretarea eronată a legii și aprecierea arbitrară a probelor de către instanța judecătorească.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurentul Inspectoratul General al Poliției a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (07 iunie 2023), nu a stabilit că instanța de apel a încălcat esențial sau a aplicat eronat normele de drept material sau a normelor de drept procedural, precum și că ar fi apreciat arbitrar probele administrate la dosar.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute art.432 alin.(2)-(4) CPC, respectiv nu constituie temei de 8 casare a deciziei contestate, or, motivele recursului reprezintă de fapt dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, care a emis decizia contestată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel și relatarea situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu existența altor circumstanțe expuse în art.432 CPC, în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului (07 iunie 2023), nu le-a stabilit.

Reieșind din prevederile art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 din Codul de procedură civilă.

Analizând temeiurile recursului declarat prin prisma art.432 alin.(4) CPC (în redacția legii în vigoare la situația din 07 iunie 2023) în raport cu lucrările dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a constatat că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p.230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p.45).

Completul de judecată reține că recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției conține obiecții de fapt și de drept care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile 9 care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 CEDO (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel în modul în care este garantat de art.6§1 CEDO.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2)-(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (07 iunie 2023) și drept urmare se consideră inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art.431 alin.(1) și (2), art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,