2ra-667/24 — Anularea ordinului, încasarea prejudiciului moral

La 15 iunie 2022, Victor Breguță a depus o cerere de chemare în Judecată care a fost concretizată ulterior (f. d.53, vol. I) împotriva Instituției Publice, Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț solicitând anularea ordinului de preaviz, a ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu, recuperarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (f. d. 1-4, vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Victor Breguță a indicat că anterior, se afla în litigiu cu Instituția Publică Școala Profesională din orașul Cupcini, care a fost soluționat pe cale judiciară.

Reclamantul a menționat că prin hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost admisă parțial acțiunea depusă de Victor Breguță împotriva Instituției Publice Școala Profesională din orașul Cupcini, prin care s- a dispus suspendarea contractului individual de muncă până la adoptarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către Curtea Supremă de Justiție. Din contul Instituției Publice Școala Profesională din orașul Cupcini s-au încasat: despăgubiri pentru perioada absenței forțate de la muncă în sumă de 9938,95 lei, prejudiciu moral în sumă de 9938,95 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei.

Victor Breguță, a indicat că hotărârea instanței a fost contestată cu apel de către Instituția Publică Școala Profesională din orașul Cupcini, reprezentată de avocata Cristina Lungu. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2021 și încheierea Curții Supreme de Justiție din 2 februarie 2022, hotărârea instanței de fond a fost menținută.

Reclamantul a invocat că prin poșta electronică, la 1 aprilie 2022, a primit ordinul nr. 23 „Cu privire la reducerea numărului de personal” și ordinul nr. 24 din 15 martie 2022 „Cu privire la preavizarea reducerii numărului de personal”.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul familiei, precum și ale art. 5 și art. 166 din Codul de procedură civilă.

În susținerea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că, în speță, angajatorul – Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț – a respectat toate cerințele și condițiile legale la emiterea ordinului nr. 54 „Cu privire la preavizarea reducerii numărului de personal”. Ordinul nr. 24 „Cu privire la preavizarea reducerii numărului de personal” a fost emis ca o consecință a ordinului nr. 23 „Cu privire la reducerea numărului de personal” din 15 martie 2022, în care, așa cum prevede art. 88 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, sunt indicate temeiurile juridice și economice care au determinat pârâtul – Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț – să dispună reducerea unei funcții de profesor de educație fizică și sport.

În contextul dat, prima instanță a ajuns la concluzia că ordinul nr. 24 „Cu privire la preavizarea reducerii numărului de personal”, emis de Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț, la data de 15 martie 2022, este legal și întemeiat. Din acest motiv, pretenția reclamantului privind anularea acestui ordin urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a considerat, prin prisma art. 88 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, că angajatorul avea obligația să prezinte, în modul stabilit, cu două luni înainte de concediere, Agenției pentru ocuparea forței de muncă informațiile privind persoanele ce urmau a fi disponibilizate. Totuși, la filele dosarului nu există dovada care să confirme că Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț, a înștiințat Agenția pentru ocuparea forței de muncă despre Victor Breguță, pe care intenționa să îl concedieze. Astfel, instanța de judecată a stabilit că ordinul de concediere nr. 17 din 16 mai 2022, emis de Școala Profesională din orașul Cupcini, a fost emis cu încălcarea a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c), f) și g) din Codul muncii.

Suplimentar, instanța de fond a reținut că Victor Breguță a fost restabilit în funcție din 1 aprilie 2019, în baza deciziei Curții de Apel din 22 decembrie 2020, iar pârâtul era obligat să încheie contract individual de muncă cu acesta, deoarece elaborarea unui astfel de contract nu ține de obligația salariatului. Lipsa unui contract individual de muncă cu salariatul este imputabilă angajatorului, în acest caz Școlii Profesionale din orașul Cupcini. Respectiv, nu există claritate și obiectivitate în ceea ce privește acordarea dreptului preferențial lui Anatol Neamțu, în detrimentul lui Victor Breguță.

Cu referire la cerința privind încasarea salariului pentru perioada absenței forțate, instanța de fond a făcut referire la art. 90 alin. (1) din Codul muncii, conform căruia, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Potrivit alin. (2) lit. a) din același articol, repararea prejudiciului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, într-o sumă nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

În opinia instanței de fond, cerința reclamantului Victor Breguță privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 9938,95 lei este întemeiată, prin prisma art. 9 alin. (2) lit. c), alin. (3), art. 329 alin. (1) și (2) din Codul muncii, precum și art. 2036 din Codul civil.

De asemenea, instanța de fond a dispus încasarea, din contul Școlii Profesionale din orașul Cupcini, raionul Edineț, în beneficiul statului, a sumei de 1595,94 lei cu titlu de taxă de stat pentru examinarea cererii de chemare în judecată, sumă calculată în raport cu cuantumul salariului ce urmează a fi achitat lui Victor Breguță pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond în raport cu criticele formulate în cererea de apel, precum și materialul probator, a conchis că soluția instanței de fond privind admiterea parțială a acțiunii este una corectă, rezultată din aprecierea corectă a materialului probator și interpretarea justă a normelor de drept material.

A fost reținut de către instanța de apel, că concedierea salariatului în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate are loc doar în cazul în care nu este posibil transferul salariatului, cu acordul acestuia, la un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității.

Colegiul a menționat, despre restabilirea lui Victor Breguță în funcție începând cu 1 aprilie 2019, în baza deciziei Curții de Apel din 22 decembrie 2020, și obligația angajatorului, Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț, să încheie contract individual de muncă cu acesta, deoarece elaborarea unui astfel de contract nu ține de obligația salariatului. Lipsa unui contract individual de muncă cu salariatul este imputabilă angajatorului. Drept urmare, prima instanță corect a concluzionat că concedierea lui Victor Breguță din funcția de profesor de educație fizică și sport a avut loc cu încălcarea prevederilor legale, fapt ce indică în mod indubitabil ilegalitatea ordinului nr. 17 din 16 mai 2022, emis de directorul Camerzan Violeta.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că hotărârile instanței de judecată privind restabilirea în funcție a lui Victor Breguță nu au fost efectiv executate și că, în cazul în care persoana nu a fost restabilită în funcție, ea nu poate fi eliberată din funcție.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a făcut referire la art. 90, art. 329 alin. (1), art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, precum și la art. 2036 alin. (1) și art. 2037 alin. (1) din Codul civil.

Colegiul civil a respins ca nefondate argumentele invocate în cererea de apel, cu referire la cerința privind încasarea prejudiciului moral, considerând că instanța de fond, le-a dat o apreciere corespunzătoare. A fost reținut că instanța de fond just a încasat de la Instituția Publică Școala Profesională din orașul Cupcini, în beneficiul lui Victor Breguță, prejudiciul moral cauzat prin privarea ilegală de dreptul la muncă (concedierea ilegală) în sumă de 9938,95 lei, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile, precum și faptul că Victor Breguța a rămas fără un loc de muncă stabil, după ce a activat o perioadă relativ îndelungată și a fost eliberat ilegal din funcție, ceea ce denotă suferințe psihice cauzate acestuia,

Completul de judecată conchide că recurenta s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus recursul în termen, iar copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentei Instituția Publică Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț, prin intermediul poștei electronice la data de 23 aprilie 2024, ceea ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f. d. 220, vol. I), precum și avocatei acesteia, Cristina Lungu, la 24 aprilie 2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 219). Cererea de recurs a fost depusă prin poșta terestră la 30 mai 2024 (f. d. 3-12, vol. II).

Ulterior, în adresa lui Victor Breguța și Neamțu Anatol a fost expediate copiile recursului declarat de Instituția Publică Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț, reprezentată de avocata Cristina Lungu, însoțită de înștiințarea privind posibilitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 19, vol. II). Corespondența a fost recepționată de Victor Breguță la 4 iulie 2024 fapt ce se confirmă prin avizele de recepție (f. d. 25, vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Victor Breguță și Anatol Neamțu nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Instituțiaa Publică Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț, reprezentată de avocata Cristina Lungu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de Instituția Publică, Școala Profesională or. Cupcini, reprezentată de avocata Cristina Lungu împotriva deciziei din 16 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stanilă Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni