2ra-669/23 — repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-669/23 — repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-669/23

2-22008011-01-2ra-02052023

Prima instanță: Judecătoria Hâncești, sediul Central (jud. L. Roic-Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cotruță, I. Țurcan, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

10 aprilie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Hîncești al

Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Obleac Igor

împotriva Inspectoratului de Poliție Hîncești al Inspectoratului General de Poliție al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient accesoriu agentul

constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Hîncești, Secția Securitate Tehnică și

Accidente Rutiere, Erhan Vitalie, cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență

juridică și a prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Inspectoratul de Poliție Hîncești al Inspectoratului

General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea din 25 iulie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 20 ianuarie 2022, Obleac Igor, reprezentant de avocatul Eremia Vitalie s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Hîncești

al IGP al MAI al RM, intervenient accesoriu agentul constatator din cadrul

Inspectoratului de Poliție Hîncești, Secția Securitate Tehnică și Accidente Rutiere,

Erhan Vitalie cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică și a

prejudiciului moral suportat de Obleac Igor pe marginea dosarului contravențional nr.

5r-57/19, privind întocmirea pe numele acestuia unui proces verbal contravențional

ilegal și atragerea la răspundere contravențională ilegală, constatate prin hotărârea din

02 martie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, rămasă definitivă la 17 martie

2020, prin neatacare.

În susținerea acțiunii a indicat că, la 22 august 2019 de către angajatul

Inspectoratului de Poliție Hîncești, Secția Securitate Tehnică și Accidente Rutiere,

Erhan Vitalie, a fost întocmit proces-verbal nr. MAI04 XXX, în privința cet. Obleac

Igor.

Nefiind de acord cu procesul verbal cu privire la contravenție și decizia de

sancționare, Obleac Igor a depus contestație care la 14 octombrie 2019 a fost

1

recepționată de către Secția evidență și documentare procesuală a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central.

Prin hotărârea din 02 martie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

procesul verbal contravențional nr. MA104 XXX din XX august XXXX, întocmit de

agentul Secției Securitate Tehnică și Accidente Rutiere, Erhan Vitalie împotriva lui

Obleac Igor a fost anulat, din motiv că, în acțiunile lui Obleac Igor nu există

elementele constitutive ale contravenției.

În acest sens, reclamantul a susținut că, instanța de judecată în hotărârea emisă a

indicat că, analizând în ansamblu, sub toate aspectele, probele prezentate spre

administrare și citate supra, nu au demonstrat și dovedit, dincolo de careva dubii,

comiterea contravenției prevăzute de art. XXX alin. (1) din Codul contravențional de

către Obleac Igor.

A mai susținut că, instanța de judecată în hotărârea emisă a menționat faptul că,

agentul constatator, prin întocmirea procesului-verbal în absența contravenientului, l-a

lipsit arbitrar de posibilitatea de a prezenta explicațiile de rigoare, prin ce i-a îngrădit

dreptul la un proces echitabil și la examinarea obiectivă și sub toate aspectele a

cauzei, ce a determinat sancționarea neîntemeiată a contravenientului, prin încălcarea

principiului prezumției nevinovăției. Acuzația imputată de agentul constatator se

prezintă a fi una declarativă, bazată doar pe presupuneri, or. la procesul-verbal cu

privire la contravenție nu au fost administrate careva probe concludente ce ar

demonstra vinovăția contravenientului.

La 20 mai 2020, de către CA ,,Eremia Vitalie”, a fost emis actul de predare-

primire a lucrărilor efectuate pe marginea dosarului contravențional nr. 5r-57/19, fiind

adus la cunoștința cet. Obleac Igor, contra semnătură. Ulterior, la 10 iunie 2020

Obleac Igor a efectuat achitarea serviciilor avocatului Eremia Vitalie fiind emis bon

de plată seria DAA nr. 21741973 și factură fiscală nr. AAG 1122687.

Drept urmare, a notat că, în toată perioada de timp contestatarul a fost reprezentat

de către apărătorul său avocatul Eremia Vitalie atât în ședințele de judecată, cât și pe

tot parcursul derulării procesului contravențional, iar prezenta cerere de chemare în

judecată are scopul reparării cheltuielilor de asistență juridică suportate de către

Obleac Igor și a prejudiciului moral, suportat în urma atragerii ilegale la răspundere

contravențională.

Suplimentar, a menționat că, Obleac Igor este îndreptățit pe deplin la repararea

prejudiciului moral suportat, în urma ilegalităților admise de agentul Erhan Vitalie la

examinarea procesului contravențional, constatate prin hotărârea Judecătoriei

Hîncești, sediul Central.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 „privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești” - repararea prejudiciului

specificat la art. 7 lit. a), c) - g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de

stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut

din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin

aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de

judecată se repară de către aceste organe.

A mai menționat că, prin atragerea la răspundere contravențională, Obleac Igor, a

fost declarat vinovat pe nedrept, fapt ce a generat consecințe extrem de dure de ordin

moral, or, Obleac Igor a pierdut încrederea în justiție, toate sentimentele negative

devin și mai tare resimțite atunci când angajatul poliției - Erhan Vitalie care are

2

obligațiunea primară de a proteja drepturile și libertățile cetățenilor Republicii

Moldova, care a jurat, că va apăra interesele cetățenilor și siguranța acestora, a pretins

de la cet. Obleac Igor suma de 500 euro pentru a emite pe un alt dosar contravențional

intentat în privința lui Obleac Igor soluție favorabilă acestuia, în special pentru a nu-l

lipsi de dreptul de a conduce, prin retragerea permisului de conducere, toate acțiunile

vârcolacului în epoleți Erhan Vitalie au fost gestionate și controlate de superiorul său

Șerban Igor, care în mod direct s-a implicat în activitatea subalternului său.

A susținut că, acțiunile infracționale manifestate de persoanele date, care au jurat

că vor sluji cu onoare și demnitate, se reflectă în frica cet. Obleac Igor de a se deplasa

pe drumurile publice, ultimul nu se simte în siguranță, fiind permanent impus de

necesitatea, de a se păzi și a se simți permanent amenințat, fiind încălcate toate

principiile la un proces echitabil, la justiție prin atragerea la răspundere

contravențională ilegal, contrar oricăror tratate și convenții internaționale.

A considerat că, reclamantul este îndreptățit pe deplin la repararea prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile agentului de poliție Erhan Vitalie. Repararea prejudiciului

moral (danno morale) este determinat de suferințele psihice care au fost suportate de

solicitant. Suferințele de ordin psihic, sunt condiționate de starea de frustrare,

disperare, disconfort cauzate prin acțiunile agentului de poliție, fapte ce crează o stare

de tensiune internă permanentă, care în final poate duce la apariția unor dereglări de

sănătate, iar în cel mai rău caz apariția unor boli psihice (Scordino vs Italia, 1998,

CEDO-IV). Scopul de bază al reparării prejudiciului moral este de acorda

reclamantului/victimei o reparație echitabilă a prejudiciului suportat ( Sevuk și Asker

vs Turcia). Prejudiciul moral se apreciază în dependență de forța factorilor care au

determinat apariția suferințelor psihice și a suferințelor morale. Astfel, cu cât acești

factori sunt mai puternici cu atît suferința este mai mare fiind prezenta regula de

proporționalitate directă dintre cauză și efect.

A susținut că, cet. Obleac Igor a fost atras la răspundere contravențională ilegal,

fiind lipsit de posibilitatea probării poziției sale, nefiind informat despre existența

procesului contravențional intentat de Erhan Vitalie, procesul contravențional fiind

întocmit în lipsa acestuia, scopul fiind bine determinat de al lipsi pe cet. Obleac Igor

de posibilitatea de a se apără, a fost flagrant încălcat principiul egalității armelor în

proces prin imposibilitatea prezentării a unor probe incontestabile de nevinovăție în

contravenția imputată, încălcându-se prevederile Codului contravențional de a putea

beneficia de o apărare eficientă.

Mai mult, a indicat că, acțiunile ilegale ale agentului Erhan Vitalie au avut un

impact negativ asupra drepturilor și libertăților cet. Obleac Igor, simpla constatare a

încălcării drepturilor și libertăților sale, nu va echivala niciodată cu prejudiciul moral

cauzat, și nu va constitui o reparație suficientă și nici echitabilă.

A solicitat admiterea cererii, încasarea din contul Inspectoratului de Poliție

Hîncești în beneficiul lui Obleac Igor a sumei de 10180,25 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică, suportate pe marginea dosarului contravențional nr. 5r-57/19,

suma de 1500 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru atragerea la răspundere

contravențională ilegal, cît și încasarea cheltuielilor de asistență juridică, suportate pe

marginea prezentului litigiu, care vor fi prezentate pe parcursul judecării prezentului

proces.

Ulterior, în cadrul examinări cauzei, reprezentantul reclamantului Obleac Igor,

avocatul Eremia Vitalie, a înaintat în temeiul art. 60 alin.(2)-(3) din Codul de

procedură civilă, cerere de concretizare a cerințelor din cererea de chemare în

3

judecată, prin care solicită încasarea din contul pîrîtului Inspectoratul de Poliție

Hîncești al IGP al MAI al RM, în contul reclamantului Obleac Igor suma de 9780,25

lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, suportate pe marginea dosarului

contravențional nr. 5r-57/19; încasarea din contul pârâtului Inspectoratul de Poliție

Hîncești al IGP al MAI al RM, în contul reclamantului Obleac Igor suma de 1500 de

lei, cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin atragerea la răspundere contravențională

ilegal, cât și încasarea din contul Inspectoratului de Poliție Hîncești al IGP al MAI al

RM, în contul lui Obleac Igor suma de 3817,25 de lei, cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică suportate pe marginea prezentului litigiu, conform actului de

primire-predare a lucrărilor efectuate din 25 februarie 2022 și bonului de plată seria

DAA nr. 21742007 din 13 august 2021.

Prin hotărârea din 25 iulie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a admis

parțial acțiunea civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Obleac Igor. S-a

încasat din contul Inspectoratului de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, în

beneficiul lui Obleac Igor, cheltuielile de asistență juridică în cauza contravențională

în mărime de 5000 de lei, prejudiciul moral în mărime de 1500 de lei și cheltuielile de

asistență juridică în prezenta cauză în mărime de 3817,25 de lei. În rest, acțiunea

civilă s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 09 august 2022, Inspectoratul de

Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, a declarat apel nemotivat (f.d.77), iar, la 05

decembrie 2022, a depus motivarea apelului împotriva hotărârea din 25 iulie 2022 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

din 25 iulie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, cu pronunțarea unei noi

decizii prin care să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată (f.d.86/90).

Prin decizia din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel depusă de Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM și s-a

menținut hotărârea din 25 iulie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile art. 383 alin. (3),

art. 384 alin.(2), art.441 din Codul contravențional, art.19, art.1398, art.1405 din

Codul civil, și Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, în coraport cu materialele cauzei, a conchis că

reclamantul are dreptul de a solicita repararea prejudiciului moral și material pentru

atragerea ilegală la răspundere contravențională.

În continuare, instanța de apel cu referire la prevederile art. 13 din Legea privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998, și prevederile art.53 alin.(2) din Constituția RM, a considerat întemeiat

raționamentul instanței de fond, că prejudiciul pretins de către Obleac Igor urmează a

fi recuperat de către organele care au aplicat ilicit amenda contravențională și anume

de către Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP.

Cu referire la prevederile enunțate și rezultând din specificul acțiunii, instanța de

apel a constatat că, instanța de fond cu aplicarea corectă a legii materiale care

guvernează raportul juridic litigios, creând condiții obiective participanților la proces,

justificat a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii și corect a determinat mărimea

compensației pentru prejudiciul moral cauzat lui Obleac Igor ca urmare a atragerii

ilegale la răspundere contravențională.

4

În contextul dat, instanța de apel a menționat faptul că, unul din criteriile

orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care

exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată

să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul

despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificative pentru victimele daunelor.

Potrivit art. 2037 din Codul civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral

se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luînd în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea posibilităților de viață

familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-și estimeze

prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită de lege să

aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării

rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților. Instanța de

judecată, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, ia în considerație

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul.

Raportând la caz prevederile enunțate, reieșind din constatările relatate, instanța

de apel a conchis că instanță de fond a apreciat corect circumstanțele cauzei și a

valorificat prejudiciul moral suportat de Obleac Igor în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare.

Totodată, instanța de apel a considerat justă și argumentarea instanței de fond în

susținerea pretenției privind încasarea de la Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al

MAI al RM a sumei de 1500 de lei cu titlu de prejudiciu moral ca rezultat al tragerii

ilegale la răspundere contravențională.

