2ra-667/24 — anularea ordinului, incasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului, incasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-667/24 — anularea ordinului, incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică,
Școala Profesională or. Cupcini, reprezentată de avocata Cristina Lungu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor
Breguță împotriva Instituției Publice Școala Profesională din orașul Cupcini,
raionul Edineț, intervenient accesoriu Anatol Neamțu cu privire la anularea
ordinului de preavizare, ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea
salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu, recuperarea prejudiciului
moral și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 16 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-667/24
NR. PIGD 2-22085023-01-2ra-04062024-1)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Edineț, sediul Central: jud. I. Dragulean
Curtea de Apel Bălți: jud. S. Procopciuc, I. Grosu, D. Corolevschii
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Instituția Publică, Școala Profesională din orașul
Cupcini, reprezentată de avocata Cristina Lungu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Diana Stănilă, Președinte,
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 iunie 2022, Victor Breguță a depus o cerere de chemare în
Judecată care a fost concretizată ulterior (f. d.53, vol. I) împotriva Instituției
Publice, Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț solicitând
anularea ordinului de preaviz, a ordinului de concediere, restabilirea în funcție,
încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu, recuperarea
prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (f. d. 1-4, vol. I).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Victor Breguță a
indicat că anterior, se afla în litigiu cu Instituția Publică Școala Profesională din
orașul Cupcini, care a fost soluționat pe cale judiciară.
Reclamantul a menționat că prin hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei
Edineț, sediul Central, a fost admisă parțial acțiunea depusă de Victor Breguță
împotriva Instituției Publice Școala Profesională din orașul Cupcini, prin care s-
a dispus suspendarea contractului individual de muncă până la adoptarea unei
hotărâri definitive și irevocabile de către Curtea Supremă de Justiție. Din contul
Instituției Publice Școala Profesională din orașul Cupcini s-au încasat:
despăgubiri pentru perioada absenței forțate de la muncă în sumă de 9938,95 lei,
prejudiciu moral în sumă de 9938,95 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 5000
lei.
Victor Breguță, a indicat că hotărârea instanței a fost contestată cu apel de
către Instituția Publică Școala Profesională din orașul Cupcini, reprezentată de
avocata Cristina Lungu. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2021
și încheierea Curții Supreme de Justiție din 2 februarie 2022, hotărârea instanței
de fond a fost menținută.
Reclamantul a invocat că prin poșta electronică, la 1 aprilie 2022, a primit
ordinul nr. 23 „Cu privire la reducerea numărului de personal” și ordinul nr. 24
din 15 martie 2022 „Cu privire la preavizarea reducerii numărului de personal”.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art.
335 alin. (1) din Codul familiei, precum și ale art. 5 și art. 166 din Codul de
procedură civilă.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 21 martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a
fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Victor Breguță. A
fost anulat ordinul nr. 17 din 16 mai 2022 cu privire la concediere, iar Victor
Breguță a fost restabilit în funcția de profesor de educație fizică și sport al Școlii
Profesionale Cupcini, raionul Edineț, începând cu 16 mai 2022. Din contul
pârâtului, în beneficiul reclamantului, s-au încasat următoarele sume: 20 347,74
lei cu titlu de salariu pentru absența forțată în perioada 16 mai 2022 – 21 martie
2023; 22 850,12 lei cu titlu de salariu neachitat pentru perioada 28 mai 2021 – 15
mai 2022; și 1 595,94 lei cu titlu de taxă de stat (f. d. 132, 139-154).
În susținerea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că, în speță,
angajatorul – Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț – a respectat
toate cerințele și condițiile legale la emiterea ordinului nr. 54 „Cu privire la
preavizarea reducerii numărului de personal”. Ordinul nr. 24 „Cu privire la
preavizarea reducerii numărului de personal” a fost emis ca o consecință a
ordinului nr. 23 „Cu privire la reducerea numărului de personal” din 15 martie
2022, în care, așa cum prevede art. 88 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, sunt
indicate temeiurile juridice și economice care au determinat pârâtul – Școala
Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț – să dispună reducerea unei
funcții de profesor de educație fizică și sport.
În contextul dat, prima instanță a ajuns la concluzia că ordinul nr. 24 „Cu
privire la preavizarea reducerii numărului de personal”, emis de Școala
Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț, la data de 15 martie 2022, este
legal și întemeiat. Din acest motiv, pretenția reclamantului privind anularea
acestui ordin urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Instanța de fond a considerat, prin prisma art. 88 alin. (1) lit. g) din Codul
muncii, că angajatorul avea obligația să prezinte, în modul stabilit, cu două luni
înainte de concediere, Agenției pentru ocuparea forței de muncă informațiile
privind persoanele ce urmau a fi disponibilizate. Totuși, la filele dosarului nu
există dovada care să confirme că Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul
Edineț, a înștiințat Agenția pentru ocuparea forței de muncă despre Victor
Breguță, pe care intenționa să îl concedieze. Astfel, instanța de judecată a stabilit
că ordinul de concediere nr. 17 din 16 mai 2022, emis de Școala Profesională din
orașul Cupcini, a fost emis cu încălcarea a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c), f)
și g) din Codul muncii.
Suplimentar, instanța de fond a reținut că Victor Breguță a fost restabilit în
funcție din 1 aprilie 2019, în baza deciziei Curții de Apel din 22 decembrie 2020,
iar pârâtul era obligat să încheie contract individual de muncă cu acesta, deoarece
elaborarea unui astfel de contract nu ține de obligația salariatului. Lipsa unui
contract individual de muncă cu salariatul este imputabilă angajatorului, în acest
caz Școlii Profesionale din orașul Cupcini. Respectiv, nu există claritate și
obiectivitate în ceea ce privește acordarea dreptului preferențial lui Anatol
Neamțu, în detrimentul lui Victor Breguță.
Cu referire la cerința privind încasarea salariului pentru perioada absenței
forțate, instanța de fond a făcut referire la art. 90 alin. (1) din Codul muncii,
conform căruia, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau
eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul
cauzat acestuia. Potrivit alin. (2) lit. a) din același articol, repararea prejudiciului
constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență
forțată de la muncă, într-o sumă nu mai mică decât salariul mediu al salariatului
pentru această perioadă.
În opinia instanței de fond, cerința reclamantului Victor Breguță privind
încasarea prejudiciului moral în sumă de 9938,95 lei este întemeiată, prin prisma
art. 9 alin. (2) lit. c), alin. (3), art. 329 alin. (1) și (2) din Codul muncii, precum și
art. 2036 din Codul civil.
De asemenea, instanța de fond a dispus încasarea, din contul Școlii
Profesionale din orașul Cupcini, raionul Edineț, în beneficiul statului, a sumei de
1595,94 lei cu titlu de taxă de stat pentru examinarea cererii de chemare în
judecată, sumă calculată în raport cu cuantumul salariului ce urmează a fi achitat
lui Victor Breguță pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 martie 2023, Instituția Publică Școala Profesională din orașul
Cupcini, raionul Edineț, reprezentată de Ghenadie Odobescu, a declarat apel
nemotivat (f. d. 136) împotriva hotărârii din 21 martie 2023 a Judecătoriei Edineț,
sediul Central. Ulterior, la 12 iunie 2023, a declarat apel motivat, solicitând
admiterea apelului, casarea parțială în partea admisă a hotărârii instanței de fond
și pronunțarea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată
depusă de Victor Breguță (f. d. 163-169).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 16 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți, a fost respins
apelul declarat de Instituția Publică Școala Profesională din orașul Cupcini, r-nul
Edineț, cu menținerea hotărârii instanței de fond (f. d. 208, 209-218).
Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de
fond în raport cu criticele formulate în cererea de apel, precum și materialul
probator, a conchis că soluția instanței de fond privind admiterea parțială a
acțiunii este una corectă, rezultată din aprecierea corectă a materialului probator
și interpretarea justă a normelor de drept material.
A fost reținut de către instanța de apel, că concedierea salariatului în
legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate are loc doar
în cazul în care nu este posibil transferul salariatului, cu acordul acestuia, la un
alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității.
