CARAMAN v. MOLDOVA - [Romanian Translation]
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CARAMAN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] (CtEDO, 2008)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr.
3755/05
depusă de Anatolie CARAMAN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 22 aprilie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza,
Președinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Stanislav Pavlovschi,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
judecători,
și Lawrence Early,
Grefier al Secțiunii
,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 29 decembrie 2004,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Anatolie Caraman, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1958 și care locuiește la Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Nagacevschi, avocat din Chișinău și membru al
organizației non-guvernamentale „Juriștii pentru drepturile omului”.
Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V.
Grosu.
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.
La 4 iunie 2003, Judecătoria sectorului Grigoriopol a obligat Primăria municipiului Chișinău să repartizeze reclamantului un spațiu locativ, în conformitate cu cerințele legii. Hotărârea nu a fost contestată și, după cincisprezece zile, a devenit executorie.
La 16 iulie 2003, reclamantul a cerut executarea hotărârii judecătorești. La 14 noiembrie 2003, Departamentul de Executare a Deciziilor Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției a informat reclamantul despre dificultăți în executarea hotărârii, având în vedere faptul că mulți alți beneficiari ai hotărârilor judecătorești similare așteptau repartizarea unui spațiu locativ și că primăria nu dispunea de resurse pentru construirea unui spațiu locativ nou.
La 1 septembrie 2003, reclamantul a cerut instanței judecătorești să-i acorde echivalentul bănesc al unui apartament (20,000 dolari SUA (USD)) în schimbul repartizării unui spațiu locativ, precum și prejudicii.
La 6 septembrie 2004, Judecătoria Grigoriopol a admis cererea reclamantului și i-a acordat USD 29,000. Instanța judecătorească a obligat primăria să plătească taxa de stat în mărime de 10,440 lei moldovenești (MDL) (708 euro (EUR)).
La 7 decembrie 2004, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea instanței ierarhic inferioare și a respins cererea reclamantului. Ea a obligat reclamantul să plătească taxa de stat în mărime de MDL 7,830 (EUR 466).
Reclamantul a depus recurs și a invocat hotărârea adoptată în cauza
Prodan v. Moldova
(nr.
49806/99, ECHR 2004
‑
III (extracts)) pentru a argumenta că primăria nu poate
să invoce lipsa spațiului locativ disponibil ca scuză pentru neexecutarea hotărârii judecătorești definitive pronunțată în favoarea sa.
De asemenea, reclamantul a cerut scutirea de plata taxei de stat, declarând că el nu putea să plătească taxa de stat (aproximativ EUR 300) și anexând dovada faptului că este pensionar, că primește o pensie de stat în mărime de MDL 1,519 (EUR 90) și că avea la întreținere soția și un copil.
La 28 decembrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a informat reclamantul că recursul său nu putea fi examinat, deoarece el nu a plătit taxa de stat. Reclamantul a depus repetat recursul în instanța judecătorească, solicitând adoptarea unei decizii formale pe marginea cererii sale privind scutirea de plata taxei de stat, care însă nu a fost adoptată. La 10 ianuarie 2005, el a fost din nou informat despre faptul că recursul lui nu putea fi examinat din motive similare celor invocate anterior.
PRETENȚII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, că, prin neexecutarea hotărârii judecătorești definitive din 4 iunie 2003 pronunțată în favoarea sa,
a fost încălcat dreptul
său
de acces la o instanță
.
De asemenea, reclamantul a susținut că, prin această neexecutare, a fost încălcat dreptul său la protecția proprietății, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.
În continuare, el s-a plâns, în temeiul articolului 13 al Convenției, de lipsa unui recurs efectiv în ceea ce privește pretențiile sale formulate în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției și al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.
ÎN DREPT
La 14 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Anatolie Caraman suma de 2,000 (două mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului. Suplimentar, Guvernul Republicii Moldova se angajează să asigure executarea urgentă a hotărârii judecătorești din 4 iunie 2003 pronunțată în favoarea dlui Caraman.
La această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli și care va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății, vor fi plătite suplimentar orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”
La 22 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de către reprezentantul reclamantului:
„Eu, V. Nagacevschi, reprezentantul reclamantului în cauza sus-menționată, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Anatolie Caraman suma de 2,000 (două mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului. Suplimentar, Guvernul Republicii Moldova se angajează să asigure executarea urgentă a hotărârii judecătorești din 4 iunie 2003 pronunțată în favoarea dlui Caraman.
La această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, și care va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății, vor fi plătite suplimentar orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.
Accept propunerea și renunț la orice pretenții ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care au dat naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluționarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea
amiabilă
la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1
in fine
al Convenției). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a sista aplicabilitatea articolului 29 § 3 al Convenției acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Grefier
Președinte