Cu referire la cerința cu privire la încasarea prejudiciului moral, instanța de apel

a constatat că este întemeiată și corect a fost admisă de către instanță de fond. Or, art.

13 alin. (1) al Legii nr. 1545- XIII din 25 februarie 1998, statuează expres că,

repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c)-g) și în capitolul III se efectuează

din contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de

urmărire penală întreținut din bugetul local – din contul acestui buget. Prejudiciul

material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către

alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că, alte argumentele invocate

de apelant, în susținerea poziției nu pot fi reținute de către instanța de apel, deoarece

se combat cu cele invocate supra și se axează asupra circumstanțelor care au fost

constatate și elucidate pe deplin de instanța de fond, având la bază cumulul de probe,

care au fost administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și

susținute de normele de drept material.

Cu referire la cerința privind încasarea cheltuielile suportate pentru acordarea

asistenței juridice în cadrul examinării cauzei contravenționale, instanța de apel a

5

reținut că, din înscrisurile anexate la materialele cauzei se atestă că reclamantul

Obleac Igor, în cadrul examinări cauzei contravenționale nr. 5r-57/19, care s-a

finalizat cu hotărârea din 02 martie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, a

beneficiat de asistență juridică din partea avocatului Eremia Vitalie, iar de către

reclamant a fost achitată suma de 10180,25 de lei, fapt ce se confirmă prin Bonul de

plată seria DAA nr. 21741973 (f.d. 8) și factură fiscală nr. AAG 1122687 (f.d. 6

verso). Iar, ulterior, prin cererea de concretizare, reclamantul și-a concretizat cerințele

cu referire la cheltuielile de asistență juridică suportate în cadrul examinării cauzei

contravenționale nr. 5r-57/19 și anume a indicat suma de 9780,25 de lei.

Astfel, în contextul pretenției înaintate, instanța de apel a relevat că, instanța de

fond întemeiat a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de asistență juridică, doar

în mărime de 5000 lei, această sumă fiind una reală și rezonabilă, în coraport cu

complexitatea cauzei, prestația efectivă, volumul pretinselor activități exercitate de

avocat la examinarea procesului contravențional nr. 5r-57/19.

Cât privește cheltuielile de asistență suportate în prezentul proces, instanța de

apel cu referire la prevederile art.82, art.94, art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de

procedură civilă, a constatat ca întemeiat raționamentul instanței de fond privind

admiterea pretenției reclamantului de încasare a cheltuielilor de judecată pentru

asistență juridică suportate în prezenta cauză civilă în mărime de 3817,25 de lei, care

sunt confirmate prin bonul de plată nr. DAA 21742014 din 25 februarie 2022 (f.d.

34), copia facturii fiscale seria AAL nr.9977675 din 25 februarie 2022 (f.d.36 verso),

actului de predare-primire a lucrărilor efectuate (f.d.36), precum și raportul privind

activitatea avocatului prin care este descifrată lista detaliată a acțiunilor efectuate de

avocat și timpul aferent acestora în cadrul examinării cauzei (f.d.36).

Prin urmare, ținând cont de faptul că argumente sau dovezi noi, care au

importanță pentru soluționarea cauzei, la declararea cererii de apel nu au fost indicate

și nici prezentate, sub aspectul prevederilor legale sus menționate, reieșind din

specificul acțiunii, și având în vedere că hotărârea din 25 iulie 2022 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central, este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către apelant

sunt nejustificate, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge apelul și de a

menține hotărârea primei instanțe.

La 19 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.141), iar, la 20 aprilie

2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.158), Inspectoratul de Poliție Hîncești al

IGP al MAI al RM, a declarat recurs împotriva deciziei din 31 ianuarie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel,

cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă integral acțiunea depusă de

Obleac Igor, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe

parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar

invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată și ilegală, prin

faptul că au fost interpretate eronat normele legale și nu s-a aplicat legea ce urma a fi

aplicată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 31 ianuarie 2023

6

(f.d.123)

La 20 februarie 2023, Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul poștei

electronice, a expediată în adresa Inspectoratului de Poliție Hîncești al IGP al MAI al

RM, pentru cunoștință, copia deciziei motivate din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele

cauzei (f.d.136).

Prin urmare, recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al MAI

al RM, împotriva deciziei la 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, se consideră

depus în termenul stabilit de lege.

La 17 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces

echitabil în ordine de recurs, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa

intimatului Obleac Igor, reprezentantului acestuia avocat Eremia Vitalie, cât și

intervenientului accesoriu Vitalie Erhan, copia recursului declarat de Inspectoratul de

Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, împotriva deciziei la 31 ianuarie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște

modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea

de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f.d.159).

Materialele cauzei atestă că, reprezentantul intimatului Obleac Igor – avocatul

Eremia Vitalie, precum și intervenientul accesoriu Erhan Vitalie au recepționat copia

cereri de recurs la 25 mai 2023, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la

materialele cauzei (f.d.161/162), însă, până la data examinării recursului, aceștia nu

și-au valorificat dreptul procedural de a depune referințe vis-a-vis de recursul declarat

de Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, împotriva deciziei la 31

ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a

învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în

vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01

septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 318-321

art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de procedură civilă,

inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor

de dispoziție ale curților de apel.

Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data

intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la

data depunerii recursurilor.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de

Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, împotriva deciziei din 31

ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată în baza temeiurilor stipulate

în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie

2023.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în

vigoare până la 01 septembrie 2023), părțile și alți participanți la proces sunt în drept

să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că

7

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat

o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare

până la 01 septembrie 2023), săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, este admisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în redacția

Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative, în vigoare de

la 01 septembrie 2023), dacă este considerat admisibil, completul examinează

recursul în fond.

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri noi, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii

nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative, în vigoare de la 01

septembrie 2023), instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită

recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei

instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar să

menționeze că nu va formula un răspuns detaliat pentru fiecare argument al

recurentului, ci va analiza doar motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze

(a se vedea cauza Garda Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag.

26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84,

98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă (în

vigoare la momentul înaintări recursului), Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurentul nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu

și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că din

suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că, înaintând prezenta cerere de

8

chemare în judecată, cu concretizările ulterioare, reclamantul a solicitat încasarea din

contul pârâtului Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, în contul

reclamantului Obleac Igor suma de 9 780,25 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică, suportate pe marginea dosarului contravențional nr. 5r-57/19; încasarea din

contul pîrîtului Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM în contul

reclamantului Obleac Igor suma de 1500 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat

prin atragerea la răspundere contravențională ilegal; cît și încasarea din contul

Inspectoratului de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, în contul lui Obleac Igor

suma de 3 817,25 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate pe

marginea prezentului litigiu, conform actului de primire-predare a lucrărilor efectuate

din 25 februarie 2022 și bonului de plată seria DAA nr. 21742007 din 13 august

2021.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii depuse de Obleac Igor și a încasat din contul

Inspectoratului de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, în beneficiul lui Obleac Igor,

cheltuielile de asistență juridică în cauza contravențională în mărime de 5000 de lei,

prejudiciul moral în mărime de 1500 de lei și cheltuielile de asistență juridică în

prezenta cauză în mărime de 3817,25 de lei. Iar, în rest, a respins acțiunea civilă ca

neîntemeiată.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău, prin

decizia din 31 ianuarie 2023 a respins cererea de apel depusă de Inspectoratul de Poliție

Hîncești al IGP al MAI al RM și a menținut hotărârea 25 iulie 2022 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție analizând materialele

anexate la dosar, în raport cu legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic

litigios, consideră că concluziile instanței de apel și primei instanțe sunt greșite.

În temeiul art. 118 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța judecătorească

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum

și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Art. 121 din Codul de procedură civilă, statuează că instanța judecătorească

reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori

pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

În sensul art. 122 alin. (1) din Codul de procedură civilă, circumstanțele care,

conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi

dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) - (3) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei,

iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei.

9

De altfel, în temeiul art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, explicațiile

date de părți și intervenienți asupra circumstanțelor care le sunt cunoscute și care au

importanță în proces urmează a fi verificate și evaluate deopotrivă cu celelalte probe.

Explicațiile pot fi date oral sau în scris. Dacă partea audiată are mai mulți

coparticipanți procesuali, instanța, în funcție de circumstanțele cauzei, determină

necesitatea interogării tuturor coparticipanților sau numai a unora din ei.

