SOLOVIOV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 19265/05

depusă de Andrei SOLOVIOV

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 9 decembrie 2008, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judecători,

și Lawrence Early,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 20 aprilie 2005,

Având în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Andrei Soloviov, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1931 și care locuiește în Cahul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Chiriacov, avocat din Cahul. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Părinții reclamantului au fost victime ale represiunilor comuniste din anii 1940, iar proprietatea lor a fost confiscată de statul sovietic.

La o dată nespecificată în anul 1999, reclamantul

a inițiat proceduri judiciare civile împotriva Consiliului municipal Cahul, solicitând restituirea casei confiscate de la părinții săi.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă din 29 noiembrie 2000, Judecătoria sectorului Cahul

a dispus

evacuarea persoanelor care locuiau în casa reclamantului și restituirea casei către acesta.

Hotărârea judecătorească a fost executată abia după comunicarea cauzei către Guvern.

PRETENȚII

a fost încălcat dreptul

său

de acces la o instanță

.

2.

Reclamantul a mai susținut că, prin neexecutarea hotărârii judecătorești din 29 noiembrie 2000, a fost încălcat dreptul său la protecția proprietății, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.

ÎN DREPT

La 11 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Guvern și reclamant:

„1.

În vederea reglementării amiabile a cauzei, Guvernul se obligă să plătească reclamantului 1,800 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material și moral și EUR 400 cu titlu de costuri și cheltuieli, care vor fi convertiți în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății, în termen de trei luni de la data la care Curtea va pronunța o decizie în [această cauză].

2.

Plata sumelor sus-menționate va constitui soluționarea deplină și definitivă a cauzei.

3.

Reclamantul va declara pretențiile sale satisfăcute și își va retrage cererea [...] de la Curte.

4.

Reclamantul declară că nu va mai avea alte pretenții de ordin material, moral sau de orice altă natură către Guvern în legătură cu prezenta cauză.

5.

Părțile vor informa Curtea despre acest acord și vor cere scoaterea cererii de pe rol.”

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată existența vreunui motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Se subînțelege că, dacă aceste sume nu vor fi plătite în termenul prevăzut în declarație, de la expirarea acestui termen până la executare, Guvernul va plăti o dobândă la acestea egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de întârziere, la care vor fi adăugate trei procente. Luând în considerație cele sus-menționate, cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte