2ra-632/24 — modificarea cuantumului pensiei de intretinre a copiilor minori
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- modificarea cuantumului pensiei de intretinre a copiilor minori
- Temei legal
- Recurs declarat dupa 01 septembrie 2023. Recursul vadit neintemeiat, in temeiul art. 433 1 lit. f din Codul de procedura civila. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-632/24 — modificarea cuantumului pensiei de intretinre a copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Vadim
Demenciuc, reprezentat de avocatul Olga Iovu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de
Marina Demenciuc împotriva lui Vadim Demenciuc cu privire la modificarea
cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori,
împotriva deciziei din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-632/24
Nr. PIGD 2-22007956-01-2ra-04062024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul vădit neîntemeiat, în
temeiul art. 433 (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Briceni (A. Procopișin)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, D. Corolevschi, E. Grumeza)
19 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Vadim Demenciuc, reprezentat de avocatul Olga Iovu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Ion Malanciuc, Președinte,
Ion Munteanu
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 ianuarie 2022 Marina Demenciuc a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Vadim Demenciuc privind modificarea cuantumului
pensiei de întreținere a copiilor minori.
În motivarea acțiunii, reclamanta a relatat că prin hotărârea din
20 iunie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița (dosarul nr. 2-126/18), s-a
admis parțial cererea sa de chemare în judecată împotriva pârâtului Vadim
Demenciuc, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția
Familiei Ocnița cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului
copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori și a
cheltuielilor de judecată. S-a desfăcut căsătoria încheiată între ea și pârâtul
Vadim Demenciuc, înregistrată la 29 mai 2011, sub nr. 12, la Primăria satului
Alexăndreni, raionul Sîngerei. S-a determinat domiciliul copiilor minori
Xxxx Xxx, născut la xxxxxx și Xxxx Xxx, născută la xxxxxx, cu mama -
Marina Demenciuc și s-a încasat de la pârâtul Vadim Demenciuc în beneficiul
său, pensia de întreținere a copilului minor Xxxx Xxx, în sumă bănească fixă
în mărime de 1001,25 de lei lunar și a copilului minor Xxxx Xxx, în sumă
bănească fixă în mărime de 759,15 lei lunar, începând cu data de
28 martie 2018 până la atingerea majoratului copiilor.
Hotărârea din 20 iunie 2018 a Judecătoriei Edineț sediul Ocnița a
devenit irevocabilă prin expirarea termenul de contestare în instanța de apel,
Titlul executoriu emis în temeiul acesteia, fiind transmis spre executare silită
executorului judecătoresc Ilie Bairac.
Subsecvent, reclamanta a enunțat că în prima jumătate a anului 2019,
între ea și Vadim Demenciuc a avut loc o înțelegere verbală, prin care au
convenit că ea va retrage titlul executoriu de la executarea silită, iar pârâtul
Vadim Demenciuc, va executa obligația de întreținere a copiilor minori în
mod benevol și în cuantum mai mare, decât cel stabilit de instanță, deoarece
din luna noiembrie 2017, a plecat în Portugalia, unde a fost oficial angajat la
muncă și câștigă un salariu decent.
Astfel, reclamanta a susținut că a retras titlul executoriu de la
executarea silită, procedura de executare fiind încetată, iar pârâtul Vadim
Demenciuc a început să execute obligația de întreținere a copiilor în mod
benevol, prin transferuri bancare de peste hotare pe numele său sau atunci
1
când ea temporar s-a aflat peste hotarele Republicii Moldova - pe numele
tatălui său, Vasile Curea.
Plățile realizate prin transfer bancar, confirmate prin documente, sunt
următoarele: Pe 09 decembrie 2019, pârâtul a virat către reclamantă suma de
800 Euro; pe 12 decembrie 2019, suma de 500 Euro; pe 09 ianuarie 2020,
suma de 700 Euro; pe 30 ianuarie 2020, suma de 50 Euro; pe
03 februarie 2020, suma de 50 Euro; pe 11 februarie 2020, suma de 800 Euro;
pe 09 martie 2020, suma de 875 Euro; pe 06 aprilie 2020, suma de 950 Euro;
pe 08 iunie 2020, suma de 846 Euro; pe 08 iulie 2020, suma de 900 Euro; pe
08 august 2020, suma de 1000 Euro; pe 24 august 2020, suma de 1600 Euro;
pe 09 noiembrie 2020, suma de 780 Euro; pe 23 noiembrie 2020, suma de 240
Euro; pe 23 decembrie 2020, suma de 240 Euro; pe 13 ianuarie 2021, suma
de 485 Euro; pe 25 ianuarie 2021, suma de 300 Euro; pe 10 februarie 2021,
suma de 550 Euro; pe 25 februarie 2021, suma de 341 Euro; pe
14 martie 2021, suma de 400 Euro; pe 31 martie 2021, suma de 150 Euro; pe
19 aprilie 2021, suma de 350 Euro; pe 25 aprilie 2021, suma de 350 Euro; pe
11 mai 2021, suma de 500 Euro; pe 13 iunie 2021, suma de 800 Euro; pe
11 iulie 2021, suma de 800 Euro; pe 18 august 2021, suma de 800 Euro; pe
14 septembrie 2021, suma de 800 Euro; pe 26 octombrie 2021, suma de 900
Euro; iar în noiembrie 2021, suma de 1000 Euro. Aceste plăți sunt confirmate
prin documentele anexate cererii de chemare în judecată, provenind de la
beneficiarul transferurilor.
Așadar, în perioada decembrie 2019 - decembrie 2021, pârâtul a
transferat în mod benevol suma de 18 857 de euro, ceea ce constituie în medie
785,70 de euro lunar.
În luna decembrie 2021, Vadim Demenciuc a revenit în Republica
Moldova în concediu de odihnă anual și a declarat, că pe viitor mărimea
transferurilor bancare pentru întreținerea copiilor minori va depinde de
comportamentul ei. Or, căsătoria dintre ei a fost desfăcută și el nu are niciun
temei legal de a condiționa executarea obligației de întreținere față de copiii
minori în dependență de voința proprie și prin atentarea la drepturile și
libertățile fundamentale ale sale.
Prin urmare, în opinia reclamantei, pentru a asigura un trai decent și
sigur copiilor minori, instanța urmează să fixeze mărimea obligației de
întreținere în sumă fixă de bani prin hotărâre judecătorească, luând în
considerație transferurile pârâtului pentru perioada decembrie 2019 -
decembrie 2021.
Subsecvent, făcând referire la prevederile art. 74 alin.(1), art. 76
alin.(1) și (2) și 110 din Codul Familie, art. 3 alin.(1), art. 9 și 18 alin.(1) din
Convenția cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, precum și
prevederile art. 18 alin. (1) din Legea cu privire la drepturile copilului din
15 decembrie 1994, Marina Demenciuc a menționat că modificarea
cuantumului pensiei de întreținere nu trebuie să favorizeze interesele unui
2
copil în detrimentul altuia, mărimea acesteia trebuie să fie una rezonabilă și
echitabilă, determinată în exclusivitate de instanța de judecată.
Astfel, având în vedere cele enunțate, Marina Demenciuc a solicitat
încasarea de la Vadim Demenciuc în beneficiul său, pensia de întreținere a
copiilor minori în sumă bănească fixă în mărime de 400 de euro lunar pentru
fiecare copil, începând cu data adresării în instanța de judecată și până la
atingerea majoratului; precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică
în procesul dat, conform bonurilor de plată.
Prin hotărârea din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Briceni, s-a admis parțial cererea Marinei Demenciuc împotriva lui
Demenciuc Vadim privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere a
copiilor minori.
S-a modificat cuantumul pensiei de întreținere a copiilor minori încasată
de la Vadim Demenciuc în beneficiul Marinei Demenciuc, conform hotărârii
emise de Judecătoria Edineț, sediul Ocnița la 20 iunie 2018, nr.2-128/18,
pentru întreținerea copiilor minori Mihai și Elima.
S-a încasat de la Vadim Demenciuc în beneficiul Marinei Demenciuc,
pensia pentru întreținerea copiilor minori Xxxx Xxx, născut la xxxxxx și
Xxxx Xxx, născută la xxxxxx în sumă bănească fixă în mărime de 5000 de lei
lunar, pentru fiecare copil, începând cu data devenirii definitive a hotărârii
judecătorești și până la atingerea copiilor a vârstei de majorat, sau până la
schimbarea situației materiale sau familiale ale părților.
S-a încasat de la Vadim Demenciuc în beneficiul Marinei Demenciuc
cheltuielile judiciare pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2500
de lei.
S-a încasat de la Vadim Demenciuc în beneficiul statului, taxa de stat în
mărime de 3600 de lei (f.d.57-58, 89-97).
La 31 decembrie 2022, prin intermediul poștei terestre, Vadim
Demenciuc, reprezentat de avocatul Olga Iovu a depus apel nemotivat
împotriva hotărârii din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Briceni, solicitând repunerea în termenul de apel, admiterea apelului cu
modificarea hotărârii primei instanțe, prin încasarea din contul său a pensiei
de întreținere în mărime de 2800 de lei pentru fiecare copil (f.d.69-70).
Prin încheierea din 27 aprilie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a repus în
termen apelul declarat de Vadim Demenciuc, reprezentat de avocatul Olga
Iovu împotriva hotărârii din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Briceni (f.d.106-108)
La 06 iunie 2023, prin e-mail, iar la 07 iunie 2023, prin intermediul
oficiului poștal, Vadim Demenciuc, reprezentat de avocatul Olga Iovu a depus
apel motivat împotriva hotărârii din 10 octombrie 2022 a Judecătoriei Edineț,
sediul Briceni în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea
acestora (f.d.110-125).
3
Prin decizia din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
apelul declarat de Vadim Demenciuc și s-a menținut hotărârea din
10 octombrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni.
S-a încasat de la Vadim Demenciuc în beneficiul Marinei Demenciuc
3000 de lei în contul restituirii cheltuielilor de asistență juridică suportate în
cadrul instanței de apel (f.d. 170-188).
Curtea de Apel Bălți, examinând apelul formulat de către Demenciuc
Vadim împotriva hotărârii primei instanțe prin care s-a dispus majorarea
pensiei de întreținere a copiilor minori Xxx și Xxxx Xxx, a constatat
caracterul nefondat al apelului și a menținut hotărârea instanței de fond ca
fiind legală și temeinică.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că prima instanță a
aplicat corect normele de drept material și procedural incidente, în special
prevederile art. 2, 46, 58, 74, 75, 76 și 110 din Codul familiei al Republicii
Moldova, care stabilesc obligația ambilor părinți de a asigura întreținerea
copiilor minori, precum și posibilitatea modificării cuantumului pensiei în
funcție de schimbarea circumstanțelor materiale sau familiale.
De asemenea, instanța ierarhic inferioară a subliniat că, potrivit art. 3,
18 și 27 din Convenția privind drepturile copilului, ratificată de Republica
Moldova, toate măsurile care privesc copiii trebuie să fie guvernate de
principiul interesului superior al acestora. Astfel, stabilirea pensiei de
întreținere trebuie să țină cont prioritar de nevoile copiilor și de capacitatea
reală de plată a părinților.
În acest context, Curtea de Apel Bălți a constatat că susținerile
apelantului privind lipsa unor venituri stabile nu au fost dovedite, fiind
infirmate de probele administrate la dosar, inclusiv contractul de muncă
prezentat în apel și dovezile transferurilor bancare efectuate în perioada
09 decembrie 2019 – 14 septembrie 2021 în sumă totală de 18857 de Euro.
Aceste aspecte au confirmat capacitatea efectivă a apelantului de a contribui
cu o sumă mai mare decât valoarea minimului de existență la întreținerea
copiilor săi.
Referitor la invocarea de către apelant a cuantumului de 2800 de lei
lunar ca minim de existență pentru un copil, instanța a precizat că această
sumă, deși reflectă datele oficiale ale Biroului Național de Statistică, nu
constituie o normă imperativă, ci un indicator orientativ. Stabilirea
cuantumului pensiei trebuie să asigure un trai decent pentru minor, cu
respectarea interesului superior al copilului.
În ceea ce privește solicitarea intimatei privind recuperarea cheltuielilor
de asistență juridică, Curtea de Apel Bălți a făcut aplicarea dispozițiilor art.
94 și 96 din Codul de procedură civilă, a jurisprudenței CEDO (cauzele
Costin, Străin, Stere, Raicu împotriva României) și a Recomandării
Consiliului Uniunii Avocaților nr. 2/2012, reținând că suma de 4000 de lei
solicitată este disproporționată în raport cu prestațiile efective ale avocatului.
4
În consecință, instanța a redus suma compensabilă la 3000 de lei, ca fiind
rezonabilă și justificată.
În temeiul celor expuse, în baza art. 238-241 și 130 din Codul de
procedură civilă, Curtea de Apel Bălți a concluzionat că hotărârea instanței
de fond este legală, întemeiată și a fost adoptată cu respectarea deplină a
drepturilor procesuale ale părților, precum și a principiului interesului
superior al copilului. Astfel, apelul a fost respins, iar hotărârea primei instanțe
menținută integral.
La 17 mai 2024, Vadim Demenciuc, reprezentat de avocatul Olga Iovu
a declarat recurs împotriva deciziei din 08 februarie 2024 a Curții de Apel
Bălți, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, și stabilirea pensiei de
întreținere în cuantum de 2800 de lei lunar pentru fiecare copil până la
atingerea majoratului.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că instanța de apel
a pronunțat o decizie arbitrară, cu încălcarea dispozițiilor legale și a
principiului proporționalității.
Astfel, invocând dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă, recurentul a opinat că instanța de apel a interpretat întrun
mod vădit subiectiv și fragmentar probele administrate, fără a realiza o
coroborare completă și obiectivă a acestora.
Mai exact, instanța de apel a reținut transferurile voluntare efectuate de
el în perioada 2019–2021 în sumă de 18857 de Euro ca probă a unei capacități
financiare ridicate și constante, însă nu a luat în considerare caracterul
fluctuant al acestor plăți, care a variat între 200 și 800 de Euro lunar, în funcție
de posibilitățile sale reale. Aceste transferuri au fost efectuate benevol, fără
nicio constrângere, reflectând implicarea părintească și responsabilitatea sa,
nu o capacitate financiară stabilă și predictibilă.
În opinia sa, a depus dovezi clare privind natura contractelor de muncă
încheiate – respectiv, contracte de muncă pe durată determinată în Portugalia,
care confirmă că veniturile sale sunt instabile și sezoniere, ca urmare a
specificului activității prestate. Însă, în ciuda acestui fapt, instanța de apel a
calificat nejustificat aceste argumente drept „declarative”, ignorând realitatea
obiectivă a situației financiare a părintelui.
De altfel, recurentul a conchis că instanța de apel nu a aplicat corect
dispozițiile art. 76 alin. (1) și (2) Codul familiei, care permit stabilirea unei
pensii într-o sumă fixă doar în condițiile în care aceasta nu lezează substanțial
interesele unei părți. Or, în speță, stabilirea unui cuantum de 5000 de lei lunar
pentru fiecare copil apare ca fiind excesivă, în condițiile în care veniturile sale
au fost probate ca fiind de 665 de Euro lunar în perioada ianuarie–iulie 2021,
conform contractului depus. În plus, conform art. 110 din Codul familiei,
modificarea pensiei de întreținere trebuie realizată ținând cont de schimbările
5
intervenite în starea materială și familială a părților, aspect ignorat în mod
nejustificat de instanța de apel, deși a citat articolul în decizie.
Recurentul a precizat că nu contestă principiul interesului superior al
copilului, consacrat în art. 3 alin. (1) din Convenția privind drepturile
copilului, dar atrage atenția asupra faptului că impunerea unei obligații
disproporționate, în lipsa unei evaluări obiective a capacității reale de plată,
afectează echilibrul dintre drepturile copilului și posibilitățile efective ale
părintelui obligat la întreținere.
Prin referința depusă la 12 iulie 2024, Marina Demenciuc, reprezentată
de avocatul Igor Țurcanu a solicitat declararea inadmisibilă a recursului depus
de Vadim Demenciuc, reprezentat de avocatul Olga Iovu împotriva deciziei
din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
f) recursul este vădit neîntemeiat.”
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
6
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că Vadim Demenciuc, reprezentat de
avocatul Olga Iovu s-a conformat dispozițiilor art. 434 alin.(1) din Codul de
procedură civilă, și a depus în termen recursul la 17 mai 2024. Or, decizia
Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 08 februarie 2024 și expediată
reprezentantului recurentului, avocatului Olga Iovu, prin e-mail, la data de
19 martie 2024 (f.d.189).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate
în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs
care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Din analiza recursului declarat rezultă că Vadim Demenciuc,
reprezentat de avocatul Olga Iovu a invocat temei de admisibilitate
prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă (a se vedea
pct. 25-26).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că
motivele de casare, invocate în recursul depus de Vadim Demenciuc,
reprezentat de avocatul Olga Iovu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), lit. e) din Codul de procedură civilă, or, nu s-a constatat că
decizia contestată ar fi arbitrară.
La acest capitol, în ceea ce privește susținerea recurentului potrivit
căreia hotărârea instanței de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 432 alin. (2),
lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că nu orice
dezacord cu soluția instanței inferioare echivalează cu o încălcare a
principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară.
7
Din punct de vedere jurisprudențial, noțiunea de „hotărâre arbitrară”
trebuie înțeleasă în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62,
Curtea a reținut că o decizie judecătorească este arbitrară dacă nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură logică între faptele
litigiului, norma juridică aplicabilă și soluția adoptată. În plus, în cauza
Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, s-a subliniat că o hotărâre
este afectată de o „eroare vădită” atunci când conține o eroare de drept sau de
fapt atât de gravă încât niciun judecător rezonabil nu ar fi putut să o comită și
care are potențialul de a compromite echitatea procesului.
Aplicând aceste repere la cauza dedusă judecății, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea instanței de apel
a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări
conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de
fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente,
reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale
aplicabile.
Referitor la susținerea privind pretinsa apreciere vădit nerezonabilă a
probelor, instanța de recurs constată că nu a fost demonstrată existența unei
erori evidente de evaluare a materialului probator, care să fi fost determinantă
pentru soluția adoptată. O simplă divergență în interpretarea probelor nu este
suficientă pentru a atrage incidența art. 432 alin. (2), lit. e) din Codul de
procedură civilă.
Prin urmare, nu se poate reține caracterul arbitrar al hotărârii, întrucât
nu s-a dovedit o abatere evidentă de la dreptul intern, nici o nefundamentare
juridică, astfel cum impune art. 432 alin. (2), lit. e) din Codul de procedură
civilă, coroborat cu jurisprudența CtEDO.
Respectiv, întrucât, potrivit art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă, o eroare în aprecierea probelor poate atrage admiterea
recursului doar dacă este vădită, inexplicabilă rațional pentru un profesionist
și determinantă pentru soluția pronunțată, iar în speță recurentul nu a
demonstrat aceste elemente și nu a prezentat argumente sau probe
concludente privind caracterul arbitrar al deciziei Curții de Apel Bălți, care a
fost întemeiată pe probele administrate și interpretarea corectă a normelor
legale, rezultă că cererea de recurs este nefondată.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor
invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel
s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.
8
Decizia din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți nu poate fi
considerată arbitrară, întrucât instanța de apel a motivat pe larg hotărârea, a
individualizat în mod just situația părților, a coroborat probele administrate și
a aplicat în mod corect dispozițiile art. 76 și 110 din Codul familiei, precum
și art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, care definește
temeiurile reale pentru admiterea unui recurs. Simpla nemulțumire a
recurentului față de cuantumul obligației stabilite nu poate înlocui lipsa unor
vicii reale de legalitate sau de fond. Or, instanța de apel, având în vedere
principiul interesului superior al copiilor, care prevalează față de interesul
părinților, a examinat atât nevoile acestora, cât și capacitatea tatălui de a
contribui la întreținere în funcție de veniturile sale, reținând că, în perioada
09 decembrie 2019 – 14 septembrie 2021, acesta a achitat benevol suma totală
de 18.857 de euro, ceea ce corespunde unei contribuții medii lunare de
aproximativ 897 euro pentru ambii copii.
Prin urmare, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept
material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și
temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt
în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor
conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.
La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Vadim Demenciuc, reprezentat
de avocatul Olga Iovu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din
9
Codul de procedură civilă și drept urmare prin prisma art. 433, alin. (1) lit. f),
urmează a fi considerat inadmisibil deoarece este vădit neîntemeiat.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2),
art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul declarat de către Vadim Demenciuc,
reprezentat de avocatul Olga Iovu, împotriva deciziei din 08 februarie 2024 a
Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Ion Munteanu
Diana Stănilă
10