2ra-338/25 — modificarea pensiei de întretinere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- modificarea pensiei de întretinere
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-338/25 — modificarea pensiei de întretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Ivan Cebotari,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Mihaela Dreglea împotriva lui Ivan Cebotari, cu privire la modificarea
cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2ra-338/25
NR PIGD 2-24032565-01-2ra-02062025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. D. Tricolici
Instanța de apel: Curtea de Apel Centru, A. Panov, L. Bagrin, D. Corlăteanu
28 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea cererii de recurs depusă
de Ivan Cebotari,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 martie 2024, Mihaela Dreglea a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Ivan Cebotari, cu privire la modificarea cuantumului
pensiei de întreținere pentru copilul minor și compensarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 4 iunie 2016
a fost încheiată căsătoria între Mihaela Dreglea și Ivan Cebotari. Din căsătorie
au un copil minor, ******, născut la ******.
A menționat că, la 4 septembrie 2018, a fost desfăcută căsătoria. Prin
hotărârea din 03 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
stabilit domiciliul copilului minor, ******cu mama, Mihaela Dreglea, s-a
încasat de la Ivan Cebotari în beneficiul reclamantei, pensia de întreținere a
copilului minor ******, în mărime de 1 000 de lei/lunar până la atingerea
majoratului de către copil.
Reclamanta a precizat că, conform datelor Biroului National de
Statistica, minimul de existentă a unui copil cu vârsta cuprinsă între 7-17 ani,
care locuiește în orașe mari pentru semestru I al anului 2023 este de 3 470,40
de lei.
Având în vedere inflația, creșterea prețurilor și tarifelor, reclamanta
susține că, este necesară majorarea cuantumului pensiei de întreținere a
copilului minor.
Prin urmare, dreptul de a solicita modificarea cuantumului pensiei de
întreținere pot beneficia, în egală măsură ambii părinți, în dependența de starea
materială și familială a acestora, fiind suficientă în acest sens, întrunirea cel
puțin a uneia din aceste ipoteze, însă schimbarea situațiilor specificate nu
trebuie sa fie formală, ci esențială, sarcina aprecierii respective aparținând în
exclusivitate instanței competente să o examineze.
Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza
dispozițiilor art. 74-76 și art. 79 din Codul familiei.
1
Mihaela Dreglea a solicitat modificarea cuantumului pensiei de
întreținere a copilului minor și încasarea de la Ivan Cebotari în beneficiul său, a
pensiei de întreținere pentru copilul minor, ******, în sumă de 3 000 de
lei/lunar până la atingerea majoratului de către acesta, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 06 august 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Mihaela Dreglea.
S-a modificat cuantumul pensiei de întreținere în mărime de 1 000 de lei,
stabilit prin hotărârea din 03 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru.
S-a încasat de la Ivan Cebotari în beneficiul Mihaelei Dreglea pensia de
întreținere pentru copilul minor ******, născut la ******, în mărime de 3 000
de lei/lunar începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată 02 martie
2024 până la atingerea majoratului copilului.
S-a încasat de la Ivan Cebotari în beneficiul statului taxa de stat în
mărime de 1 080 de lei ( f.d. 41, 48-53).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Exprimându-și dezacordul cu soluția primei instanțe, la 07 august
2024, Ivan Cebotari, reprezentat de avocatul Andrei Roșca, a declarat apel
nemotivat, iar la 06 decembrie 2024, a depus cerere de apel motivată
împotriva hotărîrii din 06 august 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea
unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată
depusă de Mihaela Dreglea (f.d. 43, 61-62).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins
cererea de apel depusă de Ivan Cebotari, reprezentat de avocatul Andrei Roșca
și s-a menținut hotărârea din 06 august 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru (f.d. 88, 89-95).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că Ivan
Cebotari și Mihaela Dreglea s-au aflat în relații de căsătorie și sunt părinții
copilului minor, ******, născut la ****** (f.d. 4,5).
2
La ******, a fost desfăcută căsătoria încheiată între Ivan Cebotari și
Mihaela Dreglea, fapt confirmat prin certificatul de divorț (f.d. 6).
Prin hotărârea din 03 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a stabilit domiciliul copilului minor, ****** cu mama, Mihaela
Dreglea. S-a încasat de la Ivan Cebotari în beneficiul Mihaelei Dreglea, pensia
de întreținere a copilului minor ******, în mărime de 1 000 de lei/lunar până la
atingerea majoratului de către copil, din momentul pronunțării hotărârii (f.d. 7).
Instanța de apel a notat că, la încasarea pensiei de întreținere într-o
sumă bănească fixă, instanțele judecătorești urmează să țină cont de starea
materială și familială a părților și de alte circumstanțe importante, după cum ar
fi informația eliberată de Biroul Național de Statistică cu privire la valoarea
minimului de existență pentru un copil.
Instanța de apel a constatat justă concluzia instanței de fond cu privire
la modificarea cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor, ******,
născut la ******, în cuantum de 3 000 de lei până la atingerea majoratului din
contul tatălui Cebotari Ivan.
Or, după cum a statuat și instanța de fond, cuantumul stabilit de Biroul
Național de Statistică este unul orientativ și nu obligatoriu pentru instanță, mai
mult, acesta reflectă minimul de existență așa cum cheltuielile reale de
întreținere a unui copil sunt mult mai mari.
Totodată, instanța de apel a subliniat că copilul, ******, se află
exclusiv la întreținerea mamei, Mihaela Dreglea, respectiv ultimei îi revin un
șir întreg de obligațiuni, cum ar fi îngrijirea zilnică și igiena copilului,
procurarea produselor alimentare și prepararea hranei, activități educative și
multe altele, respectiv, în aceste condiții, ar fi echitabil ca tatăl copilului Ivan
Cebotari să contribuie financiar într-o măsura mai mare, din moment ce alte
contribuiții la educația și întreținerea copilului, pârâtul/apelant nu are.
Instanța de apel a apreciat critic alegațiile lui Cebotari Ivan precum că
instanța de fond nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante ale cauzei,
aplicând eronat normele de drept material, nu a ținut cont de salariul său de 5
500 de lei, stabilind cuantumul pensiei de întreținere în sumă de 3 000 de lei,
așa cum dânsul are un salariu de bază, or, apelantul/pârâtul nu a fost lipsit de
dreptul de a se angaja la un loc de muncă cu un salariu mai avantajos, ținând
cont că cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul
2024 stabilit prin hotărârea Guvernului nr. 1033 din 21 decembrie 2023,
constituie 13 700 de lei.
Cu referire la argumentele apelantului precum că, nu este de acord cu
cuantumul pensiei de întreținere stabilit de instanța de judecată și solicită
încasarea pensiei de întreținere în cuantum de ¼ din venitul său de 5 500 de lei,
instanța de apel a reținut că obligația acestuia de a întreține copilul minor
3
derivă din art.18 alin. (1) al Convenției internaționale cu privire la drepturile
copilului din 20 noiembrie 1989, conform căruia ambii părinți au o răspundere
comună pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru creșterea
copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rând părinților, care
trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.
Astfel, reglementările menționate arată că potrivit legislației atât naționale, cât
și internaționale, ambii părinți au datoria de a compensa cheltuielile pentru
întreținerea copilului minor
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 02 iunie 2025, Ivan Cebotari a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea
acesteia, casarea deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare
în instanța de apel (f.d. 99-102).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de
drept expuse în cererea de apel, invocând că invocând că hotărârea sau decizia
este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, iar interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.
Totodată, recurentul a invocat că, la 18 martie 2025, a depus cerere de
amânare a examinării cauzei în ordine de apel, însă care nu a fost pusă în
discuție de instanța de apel, astfel fiindu-i încălcat dreptul la un proces
echitabil.
La 25 iunie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei
copia cererii de recurs depusă de Ivan Cebotari, creând astfel participanților la
proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât
și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.
Până la examinarea admisibilității recursului, intimata nu și-a
valorificat drepturile sale procedurală și nu a depus referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii
sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
4
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la
art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță
fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat
inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează
jurisprudența Curții Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca
fiind tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă
în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost
pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs
doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de
apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile
prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă
adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
5
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 23 aprilie 2025, Curtea de Apel
Centru a expediat, prin intermediul poștei electronice, reprezentantului
recurentei, avocatului Andrei Roșca, copia deciziei 19 martie 2025 a Curții de
Apel Centru, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică atașat la
materialele cauzei (f.d. 97).
Astfel, cererea de recurs depusă de Ivan Cebotari, la 02 iunie 2025, se
consideră depusă în termenul stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța
de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor
de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
cererea de recurs depusă de Ivan Cebotari, nu conține argumente concrete față
6
de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului
cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de
admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să
justifice reformarea deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,
pct. 45).
7
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Cu referire la argumentul recurentului precum că instanța de apel a
examinat cauza în lipsa sa, Completul de judecată îl consideră irelevant,
deoarece reprezentantul apelantului, avocatul Andrei Roșca și apelantul au fost
înștiințați încă, la 22 ianuarie 2025 și 06 februarie 2025, despre examinarea
apelului la 19 martie 2025, iar faptul că în ajunul zilei de examinare a apelului,
18 martie 2025, s-a solicitat amînarea cauzei nu constituie temei de casare a
hotărârii instanței de judecată. Or, la 19 martie 2025 s-a examinat cererea de
apel depusă de apelantul/ recurentul Ivan Cebotari.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ivan Cebotari, ca fiind
inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin.
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Ivan Cebotari, împotriva deciziei din
19 martie 2025 a Curții de Apel Centru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
8