Așadar, conform probelor prezentate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție reține că, potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MA104

982887 din 22 august 2019, întocmit de agentul Secției Securitate Tehnică și

Accidente Rutiere, Erhan Vitalie, reclamantul a fost învinuit în comiterea

contravenției prevăzute de art. 243 alin. (1) din Codul Contravențional, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 50 u.c., echivalent a 2500 de

lei.

Nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MA104 982887

din 22 august 2019, și decizia de sancționare a agentului Secției Securitate Tehnică și

Accidente Rutiere, Erhan Vitalie, a depus la Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al

MAI al RM, contestație (nemotivată), iar la 05 decembrie 2019, prin intermediul

Secției evidență și documentare procesuală a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, a

depus motivarea contestației împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție nr.

MA104 982887 din 22 august 2019, și decizia de sancționare a agentului Secției

Securitate Tehnică și Accidente Rutiere, Erhan Vitalie, în temeiul art. 243 alin. (1) din

Codul Contravențional.

Actele cauzei mai denotă că, prin hotărârea din 02 martie 2020 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central, s-a admis contestația înaintată de Obleac Igor. S-a anulat

procesul verbal contravențional nr. MA104 982887 din 22 august 2019, întocmit de

agentul Secției Securitate Tehnică și Accidente Rutiere, Erhan Vitalie, de comiterea

contravenției prevăzută de art. 243 alin. (1) din Codul Contravențional. S-a încetat

procesul contravențional intentat în privința lui Obleac Igor, învinuit de săvârșirea

contravenției prevăzută de art. 243 alin. (1) din Codul Contravențional, din motivul

lipsei contravenției în acțiunile lui Obleac Igor (f.d. 9/12).

La 20 mai 2020 de către CA ,,Eremia Vitalie”, a fost emis actul de predare-

primire a lucrărilor efectuate în sumă de 10 180,25 lei, pe marginea dosarului

contravențional nr.5r-57/19, fiind adus la cunoștința cet. Obleac Igor, contra

semnătură ( f.d. 7).

La 17 ianuarie 2022, Obleac Igor a efectuat achitarea serviciilor avocatului

Eremia Vitalie în sumă de 10128,25 de lei, fapt confirmat prin bonul de plată seria

DAA nr. 21741973 ( f.d. 8) și factură fiscală nr. AAG 1122687 ( f.d. 6 verso).

În urma concretizării cerințelor de către partea reclamantă, acesta a solicitat

încasarea din contul pîrîtului Inspectoratul de Poliție Hîncești în beneficiul

reclamantului Obleac Igor suma de 9780,25 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică, suportate pe marginea dosarului contravențional nr. 5r-57/19; încasarea din

contul pîrîtului Inspectoratul de Poliție Hîncești, în beneficiul reclamantului Obleac

Igor suma de 1500 lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin atragerea la răspundere

contravențională ilegal, cît și încasarea din contul Inspectoratului de Poliție Hîncești

în beneficiul lui Obleac Igor suma de 3817,25 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică suportate pe marginea prezentului litigiu ( f.d. 35).

10

Conform art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția RM, orice persoană are dreptul la

satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor

care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. Nici o lege nu poate

îngrădi accesul la justiție.

Conform art. 1 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prezenta lege constituie actul

legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de răspundere

patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în

procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de procuratură și

de instanțele judecătorești.

Potrivit art. 2 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, acțiuni ilicite constituie acțiuni sau

inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții,

ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția

acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general,

potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi

judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de

urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a

normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale

(infracțiuni).

Totodată, art. 6 lit. a) și b) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, stabilește că dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul

devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare și scoaterii persoanei de sub

urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Art. 7 al aceleiași legi, stabilește că în cazurile menționate la art. 3, persoanei

fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul și alte venituri

provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existență, de care a fost

privată în urma acțiunilor ilicite; b) pensia sau indemnizația a cărei plată a fost sistată

ca urmare a arestului ilegal și ținerii sub arest; c) averea (inclusiv depunerile bănești și

dobânzile aferente, obligațiile împrumuturilor de stat și câștigurile aferente) confiscată

ori trecută în venitul statului de către instanța judecătorească sau ridicată de organul

de urmărire penală, precum și averea sechestrată; d) amenzile percepute ca urmare a

executării sentinței judiciare și cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în

legătură cu acțiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistența juridică; f)

cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea față de aceasta a

unor acțiuni ilicite (a maltratării); g) 7 cheltuielile efectuate în legătură cu chemările

în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanța judecătorească.

Conform art. 13 alin. (1) din aceiași Lege, repararea prejudiciului specificat la

art.7 lit. a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în

cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din

bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin

aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de

judecată se repară de către aceste organe.

11

Potrivit art.45 alin.(1) și (2) din Codul contravențional, persoana al cărei drept

sau interes legitim a fost lezat prin contravenție îl poate apăra prin acțiune civilă

depusă conform legislației procedurale civile. Această persoană are în special dreptul

la repararea prejudiciului patrimonial și a celui nepatrimonial cauzate prin

contravenție. Prezentul alineat se aplică în egală măsură și în cazul în care, în sensul

art.30 alin.(11), se consideră că făptuitorul nu a fost supus răspunderii

contravenționale. Soluționînd cauza contravențională, autoritatea competentă este în

drept, la cererea victimei, să dispună repararea prejudiciului cauzat prin contravenție

în cazul în care nu există divergențe asupra întinderii lui.

Conform art.383 alin.(1)-(3) din Codul contravențional, cheltuielile de

administrare și de conservare a probelor, de retribuire a apărătorului, alte cheltuieli

aferente procesului contravențional se suportă de contravenient, dacă a fost aplicată o

sancțiune contravențională, în modul stabilit de legislație. Plata cheltuielilor judiciare

se efectuează în conformitate cu art.229 din Codul de procedură penală. Victima,

reprezentantul ei, martorul, specialistul, expertul, interpretul, traducătorul, apărătorul

(avocatul) au dreptul la repararea prejudiciului și a cheltuielilor suportate în procesul

contravențional în ordinea procedurii civile, cu excepția cazurilor cînd nu există

divergențe asupra întinderii acestora. Persoana în a cărei privință a fost pornit proces

contravențional se repune în dreptul de care a fost privată și ei i se repară cheltuielile

suportate în proces dacă, prin hotărîre definitivă, este declarată nevinovată sau

răspunderea sa contravențională este înlăturată, cu excepția cazului de amnistie.

În conformitate cu art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul contravențional, persoana în

a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să

primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite

ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

Totodată, urmează de reținut că, potrivit alin. (31) al art. 384 din Codul

contravențional indică că, dreptul prevăzut la alin. (2), lit. u) se oferă doar în cazul în

care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor

sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze

cauza contravențională.

În conformitate cu art.441 alin.(2) din Codul contravențional, încetarea

procesului contravențional determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei

privință a fost pornit.

Din sensul normelor de drept citate rezultă că, persoana în privința căreia a fost

pornit proces contravențional are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate de agentul

constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM prin

sancționarea ilicită cu amendă contravențională, însă, din contul bugetului instituției

care are personalitate juridică și poate fi subiect al raportului obligațional de

răspundere pentru prejudiciul cauzat, în condițiile enunțate supra.

În virtutea art. 12 alin. (1) din Legea cu privire la activitatea Poliției și statalul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, Inspectoratul General al Poliției este

unitatea centrală de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și

cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Prin prisma art. 14 al aceleiași legi, în vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice

Poliției, prin ordinul ministrului afacerilor interne, la propunerea șefului

Inspectoratului General al Poliției, se înființează subdiviziuni specializate.

12

Subdiviziunile specializate sunt unități ale Poliției de competență teritorială generală,

subordonate Inspectoratului General al Poliției, care pot crea servicii publice

desconcentrate și se instituie conform specificului unor sectoare și direcții concrete de

activitate. Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înființează subdiviziunea

specializată a Poliției, care va avea calitatea de organ de urmărire penală. Structura și

regulamentele de activitate a subdiviziunilor specializate se aprobă de către ministrul

afacerilor interne.

În temeiul art. 15 alin. (1)-(3) al aceleiași legi, Poliția se organizează în

subdiviziuni teritoriale – unități ale Poliției cu personalitate juridică, de competență

teritorială corespunzător împărțirii administrativ-teritoriale a țării, subordonate

Inspectoratului General al Poliției, care sunt amplasate și își desfășoară activitatea în

teritoriul unității administrativ-teritoriale în baza regulamentelor de organizare și

funcționare aprobate de șeful Inspectoratului General al Poliției.

Conform art. 15-17 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 547 din 12 noiembrie 2019, Inspectoratul are în subordinea

sa: 1) subdiviziuni specializate; 2) subdiviziuni teritoriale. În vederea îndeplinirii

atribuțiilor specifice Poliției, la propunerea șefului Inspectoratului, prin ordin al

ministrului afacerilor interne, se înființează subdiviziuni specializate, inclusiv

subdiviziunea care va avea calitatea de organ de urmărire penală. Subdiviziunile

specializate reprezintă entități ale Poliției de competență teritorială generală, cu sau

fără personalitate juridică, aflate în subordinea Inspectoratului.

Deci, Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM, fiind o subdiviziune

a Inspectoratului General al Poliției, nu poate fi de sine stătător subiect în raportul

obligațional de răspundere civilă, această obligație fiind atribuită prin lege unității

centrale de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu

competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră

că, în speță, Inspectoratul de Poliție Hîncești al IGP al MAI al RM nu poate avea

calitate procesuală de pârât, dat fiind faptul că prin efectul legii, nu poate fi subiect de

sine stătător în raportul obligațional de răspundere civilă.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că,

Obleac Igor incorect și-a îndreptat acțiunea față de Inspectoratul de Poliție Hîncești al

IGP al MAI al RM, care, prin efectul legii, nu poate fi subiect de sine stătător în

raportul obligațional de răspundere civilă, iar instanțele de judecată inferioare eronat

au admis parțial acțiunea, această soluție urmând a fi respinsă de către instanța de

recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că, în

conformitate cu prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi aparține reclamantului.

Astfel, dreptul de a alege pârâtul aparține reclamantului, iar instanțele de

judecată sunt obligate să se expună pe acțiunea depusă în limitele cerințelor formulate

față de pârâții atrași.

Astfel, la acest capitol există soluții ale Curții de la Strasbourg cum este și în

cazul Iordan Iordanov c. Bulgariei din 02 octombrie 2009, par. 47, unde Curtea a

reiterat că divergențele jurisprudențiale sunt inerente oricărui sistem judiciar care se

bazează pe un ansamblu de instanțe de fond din cadrul unei jurisdicții teritoriale.

13

De asemenea, Curtea a recunoscut că este inerentă adoptarea de soluții diferite

într-un sistem alcătuit dintr-un ansamblu de instanțe competente să soluționeze în

fond într-o anumită jurisdicție teritorială (CtEDO, Sansos Pinto c. Portugaliei, 2008),

ba chiar în cadrul aceleiași jurisdicții (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008). Mai mult, s-a

decis că dacă instanța a motivat în mod corespunzător hotărârea la finalul unei

proceduri contradictorii în care părțile au avut ocazia de a-și prezenta punctele de

vedere, simplul fapt că ea este diametral opusă față de soluțiile pronunțate de alte

instanțe sesizate cu cereri similare nu conduce la încălcarea principiului securității

raporturilor juridice (CtEDO, Marea Cameră, Nejdet Șahin și Perihan Șahin c.

Turciei, 2011, para. 67).

Mai mult, instanța de la Strasbourg consideră că, pentru unificarea jurisprudenței

nu este suficientă pronunțarea unei hotărâri de speță de către instanța supremă, ci

trebuie căutată o soluție căreia legea națională să îi confere o autoritate interpretativă

obligatorie față de toate instanțele inferioare, cum este recursul în interesul legii

(CtEDO, Ștefănică c. României, 2010, para. 37).

Luând în considerație cele constatate supra, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, cu casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri noi

de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Hîncești al Inspectoratului

General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia din 31 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 25 iulie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, în cauza civilă,

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Obleac Igor împotriva

Inspectoratului de Poliție Hîncești al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient accesoriu agentul constatator

din cadrul Inspectoratului de Poliție Hîncești, Secția Securitate Tehnică și Accidente

Rutiere, Erhan Vitalie, cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică și a

prejudiciului moral, și se pronunță o hotărâre nouă, prin care:

Se respinge acțiunea depusă de Obleac Igor împotriva Inspectoratului de Poliție

Hîncești al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu agentul constatator din cadrul

Inspectoratului de Poliție Hîncești, Secția Securitate Tehnică și Accidente Rutiere,

Erhan Vitalie, cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică și a

prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

14