FIONAT v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 3934/05

depusă de Iurie FIONAT

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 8 iulie 2008, în cadrul unei camere compuse din:

Lech Garlicki,

Președinte,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 20 decembrie 2004,

Având în vedere decizia de a examina admisibilitatea cauzei concomitent cu fondul acesteia (articolul 29 § 3 al Convenției),

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Iurie Fionat, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1965 și care locuiește la Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I.

Manole, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

La 30 iunie 2003, Judecătoria Centru a obligat Consiliul municipal Chișinău să asigure reclamantul și familia acestuia cu spațiu locativ, în conformitate cu prevederile legale. Hotărârea nu a fost contestată și a devenit definitivă 15 zile mai târziu.

Departamentul de Executare a Deciziilor Judecătorești al Ministerului Justiției („Departamentul”) a stabilit pentru primărie câteva termene-limită pentru executarea hotărârii, însă aceasta a rămas neexecutată din cauza lipsei spațiului locativ disponibil.

Reclamantul a identificat un apartament din Chișinău care era liber și a cerut Departamentului să execute hotărârea prin aplicarea sechestrului pe acest apartament. La 8 august 2003, Departamentul a aplicat sechestrul pe apartament și a interzis Primăriei să dispună de el în vreun fel. De asemenea, el a ordonat Primăriei să elibereze reclamantului bonul de repartiție cerut de lege pentru confirmarea dreptului lui de a se stabili în acest apartament.

Potrivit reclamantului, el și familia sa s-au mutat în apartament cu acordul Departamentului. Nu este clar dacă el a primit bonul de repartiție de la Primărie. După ce s-au mutat în apartament, reclamantul și familia sa au efectuat lucrări de reparație.

La 30 octombrie 2003, reclamantul a fost informat de către procurorul A.G. că, la 20 octombrie 2003, el a primit permisiunea Primăriei de a construi un apartament proiectat individual în încăperea în care locuia reclamantul.

În urma refuzului reclamantului de a părăsi apartamentul, el și familia sa au fost evacuați forțat la 3 noiembrie 2003 de către Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției („CCCEC”).

Reclamantul s-a plâns Procurorului General că împotriva familiei sale au fost întreprinse acțiuni ilegale, dar plângerea sa a fost respinsă, deoarece acordarea către procurorul A.G. a apartamentului disputat a început „ca urmare a cererii Procuraturii Generale din 15 aprilie 2004 privind acordarea permisiunii lui A.G. să proiecteze și să construiască un spațiu locativ nou”. Reclamantul nu a contestat această decizie în instanța de judecată.

La 3 decembrie 2003, Departamentul și-a anulat încheierea sa din 8 august 2003 privind aplicarea sechestrului pe apartament.

La cererea reclamantului, care a identificat un alt apartament liber în Chișinău, la 28 aprilie 2004, Departamentul a aplicat sechestrul pe acest apartament. De asemenea, el a obligat Primăria să elibereze reclamantului bon de repartiție pentru acest apartament.

La 7 iulie 2004, Primăria a informat Departamentul și reclamantul că apartamentul pe care a fost aplicat sechestrul nu era proprietatea sa și că, mai mult, acesta era avariat și nelocuibil. Prin urmare, el nu putea fi dat în chirie reclamantului.

Cererea repetată a reclamantului privind închirierea apartamentului avariat a fost respinsă din aceleași motive.

Hotărârea din 30 iunie 2003 a fost executată la 13 octombrie 2005.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, că dreptul lui de acces la justiție a fost încălcat prin neexecutarea hotărârii judecătorești definitive pronunțată în favoarea lui.

De asemenea, reclamantul a pretins că această neexecutare a dus la încălcarea dreptului său la protecția proprietății garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

ÎN DREPT

La 29 ianuarie 2008, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație:

„

Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Iurie Fionat suma de 2,000 (două mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății, și va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

La 30 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de către reclamant:

“Eu, I. Manole, reprezentantul reclamantului în cauza sus-menționată, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Iurie Fionat suma de 2,000 (două mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății, și va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.

Eu accept propunerea și renunț la orice pretenții ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care au dat naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a sista aplicabilitatea articolului 29 § 3 al Convenției acestei cauze și de a scoate cererea de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Grefier

Președinte