Apostol împotriva Republicii Moldova

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 27303/04 de Dumitru APOSTOL împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 16 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Bonello Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 11 iunie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale ale părților care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Dumitru Apostol, este un național moldovenesc născut în 1938 și locuiește în Varatic.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Victor Marcu, un avocat care practică în Edineț. Guvernul moldoven („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1941 părinții reclamanților au fost persecuți de autoritățile comuniste. Proprietățile lor au fost confiscate și au fost exilate în Siberia. În 1991 au fost reabilitate. La o dată neespecificată în noiembrie 2003, reclamantul a luat o acțiune împotriva Departamentului de Finanțe Râșcani, cerând compensație pentru confiscarea proprietății părinților. 2003 Curtea de district Râșcani a decis în favoarea reclamantului și a ordonat Ministerului Finanțelor („Ministrul”) să-i plătească 432.619 lei moldoveni (MDL) (echivalentul de 26.417 euro (EUR) la momentul respectiv).

Hotărârea nu a fost apelată și după 15 zile a devenit finală și executibilă. Deoarece Curtea de District a ordonat Ministerului să plătească compensații, în timp ce Departamentul de Finanțe Râșcani a fost parte la procedură, Ministerul a depus un recurs împotriva hotărârii din 22 decembrie 2003 numai la 30 iunie 2004. La 21 octombrie 2004, Curtea de Apel Bălți a susținut recursul, a anulat hotărârea Curții de District Râșcani din 22 decembrie 2004. Decembrie 2003 și a ordonat o reexaminare a cazului în fața instanței de primă instanță. Martie 2005 Curtea de District Râșcani a stat în favoarea reclamantului și a ordonat Ministerului Finanțelor să-i plătească MDL 260.165 (echivalentul de 15,426 EUR la momentul respectiv) în compensare pentru proprietatea confiscată.

Reclamantul nu a depus apel împotriva acestei hotărâri și după 15 zile a devenit finală și executibilă. Mai 2006 reclamantul a trimis mandatul de punere în aplicare unui judecător. Hotărârea finală din 18 martie 2005 nu a fost pusă în aplicare până în prezent. COMPLAINTE În cererea sa inițială, reclamantul s-a plâns că neexecutarea hotărârii finale în favoarea sa din 22 decembrie 2003 și-a încălcat drepturile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. La 21 Iunie 2006 reclamantul a susținut că s-a încălcat principiul securității juridice, astfel cum se prevede la art. 6 § 1 din Convenție, ca urmare a încălcării de către Curtea de Apel Bălți la 21 octombrie 2004 a unei hotărâri finale în favoarea sa.

La 21 iunie 2006, el a susținut, de asemenea, că hotărârea din 18 martie 2005 nu a fost pusă în aplicare. August 2007 Curtea a primit de la părți două declarații conform cărora guvernul s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data adoptării unei decizii de grevă de către Curte, EUR 15,426 în vederea asigurării unei soluții prietenoase a prezentului caz. În schimb, reclamantul a acceptat propunerea și a renunțat la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere prezentei cereri. Curtea ia act de declarațiile semnate de părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 27303/04 by Dumitru APOSTOL against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 16 October 2007 as a Chamber composed of: Mr J. Casadevall , President , Mr G. Bonello , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 June 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the parties’ formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Dumitru Apostol, is a Moldovan national who was born in 1938 and lives in Varatic.

He was represented before the Court by Mr Victor Marcu, a lawyer practising in Edineț. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Vladimir Grosu. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1941 the applicant’s parents were persecuted by the communist authorities. Their property was confiscated and they were exiled to Siberia. In 1991 they were rehabilitated. On an unspecified date in November 2003 the applicant brought an action against the Râșcani Department of Finances, seeking compensation for the confiscation of his parents’ property. On 22 December 2003 the Râșcani District Court ruled in favour of the applicant and ordered the Ministry of Finance (“the Ministry”) to pay him 432,619 Moldovan lei (MDL) (the equivalent of 26,417 euros (EUR) at the time).

The judgment was not appealed against and after fifteen days it became final and enforceable. Since the District Court ordered the Ministry to pay compensation whereas the Râșcani Department of Finances had been a party to the proceedings, the Ministry lodged an appeal against the judgment of 22 December 2003 only on 30 June 2004. On 21 October 2004 the Bălți Court of Appeal upheld the appeal, quashed the judgment of the Râșcani District Court of 22 December 2003 and ordered a re-trial of the case before the first-instance court. On 18 March 2005 the Râșcani District Court ruled in favour of the applicant and ordered the Ministry of Finance to pay him MDL 260,165 (the equivalent of EUR 15,426 at the time) in compensation for the confiscated property.

The applicant did not lodge an appeal against this judgment and after fifteen days it became final and enforceable. On 15 May 2006 the applicant sent the enforcement warrant to a Bailiff. The final judgment of 18 March 2005 has not been enforced to date. COMPLAINTS 1. In his initial application, the applicant complained that the non-enforcement of the final judgment in his favour of 22 December 2003 had violated his rights under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. 2. On 21 June 2006 the applicant submitted that there had been a breach of the principle of legal certainty, as provided for by Article 6 § 1 of the Convention, as a result of the quashing by the Bălți Court of Appeal on 21 October 2004 of a final judgment in his favour.

3. On 21 June 2006 he also submitted that the judgment of 18 March 2005 had not been enforced either. THE LAW On 27 July and 29 August 2007 the Court received from the parties two declarations according to which the Government had undertaken to pay the applicant, within three months from the date of the adoption of a strike-out decision by the Court, EUR 15,426 with a view to securing a friendly settlement of the present case. In return, the applicant accepted the proposal and waived any further claims against Moldova in respect of the facts giving rise to the present application. The Court takes note of the declarations signed by the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Josep Casadevall Registrar President