Colegiul a menționat, despre restabilirea lui Victor Breguță în funcție
începând cu 1 aprilie 2019, în baza deciziei Curții de Apel din 22 decembrie 2020,
și obligația angajatorului, Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț,
să încheie contract individual de muncă cu acesta, deoarece elaborarea unui astfel
de contract nu ține de obligația salariatului. Lipsa unui contract individual de
muncă cu salariatul este imputabilă angajatorului. Drept urmare, prima instanță
corect a concluzionat că concedierea lui Victor Breguță din funcția de profesor
de educație fizică și sport a avut loc cu încălcarea prevederilor legale, fapt ce
indică în mod indubitabil ilegalitatea ordinului nr. 17 din 16 mai 2022, emis de
directorul Camerzan Violeta.
Instanța de apel a ajuns la concluzia că hotărârile instanței de judecată
privind restabilirea în funcție a lui Victor Breguță nu au fost efectiv executate și
că, în cazul în care persoana nu a fost restabilită în funcție, ea nu poate fi eliberată
din funcție.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a făcut referire la art. 90,
art. 329 alin. (1), art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, precum și la art. 2036
alin. (1) și art. 2037 alin. (1) din Codul civil.
Colegiul civil a respins ca nefondate argumentele invocate în cererea de
apel, cu referire la cerința privind încasarea prejudiciului moral, considerând că
instanța de fond, le-a dat o apreciere corespunzătoare. A fost reținut că instanța
de fond just a încasat de la Instituția Publică Școala Profesională din orașul
Cupcini, în beneficiul lui Victor Breguță, prejudiciul moral cauzat prin privarea
ilegală de dreptul la muncă (concedierea ilegală) în sumă de 9938,95 lei, având
în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile, precum și faptul că
Victor Breguța a rămas fără un loc de muncă stabil, după ce a activat o perioadă
relativ îndelungată și a fost eliberat ilegal din funcție, ceea ce denotă suferințe
psihice cauzate acestuia,
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 30 mai 2024, Instituția Publică Școala Profesională din orașul Cupcini,
raionul Edineț, reprezentată de avocata Cristina Lungu, a declarat recurs
împotriva deciziei din 16 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii
prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Victor Breguță
(f. d. 3-12, vol.II).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta Instituția Publică Școala Profesională
din orașul Cupcini, raionul Edineț, reprezentată de avocata Cristina Lungu, a
invocat prevederile art. 432 din Codul de procedură civilă și a reiterat
argumentele din cererea de apel.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declarăîntermen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta s-a conformat prevederilor
art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus recursul în termen, iar
copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentei Instituția Publică
Școala Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț, prin intermediul poștei
electronice la data de 23 aprilie 2024, ceea ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică (f. d. 220, vol. I), precum și avocatei acesteia, Cristina Lungu, la 24
aprilie 2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele
cauzei (f. d. 219). Cererea de recurs a fost depusă prin poșta terestră la 30 mai
2024 (f. d. 3-12, vol. II).
Ulterior, în adresa lui Victor Breguța și Neamțu Anatol a fost expediate
copiile recursului declarat de Instituția Publică Școala Profesională din orașul
Cupcini, raionul Edineț, reprezentată de avocata Cristina Lungu, însoțită de
înștiințarea privind posibilitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data
primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la
materialele dosarului (f. d. 19, vol. II). Corespondența a fost recepționată de
Victor Breguță la 4 iulie 2024 fapt ce se confirmă prin avizele de recepție (f. d.
25, vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Victor
Breguță și Anatol Neamțu nu au făcut uz de dreptul lor procedural de a depune
referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea
de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din
Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel
Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei
cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este
în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,
). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Instituțiaa Publică Școala
Profesională din orașul Cupcini, raionul Edineț, reprezentată de avocata Cristina
Lungu, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.
433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul declarat de Instituția Publică, Școala
Profesională or. Cupcini, reprezentată de avocata Cristina Lungu împotriva
deciziei din 16 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Diana Stanilă
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni