2ra-833/23 — Constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil de a nu fi tras eronat la răspundere contravențională, repararea prejudiciului material și moral

La 19 aprilie 2021, Vitalie Malai a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliție, cu privire la constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil de a nu fi tras eronat la răspundere contravențională, prezumția nevinovăției prin tragerea la răspundere contravențională și aplicarea ilegală a sancțiunii administrative și încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că, la 10 februarie 2020, ora 09:10, șeful Sectorului de Poliție nr. 2 (Glinjeni) al Inspectoratului de Poliție Fălești, comisar Iurie Solomud, a aprobat ilegal raportul privind înregistrarea contravenției, astfel a impus ilegal agentul constatator al IP Fălești, Semion Zgurean să întocmească în privința sa la 03 martie 2020, ora 11:35, procesul-verbal cu privire la contravenție, seria MAI 04981783, prin prisma art. 342 al Codului contravențional.

Reclamantul a informat că, prin hotărârea din 14 iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, procesul contravențional menționat a fost încetat, din motivul lipsei faptului contravenției. Iar, prin decizia din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, s-a respins recursul declarat de agentul constatator, hotărârea instanței de fond fiind menținută fără modificări.

Astfel, în opinia reclamantului, acțiunile agentului constatator și ale șefului superior au fost declarate ilegale, fapt pentru care urmează a fi aplicate prevederile art. 53 al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului. Or, prin întocmirea procesului-verbal declarat nul, i-a fost cauzată o daună materială în mărime de 2993,67 lei, ce reprezintă costul combustibilului pentru deplasările în teritoriu întru darea explicațiilor la IP Fălești, contestarea, participarea la ședințele judiciare, care au avut loc de mai multe ori la Judecătoria Bălți, sediul Fălești și Curtea de Apel Bălți. Precum și o daună morală pe care o estimează la suma de 10 000 lei, ce rezultă din sentimente de frustrare cauzate de caracterul ilegal al acțiunilor colaboratorilor de Poliție, comise vădit contrar legislației, suferințe continue din cauza ilegalităților comise în privința sa, prin adoptarea unei decizii de sancționare ilegală, acțiuni ce demonstrează ignorarea intenționată a legislației în vigoare, anxietate cauzată de incertitudinea creată de angajații IP Fălești.

În această ordine de idei, reclamantul a menționat că la 02 decembrie 2020, a înaintat somație de plată. La care, Inspectoratul de Poliție Fălești, prin răspunsul nr. M-165 din 10 decembrie 2020, i-a comunicat că, în rezultatul 2 examinării controlului de serviciu, s-au constatat abateri de la legislație în acțiunile angajaților menționați, însă, nu pot fi aplicate sancțiuni disciplinare, deoarece a expirat termenul de aplicare a acestora, prevăzut la art. 209 alin.(2) din Codul muncii și pct. 61 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017.

De altfel, întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului și făcând trimitere la prevederile art.6§2, art.13 CEDO, art. 53 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova, art.9 alin. (1) din Codul civil, art.3 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art.384 alin. (2) lit. u), alin. (31) și art. 400 alin. (2) ale Codului contravențional, Vitalie Malai a susținut că i-a fost încălcat dreptul fundamental de a nu fi tras la răspundere contravențională (penală), contrar prevederilor legislației în vigoare, prezumția nevinovăției, încălcare ce cade sub incidența art. 6 § 1 CEDO.

În acest sens, reclamantul a invocat jurisprudența CtEDO, care relevă că instanțele judecătorești naționale ar putea să acorde satisfacție morală la constatarea violării drepturilor și libertăților fundamentale și anume pentru violarea art. 6 CEDO -1000 -7000 euro, echivalentul în lei moldovenești.

Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este un remediu intern instituit pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate prin lezarea dreptului garantat de art. 6 § 2 CEDO, astfel fiind necesar de a se conduce de aprecierea dată de CtEDO prin echivalarea faptelor contravenționale cu faptele penale și de a aplica Legea nominalizată, fără anumite diferențieri.

Astfel, pentru antrenarea răspunderii autorității competente în soluționarea cauzei contravenționale în sensul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este necesară constatarea acțiunilor acesteia ca fiind nelegitime.

Prin urmare, reclamantul a reținut că, prin hotărârea din 14 iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești și decizia din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, s-a constatat ignorarea prevederilor legale de către agentul constatator la întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție și emiterea unei decizii ilegale de sancționare în privința sa, care în sensul legii nu pot fi calificate decât ca acțiuni ale agentului constatator ce contravin normelor legale, ce au dus la încălcarea principiului general.

În context, invocând dispozițiile art. 2 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, reclamantul a susținut că, anularea actelor privind tragerea la răspundere contravențională și sancționarea persoanei este o consecință a 3 constatării, în esență a acțiunilor incorecte ale agentului constatator, fiind o condiție respectată în sensul antrenării răspunderii autorității competente.

Astfel, având în vedere cele enunțate și în temeiul dispozițiilor art. 12. 14, 58 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului, art. 384 din Codul contravențional, art. 6§1, §2 CEDO, art. 21, 53 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, art. 9, 2005 ale Codului civil, Vitalie Malai a solicitat: - constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil de a nu fi tras eronat la răspundere contravențională, a prezumției nevinovăției, prin tragerea la răspundere contravențională și aplicarea ilegală a sancțiunii administrative; - încasarea prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei; - compensarea cheltuielilor și costurilor pentru participarea în instanța de judecată în cadrul examinării contestațiilor asupra actelor declarate ilegale în mărime de 2993,67 lei.

La 14 iunie 2021, Vitalie Malai a depus cerere de concretizare a participanților la proces, în care a indicat în calitate de pârâți pe Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne (f.d.54, Vol. I).

Prin încheierea protocolară din 03 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova (f.d.86-87, Vol. I).

Prin încheierea protocolară din 23 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu agentul constatator, Ofițerul Superior al Sectorului nr.2 al Inspectoratului de Poliție Fălești Semion Zgurean (f.d.100-101, Vol. I).

Prin încheierea protocolară din 23 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis cererea depusă de Vitalie Malai privind atragerea în proces în calitate de pârât a Inspectoratului de Poliție Fălești (f.d.99, 102, Vol. I).

La 19 septembrie 2022, Vitalie Malai a depus apel motivat împotriva hotărârii din 06 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii sale de chemare în judecată în sensul formulat, cu încasarea din contul pârâților a prejudiciului material în sumă de 2993.67 lei și moral în mărime de 10 000 de lei (f.d.187-188, Vol. I). 4

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău, invocând dispozițiile art. 19, 2007 alin. (1) lit. a)-c) din Codul civil, art. 384 alin. (2) lit. u), alin. (31) din Codul contravențional, precum și prevederile art. 3 alin. (1) lit. a), art. 6 ale Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, și reieșind din materialele cauzei, precum și argumentele participanților la proces, a conchis asupra dreptului reclamantului de a solicita repararea prejudiciului. Or, persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Mai mult, încetarea procesului contravențional atrage după sine și repararea prejudiciului cauzat reclamantului, care a fost vizat contravențional.

Astfel, la caz, instanța de apel a stabilit posibilitatea reclamantului Vitalie Malai de a-și valorifica dreptul său la acțiune în temeiul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, precum și în baza art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul contravențional.

Subsecvent, făcând trimitere la prevederile art. 1998 alin. (1), art. 2036 alin. (1), art. 2037 alin. (1) ale Codului civil, instanța de apel a notat că întocmirea nejustificată în privința reclamantului Vitalie Malai a procesului-verbal cu privire la contravenție, proces care ulterior a fost încetat, prin hotărârea instanței de judecată, este imputabilă agentului constatator din cadrul Inspectoratului General al Poliției, respectiv intervine aplicabilitatea cadrului legal indicat supra, din care rezultă că persoana care a acționat ilicit față de altă persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat.

De altfel, referitor la pretenția reclamantului cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța ierarhic inferioară a relevat că, deși cerința respectivă 5 este întemeiată, suma de 10 000 lei, solicitată cu titlu de prejudiciu moral, este excesivă și disproporționată în raport cu criteriile reținute și principiul echității.

Astfel, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al persoanei, instanța de apel a conchis că suma prejudiciului moral în cuantum de 3500 lei, constituie o compensație ce ar aduce o satisfacție echitabilă apelantului Vitalie Malai, urmând a fi dispusă spre încasare din contul Inspectoratului General al Poliției.

Or, în privința apelantului a fost pornit în mod nejustificat un proces contravențional, fiind ulterior încetat prin hotărârea instanței de judecată, respectiv suma de 3500 lei este în corespundere cu principiul compensării echitabile, reprezentând o despăgubire care nu constituie venituri nejustificate pentru persoana lezată și nici sume excesive pentru autorul daunei.

În continuare, instanța de apel a respins pretenția lui Vitalie Malai privind încasarea cheltuielilor suportate în legătură cu participarea la examinarea cauzei contravenționale în care a fost vizat, și anume suma de 2993,67 lei. Or, acesta nu a probat legătura cauzală dintre cheltuielile suportate și cauza contravențională în care a fost implicat, întrucât înscrisurile prezentate (bonurile de plată) nu confirmă cu certitudine faptul că cheltuielile respective au fost în corelație cu deplasările sale în instanța de judecată.

În final, în baza celor expuse, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a dat o apreciere obiectivă și justă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea cauzei și incorect a aplicat normele de drept material și procedural, adoptând o hotărâre neîntemeiată, motiv din care a admis apelul declarat de Vitalie Malai, a casat hotărârea din 06 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a pronunțat o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii.

La 29 mai 2023, Inspectoratul de Poliție Fălești al IGP al MAI a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel (f.d.14-18, Vol.II).

Or, Curtea de Apel Chișinău la emiterea deciziei contestate a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată și anume prevederile art.2007 din Codul civil și prevederile art.3 și 6 ale Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

De asemenea, instanța de apel nu a constatat caracterul ilicit al acțiunilor agentului constatator, deoarece din conținutul hotărarii Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, prin care a fost încetat procesul contravențional în privința lui Vitalie Malai, nu rezultă anumite acțiuni ilicite ale agentului constatator la intocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție. Or, concluziile despre vinovăție nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar la prezenta cauză nu a fost prezentată nicio hotărâre, care să constate nulitatea procesului-verbal cu privire la contavenție, sau ilegalitatea acțiunilor agentului constatator.

Mai mult, potrivit art.383 alin.(l) din Codul contravențional, cheltuielile de administrare și de conservare a probelor, de retribuire a apărătorului, alte cheltuieli aferente procesului contravențional se suportă de contravenient, dacă a fost aplicată o sancțiune contravențională, în modul stabilit de legislație.

Subsecvent, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Fălești al IGP al MAI au invocat că Curtea de Apel Chișinău i-a obligat să-i achite lui Vitalie Malai suma de 3500 lei cu titlu de prejudiciu moral, care constituie o îmbogățire fără justă cauză a acestuia pe seama Inspectoratului General al Poliției.

De altfel, în opinia recurenților, o eroare evidentă este și faptul că recuperarea prejudiciului a fost pusă pe seama Inspectoratului General al Poliției, fără a fi motivat în niciun fel, or, autoritatea publică, care a întocmit procesul- verbal cu privire la contravenție, prin care a fost propusă sancționarea lui Vitalie Malai este Inspectoratul de Poliție Fălești a IGP a MAI, fapt cosemnat și în procesul-verbal nominalizat, care are personalitate juridică.

Astfel, recurenții au conchis că Curtea de Apel Chișinău a interpretat eronat legea și a inversat nejustificat sarcina probațiunii, eroare judiciară, care nu poate fi corectată decât prin casarea deciziei contestate, iar prima instanță corect a aplicat normele de drept, deoarece nu s-au constatat motive, ce i-ar acorda lui Vitalie Malai posibilitatea de a-și valorifica dreptul său la acțiune.

În final, cu titlu subsidiar, în susținerea cererilor de recurs, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Fălești a IGP a MAI au invocat practica judiciară expusă în deciziile Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-513/21 și nr. 2ra-349/20.

Prin referința depusă la 04 octombrie 2023, Vitalie Malai a solicitat declararea inadmisibilă a recursurilor declarate de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Fălești al IGP al MAI.

Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432, alin. (2), lit. c) și lit. d) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.” 8

În aceste circumstanțe, recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Fălești al IGP al MAI, la 24 mai 2023, respectiv 29 mai 2023, se consideră în termen.

Astfel, recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Fălești al IGP al MAI, au fost depuse până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, și vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestora.

Din analiza recursurilor declarate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul de Poliție Fălești nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurenții au făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de 432 alin.(2) lit. a), b), c) și d) – neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată; aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată; interpretarea în mod eronat a legii, precum și aplicarea în mod eronat a analogiei legii sau analogiei dreptului, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la 23 martie 2023, și anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu a stabilit.

Subsecvent, instanța de recurs notează că constatările indicate în actele judecătorești ale Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-513/21 și nr. 2ra-349/20, invocate de recurenți cu titlu de practică judiciară sunt distincte de prezentul litigiu, în partea circumstanțelor, temeiurilor de fapt și de drept aplicabile, 9 respectiv nu pot fi reținute drept cauze similare în scopul emiterii unei soluții identice.

În acest context, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile în cauză conțin obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui temei de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază recursurile declarate de către Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul de Poliție Fălești ca fiind inadmisibile.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul de Poliție Fălești împotriva deciziei din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 10