2ra-857/25 — Modificarea cuantumului pensiei de întretinere a copiilor minori

La 26 iulie 2024, Ceban Cristina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ceban Ion cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, la XXXXXXXX Ceban Cristina s-a căsătorit cu Ceban Ion, iar din căsătorie s-au născut doi copii.

Evidențiază că, prin hotărârea din 18 octombrie 2018, căsătoria dintre părți a fost desfăcută, s-a stabilit domiciliul copiilor minori cu mama și s-a încasat de la Ceban Ion în beneficiul Cristinei Ceban pensia de întreținere a copiilor minori în mărime fixă a câte 1000 lei, lunar, pentru fiecare copil, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată din 31 iulie 2018 și până la atingerea vârstei de majorat de către copii.

Invocă faptul că, din anul 2018 și până în prezent, prețurile la toate produsele au crescut considerabil, inflația în țară atinge cote maxime. Chiar și raportând la Biroul de Statistică a Republicii Moldova, care anual vine cu anumite puncte de referință asupra coșului minim de consum al unui copil minor, suma de 1000 lei stabilită anterior de către instanța de judecată drept pensie de întreținere pentru un copil minor, este prea mică în coraport cu principalele necesități ale copiilor și nu mai este o sumă actuală.

În drept, s-au invocat prevederile art. 76, 108, 110 din Codul familiei, art. 5, 85, 166-167 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, solicită modificarea cuantumului pensiei de întreținere stabilit anterior prin hotărârea Judecătoriei Orhei nr. 2-1282/2018 din 18.10.2018, de la suma de 1 000 lei pentru fiecare copil în parte, la suma de 3 000 lei pentru fiecare copil în parte, iar în total, pentru ambii copii, suma de 6 000 lei, lunar, începând cu data depunerii acțiunii și până la atingerea majoratului de către ambii copii, cu indexarea pensiei de întreținere pe parcursul executării documentului executoriu de către executorul judecătoresc. 1

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis parțial acțiunea. S-a modificat cuantumul pensiei de întreținere a copiilor minori, în sensul majorării, prin încasarea acesteia de la Ion Ceban, în beneficiul Cristinei Ceban, în sumă bănească fixă, în mărime de 2700 (două mii șapte sute) lei, plătibili lunar, pentru fiecare copil, începând cu data adresării cererii de chemare în judecată – 29 iulie 2024 și până la atingerea majoratului de către copiii minori. În conformitate cu art. 256 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească privind plata pensiei de întreținere, se execută imediat. S-a încasat de la Ion Ceban, în beneficiul statului, taxa de stat în cuantum de 1681 (una mie șase sute optzeci și unu) lei și 96 bani. În rest, pretențiile în partea încasării sumelor excedente, s-au respins ca fiind neîntemeiate.

La 28 februarie 2025, Ceban Ion a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 13 noiembrie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, iar la 09 iunie 2025 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 13 noiembrie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și remiterea cauzei spre rejudecare, or emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 21 august 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins cererea de apel depusă de avocatul Dicusar Tatiana în interesele lui Ceban Ion și s-a menținut hotărârea din 13 noiembrie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, ținând cont de cadrul normativ în materia drepturilor și obligațiilor părinților și copiilor, având în vedere că ambii părinți au obligația să întrețină material copiii minori, predominant fiind interesul suprem al copilului, Colegiul civil a notat că prima instanță corect a apreciat necesitatea modificării prin majorare a pensiei de întreținere a copiilor minori de la 1000 lei la 2700 lei lunar pentru fiecare copil, având la bază datele Biroului Național de Statistică, potrivit cărora coșul minim de existență pentru un copil în vârstă de 7-17 ani, în primul semestru al anului 2024, a constituit suma de 3 242,10 lei și faptul că creșterea unui copil nu se limitează la oferirea minimului de existență a acestuia în tandem cu interesul superior al copilului.

Colegiul civil al Curții de Apel Nord a atras atenția că, întreținerea copiilor nu presupune doar asigurarea materială a acestora, ci și educarea, dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială, tratarea lor în caz de îmbolnăvire (tratarea în acest caz nu presupune doar procurarea medicamentelor), ceea ce implică cheltuieli suplimentare, 2 eforturi și stres din partea părintelui căruia i-a fost lăsat spre domiciliere și îngrijire copiilor.

Mai mult ca atât, pe măsură ce copii minori cresc, aceștia au cerințe și necesități materiale mai mari și prin urmare situația se schimbă, iar suma în mărime de 1 000 lei lunar pentru fiecare copil, nu acoperă pe deplin cheltuielile necesare pentru întreținerea copiilor de vârstele respective.

Cu privire la argumentele apelantului, instanța de apel a remarcat faptul că, în pofida existenței obligației acestuia de a-și întreține părinții care sunt în vârstă, instanțele naționale nu pot acorda prioritate unui sau alt drept în ceea ce privește stabilirea cuantumului de întreținere a pensiei pentru întreținerea copiilor minori, de altfel, după cum a mai fost constatat, instanța este ținută de respectarea principiului care consacră interesul superior al copilului protejată atât la nivel național cât și internațional, or obligația întreținerii părinților nu exclude obligația întreținerii copiilor și indiferent de povoara instituirii pensiei alimentare, apelantul este obligat să-și întrețină copiii în volumul just apreciat de instanță.

La 25 noiembrie 2025, Ceban Ion a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 21 august 2025 a Curții de Apel Nord, prin care s-a solicitat casarea integrală a deciziei din 21 august 2025 a Curții de Apel Nord și hotărârii din 13 noiembrie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate anterior la examinarea cauzei în instanța de apel, fiind accentuat că nu sunt întrunite condițiile pentru majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori.

În drept, s-au invocat prevederile art. 118 alin. (3), art. 130 alin. (1), art. 429, 430, 431, 434, 436, 437 și art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Însă, până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimatul nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referința.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului. 4

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanța de apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de către Ceban Ion conține obiecții de fapt și de drept similare circumstanțelor expuse în fața instanței de apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Nord, fiind apreciate în modul corespunzător, iar în rezultat respinse.

Totodată, recurentul nu se poate limita la o simplă reiterare a circumstanțelor de fapt și/sau a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Nord și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Completul menționează că, circumstanțele cauzei au fost analizate și apreciate de către instanța de apel în modul corespunzător, care nu au fost combătute de către Ceban Ion în cerere de recurs.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanțelor ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, 5