DARCIUC v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 24330/02

depusă de Piotr DARCIUC

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 27 noiembrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

J.

Šikuta

,

Dna

P.

Hirvelä,

judecători

,

și dl T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 24 mai 2002,

Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,

Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Piotr Darciuc, este un cetățean al Republicii Moldova, care s-a născut în anul 1940 și care locuiește în Ialoveni. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Victor Constantinov, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamantul era directorul unei companii („compania”) înregistrate în Republica Moldova. La o dată nespecificată în anul 2000, reclamantul, în numele companiei, a intentat o acțiune judiciară împotriva unui terț, solicitând compensații cu titlu de prejudiciu material suferit ca rezultat al neexecutării de către acesta a obligațiilor sale contractuale.

La 5 octombrie 2000, Judecătoria Economică de circumscripție Chișinău a admis acțiunea și a obligat terțul să plătească companiei 17,348 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 1,621.79 euro (EUR) la acea dată). Terțul a depus apel.

La 28 iunie 2001, Curtea de Apel a respins apelul depus la hotărârea din 5 octombrie 2000. Hotărârea nu a fost contestată și a devenit irevocabilă și executorie.

La o dată nespecificată în septembrie 2001, Procurorul General a depus recurs în anulare la hotărârile din 5 octombrie 2000 și 28 iunie 2001.

La 12 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a admis în parte recursul în anulare al Procurorului General și a casat hotărârile sus-menționate. Ea a adoptat o nouă hotărâre prin care a redus suma compensației la MDL 10,900 (EUR 934.35 la acea dată).

După comunicarea cauzei de către Curte și a cererii Procurorului General care a urmat, la 25 mai 2005, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârea sa din 12 decembrie 2001 și a încetat procedura în recurs în anulare. De asemenea, ea a constatat că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 și a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție ca urmare a casării hotărârii judecătorești irevocabile din 28 iunie 2001.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției și al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, de casarea de către Curtea Supremă de Justiție a hotărârii judecătorești irevocable din 28 iunie 2001 în urma recursului în anulare depus de Procurorul General.

ÎN DREPT

La 25 octombrie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la aceeași dată, părțile au semnat un acord de reglementare amiabilă. El a prezentat Curții o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data adoptării deciziei Curții de scoatere de pe rol a cererii, EUR 770 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,800 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 900 cu titlu de costuri și cheltuieli. Guvernul a solicitat Curții să scoată cererea de pe rol.

La 5 noiembrie 2007, și reclamantul a informat Curtea

că părțile au semnat un

acord de reglementare amiabilă conform condițiilor sus-menționate și i-a solicitat

să scoată cererea de pe rol.

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu găsește vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte