2ra-1081/24 — privind anularea ordinului cu privir ela disciplina muncii, etc.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea ordinului cu privir ela disciplina muncii, etc.
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1081/24 — privind anularea ordinului cu privir ela disciplina muncii, etc. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de avocatul Denis Duca, în
interesele lui Serghei Bersan,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Serghei Bersan împotriva Instituției Publice Școala de Arte ,,Ciprian
Porumbescu” privind anularea ordinului de sancționare, încasarea
prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 02 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a
admis apelurile declarate de Serghei Bersan și de Instituția Publică Școala de
Arte ,,Ciprian Porumbescu” și s-a casat parțial hotărârea din 04 decembrie
2023 a Judecătoriei Bălți, sediul central,
(Dosarul nr. 2ra-1081/24
Nr. PIGD 2-23148750-01-2ra-17102024)
Examinarea superficială a cauzei. Instanța de apel a interpretat în mod eronat normele
de drept material privind efectele revocării ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (N. Costaș)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (E. Grumeza, N. Chircu, D. Corolevschi)
30 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursului declarat de avocatul Denis
Duca, în interesele lui Serghei Bersan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 octombrie 2023, Serghei Bersan a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu” privind anularea
ordinului de sancționare, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că începând cu luna ianuarie
2001 a activat în calitate de profesor de chitară la IP Școala de Arte „Ciprian
Porumbescu”, iar, abia în anul 2014 între reclamant și directorul școlii Irina
Gheorghiștean a fost semnat contractul individual de muncă nr.5 pe o durată
nedeterminată.
A comunicat că la 21 septembrie 2023 i-a fost adus la cunoștință ordinul
nr.51 01-06 din 21 septembrie 2023 cu privire la disciplina muncii potrivit
căruia în privința sa a fost aplicată o sancțiune disciplinară sub formă de
mustrare aspră, iar, ca temei de aplicare a sancțiunii disciplinare la IP Școala
de Arte „Ciprian Porumbescu” a indicat încălcări repetate a disciplinei
muncii și nesubordonat administrației instituției.
A relevat reclamantul că nu are încălcări a disciplinei muncii, fapt ce se
confirmă prin lipsa sancțiunilor, însă, în lipsa abaterilor disciplinare din
partea sa, IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu”, neavând nici un temei
real și concret a indicat în ordin niște afirmații generale, nefiind clar pentru
care abatere a disciplinei de muncă a fost sancționat.
A mai susținut că secțiunea disciplinară nu poate fi aplicată doar la
discreția șefului, fiind necesară comiterea încălcării disciplinei de muncă și
doar în condițiile respectării unor reguli procedurale, astfel, în ordinul dat nu
a fost indicat nici termenul și nici organul în care sancțiunea poate fi
contestată.
În acest context, a menționat că angajatorul avea față de dânsul o
atitudine preconcepută, deoarece persecutarea în privința sa, a început după
situația când de către administrație i-a fost cerută o sumă de 2 000,00 de lei,
precum că pentru fondul școlii, însă, dânsul a refuzat să dea acești bani, mai
mult ca atât în data de 06 septembrie 2023 a depus o plângere la Primăria
mun. Bălți.
A mai menționat că emiterea de către administrație a ordinului nr.51
01-06 din 21 septembrie 2023, prin care a fost sancționat din prima dată la
1
mustrare aspră, în lipsa abaterii disciplinare și în lipsa aplicării anterior față
de dânsul a sancțiunilor disciplinare, confirmă persecuția administrației față
de dânsul și ilegalitatea actului emis.
A comunicat reclamantul că a încercat să soluționeze litigiul apărut în
afara instanței de judecată, astfel, la data de 27 septembrie 2023 a înaintat
cerere prealabilă la Primăria mun. Bălți, care prin scrisoarea din 10
octombrie 2023 i-a dat un răspuns formal. Ulterior, la data de 28 septembrie
2023 a înaintat o cerere prealabilă către IP Școala de Arte „Ciprian
Porumbescu” mun. Bălți, care a rămas fără răspuns și examinare.
În continuare arată că consecințele ordinului ordinul nr.51 01-06 din 21
septembrie 2023 a dus efecte negative reputației sale profesionale și imaginii
personale. Pârâtul îi creează condiții nefavorabile de muncă contrar
cerințelor art.43 a Constituției a RM. Ca urmare a emiterii actelor ilegale prin
care a fost sancționat, a fost lezată reputația sa profesională în fața colegilor
de serviciu, elevilor, părinților, familiei. Administrația școlii ulterior emiterii
ordinului de sancționare, l-a citit public la ședința consiliului pedagogic, ceea
ce anterior niciodată nu a avut loc. Astfel, a considerat că în urma acțiunilor
pârâtului i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de 5 000,00 de lei.
În final reclamantul Serghei Bersan a solicitat anularea ordinului nr.
51 01-06 din 21 septembrie 2023 emis de IP Școala de Arte „Ciprian
Porumbescu”, încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000,00 de lei și
încasarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE.
Prin hotărârea din 04 decembrie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul
central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Bersan
împotriva IP Școala de Arte ,,Ciprian Porumbescu” privind anularea
ordinului de sancționare, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de
judecată. S-a încasat din contul IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu” în
beneficiul lui Serghei Bersan cheltuielile de asistență juridică în mărime de
2 500,00 de lei. S-a încasat de la Serghei Bersan în beneficiul IP Școala de
Arte „Ciprian Porumbescu” cheltuielile de asistență juridică în mărime de
2 500,00 de lei (f.d.32; 36/40).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 06 decembrie 2023, avocata Tatiana Guțu, în interesele IP Școala
de Arte ,,Ciprian Porumbescu” a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii
din 04 decembrie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul central, prin care a
solicitat admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii primei instanțe și
emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie
respinsă integral (f.d.34), iar, la 25 martie 2024 a depus motivarea apelului
(f.d.56/57).
La 13 decembrie 2023, Serghei Bersan a declarat apel împotriva
hotărârii din 04 decembrie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul central, prin care
2
a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea
unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă
integral (f.d.35), iar, la 22 martie 2024 a depus motivarea apelului
(f.d.51/55).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 02 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-au admis
apelurile declarate de Serghei Bersan și IP Școala de Arte „Ciprian
Porumbescu”. S-a casat parțial hotărârea din 04 decembrie 2023 a
Judecătoriei Bălți, sediul central, în latura compensării cheltuielilor de
judecată părților și în această parte s-a emis o hotărâre nouă prin care: S-a
respins cererea înaintată de Serghei Bersan către IP Școala de Arte „Ciprian
Porumbescu” de încasare a cheltuielilor de judecată. S-a respins cererea
înaintată de IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu” către Serghei Bersan
de încasare a cheltuielilor de judecată de la Serghei Bersan. În rest, hotărârea
instanței de fond s-a menținut fără modificări (f.d.73; 74/80).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 07 octombrie 2024, avocatul Denis Duca, în interesele lui Serghei
Bersan, a declarat recurs împotriva deciziei din 02 iulie 2024 a Curții de Apel
Bălți, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de
apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
a acțiunii (f.d.88-90).
În motivarea recursului a indicat motivele de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,
suplimentar invocându-se că decizia instanței de apel și hotărârea primei
instanțe, le consideră neîntemeiate, nemotivate, contradictorii, emise contrar
prevederilor legii și urmează a fi casate deoarece instanțele de judecată
ierarhic inferioare au interpretat legea într-un mod eronat, contrar nu doar
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, dar și contrar regulilor
de interpretare a legii.
16.1. La caz, a susținut că instanțele de judecată inferioare au interpretat
eronat legea și anume, prevederile art. 211 alin. (2) din Codul muncii, potrivit
căruia: Angajatorul care a aplicat sancțiunea disciplinară este în drept să o
revoce în decursul unui an din proprie inițiativă, la rugămintea salariatului,
la demersul reprezentanților salariaților sau al șefului nemijlocit al
salariatului. Însă, instanțele de judecată ierarhic inferioare au egalat
revocarea sancțiunii disciplinare în temeiul art. 211 alin. (2) din Codul
muncii, cu anularea ordinului de sancționare ca rezultat al contestării
acestuia de către salariat în instanța de judecată în temeiul art. 210 alin. (3)
din Codul muncii, pe motiv de ilegalitate
16.2. Or, efectele revocării și efectele nulității a unui ordin de sancționare
sunt total diferite. Revocarea presupune efecte pentru viitor, adică din
3
momentul revocării ordinul de sancționare nu mai produce efecte. Însă,
instanțele de judecată ierarhic inferioare le-au interpretat eronat.
16.3. A mai susținut că instanțele de judecată inferioare au interpretat
legea total eronat, faptul că revocarea ordinului de sancționate de către pîrît
a lăsat cererea de chemare în judecată fără obiect. În ipoteza admiterii
cerinței de anulare a ordinului de sancționare (revocat), instanța ar fi fost în
imposibilitatea luării unei hotărâri care să poată fi pusă în executare în mod
efectiv. Or, reclamantul/apelant Serghei Bersan prin susținerea în
continuitate a cerinței în sensul formulat a condiționat instanța de fond la
sancționarea reclamantului prin soluția de respingere caracterul nefondat al
cerinței de anulare a ordinului, este o interpretare mai mult decât eronată a
legii.
16.4. În continuare, cu referire la prevederile art. 4 alin. (3)- (4) din Codul
civil, a menționat că un act juridic revocat poate fi declarat nul, astfel, la caz,
instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să verifice legalitatea actului
chiar dacă pe parcursul procesului acesta a fost revocat. Însă prin
interpretarea dată, instanțele au evitat să se expună asupra legalității actului
contestat, prin ce instanțele nu au examinat cauza și nu s-au expus asupra
cernitelor invocate în cererea de chemare în judecată.
16.5. A mai susținut că, dînd o interpretare contrară legii și a regulilor de
interpretare a normei de drept, instanța au eșuat s-ă stabilească
circumstanțele de fapt și de drept care au importanță pentru soluționarea
cauzei, nu au determinat legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilității
acțiunii, iar toate în ansamblu, contrar prevederilor art. 239 și art. 240 din
Codul de procedură civilă, au dus la emiterea unei decizii arbitrare, deoarece
nu s-a bazat pe lege, sau mai exact pe o interpretare eronată a legii. Or,
instanța nu a soluționat fondul cauzei, încurcând noțiunile de revocare cu
cele de nulitate, a judecat cauza într-un mod arbitrar, ne bazat pe lege.
16.6. În acest context a susținut că instanța contrar prevederilor art. 130
din Codul de procedură civilă, a apreciat vădit nerezonabil probele. Or, în
procesul civil, probe sunt elementele de fapt dobândite în modul prevăzut de
lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și
obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa
soluționare a cauzei.
16.7. A mai susținut că datorită probelor prezentate și anume a Ordinelor
nr. 70 și 71, este cert că Ordinul de revocare a fost emis cel devreme la data
de 07 noiembrie 2023, adică după înaintarea acțiunii în instanța de judecată,
mai exact după încheierea contractului de asistență juridică cu avocatul, care
probabil și a încercat pe această cale să construiască o strategie de apărare.
Or, ordinele respective nu au fost aduse la cunoștință salariatului, dar au fost
pentru prima dată prezentate în fața instanței odată cu referința.
16.8. În acest sens, a notat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au
apreciat probele eronat și au interpretat eronat legea, și anume, faptul că
4
odată ce a fost revocat acest ordin, reclamantul ar fi trebuit să renunțe la
acțiune, însă revocarea ordinului și anularea lui nu sunt acțiuni similare.
16.9. Mai mult, a susținut că pentru a lipsi reclamantul de compensarea
cheltuielilor de judecată instanța de apel a interpretat contrar prevederile art.
97 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Or, angajatorul, adică pârâtul nu
a satisfăcut benevol pretențiile reclamantului după intentarea acțiunii prin
revocarea ordinului, acest fapt rezultă și din partea motivată a ordinului nr.
70/01-06 din 07 octombrie 2023 modificat prin ordinul nr. 71/01-06 din 10
noiembrie 2023, în conformitate cu art. 211 alin. (2) din Codul muncii, la
demersul directorului adjunct Dobrenco Elena din 06 noiembrie 2023
înregistrat sub nr. 44, dar nu la cererea salariatului, sau în vederea satisfacerii
benevole a pretențiilor din acțiune, respectiv se atestă că instanța de apel s-a
bazat la emiterea deciziei în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor.
La 21 octombrie 2024, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul
poștei electronice, a expediat în adresa avocatului Tatiana Guțu,
reprezentantul IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu”, copia recursului
declarat de avocatul Denis Duca, în interesele lui Serghei Bersan, împotriva
deciziei din 02 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, creând astfel participanților
la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în
recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor
contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a
referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la
materialele dosarului (f.d.96).
La 20 noiembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.98),
avocata Tatiana Guțu, acționând în interesele IP Școala de Arte „Ciprian
Porumbescu”, a depus referință la cererea de recurs declarată de avocatul
Denis Duca, în interesele lui Serghei Bersan, împotriva deciziei 02 iulie 2024
a Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind
inadmisibil (f.d.99/100).
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin.(1)–(2) din Codul de procedură civilă, prevede
următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Așadar, cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de
recurs menționează că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei
în ședință publică la 02 iulie 2024 (f.d.73).
Potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc la 07 august
2024, Curtea de Apel Bălți a expediat părților, prin intermediul poștei
5
electronice copia deciziei integrale din 02 iulie 2024, fapt confirmat prin
extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.73).
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat de avocatul Denis Duca, în interesele lui Serghei Bersan, la
07 octombrie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de art.434 din
Codul de procedură civilă (a se vedea pct.19).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1)-(2) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 431 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la
examinarea recursului în cauză.”
Art. 440 alin.(3) din Codul de procedură civilă, stabilește că:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc
cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art.372 alin.(3). Aprecierea
probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de
recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care
Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale
invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)
lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă, stabilește că:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
6
Art. 432 alin.(1)-(2)din Codul de procedură civilă, reglementează că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 373 alin.(1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice
stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au
importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apel.”
Art. 240 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă, stabilește că:
„(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu
stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și
admisibilitatea acțiunii. (3) Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele
pretențiilor înaintate de reclamant.”
Art. 118 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei
al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
(3) Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt
determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile
părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și
procedural ce urmează a fi aplicate.”
Art.210 alin.(1)- (3) din Codul Muncii, reglementează că:
,,(1) Sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziție, decizie, hotărîre), în care se
indică în mod obligatoriu: a) temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii; b)
termenul în care sancțiunea poate fi contestată; c) organul în care sancțiunea poate fi
contestată.
7
(2) Ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) de sancționare, cu excepția sancțiunii
disciplinare sub formă de concediere conform art.206 alin.(1) lit.d) care se aplică cu
respectarea art.81 alin.(3), se comunică salariatului, sub semnătură sau prin altă
modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării, în termen de cel mult 5 zile
lucrătoare de la data emiterii, iar în cazul în care acesta activează într-o subdiviziune
interioară a unității (filială, reprezentanță, serviciu desconcentrat etc.) aflate în altă
localitate – în termen de cel mult 15 zile lucrătoare și produce efecte de la data
comunicării. Refuzul salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului se
fixează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului și un
reprezentant al salariaților.
(3) Ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) de sancționare poate fi contestat de salariat
în instanța de judecată în condițiile art.355.”
Art.211 alin.(1)-(3) din Codul Muncii, prevede că:
,,(1) Termenul de validitate a sancțiunii disciplinare nu poate depăși un an din ziua
aplicării. Dacă pe parcursul acestui termen salariatul nu va fi supus unei noi sancțiuni
disciplinare, se consideră că sancțiunea disciplinară nu i-a fost aplicată.
(2) Angajatorul care a aplicat sancțiunea disciplinară este în drept să o revoce în
decursul unui an din proprie inițiativă, la rugămintea salariatului, la demersul
reprezentanților salariaților sau al șefului nemijlocit al salariatului.
(3) În interiorul termenului de validitate a sancțiunii disciplinare, salariatului
sancționat nu i se pot aplica stimulări prevăzute la art.203.”
Art. 20 alin (1) din Constituția Republicii Moldova, stabilește că:
„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor
judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și
interesele sale legitime.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Inițial, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că
reținând prevederile art. 444 din Codul de procedură civilă, enunțat la
punctul 27, a decis examinarea cererilor de recurs fără înștiințarea
participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții
Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele
expuse în cererea de recurs precum și în referință au fost formulate cu
suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acestuia.
În continuare, studiind materialele dosarului, prin prisma normelor de
drept aplicabile speței, îndeosebi a prevederilor enunțate la punctele 26, 28,
29 din prezenta decizie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel
și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, din motivele ce
succed.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră
imperioase dezideratele Curții Europene a Drepturilor Omului reținute în
cauza Zubac v. Croația (hotărârea din 05 aprilie 2018) potrivit cărora, din
moment ce preeminența dreptului constituie un principiu fundamental al
democrației și al Convenției, nu putea exista nicio așteptare, în baza
8
Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă trebuia să
ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.
Recapitulând esența litigiului, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată că reclamantul Serghei Bersan înaintând acțiune
împotriva IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu”, a solicitat anularea
ordinului nr. 51 01-06 din 21 septembrie 042023 emis de IP Școala de Arte
„Ciprian Porumbescu”, încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000,00
de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.
Fiind învestită cu judecarea cauzei, Judecătoria Bălți, sediul central,
prin hotărârea din hotărârea din 04 decembrie 2023, a ajuns la concluzia de
a respinge cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Bersan
împotriva IP Școala de Arte ,,Ciprian Porumbescu” privind anularea
ordinului de sancționare, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de
judecată. A încasat din contul IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu” în
beneficiul lui Serghei Bersan cheltuielile de asistență juridică în mărime de
2500,00 de lei. A încasat de la Serghei Bersan în beneficiul IP Școala de Arte
„Ciprian Porumbescu” cheltuielile de asistență juridică în mărime de
2500,00 de lei (f.d.32; 36/40).
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de apel Bălți, prin decizia din
02 iulie 2024 a admis apelurile declarate de Serghei Bersan și IP Școala de
Arte „Ciprian Porumbescu”. A casat parțial hotărârea din 04 decembrie 2023
a Judecătoriei Bălți, sediul central, în latura compensării cheltuielilor de
judecată părților și în această parte a emis o hotărâre nouă prin care: A
respins cererea înaintată de Serghei Bersan către IP Școala de Arte „Ciprian
Porumbescu” de încasare a cheltuielilor de judecată. A respins cererea
înaintată de IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu” către Serghei Bersan
de încasare a cheltuielilor de judecată de la Serghei Bersan. În rest, hotărârea
instanței de fond a fost menținută fără modificări (f.d.73; 74/80).
Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând prevederile legale ce
guvernează raportul litigios, în coraport cu suportul probatoriu anexat la
materialele cauzei, prin prisma argumentelor invocate în cererile de apel a
conchis că din circumstanțele cauzei rezultă că Ordinul nr. 51 din 21
septembrie 2023 „Cu privire la disciplina muncii” a fost revocat de
administrația Instituției Publice Școala de Arte ,,Ciprian Porumbescu” mun.
Bălți prin ordinul nr.70/01-06 din 07 octombrie 2023 cu privire la revocarea,
modificat prin ordinul nr. 71/01-06 din 10 noiembrie 2023, la etapa de
pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, conform art.211 din Codul
muncii.
În virtutea acestui fapt instanța de apel a conchis ca fiind corectă
soluția instanței de fond de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci
când cerința privind anularea ordinului de sancționare a fost deja executată
de pârât de bună voie, înainte de finalizarea procesului, urmare a unei
împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată,
9
fapt justificat sub imperiul prevederilor art. 166 din Codul de procedură
civilă. Or, potrivit normei nominalizate cererea de chemare în judecată
trebuie să cuprindă obiectul cererii, obiect care trebuie să îndeplinească
următoarele condiții: să fie licit (deci să nu vină în conflict cu legea), să fie
posibil (reclamantul să nu solicite ceva ce nu s-ar putea realiza) și determinat
sau determinabil (în fața instanței se rezolvă o neînțelegere concretă, iar nu
o problemă de principiu).
În această situație, instanța de apel a considerat necesar de a menționa
faptul că hotărârea instanței se fundamentează pe un raționament care
pornește de la evaluarea situației faptice a părților strict cu privire la obiectul
procesului, urmată de identificarea, interpretarea și aplicarea normelor
juridice edictate pentru instituția juridică în legătură cu care s-au formulat
pretențiile deduse judecății. Or, pe parcursul procesului pârâtul a revocat
ordinul de sancționare, respectiv cererea de chemare în judecată sub acest
aspect a rămas fără obiect. În ipoteza admiterii cerinței de anulare a ordinului
de sancționare (revocat), instanța ar fi fost în imposibilitatea luării unei
hotărâri care să poată fi pusă în executare în mod efectiv.
Sub alt aspect, instanța de apel a menționat că în limitele legii
procesuale și ale bunei-credințe, reclamantul poate pune capăt prin propria
sa voință procedurii judiciare pe care a declanșat-o, atât printr-o manifestare
proprie de voință, cât și prin încheierea unei înțelegeri cu cealaltă parte. Iar,
renunțarea la judecată sau tranzacția părților sunt manifestări semnificative
ale principiului disponibilității care produc iarăși o încetare a judecății fără a
fi nevoie de admiterea sau respingerea cererii.
La acest capitol instanța de apel a reținut că însăși reclamantul-apelant
Serghei Bersan prin susținerea în continuare a cerinței în sensul formulat a
condiționat instanța de fond la sancționarea reclamantului prin soluția de
respingere ca nefondată a cerinței de anulare a ordinului.
În continuare, instanța de apel analizând prevederile art.90 alin.(2)
lit.c), art. 327 alin.(1) și art. 329 din Codul muncii, a constatat ca fiind justă
concluzia instanței de fond precum că, prejudicial moral nu a fost dovedit,
cât și legătura de cauzalitate dintre faptele pârâtului și presupusul prejudiciul
suferit de reclamant, or, la caz apelantului-intimat Serghei Bersan nu a putut
să precizeze în mod concret care sunt ingerințele și faptele de discriminare
ale pârâtului, precum și n-a confirmat faptul îngrădirii de către administrația
IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu” a dreptul său de a munci. Or,
instanța judecătorească este abilitată a califica anumite acțiuni/inacțiuni ca
reprezentând discriminare, această calificare neputând fi lăsată la aprecierea
părților.
În continuare, cu referire la repartizarea cheltuielilor de judecată,
instanța de apel reține că instanța de fond în mod eronat a ajuns la concluzia
de a încasa din contul pârâtului IP Școala de Arte „Ciprian Porumbescu” în
10
beneficiul reclamantului Bîrsan Serghei cheltuielile suportate pentru
asistența juridică în legătură cu intentarea procesului.
Or, din interpretarea corectă a prevederilor art.90, art. 94 alin.(1) din
Codul de procedură civilă, precum și prevederile art. 353 din Codul muncii
(în vigoare la data înaintării acțiunii în judecată), se concluzionează că,
reclamantul Serghei Bersan, deși a pierdut procesul, este scutit de la plata
cheltuielilor de judecată, inclusiv și de la plata cheltuielilor de asistență
juridică, or, reieșind din prevederile art. 90 din Codul de procedură civilă,
din cheltuielile de judecată a cauzei face parte și cheltuielile de asistență
juridică în favoarea angajatorului.
La fel, instanța de apel a conchis că pretenția pârâtului-apelant IP
Școala de Arte ,,Ciprian Porumbescu” privind încasarea cheltuielilor de
judecată de la Bîrsan Serghei urmează a fi respinsă.
În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, în cazul în care
a fost respinse pretențiile reclamantului Serghei Bîrsan privind anularea
ordinului de sancționare și încasarea prejudiciului moral, nu există nici temei
de încasare a cheltuielilor de judecată în favoarea acestuia, or, conform art.
94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Serghei Bîrsan este partea care a
pierdut procesul și în condițiile date nu poate pretinde la compensarea
cheltuielilor de judecată din contul pârâtului care procedural a avut câștig de
cauză.
Reieșind din cele expuse mai sus, instanța de apel a ajuns la concluzia
de a admite cererile de apel declarate de Serghei Bersan și de IP Școala de
Arte „Ciprian Porumbescu”, de a casa parțial hotărârea din 04 decembrie
2023 a Judecătoriei Bălți, sediul central, în partea compensării cheltuielilor
de judecată părților, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de
respingere a cererilor părților la încasarea cheltuielilor de judecată.
Analizând materialele dosarului, în raport cu normele juridice ce
guvernează raportul juridic litigios, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia că instanța de apel în mod pripit și-a întemeiat
concluziile de respingere a acțiunii pe faptul că Ordinul nr. 51 din 21
septembrie 2023 „Cu privire la disciplina muncii” a fost revocat de
administrația Instituției Publice Școala de Arte ,,Ciprian Porumbescu” mun.
Bălți prin ordinul nr.70/01-06 din 07 octombrie 2023, modificat prin ordinul
nr. 71/01-06 din 10 noiembrie 2023, la etapa de pregătire a cauzei pentru
dezbateri judiciare, respectiv cererea de chemare în judecată sub acest aspect
a rămas fără obiect. În ipoteza admiterii cerinței de anulare a ordinului de
sancționare (revocat), instanța ar fi fost în imposibilitatea luării unei hotărâri
care să poată fi pusă în executare în mod efectiv.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că o astfel
de concluzie este insuficientă pentru satisfacerea standardului de motivare
concludentă, în condițiile în care instanța de apel nu a raportat pretențiile
11
reclamantului la temeiurile legale de nulitate a actului contestat, prin prisma
normelor relevante ale legislației civile.
Mai mult decât atât, instanța de apel nu a supus aprecierii argumentele
lui Serghei Bersan privind faptul că potrivit art. 211 alin. (2) din Codul
muncii: Angajatorul care a aplicat sancțiunea disciplinară este în drept să o
revoce în decursul unui an din proprie inițiativă, la rugămintea salariatului,
la demersul reprezentanților salariaților sau al șefului nemijlocit al
salariatului. Însă, instanța de fond a egalat posibilitatea angajatorului de ași
revoca sancțiunea disciplinară conform art. 211 alin. (2) din Codul muncii,
cu anularea ordinului de sancționare ca rezultat al contestării acestuia de
către salariat în instanța de judecată în temeiul art. 210 alin. (3) din Codul
muncii, ca fiind ilegale.
În acest mod, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că pripită soluția instanței de apel precum instanța de fond corect a
conchis că acțiunea înaintată de Serghei Bersan a rămasă fără obiect,
deoarece anularea ordinului de sancționare a fost deja executată de pârât de
bună voie, înainte de finalizarea procesului. Or, prin ordinul nr.70/01-06 din
07 octombrie 2023 cu privire la revocarea, modificat prin ordinul nr. 71/01-
06 din 10 noiembrie 2023, administrația IP Școala de Arte ,,Ciprian
Porumbescu” a dispus revocarea ordinului nr. 51 din 21 septembrie 2023
„Cu privire la disciplina muncii”, dar nu s-a dispus anularea acestuia ca
rezultat al contestării de către salariat în instanța de judecată în temeiul art.
210 alin. (3) din Codul muncii și constatarea nulității acestuia.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reiterează că potrivit art.211 din Codul muncii, angajatorul este în drept să-
și revoce propriul ordin de aplicare a sancțiunii disciplinare, însă, instanțele
de nivel inferior au omis să verifice, dacă angajatorul și-a anulat propriul
ordin pe motiv că ar fi recunoscut netemeinicia aplicării sancțiunii (adică, pe
temei de ilegalitate), sau pe motiv că nu a considerat necesar menținerea pe
viitor a sancțiunii aplicate față de reclamant. Or, nulitatea și revocarea au
temeiuri și efecte diferite pentru angajat
În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
relevă că nulitatea presupune inexistența actului din momentul emiterii, iar
revocarea pe motiv că angajatorul nu mai consideră necesară menținerea
sancțiunii care are efecte doar pe viitor.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție menționează că nulitatea, presupune că persona a fost sancționată
disciplinar în mod neîntemeiat, cu toate consecințele de rigoare (inclusiv
recuperarea prejudiciilor morale), iar revocarea ordinului de sancționare,
prezumă că sancțiunea a fost aplicată în mod întemeiat, dar angajatorul
folosindu-se de dreptul discreționar nu mai consideră necesară menținerea
sancțiunii, însă pe acest motiv nu îl reabilitează pe angajat.
12
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a
concluzionat că instanțele de judecată ierarhic inferioare în mod eronat s-au
limitat la concluzia că revocarea ordinului de sancționare disciplinară este
suficientă pentru angajat în sensul stabilirii faptului că drepturile nu-i sunt
încălcate, Or, este imperios necesar de stabilit dacă angajatorul a revocat
ordinul anume pe motive de ilegalitate sau nu, pentru ce anume din aspectele
date va fi posibil de identificat prezența sau lipsa dreptului lezat la momentul
examinări cauzei, precum și recuperarea sau nu a prejudiciului moral. Mai
mult, instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au verificat dacă ordinul
de sancționare disciplinară a avut sau nu efecte pentru angajat, de exemple
dacă au fost sau nu achitate careva premii, sau sporuri la salariu din
momentul emiterii până la momentul revocări.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că întru
judecarea justă și corectă a litigiului, urmare a identificării în substanță a
obiectului litigiului, instanța de apel era obligată să se expună și să dea
apreciere tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce direct rezultă din
prevederile art. 373 alin. (1), (5) din Codul de procedură civilă, fără a se
limita la examinarea superficială a cauzei, în lipsa clarificării tuturor
împrejurărilor relevante speței.
Completul de judecată subliniază că neexaminarea în fond de către
instanța de apel a pretenției reclamantului privind declararea nulității ordinul
nr. 51 din 21 septembrie 2023 „Cu privire la disciplina muncii”, din motivul
invocării unor chestiuni formale, ar putea constitui o împrejurare de natură
să-i îngrădească recurentului, în mod nejustificat, dreptul de acces liber la
justiție, garantat inter alia de art. 6 § 1 din Convenție.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reamintește că articolul 6 § 1 din Convenție implică, din partea „instanței”,
obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, a argumentelor și a
probelor prezentate de către părți (a se vedea cauza Perez v. Franța [MC], nr.
47287/99 din 12 februarie 2004, § 80; cauza Loupas v. Grecia, nr. 21268/16
din 20 iunie 2019, § 37; cauza Capacchione v. Republica Moldova din 30
noiembrie 2021, § 19).
De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene
pentru Drepturile Omului, acest articol obligă instanțele să își motiveze
deciziile sale. Întinderea obligației de motivare poate varia în funcție de
natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze.
Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către un
reclamant, această obligație presupune, totuși, că o parte la procedura
judiciară poate aștepta un răspuns specific și explicit la acele argumente care
sunt decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (a se vedea cauza Paixão
Moreira Sá Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14 din 25 februarie 2020, §
71 și cauzele citate în aceasta; precum și cauza Caraman v. Republica
Moldova din 16 februarie 2021, § 23).
13
În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia din 02
iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, cu remiterea cauzei spre rejudecare la
Curtea de Apel Nord (anterior Curtea de Apel Bălți), în alt complet de
judecată, deoarece omisiunile judiciare constatate nu pot fi corectate de
instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate și, în cele din urmă, să emită o hotărâre întemeiată.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 440 alin. (3), art.
444, art.445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Admite cererea de recurs declarată de avocatul Denis Duca, în interesele
lui Serghei Bersan.
Casează integral decizia din 02 iulie 2024 a Curții de Apel Bălți, emisă în
cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei
Bersan împotriva Instituției Publice Școala de Arte ,,Ciprian Porumbescu”
privind anularea ordinului de sancționare, încasarea prejudiciului moral și
cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei spre rejudecare Curtea de Apel
Nord (anterior Curtea de Apel Bălți), în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
14