STOIAN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
STOIAN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2007)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 34864/03
depusă de Ion STOIAN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 25 septembrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
Sir
Nicolas
Bratza
,
Președinte
,
Dl
J.
Casadevall
,
Dl
G.
Bonello
,
Dl
S.
Pavlovschi
,
Dl
L.
Garlicki
,
Dl
J.
Šikuta
,
Dna
P.
Hirvelä,
judecători
,
și dl T.L.
Early
,
Grefier al Secțiunii
,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 5 august 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ion Stoian, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1960 și care locuiește în Cahul. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul a lucrat în calitate de judecător în Republica Moldova. În anul 1995, Parlamentul a adoptat „Legea cu privire la statutul judecătorului”. Aceasta prevedea
inter alia
dreptul judecătorilor de a-și îmbunătăți condițiile locative.
În anul 1996, reclamantul a solicitat Primăriei municipiului Cahul să-i acorde un apartament mai mare sau un împrumut pentru construcția unei case de locuit (opțiune care era, de asemenea, prevăzută de Legea din anul 1995). Primăria a satisfăcut parțial cererea reclamantului și i-a acordat un lot de pământ pentru construcția casei de locuit.
Deoarece primăria a refuzat să-i acorde un împrumut pentru construcția casei de locuit, reclamantul a intentat o acțiune judiciară împotriva Primăriei municipiului Cahul, cerându-i să se conformeze cererii lui depuse în anul 1996.
În anul 1998, Parlamentul a suspendat aplicarea prevederii „îmbunătățirea condițiilor locative” din Legea din anul 1995, iar în mai 1999, această suspendare a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Examinarea acțiunii judiciare intentate de către reclamant a fost suspendată pe parcursul acestei perioade.
La 23 august 2001, Judecătoria sectorului Cahul a pronunțat o hotărâre în favoarea reclamantului și a obligat Primăria municipiului Cahul să-i acorde 173,176 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 14,589.63 euro (EUR) la acea dată). Primăria a depus apel.
La 21 martie 2002, Tribunalul Chișinău a admis în parte apelul declarat și a redus suma acordată la MDL 139,497 (echivalentul a EUR 11,745.93 la acea dată). Primăria a depus recurs, care a fost respins de Curtea de Apel la 27 iunie 2002. Astfel, hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă și executorie.
La 3 septembrie și 29 octombrie 2002, reclamantul a solicitat executarea hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa. Totuși, aceasta nu a fost executată.
La 11 martie 2003, adjunctul Procurorului General a depus la Curtea Supremă de Justiție un recurs în anulare la hotărârea judecătorească sus-menționată.
La 9 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în favoarea reclamantului și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins în întregime pretențiile reclamantului.
PRETENȚII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, de casarea de către Curtea Supremă de Justiție a hotărârii judecătorești irevocabile din 27 iunie 2002 în urma recursului în anulare al adjunctului Procurorului General.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, de durata excesivă a procedurilor în cauza sa și, în special, de neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile a Curții de Apel din 27 iunie 2002.
În continuare, el a susținut că drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 și § 3 (b) și (c) al Convenției au fost încălcate, deoarece el nu a fost prezent la procedurile judiciare de la Curtea Supremă de Justiție.
ÎN DREPT
La 27 aprilie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la aceeași dată, părțile au semnat un acord de reglementare amiabilă a cauzei. El a prezentat Curții o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul s-a obligat să-i plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data pronunțării deciziei de scoatere a cererii de pe rolul Curții, MDL 75,000 (EUR 4,437) pentru orice prejudiciu suportat de reclamant. Guvernul a solicitat Curții să scoată cererea de pe rol.
La 27 iunie 2007, și reclamantul a informat Curtea că părțile au semnat acordul de reglementare amiabilă conform condițiilor sus-menționate și că el nu mai dorește să-și mențină cererea.
Curtea ia notă de reglementarea
amiabilă
la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu găsește vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1
in fine
al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rolul său
.
T.L.
Early
N
icolas
Bratza
Grefier
Președinte