2ra-43/20 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, incasarea salariului pentru absenta fortata de la lucru si repararea prejudiciului moral

2ra-43/20 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, incasarea salariului pentru absenta fortata de la lucru si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-43/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud: M. Iftodi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Breguța

Victor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Breguța Victor

împotriva Școlii profesionale or. Cupcini cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea în funcție, încasarea despăgubirii pentru absența forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost admis

apelul declarat de Școala profesională din or. Cupcini, r-nul Edineț, a fost casată parțial

hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și a fost emisă în

această parte o hotărâre nouă,

c o n s t a t ă:

La data de 20 iulie 2017, Breguța Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva directorului Școlii profesionale din or. Cupcini cu privire la anularea

ordinului directorului Școlii profesionale or. Cupcini nr. 33C din 20 aprilie 2017,

restabilirea în funcția de profesor de educație fizică și conducător de secții sportive în

cadrul Școlii profesionale or. Cupcini, încasarea despăgubirii pentru absența forțată de

la muncă, repararea prejudiciului moral în sumă de 30000 de lei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 03 iunie 2013, a fost angajat în baza

contractului individual de muncă nr. 12 în funcția de director adjunct pentru educație

în cadrul Școlii profesionale din or. Cupcini.

A susținut că prin ordinul directorului Școlii profesionale or. Cupcini nr. 30-1-C

din 15 iunie 2016, a fost eliberat, începând cu data de 15 iunie 2016, din funcția de

director adjunct pentru educație și transferat în funcția de profesor de educație fizică și

conducător de secții sportive în blocul II.

1

A menționat că a fost concediat prin ordinul directorului Școlii profesionale or.

Cupcini nr. 33C din 20 aprilie 2017, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii.

A afirmat că, odată cu ocuparea de către Vasile Marchici a funcției de director

al Școlii profesionale or. Cupcini, a început să fie persecutat de către acesta, fiind

transferat din funcția de director, în funcția de profesor de educație fizică.

A relevat că, a fost numit în funcția de profesor de educație fizică și conducător

de secții sportive în blocul II, care nu era pregătit pentru activitate, iar după ce s-a

adresat către administrația Școlii profesionale or. Cupcini, cu cerința de întreprindere a

măsurilor necesare pentru crearea condițiilor în acest bloc, a fost defăimat în fața

colectivului.

A notat că, i s-a propus să depună cerere de eliberare din funcție din proprie

inițiativă, fiind amenințat cu concedierea, după care s-a adresat la Inspecția teritorială

de muncă Edineț, semnalând încălcarea legislației muncii de către administrația Școlii

profesionale or. Cupcini. La 03 octombrie 2016 a recepționat un răspuns de la Inspecția

teritorială de muncă Edineț, din care rezultă că angajatorul a încălcat mai multe

prevederi ale legislației muncii, securității și sănătății în muncă și anume, prevederile

pct. 13, 18, 26, 29, 31 și 68 din Cerințele de securitate și sănătate la locul de muncă,

aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 353 din 05 mai 2010.

A invocat că, angajatorul nu a întreprins măsurile necesare pentru a asigura

suficient aer proaspăt în spațiul închis al sălii sportive; pereții și plafonul sălii sportive

nu sunt curățite și netencuite pentru a obține condițiile de igienă corespunzătoare;

pragul intrării în încăpere și pardoseala locului de muncă au găuri, iar planurile înclinate

sunt periculoase, nefiind fixe, stabile și nealunecoase; căile de ieșire de urgență, căile

de circulație și ușile de acces spre sala sportivă sunt cu obstacole, neputând fi utilizate

în orice moment fără dificultate; sala sportivă nu este dotată cu vestiar, iar căile de

acces la sala sportivă nu dispun de iluminare artificială adecvată, pentru protecția

sănătății și securității salariatului.

A notat că, potrivit concluziei Inspecției teritoriale de muncă Edineț, modificările

aduse contractului individual de muncă nr. 12 prin acordul suplimentar nr. 1 din 15

iunie 2016, au fost efectuate cu încălcarea prevederilor art. 49 alin. (1) lit. i) și 68 alin.

(2) din Codul muncii. Angajatorul intenționat nu i-a creat condițiile social-sanitare

pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă și ilegal a emis ordine de sancționare și

concediere, încălcând astfel principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă.

A specificat că prin ordinul directorului Școlii profesionale or. Cupcini nr. 176

din 23 septembrie 2016, a fost sancționat disciplinar cu avertisment, pentru că nu a

participat la ședințele și activitățile Consiliului de administrare, nu a respectat normele

de protecție a muncii și nu a asigurat securitatea vieții și ocrotirea sănătății elevilor.

Reclamantul a indicat că, a contestat în instanța de judecată ordinul directorului

Școlii profesionale or. Cupcini nr.176 din 23 septembrie 2016, acesta fiind anulat prin

hotărârea din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Edineț, care a devenit definitivă.

Ulterior, prin ordinul directorului Școlii profesionale or. Cupcini nr. 219 din 21

decembrie 2016, a fost sancționat disciplinar cu mustrare aspră, pentru lipsa nemotivată

de la orele secției sportive și refuzul de a semna fișa de post. A contestat în instanța de

judecată și ordinul nr. 219 din 21 decembrie 2016, iar pe parcursul examinării cauzei,

directorul Școlii profesionale or. Cupcini a prezentat încă un ordin, pe care reclamantul

2

l-a calificat ca fiind fabricat și anume, ordinul directorului Școlii profesionale or.

Cupcini nr. 191 din 14 octombrie 2016, prin care a fost sancționat disciplinar cu

mustrare.

A susținut că nu este clar de ce ordinul directorului Școlii profesionale or.

Cupcini nr. 191 din 14 octombrie 2016, nu a fost prezentat pe parcursul examinării

acțiunii privind anularea ordinului directorului Școlii profesionale or. Cupcini nr.176

din 23 septembrie 2016 și anume, în ședința de judecată din 18 octombrie 2016. La

moment, această cauză se află în examinare la Curtea de Apel Bălți.

A reiterat că, este persecutat de către administrația Școlii profesionale or.

Cupcini din motiv că, a informat organele competente despre activitatea inadecvată a

administrației. Directorul Școlii profesionale or. Cupcini, contrar prevederilor art. 10

alin. (2) lit. f/6 din Codul muncii, nu respectă demnitatea în muncă a salariatului Victor

Breguța.

A reliefat că, sancțiunea disciplinară aplicată prin ordinul directorului Școlii

profesionale or. Cupcini nr. 176 din 23 septembrie 2016, a fost anulată în mod

irevocabil de către instanța de judecată, ceea ce denotă că nu putea fi concediat pentru

încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă.

Reclamantul a relevat că, la concedierea salariatului din motivul încălcării

repetate, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă, se va ține cont de gravitatea

abaterii disciplinare și de alte circumstanțe obiective.

A precizat că, solicită încasarea sumei de 30000 de lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral, luând în considerare suferințele psihice suportate, ca urmare a

pierderii locului de muncă și prejudicierii reputației profesionale.

A solicitat anularea ordinului directorului Școlii profesionale or. Cupcini nr. 33C

din 20 aprilie 2017, restabilirea în funcția de profesor de educație fizică și conducător

de secții sportive în cadrul Școlii profesionale or. Cupcini, încasarea despăgubirii

pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral în sumă de 30000 de

lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost

admisă acțiunea. A fost anulat ordinul directorului Școlii profesionale or. Cupcini nr.

33C din 20 aprilie 2017 în privința concedierii lui Victor Breguța din funcția de

profesor de educație fizică și sport. A fost repus Victor Breguța în funcția de profesor

de educație fizică și sport și conducător de secții sportive în cadrul Școlii profesionale

or. Cupcini, începând cu data de 20 aprilie 2017. S-a încasat în beneficiul lui Victor

Breguța, din contul Școlii profesionale or. Cupcini, salariul mediu calculat pentru

absența forțată de la muncă în perioada 20 aprilie 2017-27 decembrie 2017, în sumă de

30225,20 de lei. S-a încasat în beneficiul lui Victor Breguța, din contul Școlii

profesionale or. Cupcini, suma de 10000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului

moral. S-au încasat în beneficiul lui Victor Breguța, din contul Școlii profesionale or.

Cupcini, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 de lei. Școala profesională

or. Cupcini a fost scutită de la plata taxei de stat (vol. I, f.d. 92-96).

Prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul declarat

de Școala profesională or. Cupcini, reprezentată de avocatul Dmitrii Gubceac, a fost

casată hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și a fost

3

trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Edineț, sediul Central, în alt complet de

judecată (vol. I, f.d. 133-147).

La 12 iunie 2018, reclamantul Victor Breguța a depus cerere, în care a indicat

Școala profesională or. Cupcini în calitate de pârâtă (vol. I, f.d. 155-160).

La 25 iulie 2018, reclamantul Victor Breguța a depus cerere, prin care a solicitat

atragerea în proces, în calitate de copârâtă, a Școlii profesionale or. Cupcini (vol. I, f.d.

182).

La 31 iulie 2018, reclamantul Victor Breguța a depus cerere, în care iarăși a

indicat doar Școala profesională or. Cupcini în calitate de pârâtă (vol. I, f.d. 183- 188).

Prin hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Victor Breguța și a fost anulat ca fiind ilegal ordinul

directorului Școlii profesionale or. Cupcini nr. 33C din 20 aprilie 2017. Victor Breguța

a fost repus în funcția de profesor de educație fizică și sport și conducător de secții

sportive în cadrul Școlii profesionale or. Cupcini, începând cu data de 20 aprilie 2017.

S-a încasat în beneficiul lui Victor Breguța, din contul Școlii profesionale or. Cupcini,

salariul mediu calculat pentru absența forțată de la muncă în perioada 20 aprilie 2017

-10 august 2018, în sumă de 75493,76 de lei. S-a încasat în beneficiul lui Victor

Breguța, din contul Școlii profesionale or. Cupcini, suma de 5000 de lei cu titlu de

reparare a prejudiciului moral. S-au încasat în beneficiul lui Victor Breguța, din contul

Școlii profesionale or. Cupcini, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4000 de

lei. Școala profesională or. Cupcini a fost scutită de la plata taxei de stat (vol. I, f.d.

222-236).

Prin decizia din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Școala profesională or. Cupcini, reprezentată de avocatul Dmitrii Gubceac

și menținută hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central (vol. II,

f.d. 13-24).

Prin decizia din 03 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Școala profesională or. Cupcini, reprezentată de avocatul Dmitrii

Gubceac și a fost casată decizia din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, cauza

fiind trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată (vol. II,

f.d.52-61).

Prin decizia din 30 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost a fost admis apelul

declarat de Școala profesională din or. Cupcini, r-nul Edineț, a fost casată parțial

hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în latura încasării

despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, precum și în latura supunerii executării

imediate a hotărârii în ce privește încasarea despăgubirii, și în această parte s-a emis o

nouă hotărâre, prin care s-a încasat de la Școala Profesională or. Cupcini, r-nul Edineț

în beneficiul lui Victor Breguța despăgubirea pentru absența forțată de la muncă, pentru

perioada de 20 aprilie 2017 -27 decembrie 2017, în sumă de 32586 de lei. A fost dispusă

executarea imediată a hotărârii în latura încasării unui salariu mediu lunar în mărime

de 4073,25 de lei. În rest, hotărîrea judecătoriei Edineț, sediul Central, din 10 august

2018 a fost menținută (vol.II, f.d. 85-96).

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 45, 86

alin.(1) lit. g), 89, 209 alin.(1), 354 din Codul muncii, art.90 din Codul civil și a stabilit

că prin ordinul nr. 33 C din 20 aprilie 2017 cu privire la eliberare din funcție, emis de

4

directorul Școlii profesionale or. Cupcini, intimatul-reclamant Victor Breguța, profesor

de educația fizică și sport, de comun acord cu comitetul sindical, a fost concediat în

baza art. 86 alin.1) lit. g) Codul Muncii.

Totodată, instanța de apel a reținut că, drept temei de concediere a intimatului

Victor Breguța au servit actele de constatare a abaterilor disciplinare nr.16 din

01.02.2017, nr. 17 din 03.02.2017, nr. 18 din 07.02.2017, nr.19 din 10.02.2017, nr.20

din 15.02.2017, nr.21 din 22.02.2017, nr.22 din 24.02.2017, nr.23 din 01.03.2017, nr.24

din 03.03.2017, nr.25 din 09.03.2017, nr. 26 din 10.03.2017 și a actului de constatare

a refuzului la acordarea de explicații scrise nr. 27 din 20.04.2017.

La fel, instanța de apel a stabilit că, în cazul în care ordinele de aplicare a

sancțiunilor disciplinare nr. 176 din 23 septembrie 2016 și nr. 219 din 21 decembrie

2016 au fost anulate de către instanțele de judecată ca fiind ilegale, hotărârile

judecătorești devenind irevocabile, la situația din 20 aprilie 2017, în privința lui Victor

Breguța era valabilă doar o singură sancțiune disciplinară sub formă de mustrare, cea

aplicată prin ordinul nr. 191 din 14.10.2016.

Instanța de apel a invocat că, în cazul în care ordinul nr. 33 C din 20 aprilie 2017

privind concedierea intimatului Victor Breguța conform art. 86 alin.1) lit. g) din Codul

muncii, din funcția de profesor de educația fizică și sport, a fost emis cu încălcări,

instanța de fond just a anulat ordinul nominalizat ca ilegal.

Instanța de apel a constatat că, în condițiile în care, s-a constatat concedierea

nelegitimă a intimatului Victor Breguța din funcția de profesor de educație fizică și

sport, odată ce s-a reținut ilegalitatea ordinului de concediere, corect instanța de fond

l-a restabilit pe Breguța Victor în funcția deținută anterior concedierii – profesor de

educație fizică și sport și conducător de secții sportive în cadrul Școlii profesionale or.

Cupcini, r-nul Edineț, începând cu 20 aprilie 2017.

Instanța de apel a reținut corectitudinea concluziilor instanței de fond în ce

privește acordarea despăgubirii pentru absență forțată de la muncă, începând cu data

de 20 aprilie 2017, nu însă, și în latura perioadei acestei încasări, adică de pînă la 10

august 2018; respectiv, și în ce privește cuantumul sumei încasate.

Instanța de apel a specificat că, prin ordinul emis de directorul Școlii

profesionale Cupcini, r-nul Edineț, nr. 127C din 27 decembrie 2017, Breguța Victor a

fost repus în funcția de profesor educație fizică și sport și secții sportive, începând cu

27 decembrie 2017.

Instanța de apel a menționat că, perioada de timp în care Victor Breguța a fost

lipsit de posibilitatea de a activa este din 20 aprilie 2017 (data emiterii ordinului de

concediere) și 27 decembrie 2017 (data emiterii ordinului de restabilire). Or, în sensul

normei prevăzute la art. 90 alin.2 lit. a) din Codul muncii, despăgubirea se achită pentru

perioada de absență forțată de la muncă, care este: 20.04.2017 - 27.12.2017. După cum

s-a constatat, începând cu data de 27 decembrie 2017 Breguța Victor a activat, a fost

remunerat, fapt ce rezultă din certificatul de salariu.

Instanța de apel a mai menționat că, potrivit celor menționate, va încasa

despăgubirea pentru absența forțată de la muncă pentru această perioadă, adică 20

aprilie 2017 – 27 decembrie 2017.

5

Instanța de apel a notat că, potrivit certificatului de salariu nr. 282 din 21

decembrie 2017, mărimea salariului mediu lunar pentru anul 2017 a lui Victor Breguța,

constituie 4073,25 de lei.

Instanța de apel a invocat că, raportată această sumă la perioada de absență

forțată de la muncă a lui Breguța Victor (8 luni), se compune suma de 32 586 de lei,

ceea ce urmează a fi încasat cu titlu de despăgubire pentru absența de la muncă a

intimatului Breguța Victor.

Instanța de apel a subliniat că, argumentele intimatului Breguța Victor în

vederea menținerii hotărîrii instanței de fond în respectiva latură, precum că dânsul a

fost restabilit doar la 89 ore de educație fizică și la 294 ore de secții sportive, ceea ce

constituie jumătate din salariul de funcție, nu pot fi reținute. Or, împrejurările legate

de corectitudinea restabilirii lui Breguța Victor în funcție, respectiv acordarea

numărului de ore de sport după data de 27 decembrie 2017 constituie un alt litigiu,

legat de contestarea ordinului nr. 127 C din 27 decembrie 2017 - în latura pct. 4.

Instanța de apel a invocat că, casează hotărîrea în respectiva latură, dispunând

încasarea de la Școala profesională or. Cupcini r-nul Edineț în beneficul lui Breguța

Victor a despăgubirii pentru absența forțată de la muncă pentru această perioadă, adică

20 aprilie 2017 – 27 decembrie 2017, în sumă de 32586 de lei.

Instanța de apel a reiterat că, în ce privește dispunerea încasării de către instanța

de fond a prejudiciului moral, se reține că, conform art. 329 alin.(2) din Codul muncii,

prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială

determinată de părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură cu repararea

prejudiciului moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent de mărimea

prejudiciului material ce urmează a fi reparat. Iar, conform prevederilor art. 90 alin.(3)

din Codul muncii, mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanța

de judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi

mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.

Instanța de apel a reținut că, este justă concluzia instanței de fond privind

încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei, or, instanța de fond la caz, a

ținut cont de natura dreptului lezat, de caracterul și gravitatea suferințelor suportate, de

statutul intimatului Victor Breguța, precum și de mărimea salariului mediu lunar al

acestuia -4073,25 de lei.

Instanța de apel a afirmat că, ținînd cont de conținutul normei sus citate,

consideră drept eronată poziția instanței de fond referitoare la încasarea imediată a

întregii despăgubiri pentru absență forțată de la muncă, or prevederile art. 256 alin. (1)

lit. d) din Codul de procedură civilă indică în mod expres că, executarea imediată a

hotărîrii de încasare a despăgubirii pentru absență forțată de la muncă, se face în

mărimea unui salariu mediu și nicidecum a întregii despăgubiri.

Instanța de apel a subliniat că, va considera oportun de a casa hotărîrea și în

latura încasări imediate a salariului, iar în acest sens va dispune executarea imediată a

hotărîrii - în latura încasării unui salariu mediu lunar în mărime de 4073,25 de lei.

Instanța de apel a specificat că, ce ține de argumentul apelantului referitor la

tardivitatea acțiunii, acesta nu poate fi reținut, dat fiind faptul că, cererea de chemare

în judecată privind anularea ordinului de concediere nr. 33 C a fost adresată judecății

6

de către Breguța Victor la data de 20 iulie 2017, adică în decursul celor 3 luni, de la

emiterea ordinului.

Instanța de apel a relevat că, articolul 355 alin. (1) lit. a) din Codul muncii

stabilește că, cererea privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune în

instanța de judecată, în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să

afle despre încălcarea dreptului său.

Instanța de apel a indicat că, nu poate fi reținut, în acest contest, un alt termen

de înaintare a acțiunii de către Breguța Victor, cum ar fi data de 12 iunie 2018 sau 31

iulie 2018, cînd reclamantul Victor Breguța a concretizat pârâtul, în condițiile în care

cererea din 20 iulie 2017 conține cerințe clare adresate, în raport, anume cu Școala

profesională or. Cupcini ca pîrît, iar eroare admisă de reclamant în partea introductivă

a cererii de chemare în judecată, prin care s-a indicat directorul Școlii, a fost ulterior

corectată prin cererile depuse la 12 iunie 2018 sau 31 iulie 2018. Prin urmare, nu a avut

loc o înlocuire a pîrîtului necorespunzător cu cel corespunzător, dat fiind faptul că

cerințele lui Breguța Victor din cererea inițială au fost formulate corect, împotriva

pîrîtului- Școala profesională or. Cupcini.

La data de 30 septembrie 2019 Breguța Victor a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei

instanței de apel cu încasarea în beneficiul lui a despăgubirilor pentru absența forțată

de la muncă în mărime de 49 000 de lei, în rest decizia să fie menținută.

În susținerea recursului a indicat că decizia din 30 mai 2019 o consideră parțial

neîntemeiată în latura încasării despăgubirilor pentru absența forțată de la muncă în

mărime de 32586 de lei.

A specificat că, în instanța de apel a depus probe care confirmă faptul că salariul

mediu constituie 6051 de lei și urma să fie calculate despăgubirile din suma de 6051 de

lei și nu din suma de 4073 de lei.

A menționat că urmează să fie încasate de la Școala profesională or. Cupcini

despăgubiri în mărime de 49000 de lei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia

contestată la data de 30 mai 2019.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la data de 25 iulie 2019 în

adresa lui Breguța Victor, prin intermediul poștei, cu scrisoare recomandată, la adresa

indicată în cererea de chemare în judecată (vol. II, f.d. 97), iar la 30 iulie 2019 ultimul

a confirmat recepționarea actului judecătoresc (vol. II f.d. 98).

Astfel, recursul declarat de Breguța Victor la data de 30 septembrie 2019, este în

termen.

La data de 13 octombrie 2019, în adresa intimatei Școala profesională or.

Cupcini a fost expediată copia recursului declarat de Breguța Victor, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței (vol. II, f.d.110).

La 08 noiembrie 2019 și ulterior, la data de 12 noiembrie 2019, intimata a depus

referință, prin care a solicitat de a considera inadmisibilă cererea de recurs declarată de

Breguța Victor.

7

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Breguța Victor nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei,

8

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de

Breguța Victor, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Breguța Victor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Breguța Victor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

9